Iar noiembrie deci iar zile
libere si week-enduri lungi deci iar mers hai hui prin locuri interesante. Dupa
cum se vede din prima propozitie excursiile de noiembrie sunt deja traditie la
noi in familie si daca o sa cititi posturi precedente o sa gasiti multe exemple
in sensul asta.
Anul asta alegerea destinatiei a
fost extrem de grea. In primul rand pentru ca ramanem fara variante pe aproape de casa pentru ca se pare
ca ne plimbam prea mult si am vazut deja multe lucruri de prin tarile din jur.
Si in al doilea rand pentru ca il avem mai nou pe clapaugul familiei (Rex- golden
retrieverul nostru de 5 luni) care e asa
de atasat de noi incat ne e mila sa il lasam singur si pe week end deci nu am
luat deloc in considerare destinatii de ajuns cu avionul pentru ca vroiam sa il
luam si pe el cu noi.
Ne-am gandit si razgandit si intr-un final dupa
ce am citit opinia cuiva despre Ruta vinului din Alsacia am decis ca asta e
destinatia ideala pentru noi. Este relative aproape ( 500 de km deci cam 5 ore
de condus), puteam merge cu catelul, sunt zeci de sate traditionale si ai parte
de vin cat cuprinde. Deci sigur ceva si pe placul meu si pe placul lui Cipri.
Am facut rezervarile la hotel, am facut un
traseu care sa inceapa din partea de sud (de langa Colmar) si sa se termine in
partea de nord (Obernai) si in dimineata de 9 noimebrie eram plini de verva la
startul lui.
Extrem de important pentru o astfel de mini
vacanta este sa ai o masina cu care sa poti sa faci traseul in ritmul tau.
Incepi ori de la nord ori de la sud si urmezi semnele maro care indica ruta
vinului si te opresti in ce sat iti face cu ochiul. Satele pe care o sa le mentionez
mai jos ca puncte de oprire in nici un caz nu sunt toate satele de pe ruta si
nici nu le recomand ca fiind cele mai frumoase. Fiecare trebuie sa decida ce ii
face cu ochiul cand trece pe langa unul sau altul.
Pentru ca vremea ne-a jucat niste feste si a
trebuit sa renuntam la facutul unui traseu de 17 km pe jos printre viile de la
Riquewihr noi am impartit ceea ce vroaim sa vedem/facem in doua zile: in prima
zi am facut portiunea dintre Rouffach si Riquewihr si ne-am cazat in Riquewihr
la Hotel du Cerf iar a doua zi am facut portiunea de la Riquewihr pana la
Obernai si ne-am cazat in Itterswiller la Hotel Kieffer. Ne-am rezervat
intentionat cazarea in sat (si chiar in sat foarte touristic cum e Riquewihr)
pentru ca vroiam ca seara sa dam o tura pe la producatorii de vinuri pentru degustari
deci nu vroiam sa mai fim nevoiti sa conducem dupa aceea.
Prima oprire din itinerariul nostru a fost
Rouffach celebru pentru festivalul vrajitoarelor tinut in a treia sambata din
iulie si pentru un parc dedicate conservarii berzelor. Daca mergeti pe oriunde
prin Alsacia o sa vedeti magazinele de suveniruri plene cu obiecte cu berze pe
ele. Nu am inteles eu prea bine la inceput obsesia cu berzele insa mai nou am
aflat ca barza este simbolul Alsaciei si ca este subiectul multor legende
pentru copii. Pe la 1970 barza era aproape disparuta din regiune insa datorita
unui program foarte serios de repopulare situatia se schimba incet incet. Deci acum
o sa intelegeti de ce o sa vedeti parcuri pentru inmultirea berzelor prin multe
orasele si satuce Alsaciene. Eu care am crescut la tara cu cateva cuiburi de
berze pe stalpii de lumina de pe strada am fost destul de uimita sa vad atata
interes pentru “banala” barza.
Cum nu mai e de mult iulie si
berzele nu ne intereseaza prea mult ne-am delectate cu o scurta plimbare de
dimineata printre vii si un pic prin oras. Am trecut apoi prin cateva satuce mai mici prin care nu ne-am oprit
(Pfaffenheim, Gueberschwihr) si am ajuns la unul dintre punctele cele mai
importante pe care vroiam sa le vizitam: Eguisheim. Vazusem multe poze inainte
si citisem multe pareri si asteptam cu destul de mult entiuziasm vizita aici.
Eguisheim este un mic satuc medieval, cu un zid care il inconjoara complet, cu
celebrele “timbered houses” foarte vechi
si mai nou foarte colorate, cu un mic castel medieval chiar in centru, cu
stradute mici si cochete si evident multe locuri unde se poate degusta vin. Pentru
oricine aflat pe ruta vinului, o oprire in Eguisheim ar trebui sa fie obligatoriu
pentru ca este un orasel foarte foarte frumos. Nu trebuie ratat.
Din Eguisheim am plecat mai departe si am
trecut fara oprire prin Turckheim si apoi ne-am pierdut un pic si am ajuns in
Munster. Dar nici o problema am profitat din plin de oprire si ne-am facut
niste provizii de branza ca doar suntem in Munster. Undeva in afara orasului se
afla un fel de muzeu dar nu chiar numit “La maison du fromage” unde inveti cum se
hranesc vacile, cum se mulg si cum se face branza si poti evident cumpara
produse locale de la magazinul de suveniruri.
Din Munster ne-am invartit nitel pana am gasit
iar ruta vinului si am pornit vertiginos catre Riquewihr. Pe drum se mai poate
vizita Kaysersberg si Kientzheim (ambele foarte dragute) insa noi am decis sa
luam o pauza de sate si sa ne indreptam catre mancare si bautura. Si in sensul
asta prima oprire a fost tot la un producator de branza de langa Ribeauville de
care auzisem numai lucruri bune si pe care il recomandam cu inima deschisa. Noi
am sfarsit prin a cumpara 1 kilogram de branza ribeaupierre sambata si inca 1
kg duminica atat de mult ne-a placut. Acum avem provizii serioase in frigider
deci tot ne facem pachet pentru la munca din ea.
Dupa ocolul prin Ribeauville pentru branza
ne-am intors in Riquewihr, ne-am cazat si am plecat la vizitat si degustat de
vinuri. Oraselul in sine este extreme de frumos. Extrem de touristic de
asemenea insa cum noi am fost in noiembrie in afara sezonului sip e o vreme ce
nu a indemnat prea multi turisti sa iasa la plimbare am avut parte de un oras
destul de linistit. Prin urmare mie mi-a
placut extreme de mult. Cred ca mi-a placut cel mai mult din ceea ce am vazut
pe ruta vinului desi cred ca parerea este influentata si de multiplele
degustari de care voi vorbi intr-o clipita. Este un orasel inconjurat de ziduri
de aparare (am eu o slabiciune pt zidurile astea se pare), cu strazi dragute si
primitoare, cladirii traditionale frumoase, multe restaurant si cafenele, multe
baruri, multe magazine etc. Ce mai, perfect pentru turistul doritor sa
cheltuiasca bani J
Pentru a doua zi planuisem sa facem un tur de
mers pe jos de 17 km prin viile din apropiere si in timpul caruia ajungeai si prin
satele vecine: Zellenberg si Hunawihr. Din pacate ploaia care s-a pornit a doua
zi ne-a pus piedica la planuri dar cine stie poate ca e motiv de mers inca o
data candva in viitor. Pentru ca sunt sigura ca ar fi fost ceva ce ne-ar fi
placut foarte mult. Mai ales la cum arata zona si cat de mult ne-a placut. Pentru
cei interesati de ce se poate face prin zona recomand site-ul touristic al zonei
care e foarte detaliat si plin de informatii utile.
Restul zilei l-am petrecut mergand la trei
producatori de vinuri din trei categorii de preturi diferite. Am facut insa
greseala sa incepem cu cel mai scump (Hugel et fils) care s-a dovedit a fi cel
mai scump cu un motiv intemeiat asa ca ceilalti doi (Fréderic Engel & Fils si Jung, Roger et Fils) nu prea au avut parte de cumparaturi
masive din partea noastra (mai ales ca investisem serios in cateva sticle de la
primul). Insa fiecare a avut farmecul
lui, am invatat cate una si alta despre productia de vinuri din alsacia iar eu
am devenit in mod clar fanul unui vin necunoscut pentru mine pana acum: Gewurztraminer.
Pe langa tipul asta am mai degustat: Riesling, Pinot Gris, Pinot Blanc si vinul
spumos specific zonei numit cremat.
Cum noi am fost insotiti de catel am preferat
sa mergem la restaurantul hotelului care nu era foarte pretentios si unde ne-au
primit cu placer. Insa pentru gurmanzi Alsacia este zona frantuzeasca cu cele
mai multe restaurant Michelin dupa Paris. Chiar si in minusculul Riquewihr se
gasesc doua. Noi insa am ramas la tipica chucrute cu sauerkraut,
tart d'oignion si un fel de cartofi gratinati pentru mine care sunt mare
iubitor de cartofi gratinati.
Dar cam atat despre prima zi. Urmatoarea in
episodul viitor.
