Monday, February 27, 2017

Halong Bay - La pomul laudat?

Oare or fi multi cei care merg in Vietnam si nu ajung in Halong Bay? 

Probabil ca nu.

Halong Bay este (cred eu) cea mai cunoscuta destinatie din Vietnam. 

E fotografia pe care, vrei nu vrei, o sa o vezi de fiecare data cand se face publicitate tarii.

E genul ala de destinatie pe care o vezi laudata de atatea ori incat o pui cat ai clipi in Bucket list. 

E destinatia neaparat  de vazut intr-o viata - zic multi.

Pentru noi Halong Bay a fost clar destinatie din categoria "La pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Nu ma intelegeti gresit: nu e urat si nu e de evitat. Dar nu e "de povestit la nepoti". Si nici nu e printre primele lucruri pe care le-as recomanda cuiva. Si va ziceam ca asta e de fapt definitia Vietnamului pentru noi - frumos dar nu sa te dea cu rotile in sus. Deci nici o surpriza aici. 

Dar pentru ca stiu o gramada oameni care considera Halong Bay-ul raiul pe pamant o sa va invit sa nu luati numai parerea mea in seama. Cititi parerile altora, vorbiti cu altii, vedeti daca va face cu ochiul ori ba. Ce nu-mi place mie nu e neaparat ce nu-ti place tie.

Asa ca o sa ma ocup numai cu datul de detalii organizatorice. Poate va foloseste.

Cand sa mergi?

Sfatul este sa mergi in nordul Vietnamului cand sunt lunile noastre de vara. Cica atunci e cel mai bine. Dar am vazut persoane care au fost in Halong Bay si vara si iarna si primavara si tot nu au avut vreme buna. Pentru ca adevarul e ca vremea prin golf este destul de capricioasa. Ai nevoie de o mare doza de noroc ca sa ai soare si vizibilitate buna.

Noi am fost in primele zile din ianuarie. Si am stat cu inima cat un purice sa fie vremea ok. Si cand am aterizat in Hanoi m-am pleostit de tot. Era ceata rau de tot. Si deja ma gandeam ca nu o sa vedem nimic. Pe drum spre Halong tot la fel - ceata. Dar odata ajunsi pe barca mi-am dat seama ca e chiar ok. Era un pic ceata dar totusi vizibilitatea era buna. Nu vedeai la infinit si doi metri mai departe dar vedeai bine. Soare toata ziua, temperaturi peste 28 de grade si fara pic de ploaie. Am avut noroc deci.

Cum ajungi in Halong Bay?

Halong City nu are (inca) aeroport asa ca in cele mai multe cazuri baza ta de plecare va fi Hanoi. 
De acolo se merge cu autocarul sau microbuzul si drumul dureaza de iti blestemi zilele: 5-6 ore. Dar daca trebuie, trebuie.

Turul

In Hanoi sunt sute de agentii care ofera tururi in Halong Bay. Sute. Cu preturi pentru toate buzunarele dar si cu organizare si calitate ce variaza de la o coaja de barca la unele unde chiar s-ar putea sa iti placa.

Turul contine transferul din Hanoi pana in Halong City si retur, cazarea pe barca, mancarea, apa si ceva activitati, cum ar fi: mersul cu kayakul, mancat pe plaja, vizitat un sat plutitor, vizitat vreo pestera, pseudo-curs de gatit etc etc etc.

Noi am mers cu Indochina Junk care are cele mai bune reviewuri pe tripadvisor. Am platit de trei ori mai mult decat ce am vazut in oras ca sa fim siguri ca vom avea conditii bune si la sfarsit nu a fost deloc pe cat de bine ne asteptam sa fie. Am fost dezamagiti deci nu ii recomandam. Veneam de pe un alt vas in Thailanda care era descris drept "basic" si unde am fost tratati regeste la unul descris ca fiind de lux si unde ne-am simtit ca si cum am fi deranjat. 

Cautati cu foarte multa atentie si sperati sa aveti noroc. Ca noi desi am cautat cu atentie tot nu am fost multumiti. 

Cate zile?

Fiind Vietnam, ai oferte pentru orice. :) Poti sa mergi doar pentru o zi sau sa stai o noaptea sau doua sau mai mult. 

Un tur de o zi este nebunie. Practic stai o zi intreaga pe drum dus-intors din Hanoi pentru vreo ora-doua in Halong Bay. Nu as face asta nici batuta.
Sfatul meu este sa luati ceva minim pentru o noapte. De preferat doua nopti. Vezi destul si nu este deloc obositor.

Pentru ca trebuie sa tii minte ca un tur de doua nopti are sub 48 de ore de stat efectiv pe barca. Pleci in prima zi dimineata din Hanoi, te opresti pe drum la masa si te imbarci pe la 13-14. Iar in ultima zi la 11 dimineata esti deja langa port sa te debarce.

Mai mult de doua nopti cred ca e insa plictisitor. Mai ales ca distantele pe care le fac cu barca nu sunt asa mari. Firma de la care ei turul o sa iti prezinte o harta cat o planeta dar uita sa iti zica si scala :) Noi din nefericire avem ceasuri cu gps. Asa ca am vazut care sunt distanetele alea uimitoare de croaziera :) 2 km cu kayakul, 6 km cu barca si cam atat. Ambele nopti le-am stat in acelasi loc si ne-am invartit in zilele alea nitel in jurul lui. Deja recunosteam stancile. Spre disperarea ghidului care incerca sa ma convinga ca e alt loc. A renuntat cand i-am aratat traseul pe gps. 

Am auzit niste zvonuri (poate confirma sau infirma cineva) ca guvernul ar vrea sa interzica croazierele in care stai peste noapte in golf. Iar asta va schimba complet situatia. Halong City cred ca va deveni peste noapte un loc extrem de turistic in care stau oamenii cateva nopti ca sa prinda o zi intreaga de croaziera.  Vom vedea...

Pretul 

In Hanoi o sa gasesti tururi de doua nopti/trei zile incepand de la 99 de dolari de persoana. Dar nu stiu ce primeste de banii astia. Adica programul prezentat de ei va fi la fel indiferent de companie si indiferent de buget. Ce primesti in realitate cred ca difera foarte mult. Sincera sa fiu as fi foarte curioasa sa fac unul dintre tururile astea foarte ieftine. Ca sa vad cul e diferenta fata de ce am luat noi.
Noi am platit in jur de 350 de dolari de persoana (cu ceva reducere de early booking). Pentru Asia de Sud Est in general si Vietnam in parrticular e un pret nebunesc. Iar pentru ce am primit si mai nebunesc.

Dar stiu ca exista si mai scump de atat. Am vazut ceva apartamente pe alte barci in jur de 500 de dolari de persoana. 

Primul impuls ar fi sa zic sa va uitati undeva in juul a 250 de dolari. Personal nu as avea incredere in cei foarte ieftini. Mai ales ca tot speri sa iti oferi o experiente de care sa iti aduci aminte o viata. Ca doar e Halong Bay. Iar la cei foarte scumpi nu m-as uita ca nu cred ca iti aduc un plus care sa justifice diferenta de pret. 

Si evident si cateva fotografii ca nu se putea altfel :)

Pe barca

Cel putin vremea a tinut cu noi
Si cu asa priveliste parca uiti de mancare...sau nu :)

La plimbare...








Satul plutitor
Crescatoriile de peste
Ferma de perle


Monday, February 20, 2017

Tara cu numarul 50 - Vietnam

Daca e sa fim mai catolici decat Papa, titlul nu este tocmai corect pentru ca am pus la socoteala si Antarctica de am ajuns la numarul 50.

Stiu. Stiu.  Antarctica nu este tara. Dar nu puteam sa nu o pun deloc in palmares deci...pentru mine e 50. Alegeti voi cat vreti sa fie pentru voi: 49 sau 50. Pana la urma asta conteaza prea putin. Ca mai am mult pana cand le vad pe toate. Abia am vazut un sfert. 

Dar sa revenim: Vietnam. 

Sunt cativa ani de cand ma tot uit sa vizitez Vietnamul si mereu altceva i-a luat locul. Era o tara interesanta si cu potential dar intotdeauna altceva era mai tentant. 
Practic nu a avut nimic care sa ma faca sa zic: destinatia asta e prioritara si cu asta basta. 
Adica Cambodgia are Angkor Wat. 
Laosul si Myanmarul erau inca prea putin turistice deci imi doream sa le vad cat mai repede pana nu dau grupurile, Mac-ul si all-inclusivul navala. 
Malaezia si Singapore sunt hub-uri mari pentru avioane deci vrei nu vrei treci pe acolo. 
Indonezia are Bali (desi asta inseamna prea putin acum ca am fost in Bali). 
Ce are Vietnamul sa il faca prioritar? 
O sa ziceti ca are Halong Bay. 
Poate. 
Dar uite ca niciodata nu a fost destul incat sa ignor orice altceva si sa cumpar biletul de avion cu destinatia Hanoi sau HCMC.

Chiar si vacanta din iarna a fost definita de dorul de Asia de Sud Est nicidecum de dorinta imensa de a vedea Vietnamul. Vietnamul a devenit realitate pentru ca nu mai fusesem de patru ani in Asia de Sud Est si imi doream mult de tot sa mergem iar pe acolo si am zis ca daca tot mergem poate ar fi bine sa mergem pe undeva pe unde nu mai fusesem pana atunci.

Ca sa concluzionez: Vietnamul era o destinatie care parea interesanta si imi doream sa o vizitez dar nu era neaparat varf de "bucket list". 

Si acum dupa vacanta pot sa spun ca parerea initiala s-a pastrat: Vietnamul este o destinatie interesanta care merita vizitata dar nu este nicidecum printre tarile preferate. E undeva pe la mijloc. Adica a fost bine, a fost frumos dar nu a fost de povestit la nepoti. 

Pe de alta parte este o tara in care se calatoreste foarte usor deci daca sunteti calatori la inceput de drum si fara prea mare experienta o tara cum e Vietnamul este o destinatie buna ca sa capatati experienta. Este genul ala de tara unde orice se poate rezolva. Vietnamezii sunt niste persoane foarte "business oriented" asa ca pentru orice nebunie ai in gand se va gasi cineva care sa te ajute sa o pui in practica...pentru pretul corect :) Si daca vreodata candva a fost un turist care a cerut o nebuie fii sigur ca un antreprenor s-a gasit sa transforme asta intr-o afacere. Exista tururi pentru orice. Exista transport pentru toate buzunarele si toate pretentiile. Exista cazari pe gustul oricui. Experiente de tot felul. Orice vrei si ce nu vrei iti este oferit de vreo agentie turistica. Iar competitia este serioasa nu gluma. Sute de companii oferind acelasi lucru duce evident la: preturi mici si calitate buna. Daca iti faci temele cum trebuie. Pentru ca la fel de bine poate sa insemne si tepe de zile mari. Unde este cerere este si oportunism, nu?

Traseul facut de noi a fost unul clasic pentru oricine are zece zile-doua saptamani la dispozitie: Hanoi- Halong Bay- Hue- Hoi An- HCMC.

Daca am fi fost acolo vara am fi adaugat in mod sigur si Sapa si alte locuri prin zona de nord. Dar cand am fost noi era extrem de frig in nord si destul de multe ploi incat sa nu ai chef de prea mult hiking. Asa ca nici un moment nu am luat asta in considerare.

Daca nu am fi fost la plaja in Thailanda poate ca am fi adaugat cateva zile pe o plaja pe undeva sau si mai bine pe vreuna dintre insule.

Si daca am fi avut mai mult timp am fi mers probabil si vreo doua zile prin delta Mekongului. Dar cum nu aveam timp si cum citisem ca delta Mekongului a devenit un "turist trap" asta a fost primul lucru la care am renuntat cand am pus itinerariul pe hartie.

Personal cred ca zece zile este minimul de stat in Vietnam. Ar fi mai bine sa ai peste doua saptamani. Si daca vrei sa faci tot ce scrisei mai sus atunci iti trebuiesc sigur trei saptamani.

O sa scriu mai pe larg detaliile organizatorice la fiecare locatie in parte. Pana atunci va las cu niste fotografii:

Hanoi
Halong Bay

Hue

Hoi An
HCMC - Cu Chi tunnels



Friday, February 17, 2017

Maya Bay si planctonul bioluminescent

Daca ajungeti prin Phi Phi sau chiar si in Phuket sansele sa luati o excursie de o zi catre Maya Bay sunt extrem de mari. 

Toala lumea a auzit direct sau indirect de Maya Bay deci toata lumea vrea sa o vada. Doar e plaja din "The Beach" a lui Leonardo DiCaprio. Cum sa o ratezi? Tot la fel cum nu ratezi stanca lui James Bond. Offf ce face Hollywood-ul din om. Sau sa zic din turism?

Si daca o sa luati excursia de o zi o sa aveti parte de o experienta extraordinara in care impartiti bucatica de plaja cu ceva mii de turisti si bucatica de golf cu zeci de barci mai de viteza sau nu. Galagie, haos, nebunie si daca mai adaugi si "party boat"-urile venite tot in Maya Bay cu muzica data la maxim si clientii in toate gradele de ebrietate atunci ai imaginea completa.

Nu v-am convins sa mergeti in Maya Bay? Probabil sunteti tot babe si mosi ca si noi. Trece viata pe langa voi degeaba. Ca si pe langa noi. Vremuri demult apuse. Acum reumatismul e la putere :)

Totusi chiar si daca sunteti ca noi exista e solutie. O companie s-a gandit sa ofere excursii in care iti petreci noaptea in golf. E singura care face asta. Deci intelegeti ce inseamna, da?

Pe inserat toate barcile de mai viteza sau mai lente fac cale intoarsa catre Phi Phi sau Phuket sau mai stiu eu unde. Miile de turisti dispar ca prin minune. Nu se mai aude decat cate un val din cand in cand si propria respiratie. Dintr-o data esti aproape singur. Doar tu si cei inca vreo zece turisti cu care imparti barca. Si inca vreo doua iahturi private. Atat. 

Si atunci iti dai seama de ce Maya Bay a fost locatia filmului "The Beach". Este absolut extraordinara.

Am coborat de pe barca pe insula dupa ce toata lumea a plecat spre casa si am stat acolo pana pe la 10 noaptea. Am facut un gratar. Am ascultat muzica. Am spus povesti in jutul focului de tabara. Ne-am plimbat pe plaja efectiv goala. Parca eram in cu totul alta lume. Una la ani lumina de ce vazusem in timpul zilei. Fusesem la plimbare si in timpul zilei pe acolo deci aveam comparatia proaspat in minte.

Apoi am mers pe barca. Dar nu ca sa dormim. Cel putin nu imediat. Ne-am luat masca de snorkeling si am plecat la inotat. Iar inotatul acolo nu e asa orisicum. Pentru ca in Maya Bay ai plancton bioluminescent. Adica exact ce ma facuse de la bun inceput sa pun destinatia asta in planul de calatorie. 

Au inchis toate luminile de pe barca si toata lumea si-a lasat lanternele pe barca si am inceput sa dam ca nebunii din maini si din picioare. Si toata apa in jurul nostru a inceput sa sclipeasca de parca erau mii si mii de stelute. Este greu de descris in cuvinte cum e. 

Trebuie sa mergeti. Trebuie.

Eu eram ca un copil mic. Dateam dintr-un deget ici si unul colo doar sa vad cate o steluta aparand asa timid. Ca apoi sa dau de nebuna din maini de parca eram masina de spalat ca sa fiu ca intr-un cazan de foc. Ca apoi sa stau iar nemiscata sa le vad pe toate stingandu-se incet incet.

Am uitat si ca e apa rece si ca era racoare afara si ca barca nu era tocmai cea mai luxoasa in care sa te retragi la caldura. Nimic nu conta. Imaginati-va ca ati fi inconjurati de mii de licurici. Fix asa eram noi.

Cu cateva zile in urma facusem o scufundare de noapte in care puteai sa vezi planctonul emitand lumina dar in nici un caz nu a fost la magnitudinea din Maya Bay.  In Maya Bay totul se lumina in jur la cea mai mica miscare.Nici macar nu am indraznit sa sper ca va fi atat de impresionant. Ma gandeam ca e ceva acolo cate o luminita ratacita. Dar nu. Mii si mii si mii de luminite.

Trebuie sa mergeti sa vedeti. Trebuie. 

V-am mai zis asta? Pai daca trebuie :)

Din pacate noi nu avem nici poze nici filmari de la inotat dar cautati pe net si veti vedea destul de multe filmulete. Si firma cu care am fost noi are unul de prezentare. Poate va impulsioneaza sa vedeti Maya Bay altfel. Asa cum trebuie vazuta de fapt.

Barca noastra - modesta dar draguta
Dar cu asa background cine mai vrea lux?
Zecile de barci de viteza care fac "naveta" catre Maya Bay
Sau unele mai putin rapide
Pe drum spre Maya Bay



Destul de aglomerat ziua
Cu mic cu mare - barci zic
Dar cand vine seara ai totul pentru tine

Eram doar vreo sase persoane pe toata plaja

Si la plimbare pe insula
Infruntand pericolele

Thursday, February 16, 2017

Cand ai 35 de ani dar ridici media de varsta la intreaga plaja - Phi Phi si Maya Bay

In 2009 cand ne pregateam pentru prima calatorie mai pe departe mi-am cumparat un ghid Lonely Planet pentru Thailanda si eram extrem de hotarata ca aia va fi destinatia pentru vacanta de vara. Apoi ne-am cumparat o casa si ne-am multumit cu mers in Grecia.

In 2010 am scos iar ghidul din biblioteca si m-am pus pe planuit luna de miere. Dar in treacat i-am trimis un link lui Cipri cu destinatia mea de vis - Peru. Destinatie la care nu ma uitam prea atent pentru ca era scump si nunta ne costa mult si nu o faceam ca sa castigam bani (dimpotriva am iesit multe mii de euro pe minus la nunta) si prin urmare nu prea vroiam o cheltuiala mare in plus. Dar Cipri, fiind Cipri, a zis ca luna de miere trebuie sa fie speciala asa ca trebuie sa mergem acolo unde imi doresc eu cel mai mult. Si Peru a fost...Acum inetelegeti de ce mam casatorit cu el?

In 2011 am scos iar ghidul la inaintare. Era anul cu prezentarea lucrarii de doctorat (cel mai stresant an din viata mea) si nu aveam deloc spor la planuit vacante. Nici nu stiam daca vreau vacanta pentru ca nu stiam daca voi avea de munca dupa terminarea doctoratului. Deci eram asa intr-un fel de :parca as vrea sa merg dar parca nu vreau sa sper. Cipri, fiind Cipri si probabil si pentru ca vroia o pauza de la cat ma plangeam, a zis ca trebuie sa mergem undeva. Doar ca fiind destul de tarziu nu am gasit bilete de avion ieftine decat spre Indonezia. Si alea la vreo 700 de euro de persoana. Asa ca am mers in Indonezia. Si asa am descoperit ce tip de insule ne plac noua: mici, cativa km in diametru, fara strazi, fara petreceri, fara baruri, fara nebunie, fara adolescenti fugiti de acasa un an la droguri, bautura si sex neprotejat. Si plecand de aici am ajuns la concluzia ca Thailanda este mult prea turistica pentru noi si am uitat complet de ghid pentru urmatorii ani. Thailanda nu mai era deloc o destinatie tentanta. Si cu cat vorbeam cu mai multi oamnei cu atat devenea mai putin tentanta.

Au trecut anii, am vizitat o gramada de tari, multe din Asia de Sud Est (Indonezia, Singapore, Malaezia, Laos, Cambodgia, Myanmar) si cu fiecare calatorie a devinit tot mai clar ce anume ne atrage si ce nu. Ultra-turistic, cu resorturi all inclusive sau "party places" cu copii de 18-20 de ani in "gap year" nu e deloc deloc de noi. De aia atunci cand am zis ca vrem sa mergem in Vietnam ideea de a o uni cu un pic de plaja in Thailanda a fost analizata si reanalizata pana in panzele albe.  

Ne era foarte dor de Asia de Sud Est asa ca ne doream din tot sufletul sa mergem tot acolo. Iar Vietnamul a venit ca o alegere foarte naturala pentru ca nu fusesem inca pe acolo si nu parea la limita de sus de la "a fi turistic". Thailanda in schimb nu parea deloc acea Asie de Sud Est la care tanjeam noi.

Sa mergem? Sa nu mergem? 

A ajuns in planul final doar pentru ca vroiam sa mergem la scufundari cu o barca live-aboard. Adica pleci cu barca printre insule pentru cateva zile si  faci in jur de 4 scufundari pe zi. Nu te intorci pe tarm noaptea. Ci dormi pe barca. Dar nici nu faci altceva in afara de scufundari. "Sleep. Eat. Dive. Repeat" - asta e programul. Iar Thailanda avea ceva tentant din punctul sta de vedere - Surin Si Similan.

Pentru asta barca pleca din Khao Lak iar Khao Lak este la o ora de mers cu masina de Phuket. Deci asa am ajuns si noi in preajma statiunii rusesti Phuket
E ruseasca. Credeti-ma :) 

Si daca vrei sa stii ce nu imi doresc eu de la o vacanta atunci poti sa iei o poza cu Phuket :)

Era clar - Phuket va fi locul unde vom incerca sa minimizam timpul petrecut. Si ne-a reusit. Am fugit de el cum am putut noi mai bine.

Doar ca in timp ce mai citeam cate una alta despre zona aia am dat de un blog unde cineva povestea cum a inotat in Maya Bay prin planctonul bioluminescent. 

Hmmm. Asta e o experienta tentanta, nu?

Zis si facut - dupa partea de diving am luat un ferry pana in Phi Phi si de acolo o croaziera de o zi si o noapte catre Maya Bay. Exista o singura companie care ofera asa ceva deci nu trebuie sa cautati cu cine sa mergeti daca vreti sa mergeti. 

De fiecare data cand spuneam cuiva ca mergem in Phi Phi ne intrebau daca suntem mai petrecareti de felul nostru. 

Nope. Nicidecum. Dar trebuie sa ajungem acolo ca sa luam croaziera deci "curaj gaina ca te tai". Pregateste-te de Phi Phi. Apropos, se citeste Pi Pi :)

Daca Phuket esti imaginea locului unde nu am vrea sa ne facem vacanta pentru ca este statiunea ruseasca  all inclusiv. Phi Phi este destinatia nedorita pentru ca este statiunea tinerilor beti. Mergeam pe strada si jur ca nu m-am simtit niciodata mai batrana decat atunci. Sau mai netatuata.

Pe barca cu care am mers in Maya Bay ne-am intalnit cu un american din categoria noastra de varsta (catarator venit acolo pentru catarare, vegan si care nu bea alcool deci saracul era chiar mai pierdut decat noi)  si vorbeam fix despre asta: cat de mult ridicam media de varsta in locul ala. El glumea ca macar el e tatuat. Noi eram probabil singurii care nu eram :) Dar macar noi beam alcool deci...

In Phi Phi totul se numeste "hangover" ceva: hangover cruise, hangover hostel, hangover trip etc etc etc. Sau daca nu se numeste asa atunci e cu "party": party cruise, party hostel, party boat, party party... Si evident mai exista "all you can drink" cruise, party, happy hour etc. 

Daca esti genul de om care este treaz (adica nu doarme ca in nici un caz nu vorbim de a fi treaz adica nebaut) doar noaptea la petrecere atunci Phi Phi e de tine. Si plajele chiar au privelisti interesante...si pentru femei si pentru barbati...ca doar nu credeati ca vorbesc de natura moarta.

Eu am fost fericita ca am stat in Phi Phi doar cateva ore. Si doar pe zi. A fost suficient. Ma apuca reumatismul numai uitandu-ma in jur la tinerii iesiti la micul dejun la ora 13.00. Daca as fi stat acolo si noaptea as fi picat in depresie. Eu care trebuie sa merg la somn inainte de miezul noptii altfel ma transform intr-un dovleac.

Daca chiar e sa fiu corecta am vazut ca exista undeva pe dealuri destul de departe de satul propriu-zi, niste vile foarte foarte interesante. Probabil si cu peturi pe masura. Deci daca vreti sa va bucurati de cum arata zona aia (si arata bine - din punct de vedere al naturii moarte de data asta) dar nu vreti nebunia petrecerilor atunci aia e o solutie. sau puteti sa mergeti in Gili Air sau Perhentians si cu asta basta. Si va costa si probabil de vreo cinci ori mai putin. 

Daca ttusi ajungeti in zona nu ratati statul peste noapte in Maya Bay. Este absolut uimitor. Dar despre asta va spun alta data.

In drum spre Phi Phi

In drum spre Phi Phi

Recunosc ca nu arata rau. Nicidecum.

Not bad...

Prin sat...s-a mai trezit lumea.




Monday, February 13, 2017

Cum am facut pe "turistul chinez" in Yosemite


Pentru ca aveam doua zile libere in San Francisco si pentru ca orasul il vizitasem pe indelete anul trecut, m-am pus pe cautat excursii de o zi prin zona. California are multe de oferit, cica, deci nu ar fi trebuit sa fie greu sa gasesc ceva interesant.

Problema cea mai mare era evident legata de transport. Doar e SUA deci transportul in comun este mirific dar inexistent. Si cum eu nu vroiam sa inchiriez o masina, posibilitatile mi se restrangeau vrand nevrand la a lua un tur. Nu sunt eu cine stie ce mare iubitoare de tururi (decat daca sunt private si nu trebuie sa merg cu grupul) dar cum alternative nu aveam am decis sa ii dau o sansa.

Ce destinatie? Pai dupa ce am intors netul cu susul in jos am decis ca vreau sa vad niste sequoia. Din pacate tur de sine statator doar pentru asta nu exista dar era unul care continea si vizitarea parcului Yosemite. Pentru mine muntele e de mers la picior pe el nu de mers cu masina si oprit 5 minute pentru facut poza. Dar tentatia padurii de sequoia era prea mare deci inca o data am mai pus-o de un compromis.

Chiar si cand am citit pe site-ul lor ca: " Winter Months Note: The Giant Sequoias hike depends on snow levels and trail conditions from October to April, so the route and itinerary may be changed due to snow depth, road conditions, construction projects and detours and it cannot be guaranteed." Tot am zis ca ii dau o sansa. M-am gandit ca daca e sa fie ok atunci vad ceva super interesant daca nu asta e...nu te pui cu vremea.

Trebuia sa stiu de la inceput ca atatea compromisuri nu promit nimic bun dar m-am pacalit. Mai ales ca am organizat totul destul de pe graba fara sa stau sa buchisesc totul in felul caracteristic. Pur si simplu nu am avut timpul fizic necesar din motiv de "vacanta". Invatatura de minte pentru data viitoare. Mai ales pentru California unde numai "raport calitate/pret bun" nu am primit pana acum.

Turul l-am luat de la un intermediar: Taketours. Iar agentia care chiar a prestat turul a fost Extranomical. Pretul : un minunat 159 de dolari pentru o excursie de o zi. Doar e Yosemite, nu? :)

Cu doua zile inainte de turul efectiv primesc o atentionare pe e-mail de la agentia care se ocupa de deplasarile noastre cu munca. Cica vremea va fi foarte foarte nasoala. Zapada la munte si ploaie torentiala in San Francisco. Nu suna absolut deloc bine. Atentionarile de genul asta nu sosesc decat daca lucrurile sunt serioase. Asa ca am sunat la agentia care organiza turul (Extranomical) si i-am intrebat care e treaba. Mi-au zis ca vremea se poate schimba oricand deci sa stau linistita. 

Mda...doar nu era sa piarda banii. Interesul clientului este al clientului nu al lor.Iar pentru mine era deja prea tarziu ca sa mai renunt la excursie fara sa pierd banii.

La plecarea din San Francisco era o ploaie torentiala de nu vedea la cativa metri in fata. Si cu cat inaintam cu atat era mai rau. Eu sunt o persoana destul de relaxata cand vine vorba de siguranta personala dar foarte serios va spun ca ultima ora pana am ajuns in parc a fost un cosmar. M-am apucat sa ma joc pe telefon ca sa nu mai vad ce e afara. 

Nu ca as fi vazut mare lucru in afara de suroaiele de apa de pe drum si alunecarile de teren si pietroaiele printre care facea soserul slalom. Ploua torential si era o ceata de puteai doar sa ghicesti ca pe undeva ar fi un munte. 

Prima noastra oprire a fost asa:


Si nici urmatoarele nu au fost mai promitatoare. Maximul obtinut a fost asta:



Pentru turistii chinezi si japonezi nu a fost mare problema. Ce conta ca nu vedeai nimic? "Check check check" e tot ce conteaza. Mie insa imi stateau in gat aia 159 de dolari dati ca sa nu vad nimic.

Dar nici o problema ca se anunta si mai rau de atat. Dupa a doua oprire l-am intrebat pe sofer daca mergem la sequoia. S-a uitat la mine ca la un biet om cu un retard destul de serios. Cica ""Nu. Parcul e inchis pana la 1 Aprilie".

Cum adica " E Inchis". Pai de ce pe site nu scrie asta?

Ba scrie, zice el. Scrie ca e "weather permitted".

Cum frate ai tupeul sa imi zici ca "weather permitted" este sinonim cu "inchis pana la 1 aprilie"? Cum? Si mai imi si vorbesti de parca eu sunt prea proasta sa inteleg expresia "weather permitted". 

Ca sa scape de mine mi-a zis ca e vina intermediarului ca nu m-a anuntat. 

Ce puteam sa fac? L-am lasat in pace si mi-am rumegat in liniste nervii ca mi-am luat o pacaleala de zile mari. 

Am calatorit in 50 de tari pe 6 continente (majoritatea nu "dezvoltate" ca SUA) si am luat sute de tururi. Era timpul sa imi iau si teapa nu?

Niciodata pana acum nu am fost mintita in felul asta. Niciodata nu mi s-a vandut ceva fals. Niciodata. Pana acum...

In cazul in care va intrebati daca pe site-ul lor scrie ca e inchis pana pe 1 Aprilie, luati de aici explicatie detaliata "Please be advised that weather, road and trail conditions in the winter make it less likely that we will be able to enter Tuolomne Grove to see the Giant Sequoias. We will always do what we can to make your trip enjoyable, but safety is “Job 1”, so the route and itinerary
may be changed due to snow depth, road conditions, construction projects and detours. Winter in Yosemite might extend from October into April."

Cum adica? Nu este clar ca este inchis pana la 1 Aprilie? 

Am scris mail la ambele companii, dupa tur, si le-a spus ca nu mi se pare croect sa nu se scrie explicit ca parcul este inchis. Raspunsul de la Extranimical a fost ca trebuia sa ii sun sa ii intreb clar cum sta treaba. Ceilalti au dat vina pe Extranomical... Si gata.

Dezamagita? 

Este putin spus ca sunt dezamagita. 

159 de dolari + bacis pentru un tur in care nu am vazut nimic. Am stat 8 ore in autocat si 4 in parc dintre care 2 ore au fost pauza de masa. Pentru ca ploua torential si nu puteam nici macar 2 minute sa stam afara sa facem o poza. Chiar si asa am fost uda pana la piele. In pauza de pranz mi-am schimbat pantalonii si mi i-am luat pe aia de schiat. Noroc ca m-a dus capul sa ii iau la mine pentru ca altfel mi-as fi blestemat zilele sta stau in frig atatea ore uda pana la piele. Ca evident ca in microbuzul cu care am fost transportati batea vantul. "Luxury travel baby". :) In conditii de genul asta turul ar fi trebuit anulat daca iti pasa vreun pic de client si ce experienta ii oferi si daca iti pasa de siguranta lui.

Sa mai spun ca la sfarsitul turului soferul/ghid ne-a tinut un discurs in care am fost anuntati ca bacsisul normal este de 10-20% din valoarea turului si ca in SUA este de la sine inteles ca dai bacsis. Si ca daca ne-a placut de el atunci bacisul este de peste 20%. Si apoi ne-a amintit si ca pretul intreg pentru tur este 159 de dolari ...in cazul in care nu stim exact din cat sa calculam 20%+.

Erau peste tot in microbuz afise cu bacisul. Deci nu va inchipuiti ca nu stia lumea de el. Dar discursul era clar menit sa pune presiune. Una serioasa chiar. La fel cum nu exista o cutie in care pui bacsisul ci la fiecare om care cobora soferul se ridica in picioare si efectiv astepta sa ii dai bacsisul. Pe care il verifica de fata cu tine. O lectie pentru urmatorii care ii vor da ceva...Probabil Cipri s-ar fi enervat atat de tare incat nu i-ar fi dat nici un bacsis doar din principiu. Eu insa sunt mai bleaga de felul meu. Mi-a fost rusine...Ceea ce inseamna "mission accomplised" pentru el. Ca fix asta era cartea pe care o juca.

PS: probabil ca vor fi persoane care vor zice ca trebuia sa ma duc pe cont propriu nu cu turul sau ca trebuia sa ma documentez mult mai bine daca parcul e inchis sau nu. Sunt complet de acord cu amandua insa asta nu justifica faptul ca ei isi inseala clientii. 



Update:
Taketours(firma intermediara) a trimis plangerea mea la Extranomical (agentia propriu zisa).



Iaca ce raspuns au primit:



"Thank you for the pass along of this feedback.



Unfortunately, guests are not to able to 'give it a try' when it comes to the Tuolumne Grove of Giant Sequoias in the winter, as trail conditions get very dangerous due to snow and ice. Once the National Park Service deems the trial too dangerous, they close it for the season, so we have no control. I do apologize that the driver on that day gave these guests a somewhat frank response that obviously rubbed them the wrong way. We will be looking into which driver that was and speaking with them about how to handle these situations more productively.



As far as any refund, unfortunately, we cannot control the weather and we do put a Winter Season disclaimer that the Tuolumne Grove of Giant Sequoias could indeed be closed and not able to be visited. As the guest mentioned, they did see that disclaimer, so we will not be refunding this guest. We will however be speaking with the driver on that day, as I mentioned above.



Thank you and please let me know if you have any questions."



Deci in continuare pt ei "weather permitted" si parcul fiind complet inchis pana pe 1 aprilie e acelasi lucru.



Si de vina e soferul care a fost cinstit si mi-a spus adevarul :) Deci ce se va intampla: astia or sa le zica la soferi sa nu mai spuna adevarul. Ca daca ma mintea frumos si imi zicea ca din cauza vremii este inaccesibil in perioada aia totul era ok nu? De unde sa stiu eu sa ma mai plang. Misto mentalitate nu?



Eu nu am cerut nici un refund. Ce am cerut este ca Taketours si Extranomical sa puna explicit pe site-ul lor cand este parcul inchis. Evident ca nici unii nu vor sa fac asta. Ceea ce mi se pare extrem de neprofesionist.



Thursday, February 9, 2017

Picturile din Mission District (San Francisco)

Cand am ajuns la sediul organizatiei Precita Eyes am fost intampinata de o doamna cu parul alb si voce blanda care striga prin toti porii : "flower power" si "hippie". La momentul ala eu inca mai credeam ca "murals" si "graffiti" e acelasi lucru asa ca ma uitam la ea cu niste ochi mari si nu intelegeam cum de este ea ghidul nostru pentru tur. Adica unde e adolescentul cu spray-ul care picteaza noaptea si fuge de politie? Din fericire tuurul a inceput cu o introducere asa ca m-am desteptat si eu nitel. Doamna avea pregatita o prezentare cu istoria picturilor murale mai ales in Mexic si cum a ajuns sa treaca granita in SUA si nu numai. Ne-a explicat care au fost cei Trei Mari ai picturilor murale in Mexic, care au fost primele picturi murale in San Francisco si care este istoria picturilor murale in Mission District. Ne-a explicat cum e cu acordul proprietarului si plata artistului. Si ne-a spus si cum se pun la cale proiectele comunitatii. Cu fiecare explicatie faceam ochii mai mari si mai mari. Ca sa vezi - nu e deloc graffiti. 


Apoi cu background-ul asigurat am pornit la plimbare prin cartier ca sa vedem cateva din picturile celebre si sa le auzim povestea.

Prima oprire:


Ghida noastra a inceput intentionat cu exemplul asta pentru ca vroia sa sublinieze cat de important este pentru comunitate sa pastreze picturile murale vechi. Sunt unele care au 30-40 de ani vechime si nu vor sa le piarda. Ca regula generala nu se picteaza niciodata peste ceva deja existent decat cu acordul proprietarului si se pune foarte mult efort in intretinere.

In cazul de mai sus pictura veche este doar portiunea din partea stanga sus cu povestea de dragoste dintre Popocatépetl and Iztaccíhuatl (o poveste azteca destul de celebra si foarte des intalnita in picturile murale). Pictura are cateva decenii vechime si se deteriorase foarte mult asa ca proprietarul a inceput sa il caute pe cel care o pictase initial ca sa il roage sa o refaca. Insa persoana respectiva a murit intre timp asa ca proprietarul a mers la cei de la Precita Eyes (care erau la doua case distanta) si i-a rugat pe ei sa se ocupe de restaurare.

Iar cei de la Precita Eyes au vazut in asta o oportunitate - aceea de a ii invata pe adolescentii din organizatie sa faca restaurari. Proprietarul a fost de acord asa ca adolescentii s-au pus pe treaba si plecand de acolo l-au rugat pe proprietar daca pot sa si adauge cate ceva. Si asa proiectul de restaurare s-a transformat intr-un proiect al intregii comunitati. Adolescentii au pictat partea de sus iar in partea de jos si-au adus contributia copii de 6-8 ani. Totul sub supravegherea celor ce conduc organizatia evident. Daca va uitati atent la partea cu cactusii se vede ca e mana unor copii mai micuti si mai fara experienta. Dar tocmai asta face proiectul atat de interesant. Este opera unei comunitati. 

Ne-am oprit apoi la sediul unei organizatii numite Mission Girls care are tot felul de proiecte pentru copiii din zona. Ii ajuta la teme, au actvitati sportive, excursii etc etc etc. In timp ce ghida noastra ne spunea despre orgaizatie un barbat s-a oprit langa noi si ne-a spus ca organzatia este absolut extraordinara si ca el are patru copii si toti au fost ajutati de Mission Girls. O sa cititi probabil cuvantul "comunitate" de o mie de ori in scrierea asta dar este fix cel mai important lucru pe care l-am simtit plimbandu-ma pe acolo. Aia e o comunitate nu doar un cartier oarecare. Si oamenii sunt mandri de asta si stiu ca este ceva special.

Picturile de la Mission Girls sunt facute cu "spray paint" nu cu vopsea acrilica. La fel ca la graffiti. Si au fost facute de fete pentru ca vroia sa arate ca si fetele pot folosi cu talent spray-ul:



Tot pe peretele cladirii Mission Girls era o pictura dedicata unei doamne care fusese foarte activa in comunitate. A fost implicata in tot felul de organizatii si toata lumea o cunostea si o placea Atunci cand a murit comunitatea a decis ca vrea sa o omagieze cumva. Si iata:



Apoi am trecut pe Balmy Alley. 

Balmy Alley este un caz special. Toate picturile de aici sunt facute gratis de catre artisti. Si pentru ca este un loc atat de important istoric si pentru ca nu prea mai sunt suprafete neacoperite de picturi si pentru ca nu ai voie sa pictezi peste ceva deja existent, sa primesti un loc pe Balmy Alley este ceva foarte important si cred ca fiecare pictor din Mission District viseaza la asa ceva. Pentru ca picturile nu sunt dictate de "portofelul" proprietarului, ele sunt de cele mai multe ori cu un puternic mesaj politico-social. Si de asta va sfatuiesc sa mergeti acolo cu un ghid. Picturile sunt frumoase. Povestile lor sunt insa si mai si.

O pictura dedicata luptei pentru democratie in Nepal. Pictura este veche de vreo doua decenii si intre timp Nepalul nu mai este monarhie si poate tocmai de asta mi-a ramas in gand. E o bucata de istorie care ne arata ca trebuie sa lupti daca vrei schimbare:



O pictura, poate mai actuala decat niciodata, despre reintregirea familiilor de imigranti. De cele mai multe ori parintii sunt cei ce pleaca primii in strainataturi in cautarea unei vieti mai bune, a unei surse de venit stabil, a unei sperante de mai bine. Copii raman in tara de origine si daca nu ai norocul sa iti faci acte si sa fii legal atunci reintregirea este din pacate imposibila.


Razboiul civil din Nicaragua este omniprezent. Sunt cel putin doua picturi murale in Balmy Alley si nenumarate in restul Mission District. O istorie extrem de dureroasa pentru multi:




Va povesteam despre situatia din Mission District si gentrificarea zonei. Speculatori imobiliari care se folosesc de faptul ca e usor sa ii "cumperi" pe actualii proprietari. Pentru ca sunt comunitati foarte sarace devenite peste noapte posesoare de proprietati extrem de valoroase. Cum orasul nu are loc sa se extinda mai mult decat este acum, cumpararea de proprietati in zonele traditional sarace este o mare mare afacere.

Pentru comunitatile gen Mission district unde oamenii sunt foarte legati intre ei si unde ideea de "familie" este extrem de importanta, gentrificarea este o mare problema si vei vedea peste tot picturi care o descriu in nici un caz intr-un mod placut.

Iata-l pe Victorion care striveste sub picior un speculator imobiliar:


Sau diferenta intre locuitorii saraci cu problemele lor si " le nouveau riche":

 


La sfarsitul turului ne-am oprit langa o casa pe care o observasem de dinainte sa incepem turul cand ma plimbam eu de aiurea pe strazi. Si tot speram ca vom ajunge si la ea pentru ca efectiv iti sarea in ochi. Si ne-am oprit:








Povestea este asa: cel care a pictat-o era un refugiat politic din El Salvador. Un om care a fost ajutat de cateva organizatii din Mission District sa se refugieze in San Francisco pentru ca era in pericol in propria tara.

San Francisco este inca din 1989 ceea ce se numeste un "sanctuary city" adica o municipalitate care a luat hotarerea sa protejeze imigrantii ilegali nepedepsindu-i pentru ca incalca legea federala prin statutul lor ilegal si oferindu-le acces liber la serviciile orasului fara sa se tina cont de statutul lor. Multe organizatii se folosesc de regula asta pentru a proteja persoane aflate in pericol in propria tara din cauza convingerilor politice, religiose, orientarii sexuale etc. Ghida noastra a tinut insa sa mentioneze ca noua conducere a tarii pune in pericol politica asta si este din ce in ce mai greu sa isi ofere ajutorul.

Dar pentru persoana din El Salvador a fost un ajutor care i-a salvat viata si in semn de multumire s-a oferit sa picteze casa pe care o vedeti in pozele de mai sus, fara sa primeasca vreun ban. A muncit pentru 8 luni parca zi de zi din zori pana tarziu in noapte si ce i-a iesit este cu adevarat extraordinar. Mie mi-a placut la nebunie.

Intre timp omul s-a intors in tara natala, si-a facut o familie, are cativa copii. Are o viata cat se poate de normala.  Anii au trecut si pictura a inceput sa se deterioreze asa ca organizatia a incercat sa il aduca iar pe autor ca sa o restaureze. Insa din diverse motive au putut sa il aduca doar pentru 3 saptamani.
Cum restaurezi o pictura care a durat initial 8 luni in doar 3 saptamani?
Chemi intreaga comunitate.
Si toata lumea, de la mic la mare, a ajutat asa cum s-a priceput mai bine si au reusit.
In trei saptamani totul era iar in buna stare.

Fiecare pictura are povestea ei. Si mi-a placut mult mult mult sa o ascult pe ghida noastra vorbindu-ne despre ele. De departe cea mai frumoasa experienta din San Francisco. Deci daca ajungeti pe acolo mergeti la Precita Eyes. Ii recomand din tot tot sufletul.

Si ma opresc aici cu povestile ca altfel nu mai termin. Va mai las doar cateva poze si gata :)