Mergeti in vacanta in Iran? Ati innebunit?

Am auzit de zeci de ori intrebarile din titlu atunci cand spuneam oamenilor care este destinatia noastra pentru vacanta de vara.

Si inca o mai auzim chiar si acum ca ne-am intors fericiti si multumiti de plimbarea noastra.

Se pare ca nu te poti pune cu masinaria propagandistica americana si britanica asa ca Iranul cred ca este tara cu cea mai nemeritata imagine proasta din lume.

Iranul asa cum il percepi de la stiri nu are absolut nimic in comun cu Iranul pe care il vei experimenta ca turist. Iar aceasta bucata de scris are ca scop discutarea unor idei preconcepute pe care le tot auzi de la oameni ce nu a vizitat niciodata Iranul dar niciodata de la oameni ce l-au vizitat.

Iranul este periculos

Asta este de departe cea mai des intalnita observatie auzita de la oameni uimiti de destinatia noastra. Imaginile alea prezentate obsesiv cu demonstratii in care se striga "Moarte Americii" inspira atata frica incat Iranul este vazut ca o tara extrem de nesigura. In plus cand te invecinezi cu Irak, Siria, Pakistan, Afganistan si altele din categoria asta parca nimeni nu vrea sa creada ca Iranul este sigur.  

Si totusi Iranul este cea mai sigura tara in care am calatorit pana acum. In Teheran cu teancul de bani la noi (trebuie sa ai cash la tine din cauza embargoului bancar impus de americani) m-am simtit mai in siguranta decat atunci cand ies cu cainele la plimbare pe la noi prin sat (si locuiesc intr-un sat sigur in care nu se intampla nimic niciodata). 

Cred ca singurul pericol real din Iran este sa te ingrasi de la cata inghetata si cate dulciuri primesti cadou de la oameni pe strada pe motiv ca esti musafir in tara lor.

Nu am intalnit in viata mea oameni mai prietenosi si mai saritori si mai binevoitori decat iranienii. Pot pune pariu pe ce vrei tu ca daca pari un pic pierdut printr-un oras iranian nu va dura mai mult de 30 de secunde pana nu va veni cineva sa te ajute.

In fiecare zi aveam parte de 10-15-20 de oameni care veneau sa ne bata pe umar sa ne ureze o sedere placuta in Iran. Atat si nimic mai mult. Nu vroiau sa te agaseze ci doar sa iti spuna "I hope you enjoy Iran". Si dispareau la fel de repede cum au venit.

Daca pareai pierdut si cineva venea sa te ajute nu numai ca iti explica cum sa ajungi la destinatia dorita dar mergeau cu tine si iti aratau exact unde trebuie sa ajungi si faceau si pe ghidul. Un exemplu este din prima noastra zi in Iran cand am mers sa luam metroul pana la Golestan palace. Am ajuns la ghiseu si nu ne dumiream prea bine ce tipuri de bilete sunt asa ca o batranica a venit ne-a explicat ce bilete sunt, a stat cu noi pana le-am cumparat apoi a mers cu noi pana la peronul corect sa luam metroul in directia corecta. Asta desi ea trebuia sa ia metroul de la o alta linie. Ne-a explicat cum e cu separarea femei/barbati in metrou (care in cazul nostru nu se aplica pentru ca eu puteam calatori oriunde fiind parte a unui cuplu) apoi ne-a dat in grija unui barbat care mergea in directia noastra. Initial vroia sa mearga ea cu noi pana unde trebuie sa coboram dar pentru ca a gasit pe cineva sa ne ajute a stat doar pana ne-am urcat in metrou si apoi a plecat inapoi pe drumul ei. Un alt exemplu este in Esfahan cand ne-am oprit la o intersectie sa ne uitam pe gps sa vedem care e drumul corect pana in piata centrala. Doua tinere au venit la noi si nu numai ca ne-au ajutat dar au stat cu noi o dupa-amiaza intreaga si au facut pe ghizii si ne-au aratat tot felul de locuri si lucruri interesante din Esfahan. Ne-au cumparat inghetata, un fel de nugat, un fel de gem si tot felul de alte produse de incercat. In Kashan un domn pe care l-am intrebat de unde se ia autobuzul spre niste gradini celebre a sfarsit prin a merge cu noi la gradinile ce se aflau in afara orasului si apoi ne-a invitat la el acasa la masa (unde am mers - era a doua zi in Iran pentru noi si deja eram invitati la masa). 

De fiecare data cand am cumparat ceva de la magazin am primit cate ceva gratis. Chiar si daca luam doar o sticla de apa, vanzatorul ne datea si un biscuite, o bomboana, ceva cadou pentru ca suntem musafiri.

Daca stateam in piata sau in parc seara, tot timpul venea cineva sa ne dea ceai sau ceva dulce. Nu conta ca ei nu vorbeau nici o limba straina, ei vroiau doar sa ne ofere ceva pentru ca suntem musafiri.

Imi aduc aminte in Yazd un  batranel care incerca sa vorbeasca cu noi dar nu stia decat farsi asa ca foarte dezamagit s-a dus cativa pasi mai departe si s-a asezat pe iarba. Apoi cand un tanar vorbitor de engleza a venit sa ne intrebe cum ni se pare Iranul a venit imaediat inapoi si l-a rugat pe tanar sa traduca ca ne ureaza o sedere placuta in Iran si spera ca vom ajunse si in partea de sud a tarii la Golful Persic de unde e el. Ne-a spus cum il cheama si din ce localitate e si ne-a rugat sa il cautam daca ajungem in zona.

Am primit numere de telefon si adrese de mail de la oameni cu rugamintea sa ii contactam daca avem nevoie de orice si cu precizarea ca nu e "taarof ". Adica nu o fac din politete ci cu tot sufletul.

Am primit inghetata cadou pana si de la soferul de taxi care ne-a dus din Kashan pana in Natanz. Care sofer nu numai ca ne-a dus in statia de autobuz dar a stat cu noi ca sa verifice ca sigur luam autobuzul corect catre Esfahan si ca nu ne pacaleste nimeni. Si cand a aflat ca autobuzul nu mai opreste in Natanz si-a sunat prietenii, a reusit sa gaseasca numarul de telefon al soferului autobuzului, a vorbit cu el si ne-a dus pana pe autostrada de unde ea recuperat autobuzul.

In plus sunt uimitor de onesti si desi ar putea sa te jecmaneasca cu usurinta, nu o fac. Nu spun ca asta trebuie luata ca litera de lege. Uscaturi (a se citi soferi de taxi si nenicii de la schimbul valutar) exista peste tot insa in principiu preturile erau corecte si chiar si cand greseai suma de bani primeai frumos diferenta inapoi. Ni s-a intamplat de multe ori sa intelegem gresit si sa dam sume mult mai mari (sau sa dam tomani in loc de riali adica de zece ori mai mult) si de fiecare data alegeau o bacnota si restul ni-i impingea inapoi. Am invatat cifrele asa ca stiam sa citim preturile dar intrebam intotdeauna cat costa ca masura de siguranta. Si (cu exceptia schimbului valutar mentionat mai sus) niciodata nu nu s-a spus un pret mai prost.

Zeci de astfel de oameni si povesti ne-au marcat sederea in Iran si orice comori istorice, arhitectonice sau naturale ar avea Iranul, nimic nu se compara cu caldura oamenilor. Ceea ce ne va ramane pentru totdeauna in minte din vacanta in Iran vor fi oamenii. Si cred cu tarie ca cea mai mare greseala pe care poti sa o faci este sa mergi in Iran cu un grup organizat. Pentru ca vei pierde fix ceea ce face Iranul o experienta de neuitat: interactia cu localnicii.

Iranienii sunt niste extremisti religiosi care ii urasc pe straini

Cred ca este evident din paragrafele precedente ca asa ceva nu este niciodecum adevarat. Iranieni nu urasc strainii. Dimpotriva spera ca tot mai multi straini sa mearga in tara lor sa ii vada ca oamenii care sunt nu ca oamenii prezentati in stirile americane si britanice. 

Sunt extrem de curiosi ce parere aveai inainte sa mergi in Iran despre Iran si ce parere ti-ai format la fata locului. Si sunt extrem de deranjati de felul cum sunt portretizati in afara. Nu sunt insa ranchiunosi si nici macar despre americani nu vei auzi lucruri rele.

Apoi legat de religie: pentru noi a venit ca un soc destul de mare felul "nereligios" al oamenilor de a fi. Ne asteptam la cu totul altceva tinand cont de numele pe care tara il poarta "Republica Islamica". Dar am auzit de multe ori oamenii discutand deschis despre situatia din Iran si spunand ca religia nu mai inseamna nimic pentru ei de cand cu amestecul religiei in politica. Amestecul asta a stricat puritatea religiei. Si spera ca lucrurile sa se schimbe curand. Si sigur se vor schimba insa in ritmul lor. Si asta e ce nu intelege "vestul". O schimbare impusa are intotdeauna efectul nedorit. Trebuie sa lasi lucrurile sa curga in ritmul lor. 

Chiar si discutia asta extrem de deschisa (uneori prea deschisa) despre situatia politica si pierderea increderii in fetele religioase a venit ca un soc. Nu ne asteptam ca oamenii sa spuna asta unora pe care i-a intalnit de 5 minute. Este un subiect sensibil care credeau eu ca este ascuns de frica unor posibile pedepse din partea conducerii tarii.

Siuatia femeilor in Iran va face viata calatoarei un iad

Stiam de dinainte sa merg in Iran ca trebuie sa ma imbrac conform "hijabului" adica nu am voie cu haine mulate care sa arate forma corpului, trebuie sa imi acopar mainile, picioarele, fundul si sa am o esarfa pe cap. Si m-am pregatit temeinic pentru a respecta regula insa m-am trezit in Teheran ca regula nu este nici pe aproape pe cat de strict o respectam eu. Hainele devin tot mai stranse pe corp, esarfa este prinsa cu o agrafa de coc si dezvaluie 3/4 din cap, pantalonii sunt mulati, manecile pot fi si 3/4, papucii si sandalele sunt acceptate, machiajul este ca desprins din reviste etc etc etc. Femeile iraniene sunt extrem de cochete si hijabul nu poate sta in calea cochetariei lor.

Cand mergi in sate sau orase mai mici lucrurile devin mai stricte si vei vedea tot mai multe femei purtand chador - un fel de cort pe care ti-l pui in cap - insa nu este ceva impus si sunt convinsa ca incet incet (nu fortat) lucrurile vor deveni tot mai lejere.

Oricum situatia vestimentara cred ca este ultima problema a emanciparii femeii in Iran. Mai e drum lung pana femeia va capata statutul pe care il merita si ca ne-turist nu mi-ar placea sa fiu femeie in Iran. Insa tema discutiei este situatia turistei ce calatoreste tu ca femeie singura sau parte dintr-un cuplu. Care turista sunt sigura ca nu prea va simti ca este intr-o "Republica Islamica" dimpotriva se va bucura de avantaje cum ar fi: siguranta, grija din partea celor din jur, dorinta de a i se oferi un sesur cat mai placut etc etc etc. Am cititi si auzit multe femei ce au calatorit in Iran singure spunand ca acolo le-a fost cel mai usor sa calatoreasca si ca ce le-a placut cel mai mult a fost lipsa hartuirilor din partea barbatilor care de multe ori vad europencele si americancele ca pe niste femei usoare doritoare de aventuri. In Iran nu ai parte nici macar de o privire un pic mai nelalocul ei cu atat mia putin de vreo remarca nepotrivita.

Ce ar putea sa te afecteze este discutia despre separarea femeilor si barbatilor. Ma asteptam la foarte putina interactie intre femei si barbati care nu sunt rude. Insa inca o data am avut parte de o foarte mare supriza. Iranul nu e deloc pe cat de strict te-ai astepta. Singura data cand am observat ceva separare a fost in autobuze unde femeile nu se aseaza langa barbati straini si probabil vei avea probleme daca vrei sa dormi in aceeasi camera cu un barbat care nu iti e ruda insa in rest lucrurile sunt inca o data mai lejere decat initial gandite. Am vazut extrem de multe tinere in cafenele in compania unor tineri care sigur nu le erau rude. Am vazut grupuri de tineri si tinere in parcuri si locuri publice petrecand timp impreuna. Am vazut multe flirturi si chiar mai mult decat simple flirturi. Am vazut multe tinere in compania unor turisti straini interactionand fara ca nimeni sa se uite ciudat.

In plus femeile iraniene sunt persoane cu o educatie foarte solida. Barbatii studiaza mai putin decat femeile pentru ca se apuca sa lucreze foarte devreme. ceea ce este destul de ilogic. Pentru ca doar 20% din femei lucreaza. Ceea ce inseamna ca ai un grup social (femeile) cu educatie superioara care nu ajunge sa lucreze niciodata si unul fara educatie la fel de ridicata (barbatii) care ajung sa lucreze.

In concluzie (ca ma intind la vorba pana poimarti) daca cineva ma intreaba daca recomand calatoritul in Iran raspunsul este cu siguranta "DA". Si asta cat mai curand cat oamenii nu sunt adusi la mentalitatea tipic vestica si se va pierde fix ceea ce noua ne-a placut atat de mult: faptul ca oamenii sunt inca oameni.

Si daca vreti sa vedeti vreodata cam cum e mintit poporul cu televizorul atunci mergeti in Iran sa descoperiti o tara ce nu are nimic in comun cu tara prezentata le televizor. Iranul pentru mine va fi pentru totdeauna exemplul perfect  pentru a explica de ce calatoresc: sa experimentez pe cont propriu locuri noi, civilizatii noi, religii noi, moduri noi de a trai etc cu scopul de a-mi forma opinii proprii bazate pe experiente proprii nu opinii ce ti se baga pe gat ca unei gaste hranite fortat.