Wednesday, October 7, 2015

Amintirea Everestului meu

Acum doua saptamani il intrebam pe Cipri daca vrea sa mergem sa vedem noul Maze Runner in Barco Escape.  Barco Escape (ca sa fac nitica reclama locului de munca) este un concept relativ nou in care se folosesc 3 ecrane de cinema in loc de unul pentru a crea o imagine o leaca mai panoramica. Un trailer aici ca sa vedeti ce incerc sa descriu. 
(Total off topic: sa fii CinemaVanghelist cred ca este visul oricarui barbat burlac. Hai sa zicem ca si casatorit dar sigur casatorit doar pentru o perioada limitata de timp :) Petreceri non stop la Hollywood. Ce ai putea sa iti doresti altceva?) 
Pentru a testa conceputul Escape ai nevoie evident de continut pentru toate cele trei ecrane asa ca Barco s-a infratit cu Fox si au creat o serie de scene in Maze Runner (si primul si al doilea) care sa arate plusul tehnologiei.
Pentru primul Maze Runner continutul nu a fost filmat ci creat digital (rendering) si din experienta proprie (este un sistem Escape care ruleaza non stop in holul prin care trec de zeci de ori pe zi pentru ca e in usa camerei obscure in care imi duc existenta) se poate mai bine de atat. De exemplu un concert Lady Gaga a fost filmat complet pentru Barco Escape si arata chiar interesant. Si mai interesant e un parteneriat cu Red Bull de la niste competitii de sporturi extreme. Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca sporturile de iarna vazute in Barco Escape capata o cu totul alta dimensiune. Iar cel mai interesant dintre toate este o filmare de la festivalul The Burning Man. Absolut uimitor. 
Deci eram curioasa sa vad cam unde au ajuns cu calitatea filmarilor la al doilea film Maze Runner.
Raspunsul lui Cipri la invitatia la Maze Runner a fost ca mergem (mai mult pentru mine si pentru ca biletele erau aproape gratis pentru angajatii Barco) dar ca el de fapt cel mai mult si-ar dori sa mergem la Everest.
Nu trebuie sa il cunosti pe Cipri de prea mult timp incat sa intelegi ca un film de genul Everest este ce i se potriveste ca o manusa. Daca vrei sa adoarma instant il duci la o comedie romantica. :) Daca vrei sa nu se planga o saptamana ca l-ai facut sa se zgarie pe ochi de plictiseala il duci la Everest.  
Asa ca duminica am fost o sotie ascultatoare si am urmat cuvantul sotului meu si am mers sa vedem Everest. 
Evident ca si eu imi doream sa vad filmul (chiar foarte mult) dar nu recunosc nimic nimic nimic. Ramane intre noi treaba asta si ca varianta oficiala este ca am mers pentru Cipri. Da? :)
Si daca in momentul asta credeti ca postul meu va fi  o recenzie a filmului va inselati amarnic :) Tot ce va spun este ca trebuie sa mergeti sa il vedeti. Si trebuie sa il vedeti in 3D. Si asta o spun eu care sunt posesoare de cataracta la ochiul stang deci o leaca mai putin perspicate in perceperea imaginilor 3D. De obicei evit filmele 3D insa de data asta cred ca 3D-ul face fimul mult mult mult mai interesant. Mai ales daca ati citit Into Thin Air sau daca ati vazut filmul sau documentarele bazate pe cartea cu pricina si nu veti mai fi deci surprinsi de poveste. 
Imaginile sunt absolut uimitoare si din momentul in care am vazut primele cadre cu aeroportul din Kathmandu si eu si Cipri am capatat un zambet tamp pe fata care nu prea a mai disparut pentru mult timp.
Nu pentru actiunea din film.
Ci pentru amintirile noastre. Amintiri din Kathmandu. Din Lukla. Din Namche Bazaar. De pe podurile suspendate. De pe cararea aia absulut uimitoare. Si multe si marunte.
Amintiri care efectiv iti umplu sufletul cu o senzatie de bine.  Ceea ce spune tot despre experienta noastra nepaleza.
Zilele petrecute pe Everest base Camp Trek sunt unele dintre cele mai frumoase zile de calatori in lumea asta mare. 
Iar Nepalul este una din putinele tari in care am fost pana acum, in care m-as intoarce oricand. Personal sunt de parere ca lumea asta e prea mare si cu prea multe lucruri de vazut iar timpul si banii nostri mult prea limitati ca sa ne permitem sa ne intoarcem de mai multe ori in acelasi loc. Insa Nepalul este special. In Nepal merita sa te intorci oricand pentru ca si daca te-ai intoarce in fiecare an tot ai avea pentru tot restul vietii ceva nou de vazut si experimentat.
Nu are cum sa nu te vrajeasca Nepalul daca esti un iubitor al muntelui. Nu are cum. E ca un drog. Un drog care te va tenta pentru totdeauna. 
Chiar inainte sa mergem la film ma gandeam ca atunci cand ma gandesc la calatorii imaginea care imi vine cel mai des in minte este asta:

Era prima noastra noapte din Everest Base Camp Trek. Si chiar si acum am foarte vie in minte senzatia de atunci. Cu bucuria de a fi acolo. Cu emotia ca nu stiam cum o sa ma descurc. Cu maxilarul deja fracturat de la atata uimire pentru ce e in jur. 
O camera de 1 euro pe noapte dar una dintre cele mai frumoase camere in care am stat. Nu pentru conditii. Si daca esti un turist care isi doreste lux in vacanta nici nu ar trebui sa te gandesti sa mergi la hiking in Nepal. Ci pentru locul unde se afla.
Si asta era doar inceputul povestii noastre.
Indrazneste sa treci...
 
La intoarcere am descoperit pe ce am trecut (pe cel de sus).

Namche Bazar
Cand ne-am pornit din Namche vremea nu era cea mai minunata
Dar a doua zi soarele ne-a facut sa sarim imediat din pat
Si cum ai putea sa lenevesti cand asa ceva te asteapta?



Ajunsi la cel mai inalt punct din itinerariu - Kala Pattar (5545 m)
In drum spre Base Camp

In perioada asta a anului e goala dar in doar 3 luni va fi plina de "nebuni frumosi"
La revedere Lukla. Dar ne vom intoarce.


Daca vreti sa vedeti mai multe fotografii (sute) gasiti toate albumele pe contul de Flickr al lui Cipri. 
Iar povestile complete pe blog.
Si daca nu am zis de suficiente ori mai zic o data: Mergeti in Nepal. Nu o sa regretati. 

No comments:

Post a Comment