Wednesday, August 24, 2016

Italia, fie-ti mila de mine!

Dupa ce ne-am intors din Lisabona o prietena portugheza ne-a intrebat "And how did Lisbon treat you?". 
Dintr-un motiv sau altul mi-a placut la nebunie exprimarea ei.  (Thousands of hugs, Marta ! :) )
Tot la fel de mult cum mi-a placut si Lisabona care s-a purtat exceptional de bine cu noi. Vreme buna, oameni draguti si sociabili, probleme deloc, mancare si bautura pe saturate. Lisabona s-a purtat cu noi ca si cum am fi fost niste musafiri dragi primiti cu bratele deschise. Iar noi ne-am aruncat in bratele ei cu tot avantul.

De cealalta parte a baricadei se afla Italia care se poarta cu mine de parca as fi un musafir nepoftit de care nu stie cum sa scape mai repede. Si zau ca sunt respectoasa cu gazda. Si incerc si tot incerc sa ii fiu pe plac si sa o imbunez. Dar degeaba. Italia pur si simplu ma uraste. (Exceptie e Lennie. Thousands of hugs Lennie :) ).

Nu e prima data cand imi plang pe aici nemultumirile si nervii. Pentru ca este extrem de frustrant. Super super frustrant. Ii inteleg perfect pe cei ce iubesc tara asta. Istorie uimitoare, mancare buna, peisaje de vis, vreme buna, coasta cat cuprinde etc etc etc. Ca sa nu-ti placa? Are toate ingredientele sa te vrajeasca. Daca vrea. Si uite pe mine nu vrea si basta. Mai ca nu ma serveste cu un sut in fund de la granita. Daca nu e un hotel oribil, e un restaurant cu probleme. Daca nu e restaurantul, e pierdutul bagajelor. Daca nu sunt bagajele, e o pacaleala de zile mari. Daca nu e pacaleala, e obligativitatea botnitei pentru Rex. Daca nu e nici asta atunci macar ceva probleme medicale sa fie. 

Nu intotdeauna e ceva generat direct de Italia. A nuuu. Din cand in cand ne mai paleste si cu chestii de pur ghinion. Sau medicale. Pai ar fi prea plictisitor altfel. Ceva super nasol trebuie sa se intample ca sa imi arate cam cat de "bine primita" sunt.

Orice numai sa ne incheiem odata vacanta pe taramuri italiene.

In concluzie - Italia ma uraste. Meet my Nemesis!

Daca nu suntem prieteni pe Facebook si/sau in viata reala probabil va intrebati ce imi veni. Ei bine Italia s-a suparat iar pe mine ca o vizitez si a reusit sa scape de musafirul nepoftit intr-un timp record - o noapte. Atat am rezistat pe teritoriul ei. 

Dupa cum am povestit, planul de vara era o foarte scurta vacanta (doar o saptamana) in care sa facem Turul Mont Blanc-ului. Vroiam sa in facem in sens clasic cu plecare din Les Houches (Franta), apoi Italia, apoi Elvetia si inapoi in Les Houches. Cu dormit la cort si fara sa trisam luand telecabine.

Motivul pentru care am ales sa dormim la cort era faptul ca pentru cateva etape nu am gasit cazare la care sa ne accepte cu cainele. Unde? Ati ghicit...Italia. Desi ca sa fiu sincera si in Elvetia erau vreo doua. Si asta nu e toata povestea pentru ca daca Elvetia este rezolvata mergand cu cortul ca ai campinguri peste tot, in Italia nu e deloc asa. De ce ar fi?  Nu numai ca la unele cabane nu ne primeau cu Rex dar in portiunea italiana a traseului pentru aproape trei etape (adica vreo 36 de km) nu exista nici un camping. Si nu numai ca nu exista camping dar nici nu poti sa campezi "bivouac" ("wild"). Iar cei de la cabane nu iti dau voie sa campezi langa ei. Cum ziceam- cam asa se poarta Italia cu mine.

Dar ne-am gandit ca ne descurcam noi cumva la fata locului. Ca poate gasim totusi cazare. Sau poate reusim sa facem cei 36 de km intr-o singura zi. Sau poate pur si simplu sarim o portiune daca chiar nu merge cu cortul deloc. 

Dar nici o problema ca nu a fost nevoie sa ne facem astfel de probleme pentru ca odata ajunsi in Courmayeur (prima zi in in Italia) a trebuit sa ne oprim definitiv din traseu. 

Mergeam deja de trei zile si facusem patru etape (am facut 3 etape in doua zile ca am mers nitel mai repede). 

In Courmayeur (desi e ditamai orasul) nu ai camping. 
De ce ai avea camping intr-o statiune de munte? 
Dar nici o problema ca ai magazine Gucci si alte prostii. 

Cel mai apropiat camping e la 10 km in afara orasului. Asa ca am mers la un hotel. Am facut dus. De doua ori :) Si apoi am plecat la cumparaturi sa facem provizii pentru zilele ce vor urma si care se anuntau dificile cu camparea. Rex parea atat de obosit incat am facut ceva ce nu facem niciodata - l-am lasat in camera de hotel sa doarma. Dupa cumparaturi, o bere si o pizza ne-am intors la hotel unde l-am gasit pe Rex in fix acelasi loc. Nici nu s-a ridicat cand am intrat in camera. Ceea ce este foarte ciudat pentru el. In mod normal nici la toaleta nu poti sa mergi fara sa verifice el unde te-ai dus si cat ai stat. 

Cipri a zis ca lui i se pare ca Rex nu se simpte bine dar eu l-am expediat repede ca probabil e obosit. Ba chiar am facut si misto de el ca e atat de lipsit de vlaga.

A doua zi la 6 dimineata ne-am trezit si ne-am apucat de imbracat sa plecam la drum. Rex in continuare nu datea semne sa se ridice. Deja nu mai era ceva explicabil.  Asta nu era Rex. 

Am incercat sa il facem sa se miste si cu greu s-a ridicat si abia a facut cativa pasi. Schiopata groaznic de un picior din spate. Nu era bine. Nu era bine deloc. Si da-i cu panica ca doar sunt fata lu' mama.

L-am luat in brate si l-am dus afara sa se plimbe nitel si sa isi faca nevoie si in acelasi timp sa ne gandim si noi ce facem. Era evident ca nu puteam pleca nicaieri. L-am dus in camera si am plecat la 06.30 sa cautam un veterinar. Pe care nu l-am gasit (aveam mai multe sanse sa gasim o geanta LV decat un veterinar) dar am gasit o carte de vizita si cei de la receptie au sunat sa vina un veterinar la hotel la noi. Pana la 10.00 cand a venit veterinarul mi-am facut la ganduri negre de mi-a ajuns pentru o viata. Daca e soldul? Daca e vreun ligament? Daca ramane schiop pentru toata viata? Ce naiba a fost in capul nostru sa il luam cu noi?

Chestia e ca Rex nu a schiopatat nici un moment pe traseu. Absolut deloc. Dimpotriva a alergat de nebun in fiecare minut. Cand in apa. Cand pe poteca. Cand la deal. Cand la vale. Tot timpul sa mearga el sa vada ce mai e pe acolo. Sa verifice el. Cipri il poreclise Lamborgini ca era ca o masina de curse. Si cum el e blond de aici marca. 

Problema a aparut naptea cand s-a culcat. 

Cipri care e semnificativ mai cu capul pe umeri imi zicea ca e probabil un muschi. Ca altfel vedeam ceva pe traseu. Dar eu (my middle name is drama queen) deja imi plangeam mortii si ranitii. Patru ore am avut timp sa iau toate epidemiile si bolile la rand. Noroc ca nu stiu prea multe.

Intr-un final vine veterinarul si se apuca de examinat. Concluzia: un muschi inflamat. Ne-a dat o reteta pentru un anti-inflamator si ne-a zis sa facem pauza o zi si sa incepem a doua zi iar hikingul. 

Probabil multi ar fi facut asta. Nu si noi. E adevarat ca Rex e un plangacios si nu e caine tipic cu rezistenta mare la durere, dar nu as putea sa ma uit la el cand sufera. Chiar si daca sufera din orice nimic. Unii dintre voi stiti poveste cu zgarietura de la gat cand plangea toata ziua si toata nooaptea de l-am dus la veterinar de cinci ori pana mi-a zis veterinarul ca nu are nimic in afara de faptul ca e un plangacios si sa nu ma mai duc ca ma duc degeaba.

Dar daca dupa o zi de mers avea iar aceeasi problema? Si atunci nu am mai fi fost in oras ci in varf de munte. Abia dupa trei zile eram iar la civilizatie. Are 30 de kg. Nu e ca si cum il poti duce usor in brate. Sau si mai rau - daca ii generam ceva permanent pentru ca ne-am ambitionat prosteste sa continuam? 

Sanatatea lui este responsabilitatea mea. Atata timp cat eu decid ce trebuie sa faca atunci trebuie sa decid cu capul pe umeri. Nu pot sa imi asum riscurile pentru ceva ce nu e viata sau corpul meu. 

Muntele tot acolo ramane. Putem oricand sa mergem inapoi. El e mult mai important decat orice ambitie de doi bani. Asa ca am luat autobuzul din Courmayeur spre Chamonix si ne-am incheiat vacanta in doar 3 zile in loc de 8.

Privind in urma cred ca am avut si noi vina noastra. L-am lasat pe Rex liber de fiecare data cand era legal sa fie liber. Iar el alerga efectiv de nebun peste tot. Daca ar fi mers in lesa ar fi fost extrem de usor pentru el. Viteza mica. Distanta mica. In schimb el urca ditamai pantele pe de-a dreptul doar asa de distractie. Fugea prin toate paraiele. Se datea de-a dura pe zapada. Efectiv un nebun la patrat. Ca apoi sa se defecteze in mijloc de drum. Dar asta e. Cel putin s-a distrat. Si nu stiu exact ce as face data viitoare. Probabil ca tot l-as lasa macar nitel liber. Mea culpa.

In concluzie ( in afara de faptul ca Italia ma uraste :) ) daca vreti un week end lung de hiking stati pe faza ca o sa povestesc in curand despre cele trei zile:
1. Les Houche - Les Contamines
2. Les Contamine - Refuge Les Mottets
3. Les Mottets - Courmayeur

Sunt autobuze de cateva ori pe zi intre Chamonix si Courmayeur. Si la fel intre Chamonix si Les Houches. Deci perfect realizabil traseul daca aveti un week end mai lung.

Cand e bine e evident

Si cand e rau la fel de evident


Friday, August 12, 2016

Planul pentru...Franta

Ok.
A venit vremea sa intram si noi in randul lumii si sa mergem in vacanta de vara intr-un loc mai normal.
Pana acum de fiecare data cand incepea perioada concediilor si discutam pe la munca cine unde pleaca eu eram oaia neagra. Majoritatea mergea in Franta. Cu ceva exceptii prin Spania sau Italia. Poate o Austrie asa din cand in cand. Si apoi hop si eu cu un Myanmar sau Iran.
Dupa vacanta de iarna din Antractica, colegii au concluzionat ca singura modalitate sa ii mai surprind este sa merg in cosmos.
Dar "niciodata nu spune niciodata". Si de data asta am reusit sa ii suprind iar pentru ca mergem intr-un loc care nu e deloc parte din lista noastra normala pentru concediile de vara sau iarna - Franta. Inutil sa spun ca au crezut ca e o gluma :) Dar nu e gluma. Chiar mergem in vacanta de vara in Franta.

De ce?
Pai in primul rand pentru ca am ramas fara zile de concediu de prin Aprilie. 
Avem destule zile de concediu pe an deci nu pot sa ma vait. Sunt 20 de zile normale + 12 pentru ca muncim mai multe ore pe saptamana decat normal + 1 zi pentru vechime in firma. Dar de multe ori tot nu sunt destul. Si cum Ianuarie 2016 a fost aproape complet vacanta (pentru Antarctica si o vizita nepregatita in Romania) iar in Aprilie am mai avut inca 2 saptamani concediu pentru mers in Maroc, m-am rezit ca mai mi-a ramas doar o saptamana disponibila pentru tot restul anului. Saptamana pe care prefer sa o pastrez pentru cazuri de urgenta deci se prevedea ca nu o sa avem deloc vacanta de vara.

Dar primavara asta a fost extrem de aglomerata pentru mine si mi-am petrecut foarte multe week-enduri calatorind cu munca. Si dupa 11 ani de munca in Belgia am descoperit si eu ca daca calatoresti pe week-end poti sa ceri zile de concediu compensatorii. Nu am stiut pana acum dar am aflat fix cand trebuia si in felul asta mai am facut o saptamana de concediu. Nu e mult dar tot e mai bine decat nimic.

Si cu o saptamana de concediu disponibila am inceput sa ne gandim pe unde sa mergem. Gandit care nu a durat prea mult pentru ca din Aprile 2016 stiam clar ce vreau neaparat (dar neaparat neaparat neaparat) sa fac inainte de August 2017. E vorba de Turul Mont Blancului - un tur de mers pe jos de 170 de kilometri cu peste 10000 de metri diferenta de altitudine care trece prin Franta, Elvetia si Italia si care e considerat de multi ca fiind cel mai frumos traseu de hiking din lume.

Doar nu va asteptati sa mergem intr-o Provence sau pe Coasta de Azur pentru o saptamana intreaga? :) Cred ca Cipri ar lua-o razna daca ar fi "obligat" sa faca asta.

Si anul trecut ne doream sa mergem in acelasi loc in vara. La momentul respectiv motivul era unul financiar (Uganda si Antarctica au fost mult peste bugetul nostru normal de calatorie si au dat iama serios pana si prin conturile de economii). Dar a trebuit sa renuntam la idee din cauza operatiei de la genuchi. Asa ca anul asta cand a aparut iar sansa sa mergem acolo, nu am stat prea mult pe ganduri.

Insa motivul principal pentru care vreau sa mergem anul asta neaparat este pentru ca Cipri este in proces sa faca punctele de calificare care ii permit sa se inscrie la tragerea la sorti pentru o cursa de alergat facuta fix pe acelasi traseu. Daca un om normal face Turul Mont Blancului in 10 zile, cursa de alergat are ca limita maxima 42 de ore. Fara somn, fara odihna, fara stat si admirat privelisti. Alergi zi si noapte pana termini. Suna a Cipri, nu?

Daca are noroc si iese la tragerea la sorti atunci in August 2017 va alerga pe acolo. Iar eu vroiam sa stiu traseul. Sa stiu pe unde va alerga el de nebun. iar el la randul lui vrea sa vada traseul la pas lejer inainte sa il alerge de nebun. In Aprile cand a facut Marathon des Sables a luat primele puncte pentru calificare si tot atunci i-am zis clar ca eu vreau TMB anul asta neaparat. Neaparat. Parea foarte greu de ralizat fara zile de concediu dar uite ca am avut noroc.

Asa ca ne-am impachetat cortul, sacii de dormit si cainele si in seara asta pornim la drum. Maine dimineata vom face primii pasi pornind din Les Houches. Nu avem zece zile la dispozitie. Doar opt. Om vedea deci cat reusim sa facem din traseu. Fara bagaj nu ne-am fi facut probleme ca nu il terminam. Insa cainii nu prea sunt acceptati la cabane deci suntem obligati sa mergem cu cortul asa ca avem greutate pe masura. Eu mai putin ca Cipri a avut grija sa imi puna doar 2 sosete si ochelarii de soare in rucsac. Dar el are vreo 20 de kg. Dar e voarba de Cipri, deci....om vedea. Ne auzim cu povesti dupa 22 August.

Monday, August 8, 2016

Experienta mea cu programul de fidelizare Miles and More

Disclaimer: Urmeaza un post cu vaicareli deci cititi doar daca aveti rabdare.
Din cand in cand sunt suficient de dezmagita incat sa ma apuc sa ma plang pe blog. Am facut asta de cateva ori cu booking.com din cauza proastei informari legate de conditiile de calatorie cu cainele si mai apoi o rezervare anulata cu doua zile inainte de calatorie  si acum e randul celor de la Miles and More. Deci rabdare si tutun...Si da stiu, daca nu imi convine cine ma pune sa fiu membru? Total de acord insa asta nu inseamna ca nu am dreptul sa fiu dezamagita. My middle name is "drama queen" deci va rog eu frumos nu imi luati bucuria asta. :) In plus daca as fi citit ce o sa scriu mai jos la altii, in mod sigur nu m-as fi "fidelizat". Deci poate intereseaza pe cineva.

Miles and More se pare ca este cel mai mare program de fidelizare din Europa pentru companii aeriene. Daca va uitati pe site-ul lor o sa vedeti ca daca va inscrieti o sa puteti obtine mile de la zeci de companii partenere. Si nu sunt numai companii aeriene dar si lanturi hoteliere, inchirieri de masini etc etc etc. Ce mai - paleta e larga si pare a fi extrem de usor sa faci mile. Mile pe care apoi poti sa le schimbi pe bilete de avion gratis, sau pe upgradari de la clasa economy la clase superioare sau pe cumparat lucruri din avion si tot asa.

Noi nu calatorim extraordinar de mult dar nici putin asa ca la un moment dar ne-am gandit ca nu ar fi rau sa ne inscriem. Calatoream mult cu Brussels Airlines si cu Turkish (ambele membre Miles and More) asa ca ne-am gandit ca asta e programul cel mai potrivit pentru noi.

Dezamagirea a inceput in momentul in care am inceput sa cer milele pentru zborurile facute si am descoperit ca sunt foarte putine companii pentru care primesti mile pentru orice zbor facut cu compania respectiva. Daca luam exemplul Turkish (pentru ca ei sunt cei cu care calatorim frecvent) milele pentru zboruri intercontinentale sunt asa:

Flights from / to / between non-European destinations

Business Class
C, D:
2.0 x distance; at least 1,000 miles
Z, J, K: 1.5 x distance; at least 750 miles

Economy Class
A, B, H, M, O, S, Y: 1.0 x distance; at least 500 miles
E, L, Q, T: 0.5 x distance; at least 250 miles
V: 0.25 x distance; at least 250 miles

In general, miles cannot be earned on flight award tickets and on travel-industry discounted tickets
(e.g. ID, AD).

It is not possible to earn miles in booking classes F, G, I, N, P, R, W, X.



Ce inseamna asta in realitate. pai inseamna ca daca te uiti la zborurile alea de 500-550 de euro Bruxel-Asia sua Africa atunci nu o sa primesti nici o mila pentru ca alea sunt din clasele F, G, I, N, P, R, W, X. Pana acum desi facem cam 4 zboruri pe an cu Turkish nu am primit niciodata vreo mila. Tot la fel cum nu am primit pentru zborurile cu Egypt Air. 
Un alt caz in care nu primesti mile este daca cumperi bilet de la Brussel Airlines dar zborul este operat de o companie care nu e membra Miles and More. Cum ar fi Tarom. Ceea ce mi s-a intamplat de cateva ori.
Sunt atat de multe exceptii incat din zecile de zboruri facute pe an daca primesc mile pentru doua din ele e o foarte mare realizare. Iar dezamagirea vine tocmai din numarul asta mare de exceptii. Cumperi bilet la o companie membra si apoi cand trebuie sa primesti milele descoperi tot felul de conditii suplimentare.

Recunosc ca m-am enervat destul de tare cand am primit primele refuzuri. Ca nu intelegeam de ce. Apoi am vazut ca orice companie verificam, existau multe clase de rezervari care faceau exceptie. Deci am invatat destul de repede ca nu o sa fac mile din zboruri. It is as it is.

In cazul in care va intrebati de cate mile e nevoie sa ca primesti un bilet gratis o sa scriu pe larg mai la vale despre asta. Insa pana una alta tineti minte ca daca totusi reusiti sa luati un bilet la o clasa pentru care se da mile arunci nu trebuie sa va asteptati la prea mult daca sunteti la economy. Pentru zborul cu Air China din iarna Frnakfurt-Bangkok o sa primesc (sper dar nu se stie niciodata ce exceptie mai apare) 2792 mile.

Un alt mod de a face mile e din stat la hotel. De obicei pentru orice sejur( ca e o noapte sau 30 sau un an intreg) primesti 500 de mile. Am aplicat de cateva ori pentru asta si totul a mers ok pana la ultimele incercari cand am cerut mile pentru niste nopti la Crowne Plaza si am descoperit ca nu mai poti primi mile decat daca esti si membru al programului de fidelizare de la hotel. Bun. Ma inscriu in programul de fidelizare de la hotel. Apoi primesc mail ca nu pot primi mile decat daca la programul de fidelizare de la hotel mentionez clar ca vreau sa primesc puncte de fidelizare la Miles and More. Bun. Intru iar pe site-un hotelulul imi actualizez profilul si spun ca vreau punctele sa fie la Miles and More. Dupa asta primesc mail ca nu am cum primi milele pentru ca am facut inscrierea dupa ce am stat la hotel. Cica primesti mile pentru noaptea la hotel doar daca erai membru in programul de fidelizare al hotelului inainte sa stai la el.  Reguli noi dupa timpuri noi. Conform Miles and More trebuie deci sa ma bag in cateva zeci de programe de fidelizare de la toate lanturile hoteliere cu care au ei contract daca vreau sa pot cere mile Miles and More. Dar doar Miles and More ca esti obligat sa spui clar la hotel ca punctele de fidelizare sunt la Miles and More nu si la propriul program de fidelizare. Intelegeti? Complicat stiu dar cred ca tocmai asta e scopul. Trebuie sa te inscrii in programe suplimentare de fidelizare desi nu ai voie sa primesti puncte in programele alea de fidelizare ci doar la Miles and More.

Bun deci am mai ratat niste puncte. Data vitoare o sa stiu. Dar data viitoare ce stie ce alta regula apare.

A treia metoda sa faci mile este sa folosti un card de credit legat de Miles and More. Ai la alegere intre MasterCard si American Express care iti va da mile pentru fiecare euro cheltuit cu cardul respectiv. Nu pe degeaba. Taxele pentru carduri sunt destul de piperate ajungand la 150 de euro pe an pentru AMEX-ul care iti da 1.5 mile pentru fiecare euro. Sa zicem totusi ca mai salvezi un pic din pretul piperat tinand cont ca ai niste asigurari de calatorie si de sanatate legate de cardul respectiv.  Asigurare care te costa oricum in jur de 100 de euro pe an si pe care noi o facem am de an deci am trecut peste pret si m-am inscris pentru un AMEX. 

Daca din zboruri si din hoteluri nu am facut cine stie ce mile, cu AMEX-ul lucrurile au stat un pic diferit. Am primit 12000 de puncte pentru ca m-am inscris in program (deci cam cat as primi pentru 5 zboruri intercontinentale) si am mai primit si un bonus de 10000 de mile pentru ca am cheltuit mai mult de 20000 de euro folosind cardul lor. 
Intr-un final dupa 1 an si jumatate am aproape 70000 de mile.
Un numar care mi s-a parut mie mare deci m-am apucat sa ma uit ce pot sa fac cu ele. Si am descoperit ca nu pot face mare lucru :)

Pe scurt la Economy un zbor in Europa este 35000 de mile. Spre America de Nord 60000, America de Sud 80000, Asia de Sud Est 80000 si tot asa. Lista completa o gasiti aici. Va duceti aminte ca un zbpr intecontinental la economy va da cam 2800 de mile. Deci pentru Asia de sud est ai nevoie de 29 de zboruri ca sa faci milele necesare.

Zboruri nu aveam atatea dar cu AMEX-ul am reusit sa fac mile de un zbor spre America de Nord. Insa nu va lasati pacaliti. Milele nu iti dau un bilet gratis. Mai trebuie sa platesti combustibilul si taxele. Ceea ce initial credeam eu ca nu poate fi prea mult pana am descoperit ca pentru Asia sau America iti cer in jur de 550 de euro de persoana taxa in plus fata de mile :) Iar pentru Europa in jur de 250 de euro taxe in plus fata de mile. 

Ca sa concluzionam: am platit de doua ori taxa pentru card adica 300 de euro si am facut 70000 de mile (cheltuind peste 20000 de euro cu el) din care pot sa imi iau un bilet "gratis" pe care platesc 550 euro si 60000 de mile. Deci se numeste ca ma costa 850 de euro biletul si 60000 de mile. Bilet pe care daca il iau din timp as plati in jur de 500 de euro. Am facut afacere nu gluma :)

Dar nu-i bai: programul iti ofera posibilitatea sa platesti  taxele cu mile (15000) daca zbori in Europa. Mai mult daca iei biletul de avion cu 2 saptamani inainte poti sa platesti doar 20000 de mile in loc de 35000. Deci petnru 35000 de mile as putea lua un bilet. Imi raman mile sa iau unul si pentru Cipri chiar. Si asta a fost urmatoarea pista testata. Deja visam ce frumos ar fi sa mergem de ziua mea in Islanda daca se anunta vreme propice sa vezi aurora boreala. Pai e tocmai perfect ca iei biletul pe ultima suta de metri doar daca predictiile de vizibilitate sunt ok. Si asa am descoperit ca biletele promotionale platite cu mile sunt deservite de cele mai multe ori de Lufthansa. Deci din Bruxel tre sa zbor in Germania si de acolo mai departe. Punctual pentru Islanda inseamna ca fac 8-9 ore de zbor fix in mijlocul zilei deci pierd 2 zile de concediu pe drum pentru ceva care in momentul asta m-ar costa 200 de euro de persoana si ar dura doar 3 ore (zbor direct). Nu uitati ca deja am platit 300 de euro taxa de card deci pt astea 2 zboruri as castiga 100 de euro dar as sta doua zile pe drum. 

Pana la urma nu stiu daca voi reusi sau nu sa cheltui milele pe ceva dar ce stiu e ca anul asta nu mai prelungesc cardul AMEX si ca sunt absolut convinsa ca din zboruri si hoteluri nu o sa fac vreodata mile pentru zboruri "gratis".

Pe mine e clar ca nu m-au "fidelizat". Dimpotriva.

PS: In SUA situatia e diferita si poate ca odata candva se va ajunge si in Europa la fel. Pana atunci insa ce scrisei eu mai sus e normalitate deci decideti in cunostinta de cauza daca si cum va "fidelizati".





 




Friday, August 5, 2016

Un sfat pentru degustat bere in Belgia

Astazi este ziua internationala a berii.

Si pentru ca locuiesc in Belgia asta am auzit toata dimineata la radio pana am ajuns la munca. De la reclame, la stiri si pana la interviu cu un sommelier de bere (da exista asa ceva) numai asta am auzit. E Belgia si aici berea e simbol national deci ce te-ai astepta?

Daca ajugeti pe taramurile astea probabil ca mai devreme sau mai tarziu o sa ajungeti si intr-un bar. Si daca aveti grija ce alegeti poate ca ajungeti intr-unul dintre localurile alea cu sute de beri de tot felul. Personal nu imi place Delirium-ul din Bruxel pentru ca mi se pare mult prea turistic si comercial dar daca altceva nu vreti atunci si ala e bun.

Preferatele mele din centrul Gent-ului sunt: Het Waterhuis aan de Bierkant, Trollekelder, ABA-jour si Dulle Griet.  Din pacate ultima imi place mai mult din motive nostalgice decat actuale pentru ca intre timp a devenit extrem de turistica si destul de comerciala si preturile au crescut si ele fata de acum zece ani cand eram client fidel. Mergeam toata gasca acolo in fiecare seara de vineri. Ultima data cand am vizitat-o cred ca puteai numara pe degetele de la o mana mesele la care clientii nu-i aratau chelnerului cu degetul in ghidul turistic ce bere vor sa incerce. Si de aici sfatul meu de astazi: pune ghidul jos si foloseste-l pe barman care sigur stie mai bine decat ghidul.

La inceputurile mele pe taramuri belgiene aveam norocul sa ies foarte mult in oras cu cineva care stia berile belgiene ca pe propriul buzunar. Asa ca ma bazam mereu pe recomandarile lui. Eu ii ziceam sa imi recomande ceva si el incepea sa intrebe: sa fie blonda sau bruna? Cu fructe sau nu? Mai dulce sau nu? Mai "strong" sau nu? Si tot asa iar la sfarsit venea cu o propunere. Si apoi inca una si inca una si tot degustam pana tarziu in noapte. Vremurile studentiei...ca tot ziceam de nostalgie.

Din cand in cand nu avea chef de procesul asta sau pur si simplu cauta si el ceva nou asa ca indreptam tirul intrebarilor care barmanul/chelnerul care ne lua comanda. Ii spuneam de exemplu : "Omu' uite vreau o bere bruna, nu cu fructe, dar nici foarte amara si potrivita la cat de puternica e ( de tinut minte ca in Belgia berea cu fructe "pentru femei" are 4.5° si alea serioase ajung si pe la 14° deci cand zici ca vrei o bere tare tre sa fii pregatit pentru ea :) ). Cam ce mi-ai recomanda?". Uneori ii spuneam ce alta bere oarecum din categoaria aia imi place ca sa stie cam ce sa imi recomande. Alteori ii spuneam ca vreau ceva din zona. Fiecare sat de aici are cate un berar mai amator sau mai profesionist. Si sunt sute de beri pe care le gasesti doar in cate un bar ici si unul colo fix in zona satului cu beraria. Si multe din berile astea chiar sunt foarte bune. Dar de multe ori nu sunt trecute in nici un ghid :) Astazi de exemplu se vorbea la radio de o bere care se gaseste numai in zina Antwerpenului "Wild Jo". Nu am baut-o pana acum. Desi se pare ca e chiar celebra deci imi e rusine de neconostinta mea. E clar care e prima bere pe care o comand cand merg la o terasa in Antwerp. :) Mai ales ca au zis ca seamana cu La Chouffe care mie imi place mult.

 La cate beri sunt in Belgia e pacat sa stai fixat pe cele produse de marile berarii din tara. Care oricum se gasesc si prin magazinele din intreaga lume. Am vazut Leffe, Duvel, Hoegaarden si Westmalle pe toate continentele. Nu inseamna ca am ceva cu ele. Nicidecum. Westmalle Triple e in continuare una din preferatele mele. Dar frumusetea degustarilor de bere din Belgia sta fix in diversitate. 

Daca nu ati baut nici o bere belgiana probabil ca veti incepe oricum cu una dintre "celebritati" pentru ca barmanul va incepe cu cele mai populare atunci cand va recomanda ceva. Daca ati mai baut atunci dati-i sansa sa va surprinda. S-ar putea sa fie chiar o supriza placuta. Iar daca nu e atunci nu-i bai ca mai sunt cateva sute de alternative.

Eu si dupa un deceniu de degustat beri tot mai fac asta cand merg la bar. Am obiceiurile mele si mai mult ca sigur voi incepe seara cu o Duchesse de Bourgogne (care imi place mult dar pe care nu o gasesc de cumparat in magazinele speciale de bere deci sunt dependenta de bar) dar stiu ca mereu se gasesc prin meniurile alea cu sute de beri si lucruri pe care nu le stiu dar care mi-ar putea place la fel de mult ca ducesa mea. Deci de ce sa nu le dau o sansa?
Concluzia: scoateti nasul din ghid si puneti barmanul la treaba. Sigur stie mai bine. :)

Wednesday, August 3, 2016

Hiking intre Portovenere si Campiglia

De fiecare data cand mergem in vacanta cu Rex ne uitam sa avem cat mai multe activitati in aer liber. Nu ne permitem sa mergem la muzeu sau la cumparaturi sau la restaurante mai pretentioase insotiti de un caine. Deci cheia succesului sta in plimbari prin natura si facut picnic. Ceea ce de fapt ni se potriveste semnificativ mai mult decat muzeu+shopping+restaurant de fite deci pana la urma nu facem cine stie ce compromis.

Aceeasi reteta am urmat-o si in mini-plimbarea italiana cand in prima zi am luat la picior distanta dintre Santa Margherita Ligure si Portofino iar a doua zi cararea ce leaga satele din Cinque Terre (cu exceptia portiunilor inchise pe care a trebuit sa le facem cu trenul). Pentru a treia zi m-am tot gandit si razgandit ce sa facem pana am gasit pe tripadvisor sfatul unui calator care zicea ca hikingul dintre Portovenere si Campiglia este foarte impresionant. Am vazut cateva fotografii si am decis pe loc ca e cazul sa vedem cu ochii nostrii care e realitatea. 

Planul initial era sa mergem pana langa La Spezia, in Marola, de unde pornesc doua rute care taie peninsula si ajunge in Campiglia. Apoi sa luam traseul pe coastra dintre Campiglia catre Portovenere si din Portovenere autobuzul catre La Spezia.


Dar odata ajunsi in Marola nu am gasit parcare pentru caravana asa ca am tot continuat pe acelasi drum pana ne-am trezit aproape de intrarea in Portovenere. 

Cand esti cu caravana incerci sa reduci la minim plimbarile pe strazile destul de inguste din zona asa ca am renuntat la planul initial, am parcata caravana in parcarea de caravane de la intrarea din Portovenere si am pornit fara vreo directie precisa in cautarea cararii. 

Cu ajutorul unor indicatii primite in italiana de la o batranica si a aplicatiei citymaps2go ( pe care am tot laudat-o pana acum si e partener de incredere in orice calatorie in care mergem)  ne-am prins care e directia corecta si dupa vreo ora de mers prin padure am ajuns si noi pe cararea normala.

Si cum stateam eu si ma gandeam de ce laudau oamenii atat de mult plimbarea cu pricina, m-am trezit nas in nas cu o priveliste de mi-am luxat maxilarul. Si pentru restul drumului numai de asa ceva am avut parte.

Recunosc ca plimbarea asta mi-a placut mult mai mult decat celelalte doua si mi se pare de departe mult mai frumoasa decat cararea din Cinque Terre. Iar acum daca ar fi sa aleg iar cred ca as merge cu cortul in spate pe toata distanta dintre Protovenere si Levanto cu opriri de noapte in Riomagiorre si Monterosso al Mare .

In Campiglia am mancat la un restaurant, am baut un vin, ne-am plimbat nitel prin sat si apoi am pornit sa facem cale intoarsa pe acelasi drum.

Daca vreti sa va fie cat mai usor atunci drumul Campiglia-Portovenere este mai accesibil decat Portovenere-Campiglia. dar nu e o diferenta extrem de mare. Orice ati alege e ok. Insa sosirea deasupra lui Portovenere face toti banii din lume. Este o priveliste cum nu iti poti inchipui. Absolut uimitor.

Daca drumul pe coasta ne-a impresionat. Apai privelistea de deasupra, de pe carare, catre Portovenere e deja din alt film.

Cum noi plecasem prin padure nu am avut parte de ea la dus. Doar la intors. Si sincer am fost tare inspirati ca la intoarcere sa mergem dupa ceilalti turisti in loc sa urmam acelasi drum. Asta era intentia initiala dar apoi ne-am gandit ca oricum vrem sa mergem in centru deci mai bine mergem dupa turma.

Chiar si daca nu vreti sa faceti tot traseul tot recomand sa urcati pe cararea de pe dealul de langa Portovenere ca sa vedeti oraselul de sus. Nu e deloc deloc de ratat. Portovenere mi-a placut foarte mult (poate chiar mai mult decat orice sat din Cinque Terre) insa traseul si sosirea deasupra orasului au fost de departe "highlight"-ul calatoriei.

Cateodata cele mai frumoase locuri nu sunt intotdeauna cele la care te-ai astepta.

Coasta dintre Portovenere si Campiglia
Vedere catre La Spezia
La Spezia
Sosim in Portovenere
Portovenere

Mister trece la pozat
Ca apoi sa isi apere numele de retriever

Monday, July 25, 2016

Cinque Terre in 5 + 5 fotografii

Cinci fotografii cu satele:


Vernazza
Manarola
Riomaggiore
Monterosso al Mare
Corniglia


Cinci fotografii cu coasta:






Friday, July 22, 2016

La plimbare intre Santa Margherita Ligure si Portofino

Pe vremea cand cautam cazare in Parcul National Cinque Terre si imi faceam nervi vazand oferta, am vazut foarte multi oameni care recomandau sa stai in afara parcului si sa mergi cu trenul sa vizitezi cele cinci sate celebre. 

Cel mai des alternativa era Levanto care se afla la o aruncatura de bat de Monterosso al Mare. E un orasel cu tot ce iti trebuie si cel mai important cu acces la trenurile care se tot plimba intre satele din Cinque Terre. Levanto parea destul de tentant pana am descoperit o recomandare pentru Santa Margherita Ligure. 

E un orasel mult mai departe de parc, faci cam 40 de minute cu trenul, dar parea destul de cochet si poate si o leaca mai putin turistic. De fapt mai putin turistic in sensul ca nu e invadat de americani cum e Cinque Terre ci e orientat mai mult catre turistul italian. Dar un turist italian cu oaresce reurse materiale. Genul de orasel plin de terase la care sta italienul mai in varsta (sau in ochi lui in floarea varstei) in fata unui Spritz (un cocktail facut cu Prosecco si Aperol, nu vin cu apa :) ) si admira flora si fauna. Nu era descris ca fiind "budget friendly"..dar ce e "budget friendly" in zona aia? Dar mie mi s-a parut chiar rezonabil. Si la ca gaseam de cazat si la mancare si la plimbare. Daca as mai merge o data probabil ca acolo as sta. Dar pentru ca intr-un final am decis sa mergem cu caravana am renuntat la ideea de cazare acolo. Nu am renuntat insa la ideea de vizita. Mi-au placut prea mult pozele cu coasta dintre Santa Margherita Ligure si Portofino ca sa o ratam.

Deci plimbarea nostra in Cinque Terre a inceput in afara Cinque Terre. Am parcat caravana in Santa Margherita si de acolo am pormit la picior catre Portofino. In total sunt vreo 6-8 km intr-un singur sens(depinde de unde pornesti) si drumul este cat se poate de simplu.

La inceput se merge pe malul apei in lungul strazii pe unde circula si masinile (ai zona pedestra) dar dupa vreo jumatate de drum poti sa alergi sa continui la fel sau poti sa mergi pe o poteca ce urca un pic pe deal si merge prin padure. Noi la dus am mers prin padure si la intors pe strada. Avantajul prin padure a fost ca nu ai probleme cu masinile dar nici vederea catre mare nu o mai ai. Pe strada problema e ca sunt zone unde nu mai ai zona pentru pietoni deci nu e deloc prea simpatic sau sigur. Insa vezi marea...

Daca nu vrei sa faci drumul dus-intors la picior, poti sa mergi pe jos la dus si la intoarcere sa iei autobuzul, vaporul sau o barca taxi privata. Variante sunt destule pentru orice gust si orice buzunar. 

Iar Portofino chiar e un fel de cireasa de pe tort. 

Noua ne-a placut mult plimbarea si a fost o introducere perfecta pentru ce va urma. Desi ma gandesc ca daca as fi vazut-o dupa Cinque Terre si Portovenere nu cred ca m-ar mai fi impresionat prea mult.

Poteca de pe malul apei
Cu tot felul de casute simpatice





Poteca prin padure
Cu vederile ei

Ajungem in Portofino




Portofino





Wednesday, July 13, 2016

E sau nu caravana o solutie pentru noi?



La o prima vedere mersul cu caravana nu este ceva pentru noi pentru ca pare ca impune un pas de calatorie mult prea lent. Oricine il cunoaste  pe Cipri, probabil ca il vede ca ultimul om de pe lume in stare sa mearga ca melcul cu casa in spate pe prima banda pe autostrada. Sau sa il vada linistit cu berea in mana sub o umbreluta pentru doua saptamani prin vreun loc de campare prin sudul Frantei.  Insa “Niciodata nu zice niciodata”. Desi treaba aia cu umbreluta si berea are sanse mai mici de reusita decat sa fie rapit de extraterestri. 

Insa, revenind la caravana, impresia noastra era ca desi faci un compromis la viteza caravana are potentialul sa iti ofere o libertate care ni se parea destul de tentanta. Pana la urma ritmul il impui tu (ne gandeam noi). Si daca vrei sa te muti in fiecare noapte dintr-un loc in altul in functie de ce te taie capul atunci asta poti sa faci. Ca doar ai casa in spate. 

Si cum ai putea sa decizi mai bine daca ceva ti se potriveste sau nu, decat sa incerci lucrul ala. Nu? Cam asta e filozofia noastra de viata: sa vada ochiul nostru, sa simta pielea noastra..

 In concluzie planul a fost ca la un moment dat sa inchiriem o caravana si sa mergem pentru o tura scurta de cateva zile pe undeva prin apropiere. Sa vedem cum ne descurcam si daca in realitate plusurile chiar depasesc minusurile.

Oportunitatea a aparut in momentul in care ne uitam sa mergem in Cinque Terre. 

Nu mai e nici o supriza pentru nimeni ca eu nu sunt prea indragostita de Italia. Foarte greu ma urnesc catre destintatia asta pentru ca aproape de fiecare data am avut experiente negative. Va fac asadar cunostinta cu “Italy, my nemesis!”

 Si de fiecare data cand ma puneam pe planuit vizite in Cinque Terre ma enervam si imi aduceam aminte de ce nu imi place Italia. Cinque Terre mi se pare ca e genul ala de loc atat de celebru si popular printre turisti incat raportul calitate-pret este atat de prost incat orice speranta de cazare/mancare etc decenta are sanse minime de reusita. In 2015 m-am enervate atat de tare cautand cazare in parcul national incat am renuntat complet la vacanta acolo. Pentru mai 2016 scenariul era cat pe ce sa se repete. Orice camera de hotel sau Airbnb oricat de prapadita depasea suta de euro si cand ma uitam la cum arata ma apucau toate depresiile. Asa ca Cipri a venit cu idea sa inchiriem o caravana. 

In fiecare seara in care mergem la alergat trecem pe langa o caravan care este de inchiriat. Am luat adresa de mail si le-am scris sa ii intrebam de preturi si disponibilitate. Pentru cinci zile pretul era 600 de euro + optional 125 de euro asigurarea full. Si asa ajungem la o prima observatie legata de caravana. In nici un caz sa nu va inchipuiti ca este ieftin. Pentru ca nu este mai ieftin sa inchiriezi caravana in loc sa mergi cu masina proprie si apoi sa stai la hotel. La pretul de inchiriere mai trebuie sa adaugi faptul ca platesti in jur de 25 de euro pe noapte locul de campare si evident consumul semnificativ mai mare de la caravana fata de masina. Financiar sa inchiriezi o caravana are sens doar daca mergeti in locuri unde cazarea si mancarea este extrem de scumpa si daca sunteti dispusi sa mancati din ce pregatiti in caravana nu de la restaurant. Cum noi nu prea suntem dispusi sa ne gatim in vacanta este clar ca nu castigam deloc la buget din directia asta.

Daca partea financiara este justificata sau daca o acceptati asa cum e atunci ajungem cu discutia la aspectul: incompatibilitatea dintre caravana si oras. Cat mergi pe autostrada nu e nici o problema. Poate ca esti un pic mai lent sau poate ca esti Cipri so nu esti lent. Dar in oras e cu totul si cu totul alta discutie. Pentru ca nu prea poti intra cu caravana prin multe orase. Mai ales cum ai prin Italia toate zonele cu trafic limitat. Si asta nu e numai in Italia. Deci trebuie sa iti formezi un automatism si atunci cand calatoresti cu caravana trebuie sa te uiti de dinainte de locuri unde poti sa parchezi. Ca si aici e o problema. Nu orice parcare inseamna automat si parcare pentru caravane. Stiti limitatoarele alea pentru inaltime pe care orice om normal cu masina normal le ignora cu succes? Ei bine cu caravana nu prea poti sa le ignori. Oricat de incapatanat ai fi. 

Regula de aur este ca trebuie sa iti faci un plan de dinainte daca vrei sa fii cat de cat mobil. Si uite asa intelegi de ce vezi mereu dupa caravane bicilete sau scutere. Parcarile pentru caravane sunt departe de centrul orasului. Iar locurile unde poti campa sunt si mai departe. Deci ai nevoie de un mijoc aditional de transport daca vrei sa vizitezi cate ceva.

Libertatea aia de miscare de care ziceam mai sus ca e tentanta s-a dovedit in realitate a fi destul de limitata. Adica e adevarat ca poti sa te muti peste noapte dintr-un loc in altul. Complet de acord. Insa in acelasi timp esti limitat la parcare si intrat in oras. Iar la sfarsit noua ne-a dat cu minus.
Nu ma intelegeti gresit. Sunt convinsa ca daca esti pensionar plecat cu lunile cu caravana prin Europa fara sa fii presat de timp, fara sa ai vreun plan, fara sa trebuiasca sa te tii de un program etc etc etc atunci e o solutie foarte buna. Dar pentru mers si vizitat locuri care implica orase, sate cu strazi inguste etc atunci e mai greu.

Dupa experienta de acum concluzia noastra a fost ca in Europa nu o sa mai incercam asa ceva. Decat la pensie. Nu se potriveste stilului nostru de calatorit. Noi suntem mereu pe picior de plecare. Mereu gata sa sarim in masina sa vizitam ceva ce am auzit ca arata bine. Cu caravana trebuie sa fii setat pe “pole pole” cum se zice in Swahili adica “incet incet”. 

Dar asta nu inseamna ca nu mai vrem sa incercam deloc. Cand vom ajunge in Australia si poate chiar si in Noua Zeelanda asta va fi modul de calatorit. Dar acolo nu ai strazile si limitarile din Cinque Terre. 
 
PS: Cuiva insa i- placut la nebunie caravana. Daca masina o uraste si face o fata de zici ca e cel mai nefericit de pa pamant. In caravan s-a simtit exceptional. A putut sa se plimbe. Sa doarma fix intre scaunele noastre cat am fost pe drum si sa se creada si paznic cat am fost campati. El ar votam mereu pro caravan in loc de pro masina.




Monday, July 11, 2016

Ceva nou sau cum sa ne imaginam pensionari

Tot calatorind prin lumea asta mare am folosit tot felul de mijloace de transport.

De cele mai multe ori ne deplasam cu masina. Am batut Europa in lung si-n lat cu ea. Pe vreme buna sau mai putin buna. Pe distante mai scurte sau mai lungi. Oricand si oriunde.



Am mers cu avioane mai mari:

Los Angeles vazut noaptea la decolare
Sau cu avioane mai mici:

Ne pregatim de zburat peste liniile de la Nazca

In Myanmar primesti un avion zambitor ca sa stie personalul catre ce avion sa te trimita.

Pentu ca imbarcarea e destul de relaxata. Nu exista decat o poarta de imbarcare. Si cateva avioane de la diferite firme toate facand acelasi traseu circular cu acelasi opriri. E ca un autobuz mai mult.

Nu ca in Lukla ar fi mai mai putin relaxat...daca ai noroc chiar soseste avionul. Progrmul de zbor este extrem de relativ in Lukla

Dar cu o pista de genul asta, sper sa stie pilotul ce face
La fel cum am mers si cu tot felul de barci. Mai mari:

Fram pentru croaziera in Antarctica
Sau mai mici:

Cu barcuta prin Tonle Sap (Cambodgia)

Copiii invata de la cativa ani sa mearga singuri cu barca. Cand locuiesti intr-o casa plutitoare si vezi drumuri doar la televizor, barca e singurul mijloc de transport.

In alte parti gasesti biciclete in fata scolii, in Tonle Sap era parcare pentru barci.
Un alt loc cu locuinte plutitoare - Inle (Myanmar). Cu barca printre gradinile - evident tot plutitoare
Am mers cu barca asta 8 ore din Luang Prabang pana in Nong Khiaw (Laos) de mai ca ramasesem blocata in pozitia fetus.
Si una mai confortabila pe care se poate si dormi pentru o plimbare prin Kerala (India).
Am mers chiar si cu pluta de bambus prin Yangshuo (China):


Si cand  nu aveam apa in preajma ne orientam catre scooter:
La plimbare prin Sulawesi (Indonezia)
Sau bicicleta:
Tot prin Yanghuo. Am dat pluta de bambus pe bicicleta

La vizitat miile de temple din Bagan

Pe zidul orasului Xi'An

Cand ramai in pana in mijlocul campului

Te ia cineva in remorca. Asta dupa ce ai mers cu un calugar budist prin tot satul sa gasesti repararorul de biciclete. Care din pacate era plecat pe camp.
Iar uneori treci de la roti la picioare. Proprii sau ale altora.

Hai ca nu mai e mult pana sus
Prin jungla cu elefantul
Sau prin deserc cu camila.
Cu ce nu mersesem pana acum?

Pai cu asta:


Dar nici o problema ca ne-am revansat si pentru plimbarea prin Cinque Terre am inchiriat o caravana si ne-am trezit pensionari pentru un week-end lung.

Despre cum a fost va scriu data viitoare ca deja m-am intins cat o zi de post. Nu ca ar fi altfel decat in alte cazuri. Inca nu am invatat sa fac introduceri scurte.