Formula 1 (Spa-Francorchamps)

Ghici cine este fericit ca vede live o cursa de Formula 1?

Intr-un post precedent vorbeam despre pasiunea lui "my better half" pentru automobilele Ferrari. Aceasta pasiune se extinde evident si asupra masinilor de Formula 1.

De fapt nu stiu exact care este ordinea logica a lucrurilor: faptul ca este fanul echipei Ferrari de Formula 1 l-a facut sa fie si pasionat de automobilele produse de ei sau automobilele vazute in surprizele de la guma de mestecat pe vremea cand era copil l-a facut sa fie fan al echipei?

Oricum concluzia este clara: chiar si post-Schumacher el tot fan Ferrari a ramas si statul in fata televizorului in timpul curselor de Formula 1 tot un mod preferat de petrecere a timpului liber. Asa ca m-am gandit sa ii ofer ocazia sa vada cum este o cursa pe viu. Sa fii la marginea pistei si sa simti cum zgomotul produs de motoare iti determina timpanul sa faca greva si inima sa intre in fibrilatie si sa vezi cum mii de oameni suspina la fiecare trecere a echipei favorite.

Cel mai apropiat circuit de Formula 1 de casa noastra este cel de la Spa-Francorchamp asa ca a fost alegerea evidenta pentru unde sa cumpar biletele.

Si in august 2011, inarmati cu doua bilete bronz pentru tot week endul ne-am prezentat cuminti la marginea circuitului.

In momentul in care ajungi aproape de circuit primul lucru care te impresioneaza este zgomotul ingrozitor pe care il fac masinile de Formula 1. Abia atunci am inteles sfatul unui prieten care ne-a zis sa ne luam dopuri de urechi la noi. Este ceva de nedescris.

Al doilea lucru sunt oamenii si felul cum trateaza prezenta pe circuit. Sunt oameni care vin cu cortul, cu carucioare pline cu bautura si mancare, cu sampanie si pahare speciale de sampanie etc. Este ca la o iesire in aer liber, la picnic... O atmosfera foarte placuta care a facut mersul la cursa o experianta extraordinara pana si pentru un nepasionat al curselor de Formula 1 cum sunt eu.

Oare nu au uitat  nimic acasa?

In cazul in care trebuia salvat cineva...

Biletele in sectiunea bronz sunt bilete fara loc, deci practic te plimbi pe langa circuit si iti alegi locul care ti se pare tie cel mai interesant. In prima zi, sambata cand erau calificarile, noi am facut o tura de circuit ca sa vedem care este cea mai interesanta locatie pentru ziua cea mare - adica duminica cursei. Si dupa lupte seculare, am decis ca Blanchimont este locul unde sa ne pozitionam pentru ca este o succesiune de curbe foarte interesante, una dintre cele mai faimoase din Formula 1, si ne-am gandit noi ca va fi un spectacol garantat. Si chiar a fost....

Pregatiti pentru cursa.

De incalzire



De incalzire.



Michael Schumacher sarbatoarea 20 de ani in Formula 1.

Prezentarea pilotilor...in lasini un pic mai putin putenice decat bolizii de Formula 1.

In actiune.

Probabil va intrebati cine a castigat. Ei bine la sfarsitul zilei probabil pentru unii conteaza dar pentru cei mai multi spectatori cel mai important este ca au avut o zi frumoasa, ca s-au simtit bine, ca au petrecut pe cinste cu prietenii si/sau cu familia si ca au avut parte de un spectacol de zile mari. Asa ca in loc sa se gandeasca la cine a castigat si cine a pierdut isi fac planuri pentru cursa de anul viitor. Ceea ce facem si noi. Deci pe 31 august-2 septembrie 2012 va asteptam pe circuit:

http://www.spafrancorchamps.be/spa-francorchamps/f1-tickets.asp

Pentru mai multe poze:

https://picasaweb.google.com/106330260297523109754/Formula1SpaBelgium28082011#

Kitzbuhel (la schiat in Austia)

Cred ca deja toata lumea din jurul nostru s-a saturat sa auda cat de mult iubim noi Elvetia si cum nu consideram ca schiatul in alta parte ar putea vreodata rivaliza cu experientele noastre pe taramul ciocolatei si al ceasurilor. Numai ca din cand in cand mai dam cate o sansa si altor locuri. Nu de alta dar nu am putea fi obiectivi daca nu am cunoaste si celalalt termen din comparatie.
Asa se face ca la inceput de februarie cand ne-am apucat sa facem planul sa mergem un week-end la schiat am hotarat ca Austria va fi destinatia. Nu schiasem nici unul dintre noi acolo si pentru toate ar trebui sa existe un inceput.
Cu tara hotarata am trecut mai departe la alegerea statiunii. Si unde ar putea merge un impatimit al curselor de schi din campionatul mondial? Pai evident in Kitzbuhel ca sa experimentam pe propria piele celebra pista Hahnenkamm.
Cu ocazia asta Cipri a venit cu ideea ca sa incercam sa mergem in toate locatiile europene unde se tin curse de cupa mondiala. Avem serios de lucrat dar ne sacrificam.. :)
In cazul nostru plimbarea in Austria a fost una de foarte scurta durata. Am plecat vineri seara dupa munca si ne-am intors duminica seara. A fost insa destul cat sa ne calmam dorul de schiat.
Pentru ca drumul de la munca pana in Kitzbuhel a durat doar 7 ore am avut timp de un somn serios de la 2 noaptea pana la 8 dimineata asa ca drumul nu l-am resimtit prea mult (mai ales eu care am adormit de cum am iesit din Belgia). Si in zori de zi am plecat la cautat un chiosc de informatii ca sa vedem cam de unde ne pornim.
Kitzbuhel pare un oras destul de dragut: destul de mare incat sa ai multe posibilitati de a  iti petrece seara dar totusi destul de mic cat sa isi mai pastreze aspectul traditional. Pare locul perfect pentru a iti amplasa baza in cazul in care planuiesti sa schiezi mai multe zile in zona. Din cate am inteles este destul de scump totusi asa ca multi aleg hotelurile din Kirtchberg care au preturi mai accesibile dar care iti ofera totusi acces la aceeasi zona schiabila.
Pentru a avea acces in zona schiabila Kitzbuhel trebuie sa pornesti din Kitzbuhel (cu celebra telecabina Hahnenkamm), Kirchberg sau Jochberg. Dupa o scurta privire aruncata pe harta ne-am hotarat imediat sa mergem in Kirchberg si sa pornim de acolo pentru ca ni s-a parut ca asa ajungem mai repede la partiile negre. Si am avut dreptate. In plus in Kirchberg parcarea de la baza telecabinei era gratis ceea ce nu era valabil in Kitzbuhel (nu ca am fi stiut asta cand am luat decizia).

Un pic ceata...dar doar la urcare...

Cu ocazia aceste plimbari am invatat un lucru extrem de important: verifica intotdeauna daca ai la tine manusi pentru ambele maini. Pentru ca aveam luate doua perechi de manusi cu mine si la masina am ales sa iau numai una dintre ele. Am pus frumos cele doua manusi in rucsac si cand am ajuns in varf de deal mi-au iesit ochii din cap cand am vazut ca sunt doua manusi stangi. Asa ca am schiat fara manusi si m-am ales cu niste basici de mai mare frumusetea. Ca eu tin batul strans sa nu fuga de mine.

Aproape gata de plecare...dar fara manusi...

In nici un caz nu ducem lipsa de zapada.

Cum sa nu iti placa la schiat cu asa peisaj?

Plecarea din varf de deal.

Dar sa revenim la schiat. Impresia noastra este ca Kitzbuhel este o zona foarte buna pentru un week end de schiat. Daca ai sta mai multe zile te-ai plictisi pentru ca nu este atat de mare (doar 170 km de partie parca) dar cel mai important are extrem de multe partii usoare si foarte putine care sa te puna la incercare.
Totusi acele cateva partii dificile (mai ales numarul 38 din Steinbergkogel) sunt extrem de frumoase. Foarte abrupte, care iti pun picioarele la munca si care sunt o placere sa le cobori in cazul in care ai zapada buna. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa le cobori cand au gheata pe ele.

Finalul lui 38.

Fericita ca nu am cazut deloc.


Cipri a decretat ca pentru el partia 38 este pe locul trei din punct de vedere tehnic dupa partia  de slalom de cupa mondiala din Lauterbrunnen si dupa inca o partie din Lauterbrunnen care ma pune mereu pe mine in fund.

 Ma vezi...



Inca ma mai vezi..



Nu ma mai vezi...Pentru ca partia are un punct de inflexiune la un moment dat.

Dupa ce a decretat asta a descoperit cateva partii oarecum off piste pe care dupa ce le cobora avea un zambet pe fata cat toate zilele. Eu nu am indraznit sa le incerc. Cand cobori din Ehrenbachhöhe spre Kitzbuhel, aceste partii de "schi extrem" (traducere mot a mot) sunt marcate cu un semn clar galben:

Si arata cam asa:

Si pentru o portie de ras cu gura pana la urechi si distractie cat cuprinde am iesit de pe partie pentru a ne incerca genunchi  pe un half pipe natural:

Si iaca am ajuns in varf de deal...desi nu credeam ca o sa ma descurc deloc prin vaile alea.

Noi am avut o sedere super frumoasa in Kitzbuhel. Vreme insorita. Suficient de cald cat sa schiezi fara manusi. Zapada extraordinara. Totul a fost pus la cale astfel incat sa ne relaxam si sa ne distram pe cinste.
Rezultatul este ca peste ceva saptamani o sa mergem iar la schiat in Austia dar de data asta in St. Anton ca am inteles ca acolo au mai multe partii pentru avansati.

Pentru alte poze:
https://picasaweb.google.com/106330260297523109754/KitzbuhelTyrolAustria18022012#

Un weekend de vis

Pentru ca a venit timpul sa schimb prefixul si sa ajung la o respectabila varsta (macar varsta sa fie respectabila) am decis sa o sarbatorim intr-un fel mai deosebit fata de ceilalti ani. Am renuntat la bauta cu prietenii si am optat pentru ideea unui week end sofisticat numai cu al meu sot.

Dupa indelungi cautari am gasit un pachet care era foarte aproape de ceea ce imi doream eu: o noapte de cazare intr-un castel in Franta in regiunea Champagne - Chateau d'Etoges, o vizita la un producator de sampanie si evident o degustare de sampanie ca doar suntem in locul potrivit pentru asta.

Chateau d'Etoges

Restaurantul

Chateau d'Etoges s-a dovedit a fi un hotel cu adevarat exceptional. Foarte frumos, foarte bine intretinut, cu niste angajati exemplari gata sa iti faca toate poftele, niste camere foarte frumoase si mobilate cu gust, cu un salon in care puteai sa stai sa citesti, sa joci sah sau pur si simplu sa stai langa semineu si sa privesti focul. Castelul este asezat in mijlocul unui parc imens prin care te puteai plimba in voie (daca aveai noroc sa nu ploua cum a fost cazul nostru) si este inconjurat de un sant defensiv prin care acum se plimbau linistite cateva lebede si o multime de rate ceea ce adauga si mai mult la pitorescul atmosferei.

In parcul castelului

Vedere din camera de hotel

Vedere din camera de hotel

Camera in care am stat noi nu era efectiv in castel ci intr-unul dintre turnuletele laterale din cauza asta nu era aranjata pompos ci intr-un stil mult mai rustic. Ce mi-a placut era faptul ca avea o vedere exceenta spre parc si ca avea o intrare separata asa ca te simteai oarecum stapanul turnuletului :)

Camaruta din turn

Si nu in ultimul timp trebuie amintit restaurantul unde am mancat unele dintre cele mai bune feluri de mancare pe care le-am incercat in viata mea. Este genul de restaurant unde trebuie sa mergi mancat, ca sa il citez pe sotul meu, dar fiecare bucatica de mancare servita era plina de savoare si se vedea ca totul era gandit pana la ultimul detaliu.

Primul fel de mancare

Felul principal

Felul principal

Branzeturi frantuzesti

Sa le incercam...

Producatorul de sampanie pe care l-am vizitat se numeste Borel Lucas si avea unitatea de productie si pivnitele peste strada de hotelul nostru. Deci alegerea lui a fost foarte inspirata tinand cont ca vizita era urmata de o degustare deci distanta scurta de mers pe jos a fost mai mult decat apreciata.

Inainte de aceasta vizita singurul lucru pe care il stiam despre sampanie era ca imi place foarte mult. In rest pauza. Nu stiam nici cum este produs nici diferenta fata de Proseco si Cava, nici ce face diferenta fata de vin. Nimic nu stiam. Deci am fost foarte incantata sa am un om extrem de pasionat de ceea ce face in preajma ca sa pot sa il stresez cu miile de intrebari pe care le aveam.

Borel Lucas

In pivnita

Tot in pivnita

Cum se nasc bulele de gaz?

Deja devin expert...

Rose pt doamne?

Diverse sampanii.

Borel Lucas este un producator destul de mic de sampanie care produce vin din 1780 si sampanie din 1924 si ale carui produse nu le gasesti de cumparat in magazine si nici nu se gasesc de obicei in restaurante (in afara de castelul de pete drum). Au aproximativ 6000 de clienti care in fiecare Aprilie cand se face imbutelierea comanda pe internet, la telefon sau chiar in persoana cate sticle considera ei ca au nevoie pentru un an de zile. Preturile sunt foarte mici fata de ceea ce se gaseste intr-un supermarket: 15.20 euro pentru cel mai scump tip (100% chardonnay) si 13.50 euro pentru cele din amestec de struguri (in procente clare nu amestec aleator) si cea rose.

Am ramas foarte placut impreionata de cat de mandri erau de faptul ca au o atat de lunga traditie in producerea de vin si sampanie si cat de frumos vorbeau despre ceea ce implica a avea o podgorie si a produce o bautura atat de speciala.

Cele cateva ore petrecute cu ei au fost extrem de interesante. Am plecat de acolo cu multe cunostinte noi dar si cu un bax de sampanie si cu picioarele si limba impleticindu-se de la degustare. Ce ar putea fi mai frumos ? :)

Daca vreti sa aflati mai multe despre producerea sampaniei eu recomand cu toata inima o vizita la Borel Lucas iar daca vreti sa petreceti un week end de vis intr-o locatie foarte pitoreasca unde sa va simtiti printi sau printese Chateau d'Etoges este locul ideal.

La drum de seara...

...prin parc.

PS: Citind ce am scris imi dau seama ca este atat de elogios postul asta incat parca as lucra pentru castel sau pentru producatorul de sampanie. Nu este cazul....pur si simplu mi-au placut ambele atat de mult incat nu pot sa tin sub control avalansa de laude. Poate ca ar trebui sa le cer bani pentru reclama facuta sau mai bine inca o degustare de sampanie :)