Cu trenul prin India

Pe cand vorbeau cu diversi calatori despre o posibila vacanta in India, auzeam tot timpul cat de usor este sa calatoresti intr-o tara care primeste atat de multi turisti in fiecare an. Intotdeauna asta era al doilea lucru care nu se comunica: usurinta de a calatori. Primul era in mod cat se poate de evident "Delhi belly".

Asa ca atunci cand m-am pus pe organizat calatoria si pus un itinerariu pe hartie ma asteptam ca toate detaliile organizatorice sa pice practic din cer. Asta dupa ce ma hotaram ce vreau sa vad dintr-o astfel de imensitate de tara. 

Dupa calatoriile in Myanmar si Iran care au presupus multa munca de documentare, India se preconiza a fi usoara ca "buna ziua". Mai ales partea cu Rajasthanul care este atat de cunoscuta si atat de promovata in toate reclamele cu putinta incat ma asteptam sa fie "mura in gura" pentru orice turist oricat de neexperimentat.

Ceea ce probabil ca este adevarat daca esti un boem cu mult timp de petrecut umbland hai hui fara un scop si un program precis. Daca timpul nu este o problema, poti calatori prin India aproape gratis si fara prea mult efort. Trebuie doar sa te lasi dus de val. 

Daca insa esti presat de timp si vrei sa fii cat mai eficient atunci situatia se va schimba un pic. Eficienta nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu India.

Iar exemplul care m-a uimit cel mai mult a fost transportul. 

Ma asteptam sa fie extrem de usor sa calatoresti cu avionul intre destinatiile celebre din Rajasthan: New Delhi, Agra (care e de fapt in Uttar Pradesh), Jaipur, Udaipur, Jodhpur, Jaisalmer. 

Personal urasc autobuzele si nu suport sa merg cu ele pentru calatorii mai lungi de 4 ore. Cu trenurile (mai ales daca sunt de noapte) nu am probleme insa anumite imagini vazute la televizor nu prea ma indemnau la astfel de experiente indiene. Daca as fi putut sa le evit as fi facut-o cu mare drag. Asta desi colegii mei indieni m-au sfatuit pana m-au capiat sa nu ratez o astfel de experienta pentru ca este "India adevarata". O fi "India adevarata" dar  tot as fi preferat comoditatea adevarata.

Daca Myanmarul avea un avion precum un autobuz comunal care pornea in fiecare dimineata la aceeasi ora din capitala (Yangon) si facea un cerc cu opriri  in Bagan, Mandalay, Heho si apoi se intorcea in capitala apai sigur se poate si in cea mai turistica provincie a Indiei care probabil primeste intr-o luna mai multi turisti decat Myanmarul intr-un an. 

Ei bine m-am inselat.

Nu exista avionare directe decat intre New Delhi si orasele amintite mai sus. Daca de exemplu vrei sa mergi din Agra sau Jaipur in Jodhpur atunci intai mergi in New Delhi si apoi iei alt avion catre destinatia finala. La final ajungeai la niste timpi de calatorie care depaseau cu mult trenul sau autobuzul. In plus trenul mergea noaptea deci nu pierdeai din zilele de vizitare. 

In concluzie am renuntat extrem de rapid la ideea avionului in Rajasthan si am inceput sa ne uitam de tren. Prieten de nadejdie in cazul asta este site-ul seat61. Si asta nu numai pentru India ci cam pentru orice locatie in care v-ati gandi sa mergeti cu trenul.

De acolo m-am dumirit care sunt clasele de pe trenurile indiene, cum sa verifici programul trenurilor, cum sa cumperi bilete de la ghiseu  sau cum sa cumperi bilete on line. De departe unul dintre cele mai folositoare site-uri pe care trebuie sa le stie un calator prin lume. Chapeau!

Sfatul acelorasi colegi indieni a fost ca daca ma decid sa merg cu trenul atunci sa cumpar on line (sau sa cer unei agentii sa faca asta pentru mine) biletele imediat ce se pun spre vanzare pentru ca sunt doar cateva bilete la clasele bune si se epuizeaza extraordinar de repede. Ceea ce nu a decurs exact cum planuisem (dupa cum am povestit pe vremea cand incercam sa cumpar biletele) dar intr-un final am reusit sa iau ceea ce ma interesa: New Delhi-Agra , Agra-Jaipur, Jaipur-Jaisalmer, Jaisalmer-Jodhpur si Jodhpur-New Delhi. 

In mare parte erau exact biletele pe care le vroiam cu ceva diferente. Agra-Jaipur era cu doua ore mai tarziu decat vroiam - o nimica toata. Jaipur-Jaisalmer era tren de zi nicidecum de noapte cum vroiam ceea ce mi-a dat multa bataie de cap cu reorganizarea itinerariului. Iar pentru trenul de noapte Jodhpur-New Delhi (12 ore) unul dintre bilete (al lui Cipri evident :) ) era pe lista de asteptare la cea mai buna clasa. Ca sa fim siguri ca va avea voie in tren am cumparat unul si la cea mai proasta clasa (doar acolo mai erau locuri). Ca sa fiu sincera nu mi-as fi dorit pentru nimic in lume sa calatoresc mai jos decat cea de-a treia clasa AC3 (trenurile indiene au 8 clase). Orice mai jos de atat parea nebunie curata. Deci am stat cu inima in gat pana in ultima clipa in speranta ca biletul va trece de pe lista de asteptare pe lista permanenta. Era primul pe lista de asteptare deci aveam o urma de speranta.

Primele doua trenuri din itinerariul nostru am fost ori amanate cu 7 ore (New Delhi-Agra) ori anulate complet (Agra-Jaipur) asa ca a trebuit sa folosim taxiul in loc de tren ca sa ajungem la destinatia dorita. Ceea ce nu a fost o mare problema pentru ca distantele nu sunt prea lungi si taxiurile sunt foarte ieftine. A treia calatorie era insa una extrem de dificila: Jaipur-Jaisalmer. Era atat de lunga incat era practic imposibil de realizat cu taxiul sau autobuzul deci cu cat se apropia ora de plecare cu atat aveam mai multe emotii. Stateam cu telefonul in mana si verificam la fiecare 15 minute evolutia programului si ne tot gandeam la ce alternative ar exista daca se anuleaza trenul. Dar spre marea nostra bucurie nu a fost anulat. A avut 3 ore intarziere dar asta a contat prea putin. Important era ca nu a fost anulat si ca nu pierdeam zile din itinerariu incercand sa gasim alte variante.

Si iaca asa am ajuns sa facem cunostinta cu trenurile si garile indiene. Care s-au dovedit a fi mai prietenoase decat ne asteptam si destul de bine organizate (dupa standarde indiene evident). Este destul de intimidant sa vezi dimensiunile la gari, trenuri si gloatele de oameni insa inveti destul de repede care este algoritmul si dupa o prima calatorie totul merge ca uns. 

Nebunia garilor era ceva la care ne asteptam. La ce nu ne asteptam insa, au fost conditiile de calatorie. Ma pregateam pentru un drum de cosmar insa clasa AC1 (cea mai buna) s-a dovedit a fi una chiar foarte buna. Nu sunt conditii vest europene insa sunt niste conditii bune. Am nimerit pe vremuri trenuri in Romania semnificativ mai rele decat ce am avut in India la clasele alese de noi. Si ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca in functie de cate persoane sunt in grupul tau esti pus intr-o cuseta mai mare sau mai mica. Noi fiind doi am fost pusi intr-o cuseta de doua paturi: curata (din nou dupa standarde indiene), linistita si cel mai important care se incuia deci puteai dormi linistit de la plecare pana la destinatie. Foarte important mai ales pe cursele de noapte sai daca ai calatorii de 12 ore cum aveam noi.

Cum este de asteptat pretul biletului la AC1 este semnificativ mai mare decat la clasele inferioare. Este de exemplu de 10 ori mai mare decat la cea mai proasta clasa (sleeper). Insa sunt preturi indiene. Deci ce ai alege: 2 euro pentru un bilet la gramada cu dormit pe jos daca ai noroc intr-un frig si o mizerie de neinchipuit sau 20 de euro pentru un bilet la cuseta de doua persoane cu cearsafuri curate, liniste si incuietoare la usa? 

Nu am stat nici macar o femtosecunda pe ganduri.

Sa nu va inchipuiti ca fac apologia trenului indian. La sfarsitul zilei tot as alege un avion daca as avea posibilitatea asta. Insa daca reusesti sa gasesti bilete la AC1 (poate chiar si AC2, hai fie si AC3) atunci calatoria poate fi chiar placuta. Si cel mai important este ca mergi noaptea deci nu iti petreci zilele pe drum si bonus salvezi banii pentru o noapte de cazare.

In concluzie: bafta la gasit bilete si cel mai important bafta sa nu fie anulat trenul.

PS: in cazul in care erati curiosi Cipri a reusit sa treaca de pe lista de asteptare la bilet normal pentru trenul catre New Delhi deci a ratat ocazia unei calatorii de 12 ore la "sleeper class" in care sa experimenteze India adevarata..

PPS: pentru cursele de tren anulate am primit imediat banii inapoi pe card. Ceea ce nu s-a intamplat cu avionul anulat pentru care a trebuit sa sun de vreo sapte ori atat la compania aeriana cat si la agentia intermediara, sa scriu pe putin zece mailuri, sa astept la telefon pana am albit, si apoi sa astept inca 3 luni pana am vazut banii in cont. Si dupa atatea telefoane nu am putut decat sa raman cu un mare mister pe veci neelucidat: oare cum e posibil sa fie atat de pupular sa ai "call center" in India? De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine daca scopul este sa fii complet de neajutor clientului care suna la call center apai sansa unui viitor de aur este sa folosesti unul din India.