Sunday, October 4, 2020

Cu caravana in Grindelwald

Am tot scris despre traseele montane din zona Grindelwald-Lauterbrunnen pentru ca este una dintre zonele noastre preferate de plimbat pe munte si ne-am intoarce acolo de fiecare data cand avem un week end mai lung la dispozitie.

Acum 2-3 ani am decis sa ne luam o casuta pe roti pentru doua motive principale:

1. Voiam sa avem flexibilitatea sa decidem de la o zi la alta unde sa mergem. Cum nu depindem de rezervari/gasit cazare, doar timpul poate fi un impediment. In rest toata harta este a noastra.

2. Ne-am saturat pana peste cap de hoteluri/pensiuni cica “pet friendly” care isi bat efectiv joc de tine si ajung si sa iti ceara sa legi cainele undeva in gradina sub un acoperis. Asa ca acum Rex are casa lui unde nu mai deranjeaza pe nimeni.

Faptul ca avem o casa pe roti s-a dovedit a fi un avantaj imens pe timp de Corona. Poti fi complet independent si sa limitezi contactul cu alti oameni fara nici o problema. In plus, intr-o perioada in care regulile se schimba de la o zi la alta este de preferat sa nu depinzi de altii ca sa ajungi inapoi acasa.

Se pare ca nu suntem singurii care au ajuns la concluzia asta pentru ca vanzarile de caravane au explodat. Cand am fost la firma de unde am cumparat-o pe a noastra pentru testul de apa, vanzatorul ne-a intrebat daca o poate arata unor cumparatori pentru ca nu mai aveau nimic in magazin. Asta desi este o imensitate de magazin care in mod normal are zeci de caravane de tot felul. Acum aproape tot avea semn cu “Vandut”.

Pentru multi timp am crezut ca o caravana este pentru pensionari care pleaca in fiecare vara spre zone cu mare si soare. Realitatea este ca o categorie poate la fel de mare ca pensionarii, este reprezentata de oamenii foarte activi/sportivi care isi doresc flexibilitatea de a ajunge la o zona de antrenament oricand apare cate o clipa libera. 

Si daca tot ne plimbam prin Europa cu casa in spate, m-am gandit sa scriu cate un pic despre locurile pe unde poti parca/campa/manca etc cand esti cu caravana. Astazi despre Grindelwald (si un extra pe cealalta parte a vaii).

In Grindelwald sunt doua campinguri la destanta de mers pe jos de centrul statiunii. Unul dintre ele, Camping Gletscherdorf, se afla destul de aproape de centru insa din pacate nu accepta caini vara deci noi nu am putut sta acolo niciodata. Al doilea, Camping Eigernordwand, este cam la 1 km de Grund deci trebuie sa fii pregatit pentru ceva plimbare pana la restaurante si magazine. Insa accepta caini si are si cateva locuri cu umbra. 

Pentru ca locurile de campare sunt limitate este extrem de greu sa gasiti un loc in lunile de vara daca nu aveti rezervare facuta cu multe saptamani inainte.

In Grindelwald este interzis sa stai cu caravana peste noapte in parcarile publice. Exista totusi o exceptie. Langa gara Grund exista o parcare foarte mare care costa 5 franci pentru 24 de ore. Prima jumatate a parcarii (cea asfaltata) este pentru autocare si masini si nu permite statul peste noapte. A doua jumatate (parcarea pietruita) este insa un loc unde puteti sa staiti pentru o noapte sau doua fara probleme. Este doar o parcare deci nu ai nici o facilitate ( sunt toalete la gara) dar daca v-ati pornit pe ultima suta de metri si nu ati rezervat loc in camping sau daca nu vreti sa platiti preturile enorme elvetiene atunci aceasta parcare este o solutie foarte buna. 

Din Grund pana in centru Grindelwaldului sunt 1.5 km si destul de urcat dar este o plimbare draguta deci trece repede timpul. In Grindelwald gasiti tot ceea ce vreti: de la magazine cu suveniruri la restaurante, brutarii si doua supermarket-uri destul de mari (COOP si VOI).

Tot in centru se gaseste statia pentru autobuzele montane 126 (spre Bussalp), 127 (spre Waldspitz) si 128 (spre Grosse Scheidegg). Informatii despre autobuze gasiti aici.  Daca vreti sa scurtati unele dintre traseele prezentate de mine in postul acesta, autobuzele sunt extrem de folositoare. La fel si cabina catre First care pleaca tot din centru statiunii.

Daca va intereseaza sa mergeti catre Kleine Scheidegg sau si mai sus catre celebra Jungfraujoch parcarea din Grund este amplasata perfect pentru ca puteti lua trenul direct din Grund. Nu trebuie sa mergeti pana in Grindelwald pentru asta. 

O aplicatie extrem de folositoare pentru cei cei merg cu caravana este: parc4night. Gasiti recomandari pentru unde sa petreceti noaptea: campinguri, parcari, locuri un natura care permit camparea etc. Fiecare locatie are fotografii si recenzii deci puteti sa vedeti cam ce va asteapta. Noue ne-a fost extrem de folositoare.

Drum bun si sper sa avem parte de niste luni viitoare mai bune pentru ca noi (ca belgieni) nu prea mai putem merge pe nicaieri in afara granitelor.

Grindelwald


Grund
Parcarea din Grund

Parcarea din Grund

Langa Grund este si un rau

Si o poteca pentru toata lumea


Glacier canyon



Saturday, October 3, 2020

Un traseu in sudul vaii Lauterbrunnen


Nu mai este de mult o surpriza faptul ca zona Lauterbrunnen-Murren-Wengen-Grindelwald este unul dintre locurile noaste preferata (din intreaga lume).

Nu conteaza ca este iarna la schiat sau vara la mers, intotdeauna ai ceva de facut acolo iar privelistile sunt absolut uimitoare.

Vara asa am ajuns iar in zona pentru o mini-cursa de alergare montana (cu conditii de pandemie) organizata de cei de la Eiger Ultra in locul curselor traditionale (care anul asta nu s-au mai tinut). In 2019, eu am participat la cursa de 51 de km iar Cipri la 101 km si cand am auzit ca or sa incerce sa organizeze ceva mai mic nici nu ne-am gandit de doua ori inainte sa ne inscriem. Orice motiv ca sa ajungi sa alergi in zona Grindelwald este unul bun.

Dupa cursa am decis ca daca tot suntem in zona sa trecem pe partea cealalta a "dealului" si sa facem un traseu pe care nu l-am facut pana acum si care era descris tot in cartea "Run the Alps Switzerland : 30 Must Do Trail Runs" de care v-am mai spus.

Iar cartea asta se dovedeste a fi magica pentru ca tot descoperim locuri absolut fabuloase de care nu am auzit pana acum. In cazul de fata traseul incepe din sudul vaii Lauterbrunnen, dintr-un satuc numit Stechelberg.

Am tot umblat prin Lauterbrunnen-Murren-Wengen, dar nu am mers niciodata sa vedem ce este in capatul vaii. De data asta insa o fotografie cu un lac glaciar aflat la capatul traseului, m-a convins imediat.

Si uite asa ne-am pornit pe Stechelberg-Oberhornsee:




Este foarte usor de gasit punctul de plecare pentru ca este capat de drum. Mai departe de atat nu poti merge cu masina. Si pentru ca nu sunt telecabine, trenuri etc care sa te duca in directia in care merg traseele, este foarte liniste si nu o sa gasesti prea multi alti turisti. Am putea numara pe degetele de la doua maini oamenii cu care ne-am intalnit in cele 5 ore de dat din picioare.
 
Traseul este unul relativ usor si daca chiar vrei il poti alerga fara probleme. Insa sunt atat de multe locuri unde sa te opresti pentru poze si pentru admirat incat cel mai bine este sa fii cu cineva care sa fie mai rapid decat tine si sa se ocupe de toate opririle. Sunt si sotii buni la ceva.

Este un traseu al cascadelor. La inceput mergi la baza lor si le vezi cum se rostogolesc pe pantele imense ca mai apoi cand ajungi la punctul cel mai inalt, sa treci pe deasupra lor si sa vezi ghetarii din care vine apa.

Dar va las cu niste fotografii care sa va convinga mai bine decat vorbele mele.


Punctul de pornire

Ni se promit niste ghetari

Si apa

Incet incet ne facem drum catre punctul cel mai de sus

Si de sus vederea catrea valea Lauterbrunnen este geniala. Cu Murren agatat pe marginea muntelui (stanga). Wengen in dreapta.

Asa da plimbare

Ne apropiem de cascade


Noroc ca nu sunt vaci :)

Si am ajuns si la lacul glacial


La racorit picioarele

Gata de coborare



Monday, August 3, 2020

Un traseu de-a lungul ghetarului Aletsch



Ghetarul Aletsch este cel mai mare ghetar din Alpi. Are o lungime de 23 de km si ocupa o suprafata de 81.7 kilimetri patrati. Si pentru ca se afla in Elvetia, este foarte usor accesibil asa ca oricine se poate bucura de el. Nu trebuie sa fii prea bazat pe propriile picioare ca sa ajungi sus. Sunt multiple telecabine care te duc peste tot.

Noi ne-am decis sa mergem acolo inspirati de un traseu de alergare montana prezentat in cartea "Run the Alps Switzerland : 30 Must Do Trail Runs ". Nu ne-a trebuit mai mult de doua poze ca sa ne convingem ca trebuie sa ajungem sa il vedem cu ochii nostri. Mai ales ca am mai facut trasee recomandate in cartea aceasta si mereu am fost foarte placut impresionati de ce am vazut. Nici de data asta nu am fost dezamagiti iar traseul facut cred ca este printre cele mai frumoase in care am ajuns pana acum.

Intregul platou Aletsch este "car-free" asa ca pentru a ajunge in una dintre cele 3 statiuni principale (Riederalp, Bettmeralp si Fiescheralp) trebuie sa  lasi masina in parcarile special amenanjate din Mörel, Betten si Fiesch si sa iei cabina pana sus.

Bettmeralp mi s-a parut cel mai mare dintre cele trei satuce si daca vreti sa stati peste noapte, acolo v-as sfatui sa stati. Sunt destule restaurante unde sa luati masa si cateva supermarket-uri deci sunteti acoperiti pentru orice situatie.

Din Riederalp, Bettmeralp si Fiescheralp incep o multitudine de trasee montane pentru orice nivel si orice interes. Daca insa mersul pe jos nu face parte din planurile voastre de vacanta atunci puteti sa luati inca o telecabina care va duce si mai sus la unul dintre cele trei puncte panoramice: Moosfluh, Bettmerhorn si Eggishorn. Daca vreti sa alegeti unul dintre ele sfatul meu este sa mergeti pe Eggishorn. Mi s-a parut a fi cel mai interesant. Insa nici Bettmerhorn nu este cu mult sub. Fiecare ofera o perspectiva diferita pentru ca se afla in puncte diferite ale ghetarului.

Traseul ales de noi a fost unul suficient de lung incat sa ne treaca prin toate zonele  posibile. Este practic un traseu care face ocolul intregului platou. Si de va tin picioarele si aveti chef, eu il recomand cu toata inima. Este destul de lung (33 de km) insa este relativ usor iar mare parte din el este alergabil. Eu eram destul de obosita si nu au mers picioarele prea bine dar chiar si asa a fost un traseu placut si de care m-am bucurat enorm de mult. Urcarile nu sunt grele asa ca nu o sa suferi cine stie ce. Iar coborarile nu sunt deloc tehnice si (daca vrei) sunt perfect alergabile.



Am parcat masina la Betten Talstation si de acolo am luat telecabina pana in Bettmeralp. Ne-a luat ceva ca sa ne dezmeticim si sa iesim din sat pentru ca Garmin-ul fusese picat pentru cateva zile si nu am putut incarca pe ceas fisierul gpx al traseului asa ca a trebuit sa ne folosim de o aplicatie pe telefon care nu este la fel de folositoare si mai si trebuie sa stai cu telefonul in mana in timp ce alergi (nu tocmai indicat pentru o cineva ca mine). Dar odata ce iei poteca corecta, devine destul de clar in ce directie sa mergi.

Prima parte a traseului, intre Bettmeralp si Villa Cassel (in Riederalp) este de fapt o carare destul de monotona fara multe lucruri interesante de mentionat. Insa odata ajuns la Villa Cassel lucrurile se schimba complet.

Plecarea din Bettmeralp

Poteca catre Riederalp

Golf la 2000 de metri (ca doar nu se retrage ghetarul suficient de repede)

In departare Villa Cassel

Ai posibilitatea ori sa mergi catre ghetar ori sa faci un ocol de 4 km pentru a vizita padurea de pin din spatele vilei. Unii dintre copacii de acolo au peste 1000 de ani, ceea ce ii face sa fie cei mai batrani din Elvetia.



Daca ghetarul este insa singurul motiv pentru care ai ajuns acolo, atunci imediat ce treci de Riederfurka, incepe distractia.

Parte aceasta aflata la capatul ghetarului (langa Riederfurka) nu este la fel de impresionanta ca ce vezi mai tarziu insa mie mi-a placut sa il vad aparand incet incet cu fiecare kilometru facut in plus.






Dupa ce treci de Bettmerhorn cararea merge de-a lungul ghetarului si pentru cativa kilometri parca esti pe alta planeta. Daca ar fi sa recomand o parte din traseu, aceasta portiune (pana la Marjelensee) este cu siguranta ceea ce v-as sfatui sa nu ratati.










Am vazut multe familii cu copii facand portiunea aceasta din  traseu si am impresia ca cel mai scurt este sa porneti de unde te lasa telecabila in Bettmerhorn, sa mergi pana la Marjelensee (sunt in jur de 4 km si nu e de urcat deloc) apoi sa urci la Eggishorn de unde sa iei telecabina pentru intoarcere. O alta varianta este traseul de 9 km Bettmerhorn-Marjelensee-Fiescheralp. Mai ales ca traseul dupa ce treci de Marjelensee este de o frumusete rara. Dupa ce am trecut de ghetar nu ma asteptam sa mai vedem mare lucru, insa portiune de la Marjelensee pana la Fiescheralp m-a cam lasat fara grai.



Dupa Fiescheralp cararea de munte se transforma intr-un drum forestier si poti sa ii dai drumul linistit la picioare pana ajunginapoi in Bettmeralp.



Inapoi la telecabina