Adela Tarpan: La elefanti (II)

Prima intalnire cu elefantii

Odata echipati cu uniformele noastre de mahout, ne-am urcat in barca sa trecem raul sa ajungem la tabara in care sunt tinuti elefantii. Impreuna cu noi mai era un cuplu din Anglia (ce aveau luat un tur de doua zile) si o doamna din Franta (care era in a treia ei zi si ultima in tabara) si evident ghizii.

Nu conteaza daca ai cumparat pachetul singur sau impreuna cu alti zece prieteni, fiecare grup ce are acelasi program are un ghid personal. Deci in cazul nostrum erau trei ghizi (Honda plus inca doi) care ne insoteau sa fie siguri ca nu pateste nimic turistul alb. Mai mult ghizii nu paraseau niciodata hotelul (chiar si noaptea) pentru ca trebuiau sa fie 24 de ore din 24 la dispozitia turistului pe care il insotea. Noi nu prea am inteles necesitatea ghidului pe timp de noapte dar Honda ne-a explicat ca au intotdeauna probleme noaptea pentru ca turistul se mai sperie de un paianjen sau de zgomotul vreunui soricel din acoperisul de stuf si cineva trebuie sa ii salveze.

Si chiar de nu am avut nevoie sa fim salvati de vreo lighioana infioratoare tot am profitat din plin de serile cu Honda pentru ca era un izvor nesecat de informatii despre ce inseamna Laos. Am invatat de la el extrem de multe lucruri despre viata intr-o manastire budhista si ce ii face pe parinti sa isi faca copiii calugari pentru ca Honda fusese calugar budist pana cu trei ani in urma. Am invatat si lucruri care mi-au umbrit un pic parerea buna despre budhism cum ar fi diferentele mari ce se fac intre femei si barbati si faptul ca fetitele nu au acces la educatie intr-o manastire budhista (adica exact principalul motiv ce ii determina pe parintii saraci sa isi trimita baietii la manastire – educatia gratuita). Am invatat de la el enorm de multe lucru despre minoritatile din Laos mai ales ca el insusi era Hmong. Am invatat de la el tot felul de lucruri despre obiceiurile localnicilor si ce nu e bine sa faci, de exemplu sa nu atingi niciodata capul unui barbat (asta pentru ca unul dintre mahout se minuna ca l-am mangaiat pe cap pe Cipri) sau ca vor incerca tot timpul sa stea la acelasi nivel cu tine sau mai jos pentru ca altfel este dovada de lipsa de respect (asta tot pt ca un mahout nu putea trece pe langa Cipri pentru ca Cipri era intins pe spate pe podea si saracul mahout tot se lasa mai jos dar nu ajungea deloc sa fie suficient de jos). Si evident am invatat de la el enorm de multe lucruri despre elefanti si mai ales despre elefantii domestici.

Dar sa revenim la tabara de elefanti. All Lao Service are 14 elefanti in tabara lor: 12 femele si 2 masculi. Motivul pentru care sunt mai multe femele decat masculi este foarte simplu: masculii sunt extrem de periculosi mai ales in perioada de imperechere asa ca oamenii domesticesc mai mult femele si foarte rar masculi. Pentru ca este important de tinut minte ca elefantii domestici nu se prea nasc in captivitate. Ei sunt capturati din jungla atunci cand sunt foarte mici (sub 5 ani) si apoi domesticiti. Ca sa ii captureze se sapa o groapa mare in pamant prin locul pe unde se stie cat trec elefanti si care este acoperita cu frunze. Si se asteapta pana cand cade un pui in ea. Apoi puiul de elefant este hranit in groapa pentru cativa ani pana cand se face sufficient de mare incat sa iasa singur din inchisoarea lui. Si intre timp este si obisnuit cu cel care ii va fi mai tarziu mahout. Dupa ce elefantul iese din groapa se incepe procesul de dresare. Iar pentru asta cel mai important lucru este sa il pui impreuna cu alti elefanti. Si puiul va face ceea ce ii vede pe ceilalti elefanti facant. Invata practic prin copiere.

Motivul pentru care elefantii domestici nu sunt lasati sa se imperecheze este la fel de simplu: femelele sunt foarte agresive cand au pui si nu mai vor sa munceasca. La care se adauga evident lipsa masculilor domestici si in plus cum spuneam mai sus faptul ca perioada de imperechere aduce dupa ea enorm de multe probleme cauzate de agresivitatea elefantilor.

In general inteleg foarte bine de ce exista elefanti domestici si de ce le sunt atat de necesati oamenilor in partea asta de lume deci nu ma scandalizez la ideea ca ei exista. Am crescut la tara inconjurata de cai, vaci, porci, gaini, caini si pisici. Stiu destul de bine ce inseamna un animal domestic si nu cred precum altii ca pieptul de pui creste miraculous in caserola de la magazin. Insa faptul ca domesticirea se face prin luarea unui elefant din jungle nu prin inmultirea lor in captivitatea nu imi place deloc. Inteleg de ce este asa insa speranta mea este ca acum cand in Laos elefantii domestici nu mai pot fi folositi decat pentru turisti lucrurile se vor schimba. Pentru ca turisti sunt evident innebuniti dupa pui de elefanti. Un pui de elefant in tabara va aduce bani mai multi. Deci un motiv bun sa se concentreze proprietarii pe asa ceva.

De ce spun ca elefantii mai pot fi folositi acum doar pentru turisti? Pai la presiunea vesticilor s-a interzis domesticirea elefantilor in Laos si s-a interzis si defrisarea padurilor deci fix principalul lucru pentru care elefantii erau folositi. A nu se intelege ca nu se mai defriseaza paduri in Laos. Nicidecum. Doar ca acum padurile nu mai sunt taiate pic cu pic de catre oamenii locului ci in masa de mari companii chinezesti. Dar asta este alta discutie. Insa efectul este ca oamenii care se ocupau de taiat lemne au ajuns acum sa aibe in proprietate un elefant care mananca extreme de mult si pe care nu il pot folosi la munca dar pe care nici nu il pot elibera in jungla. Eliberatul in jungle ar functiona daca elefantul ar avea el chef sa se duca in jungle aia. Realitatea este insa ca elefantul odata scapat din captivitate sau eliberat in loc sa se duca in jungla se opreste in gradina cu mango si banani a saracilor sateni. Si din pacate nu aduna frumos si tacticos bananele ci pleaca cu tot copacul, cu toata gradina si daca e prea nervos mai lasa si casa in ruina. Practic distruge totul in cale. Este uimitor sa vezi ce ramane in jungla in urma unui elefant ce si-a petrecut noaptea acolo - Nimic. Si daca vreun satean este suficient de disperat incat sa stea intre elefant si bananul lui sau trestia de zahar atunci deznodamantul este si mai tragic. Iar in cazul in care elefantul tau distruge o gradina tu platesti pentru daune. Iar daca elefantul tau omoara un om tu faci puscarie pentru el. Si dupa ce un elefant a petrecut 50-60 de ani intr-un sat este mai greu de convins sa plece de acolo. Simplul fapt ca vestici au zis ca locul lor este in jungla nu este un argument suficient sa il convinga pe elefant sa faca asta. Prin urmare oamenii nu au voie sa ii elibereze dar nici nu mai au la ce munci sa ii foloseasca (sunt si exceptii dar cum spusei sunt exceptii). Mie mi se pare ca e scump sa intretii corect o pisica…un elefant este chiar “un pic” mai greu de intretinut. Asa ca au aparut destul de repede taberele astea cu elefanti pentru turisti. Este unul din putinele moduri in care ei pot fi intretinuti si ingrijiti in mod corespunzator (mai ales intr-o tara saraca). Altfel nici nu vreau sa ma gandesc cam care ar fi situatia celor 600 de elefanti domestici din Laos. Deci poate ca cei care ii condamna pe turisti ce merg sa se plimbe cu elefantul in Laos ar trebui sa stie si informatia de mai sus. Pentru ca elefantii domestici nu apar datorita cereri din partea turistilor. Taberele pentru turisti sunt pur si simplu o solutie pentru o problema aparuta din cauza faptului ca se impun reguli fara a se lua in considerare situatia locala.

Degeaba am zis ca revin la tabara de elefanti ca iata cat am scris despre cu totul altceva. Dar sa mai incercam o data sa revenim de fapt la ceea ce am experimentat noi acolo.

Prima intalnire cu elefantii a fost una de acomodarea. Ni s-a prezentat tabara cu toti locuitorii ei: mahouti si elefanti. Am vazut cum sunt hraniti si ingrijiti. Si apoi ni s-a propus o scurta plimbare cu elefantul prin jungla folosind scaunul ala special care se fixeaza pe spatele elefantului.

A fost pur si simplu o experienta de zile mari. Sa pot sa ating un elefant. Sa il mangai. Sa ma urc pe spatele lui. Credeam ca sunt in rai. Dar urmatoarele zile in care ne-am apropiat si mai mult de elefanti mi-au dovedit ca prima intalnire nu era nici macar intrarea in rai.

Dupa plimbarea prin jungle pe scaun am mers sa luam masa de pranz si apoi in jur de ora 14.00 am mers sa recuperam elefantii din tabara, sa le facem o baie si sa ii ducem in jungla unde isi petrec noaptea.

Elefantii stau in tabara numai in timpul zilei. Noaptea sunt dusi in diverse locuri in jungla (prin rotatie pentru a da timp vegetatiei sa se refaca), sunt legati de un copac cu un lant de vreo 40 de metrii lungime si lasati sa manance dupa voie. Faptul ca sunt legati pe timpul noptii explica de ce in unele poze pe gatul elefantului este un lant. Este lantul cu care va fi legat de picior de copac. Pe care si-l cara singur ca un om in mod sigur nu ar fi in stare. Am vazut ceva oameni scandalizati la vederea lantului si ma tot intreb cam cum cred ei ca reusesti sa tii un animal domestic departe de zonele in care nu vrei sa ajunga: in cazul de fata satele din zona? Pana si un caine il inchizi intr-un tarc sau il legi de ceva ca sa nu scape prin vecini. Un elefant care este de mii de ori mai periculos decat un caine de ce ar face exceptie. Nu uitati ca vorbim in continuare de un elefant domestic.

Honda ne spunea ca se intampla ca elefantul sa rupa copacul de care este legat si sa plece cu el taras prin jungla. Intotdeauna elefantii astfel scapati au fost recuperate din gradinile oamenilor. Nici macar o data nu au incercat sa fuga in salbaticii. Intotdeauna au mers la sursa de dulce: banana, zahar, mango. Pentru ca se stie ca elefantilor le place extrem de mult dulcele.

Exista un caz destul de special al unui sat in care au coborat elefantii salbatici de pe dealurile din jur si nu au mai plecat. De ce? Pai acolo s-a construit o fabrica de zahar si oamenii au inceput sa planteze trestie de zahar pentru a duce la fabrica. Trestia de zahar a atras elefantii si de aici a inceput sfarsitul vietii satenilor ca agricultori. Pentru ca nici macar dupa ce au incetat sa mai cultive trestie de zahar (pe care elefantii o mancau imediat) nu au reusit sa scape de ei. Iar acum satul respective exista pentru ca face turism. Oamenii merg sa vada turma de elefanti salbatici care s-a mutat in sat. Care sat nu mai reuseste sa planteze nimic. Si aici vorbim de o tara care nu are economiile vestice. Oamenii sunt inca culegatori/vanatori si la inceput de agricultori. Traiesc din ceea ce cultiva si ceea ce prind. Sa nu fii in stare sa cultivi nimic este condamnarea la foamete ca nu ai de unde avea alte venituri sa cumperi mancarea. Noroc ca turistilor le plac elefantii….

Si chiar ca turistilor le plac elefantii. Pentru ca nu cred ca am vazut o concentratie mai mare de rasete pe metru patrat decat am vazut in perioadele de facut baie la elefanti. De departe una dintre cele mai uimitoare experiente de care am avut parte. Si oricate sprancene ridicate as avea de la oameni care ma condamna ca m-am folosit de un elefant domestic, sentimental pe care l-am avut atunci sterge orice urma de indoiala. Evident sunt egoista cand calatoresc (si nu numai).

Seara primei zile la elefanti a fost si momentul in care s-a decis ce elefanti vom avea pe parcursul urmatoarelor zile. Pentru cat imp de patru zile am avut aceeasi elefanti cu noi si evident aceeasi mahout. Cand am ajuns in tabara sa ii luam la baie, toti elefantii veneau langa turisti si se asezau pe burta ca turistul sa se urce pe gatul lui. Lucru care trebuia sa se intample cat mai repede pentru ca elefantului nu ii place pozitia culcat. Ne-am urcat repede pe primul elefant venit si iaca asa s-a decis cine va fi cu noi pentru patru zile. Sper ca elefantica mea a fost multumita de mine ca eu tare multumita am fost de ea.

Le-am facut baita,am mers in jungla si ne-am intors sa luam masa de seara cu un zambet pe fata cat casa si pregatiti pentru inca o zi asa.