Cu barca pe Nil in parcul national Murchison Falls

Pe vremea cand ma documentam asiduu despre safari in Kenya si Tanzania, cele mai laudate cazari erau cele aflate langa "watering holes". 

O "watering hole" este o depresiune mica in care se strange apa si de unde se adapa animalele. 

Daca este sezonul secetos si savana este parjolita si abia de mai gasesti apa ici si colo, este de la sine inteles ca langa adapatoarele astea se vor gasi extrem de multe animale.

Si pentru ca este o zona sigura cu animale evident ca au aparut si hotelurile in jurul lor precum ciupercile dupa ploaie.

Oricarui turist ii place sa se trezeasca cu turma de elefanti in gradina hotelului.

Succes garantat.

Spre marea mea surpriza in Uganda nu exista notiunea de adapatoare. Tot la fel cum nu exista nici o miscare de migratie.

Pentru ca parcurile sunt destul de mici comparativ cu Serengeti de exemplu si pentru ca au surse consistente de apa potabila tot timpul anului. Animalele nu trebuie sa migreze pentru a ajunge la apa si nici nu depind de o mica adapatoare ici sau colo.

In Murchison Falls sursa constanta de apa potabila este Nilul.

In Queen Elisabeth Park ai Lacul Edward, Lacul George si un canal lung the 40 de km care le uneste (Kazinga).

Iar in Parcul National Mburo ai lacul cu acelasi nume plus inca 13 lacuri mai mici (dintre care 5 se afla pe teritoriul parcului).

Ofertele pentru turisti nu includ deci vizite la adapatoare insa includ croaziere pe raurile si lacurile din parc. Oriunde ai merge ai posibilitatea sa faci o astfel de croaziera.

Ceea ce evident ca am facut si noi si prima din program era cea din Murchison Falls. O croaziera pe Nil in care sa admiram animalele venite la malul apei sa se racoreasca, sa ne uitam la sutele de hipopotami, sa incercam sa vedem ceva crocodili si intr-un final sa ajungem la cascada care da numele parcului. 

Ti se da posibilitatea sa faci croaziera dus-intors de la cascada sau sa cobori la baza cascadei si sa urci pe jos pana in varf. Noi am ales a doua varianta, mai ales ca era un bun test pentru piciorul meu. 

Hipopotamii cu viata lor tumultoasa in care nu fac nimic 

La racoare

Un elefant sosit sa bea apa

Biodiversitate (3 in 1)

Ii era rau foame de a iesit ziua la pascut

Restul lumii leneveste

Si am ajuns si la cascada 

Nilul se strecoara printr-o deschizatura de doar 7 m 

Si in jur numai verdeata

Parcul national Murchison Falls si primul nostru safari

Parcul national Murchison Falls a fost primul nostru obiectiv de vizitat in Uganda (cu exceptia unei opriri pe drumul din Kampala catre parc despre care o sa vorbesc pe larg cu alta ocazie).

Recunosc ca nu stiam prea bine la ce sa ma astept. Uganda nu este prea populara pe site-urile de calatorie iar informatiile turistice despre tara sunt destul de putine si nu intotdeauna extrem de utile. Asa ca eram in al noulea cer cand Peter (ghidul/soferul nostru) ne-a spus ca in Murchison vom vedea girafe. Mai mult era singurul parc dintre cele pe care le vom vizita unde se gasesc girafe.

Iar eu am o slabiciune pentru girafe.

Mi se par extrem de amuzante cu gatul ala lung, cornele micute si o fata de prostovani. 

Deci imi doream enorm sa vad niste girafe de aproape. 

Nimic altceva nu conta: girafe sa fie. Pentru restul animalelor avem si alte ocazii.

Asa ca dimineata devreme cand ne-am trezit pentru primul nostru safari tot ce bolboroseam cu ochii abia deschisi era ca eu vreau sa vad girafe. I-am facut capul calindar lui Peter dar el a ramas tacut ca o stanca. Nu ne-a spus nimic despre cat de aproape vom fi de animale. Tot ce ne spunea e ca o sa vedem ce o sa avem noroc sa vedem. Mda - nu tocmai promitator. Mai ales ca in Uganda nu e ca in Kenya sau Tanzania - nu ai voie sa mergi cu masina decat pe drumurile din parc. Deci cat de aproape e animalul depinde numai de el. Daca vrea sa fie langa drum, bine. Daca nu atunci te multumesti sa il vezi prin lentila aparatului. Noroc ca Cipri are una cu zoom mare.

La ora 6 eram deja la micul dejun si apoi intr-o goana nebuna catre ferry. De ce goana nebuna? Pai majoritatea cazarilor din Murchison sunt pe o parte a Nilului iar animalele pe cealalta parte. Deci toti cei care vor sa mearga la un "game drive" trebuie sa foloseasca ferryboat-ul. Ferry ce are un program destul de lejer asa ca daca nu il prinzi pe cel de dimineata ai de asteptat cateva ore pana vine urmatorul.

Cand am ajuns eram printre ultimii la coada si surpriza - nu am mai avut loc. Deja ma uitam destul de ingrijorata la ghid. Dar si mai ingrijorati ar fi trebuit sa fie niste turisti care se uitau aiurea pe campii si desi masina lor era pe ferrye i au ramas pe mal. Ne-am linistit repede cand am auzit ca or sa se intoarca si pe noi (eram 3 masini si turistii gura casca). In felul asta am avut timp sa facem si pana. De fapt Cipri a avut timp pentru ca daca l-am fi lasat pe ghid am fi asteptat pana a doua zi lma ce viteza de melc avea. 

Si intr-un final am trecut si noi apa cu ceva intarziere si ne-am intalnit cu un angajat al parcului (sa il numim padurar) care ne-a fost ghid in acel game drive. Si nu am decat cuvinte de lauda pentru el. Ne-a spus extrem de multe povesti despre parc, despre animale, despre angajati, despre obiceiuri, despre tara...O fantana de cunostinte si mi-a placut la nebunie sa il avem cu noi. Si sfatuiesc pe oricine sa ia un astfel de angajat cu ei. In mod normal costa 20 de dolari de game drive de masina dar isi merita toti banii. Ma rog, unii dintre ei isi merita toti bani....

Probabil daca ar fi acelasi safari facut acum dupa ce am vazut ceva animale prin Africa, nu as mai fi la fel de impresionata. Insa pentru ca era prima data ziceai ca sunt un copil intr-un magazin cu ciocolata. Mi-a placut totul: de la vegetatia si relieful parcului pana la tot felul de animale care ne-au taiat calea.

Stiam ca nu e un game drive pentru mamifere deci ne-a concentrat pe ierbivori. Tot felul de antilope, pumba, bivoli, minunatii elefanti (mult mai mari decat cei asiatici pe care i-am vazut pana acum) si evident mult doritele girafe.

Inca de la inceputul plimbarii prin parc am vazut in departare extrem de multe girafe. Dar mult prea departe pentru a ne bucura de ele cu adevarat. Am tot oftat eu ca sunt cam departe dar ghidul si padurarul nu au zis nimic. Apoi dupa ceva timp de plimbat ne-am trezit intr-un loc unde eram efectiv la cativa pasi de cateva zeci de girafe care se uitau amuzate la noi; Si noi si mai amuzati la ele. 

Desi probabil cel mai amizat era padurarul care s-a bucurat de cat de fericiti eram cu surpriza noastra.

Asta e avantajul sa ai un angajat al parcului cu tine. Stie perfect unde sa te duca pentru a-ti indeplini visele. Iar in cazul nostru chiar a fost un vis devenit realitate. Girafele alea chiar sunt amuzante.

Vedere din restaurant la micul dejun

Si ferry a plecat fara noi

Avem deci timp sa facem pana

Imi place ca e atat de verde

Si primele animale - Hartebeest

In departare primele girafe

Pumba (warthlog)

Oribi - definitia elegantei

Bivoli cat vezi cu ochii

Looooser! (asta e porecla bivolilor singuratici in Uganda)

V-am zis ca e verde?

Ajuta sa fii pe malul Nilului

Si iar girafe. Si iar departe

Dar sunt destule pentru toata lumea :)

Uganda kob - animalul national ( se gaseste pe monezi)

Antilope cat vezi cu ochii

Si surpriza: nas in nas cu girafa (oarecum nas in nas ca e o diferenta de inaltime)

Raul este plin de hipopotami. Sute de hipopotami peste tot. Mai ceva ca broastele.

Elefantii africani

Si inapoi la hotel pentru nitica leneveala

Pledoarie pentru Uganda

Poate ca mai normal ar fi fost sa pun cateva zeci de articole despre ce am vizitat in Uganda si cateva sute de poze cu minunatiile vazute si abia apoi sa vin cu o concluzie si o lauda. Insa nu prea mai am rabdare si ma mananca degetele sa va scriu ce simtim la final de vacanta asa ca o sa incep fix cu o concluzie: si eu si Cipri iubim Uganda.

Am iubit fiecare zi petrecuta in Uganda.

Am iubit fiecare nou lucru si loc pe care l-am descoperit.

Am iubit sa mergem in safari.

Am iubit sa vedem pentru prima data girafe, lei, elefanti, hipopotami, rinoceri etc  in libertate.

Am iubit sa urmarim o zi intreaga cimpanzeii.

Am iubit sa cautam gorilele prin jungla deasa din Bwindi.

Am iubit pana si orele nesfarsite petrecute in masina in incercarea de a ajunge din punctul A in punctul B. Pentru ca nu ai cum sa nu iubesti peisajele de vis prin care treci.

Per total "Iubim Uganda".

Poate ca asta se datoreaza si faptului ca a fost prima noastra calatorie in Africa si totul era nou. Totul era fascinant. Totul e o amintire care va ramane pentru mereu in mintea si sufletul nostru pentru ca era din categoria "Prima data cand". Prima data in safari. Prima data printre animale salbatice in libertate. Prima data ca intr-o scena din "Planeta maimutelor". In fiecare zi aveam ceva care era "prima data". Si asta cred ca a intensificat mult impresiile de calatorie.

Nu am mai fost atat de incantata de o tara vizitata de pe vremea Laosului pe care l-am laudat oricui a vrut sau nu a vrut sa ne asculte. Pur si simplu sunt locuri care ni se strecoara in suflet si capata un statut aparte. Deci sa nu fiti suprinsi de faptul ca o sa vedeti atate laude pentru Uganda incat mai ca veti da in diabet citundu-le.

Si daca tot sunt la moda clasamentele pun si eu Uganda in clasamentul tarilor vizitate pana acum si spun ca cel putin pentru mine (Cipri inca se mai gandeste) Uganda e pe un uimitor loc 2. Peru ramane in continuare tara noastra preferata. Si probabil va fi o tara greu de depasit pentru ca a fost prima noastra destinatie exotica si mai a fost si luna de miere.  Asa ca locul doi spune multe despre cat de mult ne-a placut. Mai ales ca am pornit in calatorie cu asteptari extrem de mari. Si de obicei cu cat asteptarile sunt mai mari cu atat dezamagirile sunt mai crunte. De data asta insa am primit chiar mai mult decat speram eu in visele mele cele mai frumoase. Uganda este o tara fascinanta si personal cred ca ar merita sa fie mult mai populara decat este acum. Am impresia ca din multe puncte de vedere Uganda este precum Romania - o tara minunata dar pe care nu o viziteaza mai nimeni. De ce? Pai cel putin in cazul Ugandei nu prea stiu asa ca ma dau de doua ori peste cap si ma fac "laudator de Uganda" in speranta ca poate cineva candva o sa citeasca posturile mele si va decide sa o viziteze.

Asa ca mai jos cateva din motivele pentru care cred ca Ugandei ar trebui sa i se dea o sansa:

• E verde iar eu iubesc verdele. Si cand spun verde ma refer la verdele vegetatiei nu la culoarea singura :) Personal ma asteptam ca Uganda sa fie o tara cam cum vedem in documentarele cu animalele salbatice din savana africana: uscata, prafuita, cu un arbust ici si altul colo si cu iarba parjolita de atata caldura. Culoarea Africii este "by default" galben in mintea mea. Nicidecum verde. Uganda mi-a demonstrat insa ca sunt intr-o mare eroare. Este o tara atat de verde incat rar am mai vazut ceva asemanantor. Doar Laosul mi s-a mai parut la fel de verde. In drumurile noastre infinite de la un parc la altul (si ala verde evident) vedeai intinderi nesfarsite fara nici o casa, nici o fabrica, nici un drum pietruit. Nimic, nimic, nimic. Numai vegetatie. Fie ea salbatica: padurea tropicala, jungla deasa, pana si savana era verde. Sau gospodarita de om: plantatii infinite de banani, ceai, cafea. Un deliciu. Iar asta se datoreaza in primul rand faptului ca este o tara acoperita de apa dulce. Nilul (cel mai lung fluviu din lume) izvoraste de undeva din zona. Lacul Victoria (al doilea cel mai mare lac din lume ca suprafata) este la granita dintre Uganda , Tanzania si Kenya. Iar la asta se mai adauga o multitudine de alte lacuri cum ar fi cele de la granita cu Congo: Albert, George si Edward. Peste tot sunt lacuri permanente care fac ca intreaga tara sa fie acoperita tot timpul anului de o vegetatie bogata si de o fauna pe masura. Singurul pericol pentru verdele Ugandei este cresterea intr-un ritm alert a populatiei. Ceea ce pune mare presiune pe existenta parcurilor nationale pentru ca populatia are nevoie de tot mai mult teren pentru agricultura. O agricultura extrem de ineficienta data te uiti la metodele mult  prea rudimentare folosite. Daca productia la hectar este mica si nu exista bani sa fie crescuta atunci solutia cea mai la indemana este cresterea numarului de hectare. Din pacate...
• Este putin turistica. Paradoxal pe de o parte indrum lumea catre Uganda si pe de alta parte o laud ca nu sunt turisti in ea :) Este paradoxul tuturor calatorilor doritori de "off the beaten track".  Dar nimic nu se compara cu a avea un intreg parc national numai pentru tine. Nimic...Ati fost in Kenya la safari si ati stat la coada masina dupa masina ca sa vedeti un animal? Mergi in Uganda in extrasezon si vei sta o ora langa un copac in care lenevesc sase lei si nu vei vedea picior de turist  (sau roata, sau fum de la teava de esapament) in zona. Sau mergi in Kibale sa stai cu cimpanzeii si esti doar tu, un padurar si 120 de cimpanzei. "Planeta maimutelor" e nimica toata. Lasand de o parte faptul ca nu dai nas in nas cu un alt turist cand iti e lumea mai draga si dorinta de fotografiere mai acerba ce imi place cel mai mult la tarile putin turistice este modul foarte prietenos si lipsit de "spirit afacerist" cu care localnicii trateaza turistii. Personal cred ca o tara cu cat e mai turistica cu atat turistul e vazut mai mult ca o "vaca buna de mult". Cu cat sunt mai putin turisti cu atat sunt vazuti mai mult ca "musafiri". Si e bine sa fii musafir. De aia Iranul este o tara atat de laudata printre turisti. Mai musafir ca in Iran nu poti fi.
• Este sigura...deocamdata. Intr-o regiune atat de ciudata si instabila politic si militar, Uganda pare a fi o oaza de siguranta. Pentru turisti cel putin. Desi daca te uiti la sutele de militari cu mitraliere de langa fiecare hotel, obiectiv turistic, parc, restaurant etc etc etc ai crede cu totul altceva. Pentru moment insa Uganda este sigura si stabila. Nu au avut parte de atacuri terioriste precum in Kenya. Nu au avut parte de revolte precum in Republica Central Africana. Gruparile rebele din nord s-au linistit si par a fi pe un drum lin catre integrare. Presedintele/dictator este sustinut de marile puteri ale lumii deci sansele sa pice in viitoarul apropiat sunt destul de mici. Practic totul promite liniste si sguranta. Ce se va intampla insa in momentul in care va incepe sa se extraga petrol de sub lacul Edward? Numai de bine sper eu in naivitatea mea...
• Iti plac primatele? Mergi in Uganda. Cum am spus nitel mai la deal, Uganda este o tara foarte verde care inca mai pastreaza cateva zone de padure tropicala si jungla deasa in care primatele sunt ca la ele acasa. Unele din putinele locuri din lumea asta in care mai poti vedea chimpanzei si gorile de munte. De fapt motvul pentru care Uganda a ajuns pe lista noastra de calatorii a fost chiar posibilitatea de a vedea gorilele. Imi doream extrem de mult asta. Extrem de mult. Si nu am fost nici un moment dezamagiti de experienta. Sa stai fata in fata cu o gorila si sa te minunezi cat de mult iti seamana este ceva ce nu vei uita curand. Insa recunosc ca nimic nu m-a pregatit pentru ziua uimitoare din Kibale de la chimpanzei. Suprinzator aia este aminirea mea cea mai draga din vacanta in Uganda. Mi-a placut mai mult decat orice altceva. Dar despre asta o sa tot scriu. Pana una alta concluzia este ca de vrei sa vezi primate putine tari sunt mai potrivite decat Uganda.
• Nu doar primate. Prima data cand am luat Uganda in considerare ca destinatie de calatorie, ma gandeam doar la gorile si atat. Nu stiam exact daca mai exista si altceva interesant de vazut. Apoi dupa o minima cercetare am descoperit ca nu doar gorilele sunt interesante si ca sunt cateva parcuri nationale (Murchison Fall, Queen Elisabeth, Mburo) care sunt perfecte pentru safari. Nu ai concentratia de animale din Masai Mara sau Serengeti si nici suprafata unor parcuri ca Serengeti sau Kruger dar iti ofera destul incat sa fie o experienta interesanta. Pentru cineva ce vine dupa safari in Tanzania, Kenya, Botwana sau Africa de Sud un safari in Uganda poate fi ceva destul de comun. Insa pentru cineva care este le primele plimbari printre animale in salbaticie, Uganda are tot ce vrei sa vezi. Iar in plus are faptul ca desi parcul e mai mic, nu sunt alti turisti care sa il imparta cu tine.

Sper ca v-am facut curiosi si sa atunci cand planuiti o vacanta in Africa o sa va ganditi si la Uganda. Merita din plin o sansa. Chiar daca nu este atat de celebra precum vecinele ei. Este exact acea destinatie care trebuie vazuta acum cat inca este pura si putin turistica si pe drumul cel bun pentru conservarea florei si faunei. Acum cat nu e schimbata de nebunia petrolului si de tot ceea ce va insemna el pentru parcurile nationale sub care se gaseste si pentru oamenii ce spera ca viata le va fi mai buna atunci cu petrol nu acum protejand animalele si padurile.

Uganda - independent sau cu agentia?

Dupa cum probabil ati observat din povestile de pe blog, noi nu prea calatorim cu agentia si cu atat mai putin cu grupul.

Ne place sa fim de capul nostru si sa ne organizam in functie de cum ne trezim in dimineata aia. Nu ne place deloc ideea de a face parte dintr-un grup si a urma un program prestabilit.

Singura exceptie de pana acum (lasand de o parte vacanta din Egipt de acum o suta de ani) a fost luna de miere din Peru cand am mers cu un grup de zece persoane. Si desi vacata ne-a placut foarte mult si Peru este chiar si acum dupa ceva ani tara noastra preferata, am ramas destul de convinsi ca "vacanta cu grupul" trebuie sa ramana o exceptie.

Cand ne-am pus pe analizat ideea de a calatori in Africa am ajuns la concluzia ca nu ne simtim destul de confortabil sa mergem pentru prima data acolo pe cont propriu. Mai ales pentru ca aveam o perioada scurta la dispozitie si vroiam sa folosim fiecare zi la maxim nu sa o pierdem schimband trei autobuze de exemplu.

In Asia nu avem nici o problema sa facem asta. Si nici in America de Sud. Insa Africa pur si simplu ne punea un pic in dificultate.

Pe cont propriu nu vroiam, dar nici cu grupul nu vroiam pentru nimic in lume sa mergem dupa cum am explicat pe scurt mai sus. Asa ca singura varianta acceptabila pentru noi a fost sa contactam o agentie locala si sa organizam un tur privat. In felul asta aveam avantajul ca avem un ghid/sofer cu noi pe tot parcursul vacantei deci facea bine la linistea sufleteasca dar nu aveam un grup de oameni dupa care sa ne organizam programul.

Sa gasesti o agentie care sa te ajute nu e deloc  greu. Cred ca sunt sute de agentii in Uganda (si infinit mai multe in Kenya sau Tanzania) care ofera astfel de servicii. Deci oferta exista. 

Sa gasesti insa o agentie buna care sa iti ofere un pret decent este cu totul alta poveste.

Am trimis acelasi traseu, cu aceleasi cazari si aceleasi activitati la peste 30 de agentii.

Spre marea mea surpriza preturile primite au variat de la suma X pana la suma X multiplicata de 3 ori.

Nu sunt genul de turist care merge oriunde i se spune fara sa verifice in prealabil. Stiam exact cat costa cazarile, cat costa permisele de trekking, cat costa intrarea in parc etc etc etc. Daca factorizai pretul unei masini de inchiriat (ceea ce nici macar nu era cazul) rezulta ca unele agentii doreau un profit atat de mare incat profitul depasea de doua ori costurile de persoana. Indiferent cat erau de laudate si de bine vazute respective companii, pur si simplu nu m am gandit nici un moment ca ar fi acceptabil ceea ce  cer deci nu m-am gandit nici un moment sa le fiu client.

Ne-am redus cautarile la trei agentii care au avut un pret decent si am tot cerut lamuriri suplimentare legate de ceea ce ofera, de masinile folosite, de ghizii folositi etc etc etc. In paralel am tot cautat pe internet pareri de la alti turisti despre agentiile cu pricina. Si contrat impulsului initial am ales agentia cea mai noua si cu cele mai putine review-uri pe net. Pur si simplu mi-a placut felul in care au raspuns si cat de promti au fost. Agentia se numeste Budget Safaris Uganda si in cazul in care vreti sa vizitati Uganda si vreti sa faceti acelasi lucru ca noi (tur privat) ii recomand cu inima deschisa. Am fost foarte multumiti de ei si foarte multumiti de ghidul nostru. Cand iei un astfel de tur, ghidul iti poate distruge vacanta sa ti-o poate face de vis. Iar noi am avut noroc cu un ghid care a fost proactiv, a tinut cont de ceea ce vroiam sa vedem, a cautat activitati noi pentru noi, a modificat planuri pe loc in functie de ceea ce ii spuneam, a schoimbat traseul in functie de noi etc. Nu a asteptat doar sa treaca vremea ca sa vina momentul cand isi ia bacsisul.

Chiar am fost multumiti si suntem bucurosi ca am avut noroc si cu agentia si cu ghidul. Iar acum la sfarit de vacanta nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru alegerea facuta de a merge cu un tur privat. Cred cu tarie ca a fost cea mai buna solutie pentru noi. Pentru ca eram la prima vizita in Africa. Am fost relaxati, ne-am bucurat de ceea ce am vazut fara nici o bataie de cap si am fructificat cele 10 zile de vacanta la maxim.
Uganda nu este insa o tara complicata deci cu un pic de organizare si un pic mai mult curaj decat a avut noi acelasi tur se poate organiza foarte usor independent cu o masina inchiriata. Iar asta va fi in mod sigur ceea ce vom face la urmatoarele vizite in Africa.
Un tur cu agentia a fost suficient incat sa invatam anumite reguli si sa fim convinsi ca ne putem descurca singuri. Trebuie doar sa ne decidem care sa fie urmatoarea destinatie. Poate Africa de Sud? Poate Namibia? Poate Mozambic?
Om trai si om vedea.
Asa de sfarsit cateva sfaturi pe care le-am invatat si eu pe vremea cand ma documentam si cautam o agentie si pe care le dau si eu mai departe pentru ca nu cred ca e prea placut sa ai parte de surprize neplacute cum ar fi platesti acontul agentiei si sa te trezesti ca nu te asteapta nimeni la aeroport. Pentru ca asta e cel mai grav lucru care ti se poate intampla - sa fii pacalit de o firma fantoma.

• Verificati site-ul celor de la Association of Uganda Tour Operators ca sa vedeti daca agentia avuta in vedere este sau nu legala.
• Verificati daca adresa companiei este reala sau nu.
• Sunati de proba la numarul de telefon de contact si vorbiti cu cel responsabil de dosarul vostru.
• Atunci cand vi se trimit datele pentru platit avansul pentru excursie (toate firmele cred ca cer un astfel de avans) verificati sa fie un transfer bancar catre o firma nu catre o persoana privata. Nu trimiteti banii prin alte mijloace decat transfer bancar. Si priviti cu suspiciune firmele ce va cer un avans mai mare de 50%. De preferat e in jur de 30%.
• Cautati pe net parerile altor turisti care au calatorit cu agentia cu pricina. Nu lua totul ca litera de lege insa daca vezi bloguri, posturi pe facebook, posturi cu poze pe site-uri de turism cu oameni care sustin ca au fost cu agentia respectiva e macar o indicatie ca nu e o firma fantoma.

Legat de discutia cu agentia parerea mea este ca totul trebuie clarificat foarte bine de la inceput pentru a evita discutii in contradictoriu:

• Cereti detalii clare despre itinerariu si verificati sa nu stati mai mult pe drum calatorind intre locatii decat in locatiile respective.
• Stabiliti cazarile de la inceput si asta implica si tipul de camera nu doar hotelul. Sa nu va treziti ca zice ca stati la Lodge-ul Xulescu dar in loc de frumoasa cabana pe margine de lac pe care ai vazut-o in poze sa te alegi ca stai la cort si ai baia la comun.
• Verificati ce mese sunt incluse si ce bautura.
• Verificati ce activitati sunt incluse in pret si ce trebuie platit separat de voi.
• Verificati daca atunci cand mergeti la "game drive" aveti un padurar angajat al parcului cu voi. Este cost suplimentar de cele mai multe ori. Insa e un cost pe care sincer va recomand sa il platiti.
• Verificati daca intrarile in parcurile nationale sunt incluse si daca taxele pentru trekking de exemplu sunt incluse.
• Verificati ce tip de masina se foloseste.
• Intrebati exact care este ghidul vostru si cereti informatii despre el si vedeti poate gasiti pareri ale altor turisti despre respectivul ghid. Cat de buna e agentia poate sa fie complet irelevant daca face "outsourcing" pentru ca au mai multi clienti decat ghizi/masini proprii in perioada aia  si va treziti cu ghidul de la cu totul alta agentie.

Cam asta e tot ce imi vine in minte pentru moment. Sper sa va fie de folos. Nu doar daca mergeti in Uganda ci oriunde ati merge cu un tur privat sau cu grupul. Regulile sunt in mare aceleasi.

Bafta la visat si la organizat calatorii.

Uganda in extrasezon

Inainte sa plecam in Uganda lucrul de care imi era cel mai frica erau ploile pentru ca aprilie si mai sunt in sezonul ploios in Uganda (ca si septembrie si octombrie de altfel).

Probabil ca stiti deja de la cat m-am vaitat ca in perioada asta sunt "catelusul schiop" (cum m-a alintat Adina) si am un genunchi ce nu functioneaza in parametri optimi (nici macar in parametri medii). In conditiile curente de mobilitate limitata ideea ca vom avea o zi in jungla deasa din Bwindi in care vom cauta gorilele pe niste pante extrem de abrupte pe ploaie si noroi ma speria extrem extrem de rau. Gorilele erau motivul pentru care mergeam in Uganda. Sa nu ajung la ele era de neconceput. Insa la fel de neconceput era si sa fac accidentarea mai rea decat este acum.

Cred ca l-am intrebat de zeci de ori pe ghidul de la agentia ugandeza cu care am colaborat daca mai ploua sau nu si cum e vremea.

El imi tot raspundea ca e sfarsit de sezon plois asa ca ploua tot mai rar si foarte putin dar eu tot verificam zi de zi in caz ca se schimba ceva.

Ma tot gandeam ca trebuie sa fie vreun motiv pt care este extrasezon deci nu are cum sa nu fie ploaie serioasa.

Chiar inainte de plecare ghidul ne-a anuntat ca e cam racoare in perioada asta si sa luam haine corespunzatoare.

Ceea ce am si facut. Am plecat pregatiti cu tot felul de geci si pantaloni lungi si hanorace.

Ajungem in aeroport in Entebbe la ora 03.00 si primul lucru pe care il observ este ca transpir de mama focului desi este miezul noptii. Asa ca primul lucru pe care il fac este sa merg la toaleta sa ma schimb in haine de vara. Timp in care Cipri pune la cale transformarea proprie trecand de la pantaloni lungi la pantaloni scurti.

Verificam temerature : 28°C. In miez de noapte.

Vine ghidul si il intreb cum e cu vremea aia racoroasa de care vorbea. La care il imi raspunde: "Nu e asa ca e racoare? In perioada asta asa e."

Mi-am adus imediat aminte de ghidul din Peru care la 26°C era imbracat cu geaca de puf si avea fular la gat.

28°C este racoare in Uganda.

In Belgia daca sunt 28°C (acea zi de joi din an cand pica vara pe aici) intreaga tara este mutata pe malul Marii Nordulu.

Incepeam deci cu dreptul.

Si din fericire am continuat tot cu dreptul.

In cele zece zile in Uganda, nu a plouat niciodata pe timpul zilei. Cred ca de doua sau de trei ori a plouat noaptea dar pana a doua zi dimineata nu se prea mai vedeau urmele ei.

In fiecare locatie in care am mers am intrebat cat de rau ploua in sezonul plois.
Raspunsul a fost mereu acelasi: in septembrie-octombrie ploua mai mult decat in aprilie-mai. Insa nu ploua niciodata atat de mult incat sa iti strice ziua. Mai mult chiar in luna mai ploua tot mai putin in ultimii ani. Daca ploua ploua nitel dimineata si apoi iese soarele.

I-am intrebat deci care cred ei ca sunt dezavantajele sezonului ploios. De ce nu ar trebui sa mergi in mai in Uganda.
Nimeni nu a avut vreun raspuns. Toata lumea a zis ca nu exista decat avantaje nicidecum dezavantaje.

Deci daca nu ai ghinionul sa te loveasca niste ploi torentiale atat de rele incat nu s-au mai pomenit in ultimii ani, avantajele sa mergi in luna mai sunt nenumarate:

• Permisele pentru gorile sunt la jumatate de pret. Deloc nesemnificativ tinand cont de faptul ca in mod normal permisul este 600 de dolari de persoana.
• Pretul la cazare este semnificativ mai mic. Ceea ce iar nu e deloc de neglijat in conditiile in care Africa este scumpa. Extrem de scumpa.
• In cazul in care inchiriati o masina pretul este semnificativ mai mic
• Exemplu practic: pentru traseul facut de noi pretul platit agentiei a fost cam cu 1200-1400 de dolari de persoana mai mic decat ce am fi platit daca mergeam in sezonul de varf (iunie-iulie-august)
• Sunt extrem de putini turisti. E adevarat ca asta poate fi un dezavantaj seara cand te trezesti ca esti singurul turist din hotel insa in restul timpului este un deliciu. Am avut safari-uri in care nu am intalnit nici macar o alta masina prin parcuri. Stateam cu zecile de minute langa copacul cu lei si nu era nimeni altcineva in jur care sa ne faca sa ne grabim sa ii lasam si pe ei sa aibe vedere buna.  Era ca si cum tot parcul era numai al nostru. Cat vedeai cu ochii numai savana si tu (si animalele evident). La chimpanzei am fost doar noi doi si padurarul pentru intreaga zi asa ca ne-am facut fix programul pe care l-am vrut si am avut parte de toata atentia si miile de explicatii ale omului ala care de 5 ani isi petrece fiecare zi cu cimpanzeii. La gorile conteaza mai putin pentru ca pot fi maxim 8 persoane in grup insa chiar si asa fiind extrasezon esti pasuit si mai primesti un 5-10-15 minute in plus sa urmaresti animalele alea uimitoare. Nici un moment nu ne-am simtit grabiti. Parca tot timpul se mergea pe calitate nu pe cantitate. Si personal (si din ce am auzit de la ghizi si padurari) cred ca asta s-a datorat in primul rand faptului ca puteai numara pe degetele de la maini turistii din zona. Ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si tot ne reintalneam cand schimbam locatia.

Pe vremea cand ma gandeam ca Uganda este o tara acoperita de savana care se transforma intr-un loc prafuit si lipsit de apa pe timpul sezonului secetos, ma gandeam ca un mare dezavantaj va fi ca nu vedem animalele stranse langa locurile de adapare. Asa citisem un despre Kenya si Tanzania.

Apoi am descoperit cu supriza ca Uganda este acoperita in mare parte de lacuri permanente. Niciodata nu exista probleme cu apa. Tot timpul e la fel si tot timpul ai vegetatie abundenta. Ideea de "watering hole" cum vezi pe National Geographic, nu exista in Uganda.
Din auzite daca mergi chiar la inceput de sezon ploios cand sunt precipitatii mai serioase, e posibil ca drumul sa fie in stare foarta proasta. Sau ca vreun pod sa fie darmat. Noi nu am vazut asa ceva.  Poate pentru ca in mai ploua tot mai putin.

Un alt avantaj (teoretic cel putin) ar fi ca iarba din savana este mai scurta in perioada sezonului secetos si atunci animalele se vad mai bine. Practic nu mi s-a parut iarba atat de mare incat sa incomodeze. Iar mai apoi am auzit ca in toate parcurile se fac arderi controlate care tin tot timpul iarba la un anumit nivel pentru ca marea majoritate a animalelor din savana prefera sa manance iarba marunta.

Care este deci dezavantajul lunii mai?

Nu am nici cea mai vaga ideea. Personal nu pot decat sa sfatuiesc pe toata lumea sa merga fix in perioada in care am mers noi si sa se bucure de o tara numai pentru ei.

Iar la sfarsit de scriere nu pot sa nu ma gandesc ca Uganda este a treia tara (dupa Nepal si Myanmar) in care am mers in extrasezon si de fiecare data nu am vazut decat avantaje. Niciodata nu am gasit vreun dezavantaj. Poate ca am avut noi noroc si vremea a fost de partea noastra (desi in Nepal pana si statistica e de partea noastra dar prea putin stiu asta) insa de foarte multe ori avantajele sunt mult prea mari pentru a nu risca.

De ce Uganda?

De ani de zile visez sa ajung in Africa. Dar oare exista cineva care nu viseaza sa vada in realitate toate animalele alea ca de poveste pe care le admiri in documentarele de pe Discovery sau National Geographic? Vrei, nu vrei mintea incepe sa o ia la plimbare pe campii. Sau mai bine zis prin savana.

Iar dupa zecile de documentare vazute si carti citite, principalele trei lucruri din "Bucket list"-ul meu  erau:

• sa fac un safari
• sa urc pe Kilimanjaro
• sa vad gorilele 

Asa ca m-am pus pe planuit si nu dar pe visat. 

Primul ghid pentru vreo tara din Africa l-am cumparat in 2010 (pentru Kenya) si de atunci tot fac planuri si permutari de tot felul in incercarea de a stabili niste prioritati si de a lua o hotarare.

In atatia ani am avut timpul sa analizez atat de multe combinatii posibile si imposibile de nici eu nu le mai tin minte:

• Ba doar safari in Kenya. 
• Ba safari in Kenya si Kili in Tanzania. 
• Ba safari si Kili in Tanzania plus ceva diving in Zanzibar. 
• Ba doar safari si Kili in Tanzania. 
• Ba gorilele in Rwanda si safari in Kenya sau Tanzania. 
• etc etc etc. 

Intotdeauna planurile aratau extraordinar de bine si erau atat de tentante incat as fi plecat a doua zi. Intotdeauna insa problema era bugetul. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca nu se poate merge in Africa ieftin. Banuiesc ca se poate daca accepti ca Africa nu va fi niciodata Asia de Sud Est la preturi. Chiar si pentru backpacking bugetul pe zi este la un nivel la care poti calatori linistit prin Europa. Insa in conditiile impuse de noi ieftin nu exista indiferent de termenul de comparatie. Conditiile astea erau ca  nu vroiam in nici un caz sa mergem cu un grup si pentru ca era prima data in Africa nici nu vroiam sa mergem pe cont propriu. Ramanea deci ca singura posibilitate un tur privat. Si de aici pretul prohibitiv.

Pur si simplu exista o limita psihologica peste care nu pot sa trec cand vine vorba de pret pentru o singura vacanta si in plus erau niste limitari legate de bugetul anual de calatorie. Adica personal preferam mai multe vacante pe an in acelasi buget decat doar vacanta in Africa. Exista atat de multe locuri in lumea asta pe care imi doresc sa le vad incat atunci cand trasam prioritatile, intotdeauna renuntam la Africa.

Intr-un final anul trecut prin vara am decis ca 2015 va fi anul Africii si ca asta e prioritatea si restul vacantelor din an vor trebui configurate in functie de ea chiar si daca asta va inseamna ca vor fi minunate dar inexistente. Iar dupa multe analize am decis ca vom merge in Tanzania si vom face safari si Kili astfel incat sa  tinem bugetul sub limita psihologica. Odata decizia luata, prin decembrie 2014 eram extrem de ocupata sa pun planul pe hartie si sa contactez zeci de agentii din Tanzania ca sa ne ajute. Lucrurile nu mergeam prea bine si nu eram deloc multuita cu variantele gasite. Insa aveam speranta ca pana la urma fac eu un plan care sa imi placa la un pret care sa fie acceptabil.

Cam asta era situatia la sfarsitul lui 2014 cand ne plimbam prin Kerala si ne-am intalnit cu un cuplu de suedezi care avea o experianta africana pentru care ii invidiez pana la cer si doua palme mai sus. Doamna cu pricina mersese in Africa pentru prima data prin 1992 pentru cateva luni de voluntariat si de atunci s-a tot intors astfel incat pana in prezent vizitase toate tarile din Africa de est (cu exceptia Mozambicului), centrala si de sud. A fost un deliciu sa o aud povestind despre locurile vizitate si despre ceea ce i-a placut cel mai mult. Despre safari prin toate parcurile la care visez si eu. Despre oameni. Despre natura. Chiar si despre aventurile mai putin placute.

Si cum tot discutam despre locatii si activitati, i-am impartasit cele trei dorinte din "Bucket list" si faptul ca planuim o vacanta in Tanzania.

Reactia ei a fost insa extrem de departe de ce ma asteptam. In loc sa ma felicite pentru alegere cum credeam eu mandra tare de planul meu, mi-a zis ca personal ea nu ar alege Kenya sau Tanzania pentru ca sunt mult prea turistice.Si m-a intrebat daca m-am gandit vreodata la Uganda. Ca este o tara extrem de verde, extrem de frumoasa, cu oameni foarte prietenosi, cu parcuri nationale mici dar ofertante, cu paduri in care gasesti primate de tot felul si cel mai important cu gorile. Practic faceai si safari si vedeai si gorilele in aceeasi tara. 

Adevarul e ca nu ma gandisem niciodata la asta. Facusem zeci de permutari dar toate avand in prim plan: Kenya, Tanzania si Rwanda. Niciodata Uganda. 

Cand ma gandeam la gorile tot timpul ma gandeam la Rwanda si ma gandeam ca poate fi cuplat cu un safari in Kenya. 

Pana sa ma intalnesc cu suedezii din Kerala, nu am vorbit cu nimeni care sa fi fost in Uganda. Nici macar batranelul de la mine de la munca pe care il am ca reper la tari in care vreau sa ajung (omul asta a fost in tari pe care nici nu stiu sa ti le arat pe harta), nu fusese in Uganda. Nici macar blogurile de turism pe care le citesc cu religiozitate nu au povesti din Uganda. Asa ca niciodata nu m-am gndit ca Uganda ar avea ceva de oferit.

Povestile suedezei m-au facut insa ca odata ajunsi inapoi acasa din vacanta indiana, sa ma pun serios pe citit despre Uganda si despre ce are de oferit. Iar ceea ce am descoperit mi-a placut. Si mi-a placut chiar foarte mult.

Uganda devenea cu fiecare articol citit si cu fiecare parere citita, tot mai tentanta.

Si cum tot rascoleam eu netul in cautare de informatii am descoperit ca in aprilie si mai Uganda are permisele pentru gorile la jumatate de pret. Ceea ce nu e deloc de ignorat. Permisele pentru gorile costa in mod normal 600 de dolari de persoana in Uganda si 700 de dolari de persoana in Rwanda. Si asta iti da o singura sansa ca sa mergi intr-o zi in jungla sa la cauti si in cazul in care le gasesti sa stai cu ele timp de o ora. Atat. De nu le gasesti, ghinionul tau. Ai facut o plimbare extrem de scumpa prin jungla.

Ca sa fie si mai tentant anul asta aveam ca zile libere de la stat 14 mai, 15 mai si 25 mai. Practic trebuia sa ne luam doar 5 zile de concediu si am fi avut 12 zile de vacanta. Suficient pentru un tur sa vedem gorilele si sa facem safari.

Singura problema: mai este sfarsitul sezonului ploios. Si imi era extrem de frica de ploi. Dar m-am incurajat ca nu poate fi atat de rau ca doar e "sfarsit de sezon ploios" deci am decis ca este un risc pe care suntem dispusi sa ni-l asumam.

Nu am stat prea mult pe ganduri si m-am pus pe cautat agentii si bilete de avion. Fiind "low season" preturile erau mult mai ok decat ce vazusem initial si la avion si la ceea ce primeam de la agentii. Totul a mers ca uns si in trei saptamani aveam cumparate biletele de avion si trimis acontul pentru agentie.

Si iaca asa de la o zi la alta ne-am trezit ca prima tara din Africa in care mergem nu e una din mult mai popularele Kenya, Tanzania sau Africa de sud despre care citisem ani de zile si facusem planuri peste planuri. Ci pana atunci necunoscuta Uganda.

Pledoarie pentru Nepal

Nepalul este una dintre tarile care ne-au ramas pentru totdeauna in suflet.

Atat de mult ne-a placut incat este una dintre putinele tari in care ne-am intoarce oricand si daca se poate cat mai curand.

De fapt este imposibil sa nu iti placa Nepalul daca iti plac muntii. In dictionar langa cuvantul munte ar trebui sa fie o poza din Nepal.

Scrierea de acum nu se vrea insa o poveste despre Nepal. Am tot scris despre povestea noastra de dragoste cu tara asta minunata (arhiva e plina cu zeci de povesti daca sunteti curiosi). 

Nici nu o sa fie o pledoarie pentru donat bani pentru Nepal. Desi ar fi beneveniti. 

Nu o sa scriu nici de saracia tarii pentru a incerca sa conving lumea sa ajute. De fapt chiar m-au deranjat repetarile obsesive cu saracia. Cred ca saracia este ultimul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Nepal.

Ci este un indemn sa mergeti acolo. Turismul este o sursa vitala pentru Nepal. Si fara turisti cred ca reconstructia va dura extrem de mult. Cred cu tarie ca mai important decat banii donati acum (nici ei de ignorat si repet extrem de utili si chiar sper sa fie cat mai multi donatori) este reluarea turismului. Din pacate insa am vazut foarte multe expeditii anulate si multi oameni care au renuntat la ideea de a vizita Nepalul in viitorul apropiat. E pacat dar intr-un fel ii inteleg.

Sper insa sa fie si suflete mai curajoase in jur.

Si pentru a da un indemn cuiva, oricui, sa mearga ofer gratis un ghid Lonely Planet pentru Nepal si un ghid Lonely Planet pentru trekking in Himalaya.

Singura conditie este sa fiti convinsi ca vreti sa mergeti cat mai curand si ca exista o posibilitate reala ca asta sa se intample.
Evident ca termenul de cat de curand nu inseamna luna viitoare. Tocmai am vazut ca a fost inca un cutremur chiar in Namche Bazar (locul de care ne leaga muuuulte amintiri frumoase). Ci inseamna in toamna poate cand revine vremea frumoasa. In iarna cand hikingul va fi uimitor de frumos. Sau la anul devreme in primavara de vreti sa faceti vreun varf.

In rest trebuie doar sa imi scrieti un mail sau un mesaj si va trimit prin posta cele doua carti.

PS: Ambele ghiduri sunt noi noute. Nu le-am folosit. Pentru ca avem dubluri.

Planul pentru Uganda

Din pacate anul asta  se anunta a fi unul sarac in calatorii.

Si numai cine nu ma cunoste nu stie cat de frustranta este o astfel de situatie pentru mine.

Asa ca nu pot decat sa ma bucur ca pe vremea cand nu stiam ca asta va fi situatia, am decis sa facem o scurta vacanta in luna mai intr-un loc in care vizez de foarte foarte foarte mult timp sa mergem -Uganda. 

Macar compensez saracimea palmaresului cu implinirea unui vis.

Uganda (ca si Kenya si Tanzania) se afla in "Bucket list" de ani de zile dar niciodata nu s-a concretizat din cauza costurilor foarte mari. O vacanta intr-un astfel de loc ar fi insemnat ca nu ne mai pemitem 2-3 vacante pe an in locuri de pe alt continent ci doar una. Si personal nu eram dispusa la un astfel de compromis. 

Probabil multi se vor uita crucis la ce am scris si imi vor bate obrazul ca ma plang ca ipotetic as fi avut numai o vacanta exotica pe an.

Sincer cand ma citesc si eu singura imi bat obrazul (si nu numai obrazul). Era o vreme cand pana si mersul la mare sau la munte era un vis mult prea frumos pentru a fi realitate. Iar acum nimic nu mai e destul de multumitor.

Asta e problema cand  faci parte din categoria alora care nu apreciaza niciodata ce au. Ci mereu tanjesc la mai mult si mai mult si mai mult. Daca ma strigati pe strada "Aia mereu nemultumita" va raspund fara nici o problema. Este ce ma descrie cel mai bine.
In plus rabdarea nu este si nu a fost niciodata punctul meu forte. Eu as vrea sa vad lumea intreaga "ieri" daca se poate. Iar "ieri" e deja prea tarziu.

Pentru ceva ani am tot incercat sa il conving pe Cipri ca putem face si o vacanta in Africa sau Antarctica si o vacanta prin Asia in acelasi an. Din fericire pentru situatia contului nostru de economii, Cipri este mai realist decat mine. Eu as da si ultimul euro pe vacante. El se mai gandeste si la alte lucruri practice.

El l-a randul lui a incercat tot ceva ani de zile sa ma convinga ca o Africa+o Europa in acelasi an nu ar fi capat de lume.

Eu insa vroiam (si inca mai vreau) sa vad cat mai multe lucruri din "Bucket list" cat mai repede. Nu vroiam doar una. Vroiam tot. Tot tot tot. Ieri da?
Asa ca am tot amanat decizia.

Schimbarea de perspectiva a venit in iarna trecuta cand am decis ca poate sunt gata sa iau o scurta pauza de vacante prin tari mai ciudate care necesita multa organizare si pregatire si ca un sudul Frantei nu a ucis pe nimeni. 

Iubesc calatoriile in locuri putin turistice. Iubesc sa planuiesc si sa planuiesc si sa mai plauiesc nitel. Nici nu stiu ce imi place mai mult: planuirea calatoriei sau calatoria in sine. Insa iarna trecuta m-am trezit concluzionand ca as vrea ca urmatoarea vacanta sa fie undeva la plaja cu un cocktail in mana.
Stiu ca nimeni nu ne crede ca am fi in stare sa stam o saptamana la plaja. Nici noi nu ne credem in stare. Dupa 2 zile probabil Cipri si-ar lua laptopul si s-ar pune pe munca. Dar simplul fapt ca statul pe plaja la leneveala nu mi s-a parut ca suna rau, m-a convins ca e timpul pentru ceva altfel.

Si daca tot am ajuns la concluzia ca Franta nu suna rau pentru vara, am zis sa profit si intai si intai sa pun la cale calatoria visurilor mele in Africa la safari si gorile si  cat ai clipi (de fapt dupa o luna de investigatii) am devenit posesori de bilete de avion pentru Entebbe.
Si uite asa am pornit de la ideea ca o vacanta de leneveala ar fi binevenita si am sfarsit organizand o vacanta intr-o tara pentru care nici macar nu exista ghid Lonely Planet. Yep....asta-s eu. Pana si eu am renuntat sa mai incerc sa ma inteleg.
Si probabil e un semn ca niciodata nu vom avea vacante de leneveala.
Imi aduce aminte de incapatanarea mea sa fac baie in cada. Am o parere asa de romantata despre activitatea asta. Si ma si vad stand in apa calda si lenevind. Vai ce frumos si minunat. Relaxare totala. Adevarul este ca imi e mereu rau cand incerc sa fac asta. Nu pot sa stau in apa calda mai mult de 5 minute fara sa ma ia cu lesin. E un cosmar. Nu stiu cum sa ma termin mai repede de spalat si sa ies cat mai repede din apa aia.
Cam acelasi lucru e cu vacantele relaxante. Sunt binevenite pentru maxim un week end.
Am uitat sa spun: vacanta din Franta nu era nici pe Coasta de Azur nici in Provence. Cum probabil va inchipuiati. Ci in felul caracteristic era o vacanta de 10 zile de facut hiking  in turul Mont Blancului.

La sfarsit de introducere (lunga introducere stiu) trebuie amintit ca amuzant este ca soarta s-a dovedit ca intotdeauna a avea un umor foarte dezvoltat. Asa ca am ajuns sa nu mai am vacanta de vara deloc. Asta asa ca sa ma mai plang ca voi merge in vara "doar" sa fac turul Mont Blancului. Uneori chiar e bine sa mai primesti cate un sut in fund. Ca intelegi ca nu totul pe lumea asta ti se cuvine. Si ca ar trebui sa apreciezi in fiecare zi ceea ce ai si la care altii poate ca nici nu indraznesc sa viseze. Ca sa vezi revelatie. Nemultumitului i se poate lua darul.
Dar sa revenim la planul pentru Uganda. Un plan care sper sa fie in realitate macar 1% din cat e pe hartie si in gandul meu. Inutil sa spun ca pornesc la drum cu asteptari foarte foarte mari.Inutin sa spun ca sper sa nu pic de la inaltimea tuturor asteptarilor astea.
Imi cer scuze ca programul este in engleza (mami trebuie sa te apuci sa inveti engleza asta) dar am fost prea lenesa ca sa il traduc.
Vacanta in Uganda va fi diferita de ceea ce am facut pana acum in calatoriile noastre. Intotdeauna (in afara de Peru) am mers independent si ne-am planuit vacantele singuri. De data asta pentru ca este prima data in Africa si pentru ca am vrut sa fim eficienti si sa profitam cat mai mult de zilele avute la dispozite, am pus la cale un tur privat organizat impreuna cu o companie locala.
Nu am vrut sa mergem cu grupuri mari de turisti pentru ca stim ca nu ne place asta. Si nici nu am vrut sa mergem cu o companie europeana. Vroiam niste localnici. Asa ca e un tur doar pentru mine si Cipri facut exact cum am vrut eu sa fie. Adica include numai obiectivele pe care am vrut eu sa le vad. Suntem cazati unde am vrut eu sa fim cazati. Si programul este foarte flexibili pentru ca noi decidem ce vrem sa facem cu timpul nostru. Diferenta este ca vom avea un ghid si un sofer tot timpul cu noi. Si practic eu am spus agentiei ce vreau sa vad si unde sa fim cazati si ei s-au ocupat de obtinerea permiselor, de cazari, de transport de tot practic.

Day 1: 15^th May 2015 -Transfer to Murchison falls. En route visit to Ziwa Rhino sanctuary

After breakfast, meet our professional guide and thereafter transfer to north-western Uganda via the Luwero Nakasongola and stopover at Ziwa Rhino Sanctuary for Rhino tracking and later have your lunch and then after drive through the Budongo forest and if time allows visit the top of the falls to experience the amazing water flow through the rock gorge. Dinner and overnight stay at Murchison River lodge 

Day 2: 16^th May 2015 - Game viewing and Boat cruise to the bottom of the falls.

After early breakfast, go for morning game drive. This game drive will take you through the northern part of the park and will reward you with animals like Lions, elephants, hyenas, Giant forest hogs, Bush bucks, Warthogs, Hyenas, civets, aardvarks, Leopards, and many more. Lunch, after in the afternoon you will go for a boat ride on the River Nile close to the amazing falls. The launch cruise will reward you with game like hippos, elephants, buffaloes and birds at the shores. Return at Murchison River lodge for dinner and overnight stay 

Day 3: 17^th May 2015 Transfer to Kibale national park

After breakfast, transfer to Kibale Forest National Park. Driving through the great escarpments in the Rift Valley. Kibale forest is the largest protected block of rain forest. Which has the highest number of primates in Africa such as Chimpanzees, Gray Cheeked Manageably, Red Columbus monkey, and Red tailed monkey. Relax for dinner and overnight at Kibale forest camp

Day 4: 18^th May 2015 - Chimp tracking nature walks Kibale.

After breakfast, enter the forest in search for chimpanzees the experience is quiet exciting and adventurous. Expect to see other species of primates such as Baboons, Red Columbus monkey, Black and white Columbus monkey, Grey cheeked mangabey, Red tailed monkey, Birds like sun birds, Turaco, pitas and other bird species, butter fly species etc. Lunch after take a leisurely walk at Bigodi/Magombe swamp to search for the rare shoe bill/Sitatungas and other primates. Return to lodge for dinner and overnight

Day 5: 19^th May 2015  Transfer to Queen Elizabeth National Park – Afternoon Boat Cruise

After breakfast, transfer to Queen Elizabeth national park with a brief stop at the equator line for photos. Take a game drive on entering the park. Head to the Bush lodge for  check in and hot lunch . In the afternoon you will go for a boat ride on the Kazinga channel that connects lakes Edward and George. The launch cruise will reward you with game like hippos, elephants, buffaloes and birds at the shores. Return to Bush Lodge for dinner and overnight

Day 6: 20^th May 2015 - Early Morning Game Drive in Kisenyi after transfer to Ishasha Sector

After early breakfast, go for morning game drive. This game drive will take you through the Kasenyi sector and the queens’ mile in the park and will reward you with animals like Lions, elephants, hyenas, Giant forest hogs, Bush bucks, Warthogs, Hyenas, civets, aardvarks, Leopards, and many more. After we shall transfer to  Ishasha sector which is in the southern part of Queen Elizabeth National Park. Expect to see the famous tree climbing lions that can be spotted on the large fig trees and other wild life such as Topis, Buffaloes and warthogs.

Dinner and overnight stay at jungle lodge

 Day 7: 21^st May 2015 Morning Game Drive in Ishasha sector and transfer to Bwindi Impenetrable NP.

After breakfast we head back to the park in search of the tree climbing lions if we did not them the previous day and still expect to see other wildlife such Topis , Buffaloes and warthog before a drive to Bwindi

Dinner and overnight stay  at Gift of Nature / Traven Trekker

Day 8: 22^nd May 2015 Gorilla trekking adventure

After breakfast, transfer to the park headquarters for the briefing before you set off at 9:00 am through the tracks to search for the humble giants. You will go with packed lunch because it’s hard to determine how long it will take you to meet these great apes. However the time ranges between 2-9 hours depending on the movement of the giant primates. The activity is tiresome, it involves walking along steep hilly tracks however encountering these great relatives of man erases all the poor memories/ hardships you went through in trying to find them. They are awe-inspiring! After the experience return to park offices to be awarded with the gorilla trekking certificate and after return to lodge for dinner and overnight

Day 9: 23^rd May 2015 Bwindi Impenetrable National Park - Lake Bunyonyi

Lake Bunyonyi is the 2nd deepest lake in Africa. Dotted with small islands with steep sided and terraced shores, the scenery is breathtaking. It is the perfect spot for you to relax after the strenuous gorilla tracking. You can go canoeing in the locally made canoes, swim or just sun bathe. Dinner and Overnight at Bunyonyi Overland Camp

Day 10:24^th May 2015 Transfer back to Kampala.

Take breakfast, and then transfer to Kampala, with an early lunch enroute at Igongo cultural center and a brief stopping at the equator.

End of Uganda safari.