Cracovia (Polonia)

Inceputul lui noiembrie aduce intotdeauna zile libere (1 Noiembrie este Allerheiligen - "ziua tuturor sfintilor" iar 11 Noiembrie este Wapenstilstand- se sarbatoreste sfarsitul primului razboi mondial). Si in cazul in care se nimeresc langa weekend atunci ne pornim la colindat prin Europa pe aproape de casa. 

Anul asta paerioada 29 octombrie-1 noiembrie a fost libera si am petrecut-o in Polonia vizitand Cracovia si Auschwitz.

In Cracovia am stat doua zile timp in care am vizitat orasul si mina de sare Wieliczka aflata la aproximativ 10 km de oras.

Cracovia s-a dovedit a fi un oras extrem de usor de vizitat. Distantele sunt suficient de mici incat sa poti sa te deplasezi pe jos de la un obiectiv la altul mai ales ca tot ceea ce este relevant de vizitat pentru un turist este concentrat intr-o arie relativ restransa in jurul orasului vechi.

Noi am vizitat trei zone diferite: orasul vechi, cartierul Kazimierz si cartierul Podgorze.

Din punctul meu de vedere cea mai eficienta metoda de a vizita orasul vechi este sa te plimbi fara o tinta precisa...sa te pierzi pe stradutele intortocheate...si sa te opresti din cand in cand sa vizitezi obiectivele pe care le intalnesti din intamplare in cale. Oricum cele mai importante nu iti vor scapa cu siguranta pentru ca nu ai nici o sansa sa le treci cu vederea :)

Rynek Glowny sau Piata Centrala este se pare cea mai mare piata medievala din Europa. Si sincer este o placere sa te plimbi in jurul ei, sa admiri cladirile frumos renovate, sa privesti calestile care plimba turistii prin centru, sa stai la o cafea si sa ascultii diversii muzicanti care isi fac numarul in fata publicului curios.

Basilica of the Assumption of Our Lady

Cloth Hall (interior)

Cloth Hall

Cloth Hall

Foarte aproape de Rynek Glowny se afla Collegium Maius, parte a Jagellonian University, care se poate vizita si care este cunoscut mai ales datorita faptului ca acolo a studiat Copernic, asa ca nu este deloc surprinzator ca cele mai importante exponate sunt diverse instrumente astrologice.

Collegium Maius (curtea interioara)

La sud de piata centrala se afla castelul Wawel, locul unde regii polonezi si-au avut resedinta intre secolele unsprezece si saptesprezece. accesul in curtea interioara a castelului este gratis pentru orice altceva se plateste insa intrare separata. Noi am ales sa vizitam catedrala, apartamentele regale si state rooms. Pentru ultimele doua numarul de bilete este limitat si fiecare bilet este dat pentru o anumita ora. Asa ca daca ajungeti intr-o perioada in care Cracovia este inundata de turisti cel mai bine ar fi sa incepeti ziua cu o vizita la castel ca sa aveti ceva sanse sa gasiti un bilet.

Wawel

Castelul a fost distrus aproape complet inainte de primul razboi mondial asa ca sunt foarte putine exponate originale care au mai ramas. De fapt in interior singurul lucru care a apartinut familiei regale este colectia de tapiserii flamande in rest totul este cumparat de curand pentru a reface cat de cat aspectul unui castel medieval. Ceea ce face ca destul de multe lucruri sa nu respecta adevarul istoric si vei avea de exemplu mobila engleza sau portugheza desi pe vremea aceea asa ceva nu era intalnit in Polonia. 

Apartamentele regale se pot vizita numai cu un ghid ceea ce este o idee foarte buna pentru ca inveti extrem de multe lucruri utile mai ales daca nimeresti un ghid extrem de critic si de realist precum cel pe care l-am avut noi.

Imediat la sud de castel incepe cartierul Kazimierz. Pe vremuri un oras de sine statator, Kazimierz a fost fondat in 1335 de regele Kazimierz cel Mare si daca se ia in considerare numai perioada de pana in Septembrie 1339, ar putea fi un exemplu de succes pentru ceea ce inseamna convietuirea pasnica a evreilor si crestinilor. 

Old Synagogue

Szeroka

Totul a luat cu o alta turnura o data cu invadarea Poloniei de catre Germania nazista si inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Comunitatea evreiasca a fost mutata in ghetoul special creat aflat la sud de Kazimierz in actualul cartier Podgorze de unde erau mai apoi trimisi catre diverse lagare de concentrare cum ar fi Auschwitz. 

In Podgorze se poate vizita celebra fabrica a lui Oskar Schindler (actualmente muzeu), "farmacia de sub vultur" si ramasite ale zidului ce delimitau ghetoul de restul orasului.

Fabrica lui Schindler

Plac Bohaterow Getta

Istoria recenta a Cracoviei este foarte strans legata de soarta evreilor polonezi si oriunde iti intorci capul vezi licruri care sa reaminteasca de ceea ce s-a intamplat in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din pacate nu cred ca cineva invata nimic din istoria mai mult sau mai putin recenta si marile greseli se tot repeta la infinit. Din "fericire" de foarte multe ori situatiile de genul asta se intampla pe alte continente asa ca de ce ne-ar pasa?

Si acum sa revenim la ultimul obiectiv vizitat: mina de sare Wieliczka, care pentu noi  a reprezentat o surpriza foarte placuta. 

Ne-am decis sa o vizitam pentru ca vazusem peste tot prin oras reclame la tururi organizate si am zis sa mergem sa vedem ce este atat de spectaculos la mina asta de se face atat de mult tam tam pe seama ei. Vazusem descrierea in ghidul Lonely planet si citisem despre ea pe ceva forumuri insa decizia am luat-o mai mult din cauza expunerii excesive de la agentiile de turism.

Legenda Kingai

Deci dupa ce am vizitat cartierul in care se afla ghetoul evreiesc si fabrica lui Schildler ne-am urcat in masina si am pornit in afara orasului. Drumul a fost foarte scurt si nici nu ne-am dezmeticit bine si ne-am trezit in parcarea minei.

Programul de vizitare este 7.30-19.30 din Aprilie pana in Octombrie si 8.00-17.00 din Noiembrie pana in Martie. Dar in cazul in care mergeti pe cot propriu, nu cu o agentie din Cracovia, ora la care puteti intra in mina depinde foarte mult de programul tururlor in limbi straine pentru ca mina se poate vizita numai cu un ghid. Pentru limba engleza tururile sunt la fiecare jumatate de ora in timpul verii sau la fiecare ora in rest. Pretul unui bilet incluzand turul intr-o limba straina era, cand am fost noi, 68 PLN.

Turul care a durat aproximativ trei ore a fost extrem de interesant mai ales ca am avut parte de o ghida foarte amuzanta care tot facea glume pe seama noastra si pe seama faptului ca numai cine trece un test la sfasitul turului va avea dreptul ca foloseasca liftul. Restul trebuia sa urcea cateva sute de trepte ca sa iasa la suprafata. Din fericire am trecut cu totii testul.

In total se parcurg aproximativ 2000 metrii in partea cea mai veche a minei unde sunt amenanjate in jur de 20 de incaperi cu diverse exponate: sculpuri in sare realizare de fost mineri sau instalatii care explica modul in care functiona mina acum cateva sute de ani.

Turul facut de turisti reprezinta insa numai 1% din suprafata intregii mine, pentru ca timp de 900 de ani cat s-a exploatat sare la Wieliczka, nu mai putin de 200 de kilometrii de tunele si peste 2040 de incaperi de diverse dimensiuni au fost sapate. Nici pe verticala turistii nu acopera intreaga extindere. Turul incepe la 64 de metrii adancime si ajunge pana la 135 de metrii, in realitate insa mina are o adancime de peste 300 de metrii.

Cea mai importanta atractie a minei o reprezinta capela Sfanta Kinga, una dintre cele peste 30 (daca imi aduc bine aminte) de capele din mina, insa cea mai mare si de departe cea mai impresionanta. Aceasta incapere a fost sculptata in mai bine de 100 de ani de catre trei mineri (numai unul in acelasi timp). Ultima aditie reprezentand-o o statuie a Pepei Ioan Paul al II lea din anul in care a sanctificat-o pe regina Kinga.

Kapela Kinga

Sfanta Kinga este considerata protectoarea minerilor si numele ei este strans legat de istoria minei. Legenda spune ca atunci cand Kinga (o printesa ungurioaca) s-a casatorit cu regele Poloniei a cerut ca si zeste nu aur, argint sau alte bogatii ci sare. Asta pentru ca in Polonia pana in momentul ala nu exista nici o mina de sare, o foarte mare bogatie pe atunci. Deci conform legendei la plecarea din Ungaria printesa a mers la una din minele de sare unguresti si si-a aruncat inelul de logodna in mina. Pe drum s-a oprit in satul Wieliczka unde a rugat un satean sa sape o groapa in pamant si a gasit inelul de logodna intr-un bloc de sare. Deci concluzia legendei este ca sarea a sosit in Polonia din Ungaria impreuna cu inelul Kingai.

Explicatia stiintifica este un pic altfel dar nu la fel de romantica precum legenda Kingai: sarea de la Wieliczka este obtinuta in urma evaporarii lente a unei mari care se afla pe acest loc acum 60 de milioane de ani. cum spunea mult prea prozaic ca sa dai numele unei incapari omului de stiinta care a venit cu ideea asta...

Mai multe detalii despre mina gasiti pe site-ul oficial:

http://www.kopalnia.pl/

Si sa ajungem un pic si la chestii logistice. Despre transport nu pot da sfaturi pentru ca am fost cu masina insa hotelul la care am stat, Apart Hotel Astor, il recomand din toata inima. Pentru 40 de euro am avut o camera foarte curata, destul de mare, cu niste angajati gata mereu sa ne ajute si extrem de politicosi, la doar 10 minute de mers pe jos de centru, cu mic dejun inclus, parcare gratis si internet wireless gratis in camera. Tot ce ne puteam dori. Este insa decorat intr-un mod nu tocmai modern care imi aduce aminte de cum avea bunica in casa pe vremea cand eram copil. Mie mi s-a parut chiar amuzant :)

http://www.aparthotelastor.pl/

Luxembourg

Luxembourgul a fost unul dintre primele orase din afara Romaniei si Belgiei pe care le-am vizitat si m-am indragostit de el din primul moment in care am coborat din tren. Intre timp cred ca l-am vizitat de inca sapte ori si niciodata nu ma plictisesc sa refac exact acelasi traseu. Iar daca mai prinzi si cate un festival medieval pe week end atunci sigur ai parte de o experienta de vis.

Bock Promontory

In mintea mea tinuturile de poveste in care se desfasurau diverse basme ce mi-au fascinat copilaria arata exact ca Luxembourg. Dealuri inverzite, legate intre ele prin tot felul de viaducte, satuce ce se strecoara pe vaile unor mici raulete, casele si strazile care pastreaza un puternic aspect medieval, castelele si bisericile care par a se integra perfect in peisaj si multe altele.

Bock Promontory

In principiu ce imi place mie cel mai mult este ca s-a incercat conservarea aspectului medieval al orasului si se pune mare accent pe istoria tarii.
La aspectul romantic al tarii se adauga insa si faptul ca Luxembourg este o tara extrem de bogata, cu o economie foarte bine dezvoltata si cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume. Iar asta se vede in faptul ca toate fatadele caselor sunt recent renovate de exemplu, sau in faptul ca este un oras impecabil de curat, sau in faptul ca se inverstesc extrem de multi bani in pastrarea caracterului individual al tarii.

O vizita in Luxemburg poate incepe prin a face turul Wenzel, care mai poarta numele si de "1000 de ani in 100 de minute". Turul a luat numele dupa Wenceslas 11, Ducele de Luxembourg care a fortificat orasul si este o plimbare extrem de placuta prin centru vechi al orasului ce incepe la "Bock promontory" si te poarta pe la Chemin de la Corniche, vechile porti, fortificatiile Wenzel,poduri medievale si valea Alzette. Este o ruta extrem de fruoasa, clar marcata cu semne deci nu ai nici o sansa sa te pierzi si pe tot parcursul ei gasesti placi in care sunt date explicatii despre obiectivele pe langa care treci. De asemenea in cripta arheologica din Bock si in Turnul jacob pot fi urmarite diverse materiale audio si video cu explicatii despre istoria orasului.
Cele mai importante locuri pe care le vezi in tmpul aceste plimbari sunt: Bock promontory, podul castelului contruit in 1735 din piatra rosie si cea mai veche biserica din oras: biserica St. Ulric.

Castle Bridge

Biserica St. Ulric

 Si daca dupa aceasta plimbare inca mai va tin picioarele atunci cel mai placut mod de a va petrece timpul in orasul Luxemburg este sa luati la pas marunt centrul vechi al orasului. Pe orice straduta ati merge tot se va gasi cate ceva interesant de vazut.

Palatul ducal

Podul Adolphe

 Iar cand ati terminat de batut in lung si in lat orasul, puteti inchiria o bicicleta ca sa strabateti cei 37 de kilometrii ai vaii celor sapte castele. Acest traseu care se poate face si pe jos si cu masina, depinde de conditia fizica a fiecaruia, se desfasoara in lungul vaii Eisch, in centrul Luxembourgului (tara de data asta) intre Alzette si Steinfort. Cele sapte castele care sunt intalnite pe drum sunt: Mersch, Schoenfels, Hollenfels, Ansembourg, New Castle of Ansembourg, Stepfontaines si Koerich.
Deci oricand aveti nevoie sa va retrageti din orasele de ciment si sa va bucurati de o atmosfera medievala dar cu tot conforul zilelor noastre, Luxembourgul este o alegere perfecta.

Gili Air (Indonezia)

Gili Air a venit ca o solutie de ultim moment pentru ultimele zile petrecute in Indonezia. Initial aveam 8 zile de stat in Bali, insa inca din prima zi ne-am dat seama ca nu este tocmai ce vrem noi deci am decis sa stam doar 4 zile in Bali si apoi sa mergem  3 zile in alta parte. O posibilitate era sa mergem sa vedem dragonii de Komodo insa nu am reusit sa gasim bilete de avion pentru Denpasar-Labuan Bajo asa ca ne-am reorientat catre Gili.
Cele trei insule Gili: Trawangan, Air si Meno se afla la o distanta destul de mica de Bali si Lombok si sunt o destinatie din ce in ce mai populara de cand au devenit mult mai usor accesibile datorita introduceri barcilor rapide ce fac distanta Bali-Gili in doar 2 ore. Sunt niste insule micute, cu plaje albe si foarte populare pentru scufundari si snorkeling.
Foarte simplist cele trei insule sunt caracterizate astfel: Trawangan este insula pentru petreceri, Meno pentru familisti si Air undeva intre ele. Prin urmare am ales Air. Nu vroiam sa stam treji toata noaptea din cauza petrecerilor dar nici sa murim de plictiseala stand cu burta la soare.
Pentru ca in Bali am stat in Ubud cel mai convenabil era sa luam o barca rapida ce pleca din Padangbai. Iar in momentul in care am cumparat noi biletele erau numai doua companii care faceau cursa Padagbai- Gili Air: Gili Cat si Eka Jaya. Oficial biletul dus-intors costa 1200000 Rp, insa cum totul se poate negocia noi am cumparat biletele cu 800000 Rp de la Eka Jaya.
Plecarea era la 8.30 din Padangbai si trebuia sa fim luati de la hotel intre 6.30 si 7.00. Persoana care ne-a vandut biletele ne-a spus foarte increzatoare ca dureaza o ora drumul Padangbai-Gili Air, deci teoretic ar fi trebuit sa ajungem pe insula la 9.30. Ceea ce evident nu s-a intamplat. In primul rand microbuzul ce trebuia sa ne ia de la hotel a venit abia la 7.30, deci dupa ce asteptam deja de o ora in fata cladirii si dupa ce sunasem de cateva ori sa intrebam daca sigur mai vine cineva sa ne ia. Cu mult noroc am ajuns in port la 8.30 adica exact la fix (ziceam noi in sinea noastra) ca sa prindem barca. Numai ca numai noi aveam pretentia ca totul sa mearga conform orarului oficial. Angajatii firmei aveau cu totul alt mod de a privi problema. Asa ca intai a trebuit sa facem check in-ul, apoi bagajele au fost luate sa fie duse pe barca, apoi am stat si ne-am uitat unii la altii pentru ceva timp fara sa ne dam seama ce mai asteptam si intr-un final la 9.30 a inceput imbarcarea. Inca mai speram sa ajungem la 10.30 pe insula. Ceea ce, ati ghicit, nu s-a intamplat, pentru ca intai am oprit in Lombok, apoi in Trawangan unde a trebuit sa asteptam sa se imbarce toata lumea care mergea inapoi in Bali si intr-un final in jur de 12.00 am ajuns in Gili Air.
Iar intoarcerea a fost chiar mai rau de atat: barca trebuia sa plece din Gili Air la 10.30 dar a plecat in jur de 12.00 si am ajuns in Padangbai pe la 14.30. De aici trebuia sa fim transferati in Kuta, ceea ce iar a durat extrem de mult asa ca am ajus la hotel pe la 17.00.
Morala: niciodata sa nu ai asteptari mari legate de respectarea programului in Indonezia. Pentru ca nu ai face decat sa te enervezi fara rost. O carte buna si/sau muzica buna sunt cruciale in astfel de calatorii.

Barcile rapide

Asteptand sa se imbarce lumea pe Trawangan

Cine doreste un loc pe acoperis

Probabil in conceptia multora Gili Air este materializarea idei de paradis. Este o insula foarte mica (o tura de insula este 5 km- Cipri stie ca i-a alergat intr-o dimineata), care nu are drumuri pietruite, unde te poti deplasa numai: pe jos, cu bicicleta (daca ai rabdare sa te opresti in tot felul de dune de nisip la fiecare 20 m) sau cu caruta (Cidomos), unde nu exista politie, si unde singurele lucruri pe care le poti face sunt: sa dormi, sa lenevesti, sa mananci, sa inoti, sa faci diving sau snorkeling.
Timpul are cu totul alta viteza de curgere intr-un astfel de loc. Si recunosc ca desi initial nu m-a incantat ideea de a merge in Gili odata ajunsi pe insula mi-am schimbat cu totul parerea. Este extraordinar de frumos si de relaxant. As fi stat mult mai mult decat am stat chiar si numai pentru mancarea buna si pentru oamenii extrem de binevoitori.

Pe plaja...

...la reflux.

In centru...

Pericolele te pandesc la tot pasul pe strada principala.

Si iar pe plaja...

La restaurant

Cum noi nu prea avem stare, ne-am gandit ca daca lenevim pe plaja timp de trei zile o sa o luam razna asa ca decizia unanima a fost sa ne inscriem la o scoala de diving sa facem cursurile PADI open water. Dupa ce termini un astfel de curs ai voie sa faci scufundari singur (desi este de preferat cu un ghid) pana la 18 m adancime.
Pentru amandoi era prima data cand ne scufundam. Nu am facut scufundari nici macar intr-o piscina inainte. Insa eram plini de entuziasm si siguri ca totul va decurge extrem de frumos si de linistit. Ceea ce s-a si intamplat.
Am ales sa facem cursurile la Karang Diving, o scoala de diving aflata in cadrul hotelului Villa Karang si care are 4 instructori: 2 instructori pentru incepatori si 2 instructori pentru avansati. Noua ne-a placut extrem de mult de instructorii de acolo...practic te simteai ca acasa printre ei. In plus Stanike (instructoarea noastra olandeza) era la baza psiholog asa ca a fost o incantare sa o am langa mine in toate momentele in care ma panicam si credeam ca nu o sa fiu in stare sa pun in aplicare toate skill-urile pe care ni le prezenta ea.
Cursul PADI open water consta in urmarea unor cursuri teoretice, o sedinta de scufundari in piscina in care inveti tot felul de lucruri utile(sa scoti apa din masca, sa controlezi adancimea la care plutesti, sa iti recuperezi rebreatherul si multe multe altele ) si patru scufundari: doua pana la 12 metri si doua pana la 18 metrii. In timpul cursului trebuie sa faci tot felul de teste iar la sfarsit ai un examen cu 50 de intrebari care verifica cunostintele teoretice acumulate.

Gata pentru prima sedinta

Sa verificam daca este dimensiunea buna pentru masca

Eu luptandu-ma cu masca

Tot eu...tot cu masca...

Gata pentru a treia scufundare

Din pacate nu avem poze din timpul scufundarilor noastre pentru a arata ce anume ne-a facut pe noi sa ne indragostim de diving. Si in mod sigur de acum inainte ne vom planui vacantele astfel incat sa avem parte si de scufundari. Este o experienta pe care oricat de mult as incerca nu pot sa o descriu in cuvinte. Trebuie doar incercat...

Ce altceva am mai facut in Gili? Pai am mancat, am lenevit, ne-am balacit si cam atat.
Desi ne asteptam sa fie totul mult mai scump in Gili decat in alte parti, nu a fost deloc asa. Mancarea a fost mai ieftina decat in Bali si Tana Toraja, la fel si bautura si putinele lucruri pe care le puteai cumpara de la mini magazinele din centru (cred ca erau doua daca nu ma insel).
Si in plus ce este mai frumos decat sa te duci la pranz la restaurant sa comanzi mancarea si pana este mancarea gata sa mai faci si o baie?

Pe plaja...De fapt la restaurant...De fapt amandoua

Cipri s-a racorit cu o baie in timp ce astepta mancarea...

Eu nu am avut atat de multa energie. Am preferat leneveala :)

Si a sosit si mancarea

In cazul in care va place pestele si/sau fructele de mare Gili Air este clar locul perfect pentru voi. In fiecare seara restaurantele au oferta BBQ. Iti alegi ce vietuitoare vrei de pe taraba lor si ei o gatesc la gratar.
Foarte bun.

Oferta de peste

Alegerile noastre...

....de aici.

Si evident ca si aici dai de produse cu eticheta :bio sau organic...

Pentru cazare am ales sa facem rezervarile pe agoda.com de cand eram in Bali. Insa nu am gasit decat un singur hotel si doar pentru doua nopti. Ne-am gandit noi ca pentru inca o noapte o sa gasim cazare odata ajunsi pe insula. Si a fost intr-adevar extrem de usor sa gasim ceva. Hotelurile din Lonely Planet se rezerva destul de repede in perioada verii dar nu trebuie sa va panicati (ca noi) pentru ca sunt extrem de multe bongalow-uri foarte frumoase si foarte ieftine pe care nu le gasesti pe net si care se completeaza in functie de cum sosesc clientii pe insula.
Hotelul rezervat on line se numeste Casa Mio si este de fapt un complex de bungalow-uri foarte frumoase, foarte curate, cu un proprietar foarte prietenos si cu un mic dejun cum rar vezi chiar si la cele mai luxoase hoteluri. Pretul variaza de la un bungalow la altul, in functie de marime. Pentru cel luat de noi am platit 75 de euro. Cam scump dar zic eu ca a meritat.
Dupa doua nopti si doua mic-dejunuri de vis, ne-am mutat la vecinii din dreapta la care am platit doar 300000 Rp pentru un bungalow care nu arata deloc mai prejos decat mult mai scumpa Casa Mio.

Casa Mio

Camera

Baia in aer liber

Vedere de pe terasa de la a doua cazare.

A doua cazare

Cam atat despre Gili Air: o insula superba, cu niste oameni extrem de primitori si politicosi, in care ne-am simtit extraordinar. Un loc de care ne vom aminti mereu cu placere.

Mai multe poze gasiti pe:
https://picasaweb.google.com/106330260297523109754/IndoneziaBaliGiliAir2011#