Friday, November 16, 2018

One museum to rule them all - The Met



Pe cand planuiam plimbarea prin New York m-am gandit ca in fiecare zi sa vizitez cate un muzeu. New York se lauda cu unele dintre cele mai bune muzee din lume deci m-am gandit ca trebuie sa arunc si eu un ochi si sa vad daca se aplica si din perspectiva mea.

Cele trei muzee pe care le pusesem pe lista erau:
Ajunsa la fata locului mi-am dat seama ca in trei zile nu o sa apuc sa vad mare lucru nici macar din Manhattan asa ca mai bine las muzeele pe alta data. Iar asta a functionat foarte bine in prima zi doar ca in a doua zi a inceput sa ploua. Deci m-am gandit si m-am razganit si am hotarat ca merg la The Met.

Am ales The Met nu pentru ca ar fi fost cel care m-ar fi interesat cel mai mult. In mod cat se poate de evident cel mai interesant pentru fizicianul de mine era American Museum of Natural History. Doar ca m-am gandit ca era deja ora pranzului si doar jumatate de zi nu mi-ar fi fost ajuns pentru el. La The Met m-am gandit ca nu o sa stau mai mult de vreo ora - doua apoi ma plictisesc si plec .

Probabil este sacrilegiu pentru altii dar nu suntem toti la fel. Iti pot explica foarte in detaliu si calcula matematic de ce e albastrul albastru dar pus intr-o pictura este semnificativ mai putin interesant. In plus nu stiu mai nimic despre arta asa ca nici macar nu am baza necesara ca sa analizez operele din punct de vedere rational daca din punct de vedere estetic/emotiv esuez lamentabil.

Singurul muzeu de arta care mi-a placut vreodata a fost Orsay. Iar asta pentru ca pictura impresionista este singura care "imi vorbeste" intr-un fel sau altul. Imi place libertatea aia care se simte in fiecare tablou. Faptul ca nu au formele alea studiate si rastudiate. Faptul ca lasa culoarea sa vorbeasca. Faptul ca lasa imaginatia privitorului sa umple golurile. Si poate nu in ultimul timp faptul ca erau, de cele mai multe ori, opere pictate in aer liber. Iar asta se vede si se simte.

Asa ca m-am dus la The Met fara asteptari si cu gandul ca va fi o vizita fulger : cursa de 100 de metri tablouri.

Dar am uitat ca sunt in SUA. 

In SUA totul este facut sa fie un spectacol.

Si asa se face ca am descoperit un muzeu de arta care ar trebui sa fie exemplu pentru toate muzeele de arta din lumea asta.

Cele doua motive principale pentru care spun asta sunt:
  • inclus in pretul de intrare in muzeu ai tururi conduse de angajati permanenti ai muzeului care se ocupa direct de galeria din muzeu pe care o prezinta vizitatorilor
  • ceea ce este expus in fiecare galerie este gandit si razgandit. Nu se merge pe principiul, vazut la Louvre de exemplu, de a inghesui tot ce ai mai de pret in cel mai mic spatiu cu putinta de nici nu stie vizitatorul la ce sa se uite mai repede.
Dar sa le luam pe rand. Tururile.

Daca as fi stiut de existenta lor si daca as fi stiut ca biletul la The Met este valabil 3 zile as fi mers acolo din prima zi in New York si in fiecare zi as fi facut un alt tur. Lista cu toate activitatile/tururile o gasiti aici. Eu am decis sa fac doua: Museum Highlights si Arts of the Islamic World.

Ambele extraordinare si am invatat in cele doua ore mai mult decat as fi invatat vreodata pe cont propriu. Pentru prima data am iesit dintr-un muzeu de arta si m-am simtit mai desteapta. De obicei e invers. Nu stiu cum sa ies mai repede de acolo pentru ca ma simt ca un peste pe uscat.

Turul "Museum Highlights" este ca o calatorie in 2000 de ani de istorie a artei. Incepi cu Egiptul antic si termini in America (aproape a ) zilelor noastre.

Nu e numai arta. Este si istorie cat cuprinde. Si este explicat atat de bine incat totul are sens. Pana si pentru mine.







Turul despre Arta Islamica este unul fix pe gustul meu. Am vizitat foarte multe tari majoritar musulmane sau cu o populatie semnificativa musulmana si m-as intoarce oricand acolo. Iar arta islamica este ceva ce se potriveste mult mai bine mintii mele. In primul rand pentru ca nu exista opere de arta care sa serveasca doar scopul de a fi opera de arta. Ci totul are o utilitate practica. Este folosit la ceva. Faptul ca este frumos vine ca o completare. Dar nu este scopul obiectului. Apoi reprezentarile folosite mi se par extrem de interesante. Mai ales ca pana si ele servesc un scop. Ai de exemplu caligrafia care este si arta si religie si educatie in acelasi timp. Sau reprezentarile vegetale care au darul de a infrumuseta un mediu extrem de ostil. Sa nu uitam ca zonele unde a inceput Islamul sunt zone desertice extrem de aride. Nu ai absolut nimic in jur. Decat ce produce omul cu mana lui. Iar daca ati vazut vreo moschee din Iran de exemplu veti intelege ce vreau sa spun. Este ca o trezire la viata. Imam Square in Esfahan este probabil piata mea preferata din oate cele pe care le-am vizitat pana acum. Si am vizitat ceva...

Arta serveste intotdeauna un scop practic. O usa de exemplu

Sau o farfurie infrumusetata cu caligrafie

Peretii casei nu vor fi niciodata monotoni. Si asa esti incunjurat de pustiul desertului

Daca in jur nu e nimic atunci ce e facut de mana omului nu a avea pic de spatiu liber

Ghici ce este?

Un ulcior

Acesta este un gratar :)


Turul va va duce prin toate etapele artei islamice. Si veti vedea nu numai perioade diferite ci si (asa cum e normal) regiuni diferite. Pentru ca numai ignorantii isi inchiouie ca Islamul e la fel pentru toata lumea si musulmanii toti la fel. Ori iraian ori malaezian tot una e. Desi ma indoiesc ca cei care cred asta, stiu ca Indonezia este tara cu cea mai mare populatie musumana.

Dar asta este deja alta discutie. Una care ma face sa vorbesc extrem de inflacarat dar nu e locul ei aici. Asa ca o sa trec la al doile argument - cat de bine este organizat muzeul.

Si o sa va las cu doua exemple din galeria cu Arta Islamica:
  • Galeria 456 este un exemplu pentru arta islamica nord africana. Ai putea sa expui fraturi din coloane si pereti sau ai putea sa reproduci o intreaga incapere. Iar asta este ceea ce au facut cei de la The Met. Camera cuprinde o serie de vestigii cu importanta istorica si arhitecrurala, cum ar fi coloanele de la Alhambra, pus in contextul corect de lucrari contemporane. Mai multi mesteri marocani a fost adusi la The Met pentru cateva lunis de zile si au gandit camera respectiva ca pe o reproducere a Madrasei din Fes. 

  • O alta galerie este reproducerea unei case din  Damasc. 

Mie mi se pare ca totul prinde contur si are sens atunci cand sunt reprezentate in intregul lor. Daca ma uit la o camera intrega in care sunt incorporate artefactele originale parca in sfarsit inteleg si eu povestea. Pentru mine totul trebuie sa aibe sens si sa aibe un context. Atfel pica in urechi surde.

De aceea pentru mine The Met este - "One museum to rule them all". Este singurul muzeu de arta pe care l-am putut percepe la nivel rational. L-am inteles. Asa ca in sfarsit m-am simtit la locul meu si nu ca un peste pe uscat.


Thursday, November 15, 2018

Empire State of Mind

In New York,
Concrete jungle where dreams are made of
There's nothin' you can't do
Now you're in New York
These streets will make you feel brand new
Big lights will inspire you
Let's hear it for New York, New York, New York
Nu sunt si nu am fost niciodata interesata de orasele mari.
Sunt un om nascut si crescut la tara si la prima ocazie care mi s-a oferit am cumparat o casa si m-am intors tot "la tara".
Nu imi place sa locuiesc intr-un oras mare si probabil asta este motivul pentru care nici nu imi place sa vizitez orase mari.
Daca este o capitala sau oras european care are mai multe straturi de istorie decat are cineva minte sa cuprinda atunci voi petrece cu placerea cateva zile pe acolo.
Daca este un oras artificial, aparut mai ieri pe harta lumii si care nu are de oferit decat grandomania "creatorilor" atunci o sa zic pas cu cea mai mare lejeritate.
Probabil singura exceptie de la regula "europeana" sunt orasele care desi sunt foarte mari si pline de zgarie nori, compenseaza prin locatia in care se afla si prin natura din jur. Iar daca mai si sunt foarte prietenoase cu alergatorii sau biciclisti sau (de preferat) ambele, atunci poate ca ramanem prieteni. Acesta este motivul pentru care singurele orase mari, din afara Europei, care imi plac sunt: San Francisco si Sydney

Sau, mai bine zis, acestea au fost singurele orase mari care mi-au placut. Pentru ca intre timp am mai adaugat unul - New York. 

Dupa ce anul asta am fost extrem de dezamagita de prima intalnire cu Tokyo si Vancouver, am pornit la drum care New York fara prea mari asteptari.

Chiar am discutat cu Cipri daca sa merg acum singura sau mai bine sa astept sa mergem impreuna si argumentul pentru a merge acum a fost ca probabil nu o sa mergem niciodata special acolo doar ca sa vedem New York-ul.
Desi mereu am spus ca New Yorkul este unul din putinele orase pe care le-as vizita si singurul din SUA in afara de San Francisco, este totusi doar un  oras asa ca nu era ceva prea sus in Bucket list. Suntem prea ocupati sa avem Bucket list-ul plin cu locatii de diving si munti de luat la picior. Si din pacate nici nu avem buget nelimitat ca sa vedem tot ce exista pe lumea asta. Trebuie sa stabilim niste prioritati. Iar New York nu era prioritate.
Si totusi, nu stiu exact de ce, dar din prima secunda cand am iesit de la metrou si m-am trezit pe Broadway (era doar 05.00, aka dimineata tare) mi-am dat seama ca New York este altceva. Iar cele trei zile petrecute acolo au fost un deliciu. Atat de mult mi-a placut incat acum lucrez la a-l convinge pe Cipri sa mergem si impreuna.

O sa tot scriu despre New York si ale lui locatii de top dar astazi alerg sa scriu despre trei locuri care m-au uimit si m-au cucerit prin faptul ca pareau atat de nelalocul lor.

Am aterizat in New York la 04.00. Pana  am ajuns in Manhattan la hotel era 05.30. Am mai asteptat nitel si pe la 07.00 luam deja strazile la picior.

Prima oprire: zona World Trade Center. 

Este o zona la care nici nu stii la ce sa te uiti mai repede. Ai foarte noua cladire Oculus care arata absolut uimitor. Ai cladirea One World care este cea mai inalta din New York. Si nu in ultimul rand ai 9/11 Memorial. 

Si cu toate astea, ce mi-a atras cel mai mult atentia era turla unei mici biserici ascunsa printre zgarie norii din jur. Nu sunt o persoana religioasa deci atentia nu mi-a fost atrasa pentru ca era vorba de un edificiu religios. Ci pentru ca este o cladire ce parea complet nelalocul ei in tot haosul si nebunia aia. Iar daca te apropiai si intrai in gradina descopereai...un cimitir. O oaza de verdeata in mijlocul nebuniei. Daca ati foat in New York stiti ce inseamna o bucata de pamant cu iarba. In orasul ala sunt absolut covinsa ca cea mai des intalnita iarba e Maria Ioana. Restul e aproape de negasit in afara Central Park. Nu degeaba orasele de genul asta sunt numite jungle debeton.

Da, intr-o zona in care nu se stie cum sa se foloseasca mai eficient fiecare metru patrat, ai o bisericuta si un cimitir. Aceasta este St. Paul’s Chapel - cea mai veche biserica din Manhattan, construita in 1764 ca extensie pentru Trinity Church. 
Ghici unde e biserica?







Urmatoarea oprire pentru mine, dupa World Trade, a fost pe Wall Street bineinteles. Este doar nitel mai la vale si plimbarea pana acolo este caracteristica pentru ce te-ai astepta de la New York: zgarie nori, zgarie nori si inca nitei zgarie nori.

Dar chiar in capatul Wall Street, la intersectia cu Broadway, ai inca o biserica si inca un cimitir. Inca o oaza de liniste si de verdeata intr-o zona chiar mai nebuna decat World Trade. Pnetru ca multi dintre zgarie norii din aceasta zona au fost contruiti inainte de regula care obliga constructorii sa lase o anumita distanta pana la strada. Asa ca nici macar nu ajunge lumina soarelui pana la sol. 
Trinity Church, ca despre ea este vorba, este cea ai veche biserica din Manhatan ca entitate (circa 1600). Insa cladire in sine dateaza de la 1846.









In ultima zi in New York am mers pana la The Met Cloister. O parte a Muzeului Metropolitan de arta aflata undeva in capatul Manhattan-ului.  

Zona nici ca ar putea fi mai diferita de ceea ce ai in minte cand zici Manhattan. Iesi de la metrou si dai de asta:






Da. Esti in continuare in Manhattan.

Apoi mai mergi nitel si ajung la cladirea in sine. Care este asta:





Vi se pare ca arata prea "frantuzesc"?


Mai bine zis sunt ramasitele a cateva manastiri europene medievale "mutate" in SUA. 

Iar manastirea in sine poate ca pare prea "Disneyland" dar in realitate este, din puctul meu de vedere, cea mai ingenioasa si eficienta metoda sa expui elemente de arhitectura si arta medievala europeana. 

Ai putea sa construiesti un muzeu in care sa expui in cutii de sticla bucati din cladiri medievale.

Sau ai putea sa construiesti toata cladirea folosind bucati aduse din Europa de la cladiri medievale.

Probabil in orice alta parte din lume s-ar fi mers pe prima varianta. In SUA s-a mers pe a doua. Iar asta face din SUA tara care se pricepe cel mai bine la "divertisment". Chiar daca divertismentul este unul foarte serios si vorbim totusi de arhitectura si arta medievala. Americanul va sti intotdeauna cum sa faca "show". Iar pentru asta le voi spune mereu: "Chapeau bas!"



Thursday, September 6, 2018

La pas sau pe apa prin Venetia



A inceput sa devina traditie ca in fiecare an sa organizam un city-trip impreuna cu parintii. 
Acum trei ani am fost in Roma impreuna.
Acum doi ani am fost in Madrid. 
Iar anul asta dupa foarte multe dezbateri am hotarat sa mergem in Venetia.
Ne-am gandit ca parintilor o sa le placa foarte mult orasul pentru ca este ceva ce nu au mai vazut pana acum. Au fost in Brugge. Si au fost in Giethoorn. Dar una e Venetia.

Iar intuitia noastra nu numai ca a fost cum nu se poate mai corecta. Dar chiar am subestimat cat de mult o sa le placa.

Am luat vaporetto nr 1 de la Piazzale Roma unde parcasem masina catre statia Giardini (unde aveam cazarea) si au fost complet fermecati din prima secunda cand am ajuns pe Grand Canal. 

Pe mine nu m-a cucerit Venetia atunci cand am vizitat-o prima data, dar acum ca am vazut-o oarecum prin ochii lor pot sa spun ca mi-a placut de sute de ori mai mult. Parca nici nu am mai observat toate casele lasate in paragina. Si parca nici aglomeratia nu mai m-a derajat la fel de mult. Iar caldura e grea doar daca o lasi sa fie grea. La fel ca ei, m-am concentrat si eu doar pe lucrurile frumoase. Iar Venetia are si o gramada lucruri frumoase. Nu degeaba milioane de turisti o invadeaza in fiecare an.

Si daca tot aminteam de Vaporetto 1 atunci sa incepem prin a spune ca eu cred ca cel mai placut mod sa vezi Venetia este de pe apa. 

Este aglomerat? Este incet? Este ineficient? 
Poate. Dar toate astea dispar daca  nu te grabesti nicaieri. Mergi si ia vaporetto de la capat de linie si alege unul dintre locurile din exterior de unde poti sa admiri privelistea in voie. 

De exemplu nr. 1 luat de la Piazzela Roma o sa te plimbe pe Grand Canal si o sa vezi toate obiectivele extrem de importate din Venetia:










In ultima zi, mama a venit si m-a intrebat daca nu avem timp sa mai luam o data un vaporetto sa mai ne plimbam nitel ca ei tare mult i-a placut. 

Si cum as fi putut sa spun nu, cand ma uitam cum ii zambeau ochii. Asa ca am luat vaporetto nr. 2 de la San Zaccaria si am pornit ca sa vedem si parte dintre Giudecca si Dorsoduro.

Toate rutele de vaporetto impreuna cu programul le gasiti aici






Vaporetto este folositor si iti ofera acces practic peste tot in Venetia, insa daca esti in Venetia atunci cum ai putea sa nu mergi si cu gondola? Aceleasi ape dar o perspectiva cu totul diferita.






Si dupa atata plimbare cu barca vine timpul si de umblat pe jos:






Cu mintea potrivita, Venetia este minunata indiferent de unde si cum ai privi-o.