Wednesday, June 28, 2017

Cum este sa te scufunzi in celebra "Blue Hole"?

Cred ca am inceput sa caut posibilitati sa facem scufundarea de la Blue Hole chiar de dinainte sa am confirmarea biletului de avion spre Guatemala si Belize. Atat de mult mi-am dorit sa ajung acolo. Asta desi citeam la toata lumea care a fost la scufundari in Belize ca Blue Hole este o mare dezamagire. Toata lumea spunea cat de minunat este la Half Moon (complet de acord - Half Moon este genial) si cat de neinteresant e Blue Hole. Dar tot ei spuneau ca nu ai cum sa nu te duci. Este mult prea tentanta prin celebritatea ei ca sa nu te duci. Deci ne-am dus.

Si bine am facut ca ne-am dus.

Inteleg perfect de ce oamenii spun ca este dezamagitoare. Daca astepti corali si pesti atunci este dezamagitoare la patrat. Pentru ca nu ai nimic de genul asta. Pe cat de colorat si animat este totul la Half Moon, pe atat de lipsit de viata si dezolant e in Blue Hole. E pustiu. E ca si cum ai fi pe Luna. O Luna inundata, este adevarat, dar sentimentul e acelasi. 

Insa daca lasi de o parte asteptarile de corali si pesti colorati si te concentrezi pe ce inseamna de fapt Blue Hole atunci o sa iesi de la scufundare la fel de incantati cum am fost noi. 

Deci cum este sa te scufunzi in Blue Hole?
Este ca si cum ai fi intr-un film de Alfred Hitchcock. 

Ca la fiecare scufundare de pana acum am inceput de pe platoul de deasupra "zidului". De data asta zidul este de fapt marginea la o groapa. O groapa circulara ("sinkhole") de 108 metri adancime si 300 de metri in diametru. Si fata de celelalte scufundari colorate, platoul asta e mai pustiu ca un desert:

Un peste...daca iti vine sa crezi. Minune.

In rest, peisaj selenar

Si daca ai noroc mai vezi si un crustaceu
Apoi incet incet iti faci drum catre marginea gropii si cand te uiti peste nu vezi altceva decat un mare hau. O prapastie fara fund. Si in plus este atat de intuneric incat parca de arunci in neant. 

Indrazneste sa incepi sa cobori. 42 de metri trebuie sa cobori.

Deci hai ca poti

Uite instructorul e deja sub tine
Si ca sa fie si mai interesant - temperatura apei este mult mai redusa odata ce treci dincolo de marginea prapastiei. 

Deci este o prapastie fara fund. E intuneric si e frig. Foarte linistitor :) Si ca sa fie si mai linistitor din cand in cand din intunericul ala unde nu stii ce se ascunde, apar singurii rezidenti permanenti - rechinii.

Prieteni?



Cum? Nu va doriti sa mergeti la Blue Hole? Nu v-am convins?

Ei bine, poate filmuletul de mai jos o sa va convinga. Pentru ca Blue Hole nu este despre o scufundare unde nu vezi nimic. Ci este despre o scufundare intr-o pestera creata intr-una dintre perioadele glaciare si care a fost inundata odata cu terminarea ei. O pestera in care ai stalactite mari de 10 metri lungime si pana la 1 metru diametru. Stalactite vechi de sute de mii de ani. Si oare cat a durat sa formeze o stalactita atat de mare? In plus se pare ca odata candva in trecut, intreaga Blue Hole s-a inclinat asa ca stalactitele sunt toate la un unghi. Nu sunt perpendiculare pe fundul "pesterii". 

Eu sunt persoana din fata celui ce filmeaza. Cea cu labe albastre. Si ca sa vedeti cat de speriata eram de situatie - la un moment dat incep sa ma "joc". Nu inot corect ci fac pe sirena. Fac chiar si cu mana. Scufundarile sunt extrem de relaxante pentru mine. Chiar si cand esti in Blue Hole. Deci nu trebuie sa va fie frica. Este o scufundare usoara daca o faci cu cap.



Pentru mine a fost o experienta care s-a ridicat fara nici un dubiu la statutul de "bucket list" pe care i-l datusem. Este ca din alta lume. Absolut uimitor.

Nu este ceva ce vrei sa faci de fiecare data cand te scufunzi dar este ceva de incercat in viata asta.


Si la sfarsit cateva observatii legate de organizarea unei astfel de vizite:

Orice agentie de scufundari din Belize o sa iti ofere un pachet de scufundari spre Blue Hole. De cele mai multe ori ai trei scufundari incluse: Half Moon, Aquarium si Blue Hole. Ai transportul cu barca si mancare tot incluse. Si un instructor. Daca faci scufundarile din Caye Caulker sau Ambergris atunci trebuie sa fii pregatit sa petreci in jur de 5 ore pe drum in barca (dus-intors). Asta este insa varianta cea mai ieftina. Preturile erau de la 150 de dolari in sus (de persoana). 

Cum am mai spus, noi am ales sa stam in Lighthouse Reef. Adica la 10 minute, cu barca, de Blue Hole. Am pornit dimineata devreme de la Itza Logde si eram primii la Blue Hole. Am terminat scufundarea. Am facut ceva poze pe barca si cand plecam noi, soseau primele barci din Caye Caullker si Ambergris. 

Avantaje pentru alegerea noastra sunt destule. In primul rand ca esti singur. Noi am fost aceeasi 3 scufundatori si doi instructori. Atat. Si a atat de bine sa te bucuri de ciudatenia si straniul scufundarii fara sa ai zeci de persoane in jur. Nici nu iti poti inchipui...

Apoi un alt mare avantaj este ca vizibilitatea e semnificativ mai buna daca esti printre primii. Pentru ca scufundatorii misca nisipul de pe platou si nisipul ala incepe sa curga spre groapa si la sfarsit o sa fii ca intr-o ceata. Deloc placut. Iar asta este unul dintre motivele pentru care barcile din CC si Ambergris merg ca nebunele. Vor sa fie printre primii. Celalalt motiv este ca toata lumea vrea sa faca scufundarea de la stalactite. Si stalactite ai intr-un singur loc asa ca toate barcile incearca sa gaseasca un loc in apropiere de ele ca sa lase scufundatorii. Ceea ce iar nu este foarte evident atunci cand ai zeci si zeci de barci in sezonul de varf.

Deci pentru noi a fost foarte clar ca am luat hotararea buna. Insa platesti un pret semnificativ mai mare pentru toate avantajele astea. Ca intotdeuna  trebuie sa pui in balanta cat vrei sa platesti si ce vrei sa obtii.

Ce as vrea sa subliniez la modul foarte serios e ca scufundarile nu sunt deloc o activitate la care sa alergi dupa pretul cel mai mic. Am auzit povesti de cosmar cu persoane fara certificare duse la 42 de metri in Blue Hole. Persoane care au suferit din cauza narcozei azotului. Persoane care nu stiu cum sa isi verifice aerul si raman fara aer. Persoane care nu respecta timpul de stat la adancime mare si au probleme cu decompresia. Persoane care nu fac oprirea de siguranta si au probleme cu decompresia. Si tot asa. Si toate din cauza faptului ca instructorul nu ar putea fi mai dezinteresat de ce se intampla cu grupul lui. Nu ii pasa. Deci nu faceti economii la bani daca vreti sa faceti scufundari la adancimi mari in general si Blue Hole in special. Tot ceea ce am enumerat mai devreme, ucide. Tineti asta foarte bine minte.

Monday, June 26, 2017

Povesti de la scufundarile din Belize

Inca de la prima scufundare in Lighthouse Reef am hotarat ca instructorul nostru are ochi de peste altfel nu imi explic cum vedea atat de repede toate lucrurile interesante. El ne arata ceva si noi ne uitam 30 de secunde pana vedeam si noi ceea ce vedea el. La prima scufundare, de exemplu, tot arata cu degetul ceva. Si noi ne uitam si ne uitam si ne uitam si nu intelegeam ce ar trebui sa vedem. Pana cand la doar cativa metri de noi au aparut trei Spotted Eagle Rays (o specie de pisica de mare) in toata splendoarea lor. Nu cred ca exista in apa creaturi mai elegante decat ela. Sunt atat de gratioase si nu fac absolut nici un efort ca sa avanseze. Parca plutesc si sunt intr-o continuua transa. 


Nu am vazut niciodata un grup de trei pana acum. Si eram in al noulea cer dupa intalnirea cu ele. Insa am invatat destul de repede la urmatoarele scufundari ca nu Spotted Eagle Rays sunt peste tot in sezonul in care am fost noi. Peste tot insemnand pana si pontonul de la cazarea noastra (Itza Lodge). Asta nu inseamna ca nu am fost la fel de fericita sa le vad si la toate celelalte scufundari pe care le-am facut.

Am avut insa o scufundare care le-a depasit pe toate celelelte prin cat de spectaculoasa a fost. De departe cea mai buna scufundare de pana acum si una de care nu vom uita vreodata. 

Am sarit in apa si am inceput imediat coborarea. Ca la toate scufundarile din Belize, prima data ajungi pe platoul de deasupra zidului. Si ma plimbam nitel in asteptarea celorlalti scufundatori cand il vad pe instructor ca ne arata semnul de testoasa. Ma uit si vad o testoasa adult plimbandu-se nestingherita la doar doi pasi de noi. Intre timp toata lumea e jos si incepem sa inotam catre zid cand aud cum instructorul bate in tancul lui cu aer ca sa ne faca atenti si ne arata semnul de recgin. Pana atunci nu vazusem decat White Tip Sharks care sunt niste rechini destul de mici. Sub 1 metru lingime cred. Si ma asteptam sa vad acelasi lucru si acum. Si ma uitam eu in directia indicata de instructor cand...hopa...fix in fata mea Hulk Hogan (in tinerete). O chestie de vreo 2 metri lungime si numai muschi. Care venea hotarat sa vada care-i treaba cu musafirii astia care par ca se ineaca :) Si asa am aflat si eu ca rechinii pe care o sa ii tot vedem de acum inainte sunt Caribbean Reef Shark. Adica rechin in adevaratul sens al cuvantului. Nici nu pleaca bine rechinul de langa noi ca instructorul bate iar in tub si ne face semn ca e o pisica de mare. Una mare de data asta. Si ma tot gandeam ca nu are cum sa fie mai bine de atat. Ca asta e maximul absolut de la scufundarile din Belize doar ca rechinul si pisica de mare au decis ca nu au altceva mai bun de facut si ca stau cu noi pentru restul scufundarii. 50 de minute s-au plimbat pe langa noi. Si in plus fata de cele doua specimene intalnite inca de la inceput, am mai vazut inca vreo 3 rechini si tot atatea pisici. 

Daca pisicile de mare sunt eleganta intruchipata, rechinul este puterea intruchipata. Te uiti la el si parca ar fi un culturist care a luat steroizi toata viata. Numai muschi. Si cand se misca parca ii face o favoare apei ca trece prin ea. Absolut impresionant. 



Alta data cand instructorul s-a dovedit a avea ochi de peste a fost in cazul asta (va rog sa va uitati la film inainte sa cititi poveste de mai jos): 


Instructorul tot arata ceva pe fundul apei. Si ma uitam si nu vedeam decat nisip. Ar fi trebuit sa fiu chiar deasupra a ceea ce arata el dar tot nu vedeam absolut nimic. Pana cand de o data se vede ceva ca o gura. Sau poate o branhie. Sau poate altceva. Si ma tot gandeam ce vietuitoare ar putea sa fie asa cand de o data "vietuitoare" decide sa se mute un pic si vad ca era de fapt o pisica de mare (Southern stingrays). Si pentru ca era deranjata de paparazzi nepoftiti s-a mutat un pic mai departe. S-a asezat pe nisip si a miscat un pic din aripi. In 2 secunde era complet acoperita de nisip si iar invizibila. Filmul de mai sus este facut dupa ce ne-am mutat la noua locatie unde se ascunsese in nisip. Deci stiam unde e. Altfel am fi trecut pe langa ea fara sa stim.

Povesti cu rechini de 2 metri si pisici de mare veninoase. Poate nu e chiar pe placul tuturor. Asa ca o sa spun si povestea cu cea mai adorabila creatura intalnita la scufundari: un pui de broasca testoasa. Am vazut multe broaste testoase pana acum si o sa imi aduc aminte toata viata de scufundarea din Perhentians cand am stat cred ca jumatate de ora si ne-am uitat la o testoasa cum pastea iarba de pe fundul oceanuluiu mai ceva ca o vaca. Dar niciodata pana acum nu vazusem un pui. Si daca un adult e adorabil, un pui este si mai si. O scumpete de individ care a pozat fara sa dea semne de plictiseala vreo 15 minute pentru noi. Nu stiu exact cine era mai curios: el sau noi.


Am pus numai filmulete cu creaturi mai mari si/sau mai rare insa realitatea e ca la scufundari nu numai creaturile de genul asta conteaza. De multe ori esti efectiv ca intr-un acvariu. Inconjurat de mii si mii de pesti de toate culorile si formele. Si iti di seama cat de orocos esti sa fii acolo si sa ai parte de asta ceva. Or fi ei, pesti obisnuiti. dar sunt multi :)




Friday, June 23, 2017

Cum sunt scufundarile in Belize?

- Cum sunt scufundarile in Belize?
- Extraordinare. Spectaculoase. Cele mai bune din lume!

Cam astea au fost raspunsurile de fiecare data cand am intrebat alti scufundatori cum e in Belize. Dar sincer nici un moment nu ne-am asteptat sa fie atat de frumos.

Tot auzisem ca in Caraibe, in comparatie cu Asia de Sud Est, este mult mai putin impresionant reciful. Insa Belize este acea exeptie care da peste cap orice top.

Am iesit de la prima scufundare cu maxilarul luxat de uimire. Nu am vazut niciodata pana acum un recif atat de sanatos. Coralii sunt foarte sanatosi. Pesti cu duiumul. Mii si mii de pesti colorati. Rechini, pisici de mare, broaste testoase. Tot ce vrei si ce nu vrei. 

Daca cineva m-ar intreba unde recomand sa mearga la scufundari as spune Belize fara sa ma gandesc o clipita.

Dar va rog sa tineti minte ca noi am facut scufundarile in atolul Lighthouse. Nu stiu cum este in locurile mai aproape de tarm. Lighthouse Reef este insa absolut extraordinar. Si scufundarile de la Half Moon Caye nu degeaba sunt trecute prin listele cu cele mai frumoase scufundari din lume. O sa imi aduc aminte de scufundarea aia pentru tot restul vietii mele.

Si acum sa inchei descrierea subiectiva si sa trec si la cateva informatii folositoare.

Scufundarile in Belize (repet eu vorbesc de cele din atoli) sunt foarte usoare. Vizibilitatea este foarte buna. Temperatura apei perfecta, Curent nu prea e. Sunt scufundari pe care poti foarte usor sa le faci doar pana la adancimi mici deci daca vrei sa nu treci de 8 metri poti foarte usor sa te opresti la 8 metri fara sa pierzi prea mult. Daca vrei sa ajungi pana la 40 de metri poti sa foarte lejer sa ajungi pana la 40 de metri si tot sa vezi extreordinar de multe lucruri. Asta pentru ca toate scufundarile au fost - "wall dive". 

Sunt scufundari perfecte pentru incepatori din punctul meu de vedere.

Ce inseamna "wall dive"? Pai este fix ceea ce ii spune numele. Cand intri in apa (intrarea se face de pe barca nu sunt scufundari de pe tarm) si te uiti in jos o sa vezi fundul apei foarte aproape. Adancimea in acel punct este 5-8 metri. Ai corali frumosi. Ai pesti de tot felul. Si din cand in cand mai ai si surprize...placute.

Asa arata cand cobori. Plat. Plin de corali. Adancime mica.

Ati reusit sa descoperiti testoasa din poza asta? Aia cu labe sunt eu nu testoasa :)




Mereu ma simt de parca as fi intr-un  acvariu


Inoti un pic si apoi ajungi la "zid". 

Daca va uitati bine, mai departe de scufundatori parca nu se mai vede nimic

Parca se termina platoul, nu?

De pe marginea zidului, te uiti in jos si de cele mai multe ori nu se mai vede fundul apei. E un hau cat toate zilele. Daca ai vertigo s-ar putea sa descoperi cu uimire ca poti sa il ai chiar si sub apa.

Chiar se termina. Si asta e marginea la zid.

Hai curaj....
Unde o fi fundul la apa?
Cobori de-a lungul zidului pana la cea mai mare adancime pentru scufundarea respectiva si apoi te lasi purtat de curent si te uiti la zid. E ca si cum te-ai uita la un film. Doar ca in loc sa se deruleze imaginea in fata ochilor tai, te muti tu fata de imagine. 

In lungul zidului.

Tot in lung de zid.

Explicatie pentru perspectiva corecta: Poza asta e facuta de jos in sus.

Si cum te duce incet curentul de-a lungul zidului si te uiti la toate formatiunile alea ca dein alta lume, incet incet incepi sa urci iar spre partea de deasupra unde iti faci oprirea de siguranta (3 minute la 5 metri) si gata. Dar pentru ca oprirea de siguranta este atat de aproape de fundul apei si ai atatea lucruri de vazut, e o oprire foarte usoara. In Thailanda unde adancimea pentru scufundari era 30-35 de metri ca sa ajungi la ceva, opririle de siguranta erau "in the middle of nowhere" si era extrem extrem de greu sa stai acolo fara sa te uiti la ceas. Nu aveai nici un reper. Uram partea aia din scufundare cu toti porii mei. Pentru ca imi e mereu frica sa nu ma trezesc iesind la suprafata mult prea devreme (ceea ce nu e deloc bine pentru sanatate). Stateam atat de incordata, cu ochii lipiti de ceas si incercand sa imi controlez respiratia ca sa stau fix la adancimea corecta incat ieseam de acolo cu dureri de spate (de la cat de incordata eram). In Belize insa  era o placere. Nici nu iti dateai seama cand a trecut timpul. Un peste ici. Unul colo. Mai cate o pisica de mare. Mai cate un peste camuflat. Si ma trezeam ca sunt singura care nu a iesit la suprafata. 

Si din cand in cand ai si musafiri. Mai un rechin...
Mai o pisica de mare
Concluzia este ca daca va doriti sa va luati certificarea, Belize e un loc foarte potrivit.
Daca sunteti un scufundator cu experienta, Belize tot potrivit este.
Belize are ceva pentru toata lumea. Indiferent ce iti place si indiferent cata experienta ai.



Thursday, June 22, 2017

Itza Diving Lodge - Locul meu ideal de cazare

Una dintre sursele mele principale de inspiratie pentru traseele de calatorie este G Adventures.
Nu am calatorit niciodata cu ei (am fost in schimb cu Intrepid si Oasis Overland) dar ii urmaresc de ani de zile.
Este unul dintre locurile unde ma intorc mereu si mereu ca sa mai arunc un ochi si sa vad ce destinatii mai au in prim plan si ce topuri au mai facut.
Si de fiecare data cand planuiesc un traseu pornesc de la ce au ei propus si modific in functie de interesul propriu.

La fel s-a intamplat si cu aventura noastra Central Americana. Am vazut acum 7-8 ani un traseu de 23 de zile prin Mexic, Guatemala si Belize si mi-a placut atat de mult incat l-am trecut cat ai clipi la "Bucket list". A devenit genul acela de idee care aparea mereu in discutie cand ne gandeam pe unde sa mai mergem. 
La asta s-a adaugat apoi faptul ca ne place mult sa mergem la scufundari si Belize este intotdeauna in topurile cu cele mai impresionante locatii pentru scufundari. 
Deci cand am vazut o promotie la biletele de avion spre Guatemala nu am stat prea mult pe ganduri si m-am pus pe treaba.

Itinerariul s-a schimbat insa destul de mult fata de cel initial de la G Adventures pentru ca am pus scufundarile pe primul loc si am construit intreaga vacanta in functie de asta. 

In Belize gasesti a doua cea mai mare bariera de corali din lume asa ca in nici un caz nu vei duce lipsa de locuri pentru scufundari. Sunt poate mii de locatii care mai de care mai tentante. Insa cu cat citesti mai mult cu atat vei vedea ca cele mai bune locatii par a fi cele din cei trei atoli:  Turneffe, Lighthouse si Glover. 

Turneffe este atolul cel mai apoape de tarm si cel mai mare dintre cele trei ca suprafata. Este insa si cel mai dezvoltat dintre ele si cu cel mai mare numar de posibilitati de cazare.
Glover este cel mai departe de tarm si cel mai putin dezvoltat.
Lighthouse este undeva la mijloc intre cele doua (si ca pozitionare si ca dezvoltare) insa este cel mai celebru pentru ca este locul unde se gaseste Blue Hole. Nu cred ca sunt prea multi oameni pe lumea asta care sa nu fi vazut vreo fotografie cu Blue Hole. Si nu cred ca exista scufundator pe lumea asta care sa nu isi doreasca sa faca Blue Hole asa ca alegerea noastra a fost cat se poate de usoara: ne doream sa stam intr-un atol pentru ca vroiam sa fim in locurile cu cele mai spectaculoase scufundari si vroiam Lighthouse Reef pentru ca ne doream sa facem Blue Hole.

Ce inveti insa destul de repede cand cauti cazare in atolii din Belize, este ca nu prea ai multe posibilitati si ca invariabil toate sunt extrem de scumpe (cerere mare si oferta mica=pret pe masura). In Long Caye (Lighthouse Reef) sunt, de exemplu, doar trei posibilitati: Huracan, Calypso si Itza Lodge. Pe care le-am intors pe toate fetele si le-am analizat si le-am rasanalizat si am decis ca Itza Lodge este cea la care vrem sa stam. Si sincer bine am facut pentru ca este de departe cea mai frumoasa cazare de acolo.

Long Caye se afla la aproape 100 de km ( pe apa evident) de Belize city si singurul mod in care poti sa ajungi pe insula este cu o barca de la cazarea unde o sa stai. Toate cazarile de acolo au programe standard de 4 zile sau o saptamana asa ca singurele zile in care merge barca este miercurea si sambata. In restul zilelelor poti sa ceri transport doar pentru tine insa te costa 650 de dolari de barca "one way". 

Ne-am intalnit cu capitanul nostru pe pontonul din Belize City si primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost cat de mica este barca. 500 de cai putere pentru cele doua motoare si o barca cat o coaja de portocala. Nu promitea nimic de bine. Iar la asta s-a adaugat indemnul capitanului sa avem grija sa dam toate bagajele sa le adaposteasca de apa pentru ca o sa fie o calatorie extrem de agitata. Batea un vant serios si erau valuri cat sa dai si la altii. Cica nu o sa fie deloc confortabil.

Si s-a tinut de cuvant nu gluma. 100 de km facuti in doua ore intr-o masina de spalat. Am fost efectiv ca intr-o masina de spalat. Si daca as fi sarit in apa si as fi inotat vreo jumatate de ora si tot as fi fost mai putin uda decat cum am iesit din barca aia. Din cele doua ore cat a durat drumul nu cred ca am stat cu ochii deschisi mai mult de 5 minute. Nu de frica ci pentru ca era fizic imposibil de la cata apa imi venea pe fata.

Noi veneam tocmai din Flores (Guatemala) asa ca eram porniti de la 4 dimineata. Timp in care am stat 7 ore intr-un autobuz nu tocmai confortabil, am dat cu subsemnatul la vama timp de peste o ora ca nu ne credeau aia ca suntem turisti, apoi am mai traversat si pe jos Belize City care este fix ce imi apare in minte daca ar trebui sa vizualizez un ghetou cu negri in care isi dasfasoara actiunea un film american cu lupte intre bande rivale. Cele doua ore din masina de spalat au pus capac. Eram nitel cu nervii pe bigudiuri.

Dar m-am dat jos din barca si am crezut ca am aterizat in Paradis. 

Pe ponton ne astepta tipa care se ocupa de Itza lodge. Cu un zambet mare pe fata si bunavointa cat pana la cer. Imediat in spatele ei, un nene cu cocktailuri si cu acelasi zambet nelipsit. Se anunta numai de bine.

Am trecut de primii palmieri si am inceput sa disting si unde o sa stam noi. Si mi-am dat seama ca da - va fi numai de bine. 

Itza Diving Lodge nu este o locatie luxoasa. Este insa tot ceea ce imi doresc eu mai mult de la o cazare pe plaja. Este pe o insula mica, fara drumuri, fara magazine, fara baruri, fara discoteci, fara turisti multi, fara locuitori permanenti, fara mai nimic de fapt. Pe insula sunt doar cele trei hoteluri mentionate mai sus. Atat. Si maximul de turisti e undeva pe la 40  probabil. Insa noi eram in low season asa ca la Calypso nu era nimeni. La Huracan doar o familie. Si la noi 9 persoane. 

Deci nu numai ca eram in paradis dar eram intr-un paradis aproape personal. Fix pe gustul meu.

Esti pe o insula in mijlocul lui Nicaieri si inca ceva mai departe, asa ca trebuie sa intelegi ca totul este adus din Belize City. Absolut totul. Pana si apa potabila. De fapt mint. Ai se ceva produs local: nucile de cocos. Poti sa mananci nuci de cocos cate vrei. Ti le aduni singur si sunt gratis. Trebuie doar sa convingi pe cineva sa ti le desfaca daca nu esti prea bun cu manuitul macetei (ceea ce e cazul nostru).  Si pentru ca scufundatorii vaneaza Lionfish, din cand in cand poti avea si Lionfish la cina. Si "conch" e tot local si e "carne" de baza pe acolo (nu stiu sa traduc asa ca am pus numele englezesc ca sa stiti ce sa cautati pe google). De fapt nu numai acolo. Si in Caye Caulker tot la fel era. Daca mergeai la restaurant aveai mereu de ales intre: porc, pui sau conch.

Si tot pentru ca esti in mijlocul lui Nicaieri esti dependent de energia generata cu panouri solare. Deci curentul electric si apa calda sunt cam cu portia. Iar toaletele sunt toalete cu compost pentru ca nu exista  canalizare. 

Daca nu poti sa traiesti cu electricitate limitata, fara tv si folosind o toaleta cu compost, Lighthouse Reef nu e sigur pentru tine. Daca poti renunta la "lux" insa, o sa descoperi o cazare de poveste.

Si desi totul e adus de pe tarm, mancarea a fost absolut extraordinara. Bauturile la fel. Totul extrem de curat. Totul foarte bine pus la punct. Iar scufundarile au fost cele mai frumoase scufundari din viata noastra. Despre asta o sa tot scriu. Ce vreau sa mentionez acum e doar ca cei doi manageri de la Itza sunt si instructorii pentru scufundari. Si ambii  stiu foarte bine ce fac. Au foarte mare experienta in zona. Stiu locurile de scufundat foarte bine. Echipamentul este bun. Sunt pregatiti pentru cazuri care necesita prim ajutor. Nu am absolut nimic de reprosat. Totul a mers ca uns.

Daca vreti scufundari foarte foarte frumoase sau chiar snorkeling de calitate atunci nu as sta nici o femtosecunda pe ganduri - Itza Lodge.

O sa pun un filmulet ca sa vedeti la ce ma refer. Filmuletiul  nu este editat in nici un fel si este plimbarea de la ponton pana la cazare. Enjoy!








Tuesday, June 20, 2017

Impresii despre Guatemala si Belize

Dintr-un motiv sau altul, imi este intotdeaua mai usor sa incep povestile de vacanta cu concluzia. E catalizatorul care ma face sa ma pun pe scris. Urnitul e cel mai greu la mine :) Asa ca si de data asta incep "serialul" cu impresia pe care ne-a lasat-o cele doua tari si apoi o sa spun mai in detaliu si ce am vizitat. 

A fost prima noastra vizita in America Centrala si nu stiam exact pentru ce sa ne pregatim. Mai ales ca nu cunoasteam pe nimeni care sa fi fost pe acolo pe cont propriu asa ca cei care isi dateau cu parerea despre destinatia noastra de vacanta o faceau bazat pe niste idei preconcepute care in nici un caz nu ne incurajau in vreun fel. Aveam asteptari mari de la anumite locatii dar eram si pregatiti pentru ce este mai rau pentru lucruri gen siguranta personala, curatenia, transportul etc. Dar cum noi ne ghidam dupa idea ca pentru a-ti face o idee corecta despre un loc atunci trebuie sa il vezi cu ochii tai si sa te convingi pe propria piele, ne-am facut curaj si am plecat hotarati sa fim deschisi la ce ni se va asterne inainte.

Ni s-a repetat la infinit ca in cel mai bun caz vom fi doar talhariti. In cel mai rau caz...imaginatia nu are limite pentru ce ni se poate intampla.

In general incerc sa ma tin departe de a pune etichete cu: sigur, nesigur, nebunesc etc unei locatii pentru ca este un subiect extrem de...subiectiv. Daca mie nu mi s-a intamplat nimic rau evident ca am tendinta sa spun ca totul e OK. Daca tu ai avut nenorocul sa fii talharit evident ca vei spune ca este foarte periculos. Si nici macar cifrele oficiale care cica sunt folosite sa se faca tot felul de topuri, nu sunt prea obiective. Un exemplu clasic e ca nu o sa se tina cont de numarul de furturi ca atunci SUA si Canada ar fi pe primele locuri. Si apoi este "frica". Frica ce influenteaza extrem de mult perceptia omului asupra unui loc. Locuri pe care impreuna cu Cipri nu am nici o problema sa le vizitez, le-as vedea cu totul altfel daca as fi singura. Subiectul e unul complicat si incerc tot mai mult sa nu mai incerc sa conving lumea ca anumite locuri merita vizitate si ca nu sunt deloc cum apar la televizor (Belgia e unul dintre ele mai nou iar Romania e exemplul clasic pe care l-am tot aparat in fata strainilor de mai bine de un deceniu). Imi spun parerea doar daca omul chiar e deschis la explicatii. Altfel e lupta cu morile de vant. 

Iar in cazul tarilor de acum (Guatemala si Belize) cifrele nu sunt deloc in avantajul lor. Apar extrem de des prin topurile cu cele mai periculoase locuri din lume pentru turisti (evident ca nu includem zonele cu conflicte armate aici) si m-am obisnuit destul de repede cu ideea ca nu va fi iubita mea Asie de Sud Est unde ma simt mai in siguranta decat in orasul natal. A fost insa un risc asumat. Am pus in balanta ce as castiga si ce as pierde daca as renunta sa vizitez locatia asta si am decis ca trebuie sa mergem. Nu m-am aruncat insa cu capul inainte si am invatat din povestile "negre" de pe internet. Si ca sa dau cateva exemple:
  • Au existat cazuri de turisti care erau la hiking singuri si care au fost talhariti. Asa ca de fiecare data cand am vrut sa facem un anumit traseu am intrebat sa vedem cat de sigur este. La unele am luat un ghid. Pe altele le-am facut singuri dar nu am luat la noi nimic de pret. Adica puteau cel mult sa imi fure cativa zeci de euro si telefonul  ca in rest nu aveam nimic. 
  • Am evitat sa mergem noaptea prin zone ciudate sau sa avem transportul astfel incat ajungeam intr-o locatie necunoscuta in miez de noapte. 
  • Am organizat intotdeauna transferul de la locul unde ajungeam cu transportul in comun la hotel cu cei de la hotel. Pentru 2-3-5 euro in plus am stat fara nici o grija si totul a decurs ca uns.
  • Am avut o borseta din aia mica de purtat pe sub haine pentru pasaport, un card si ceva bani. In cazul in care eram talhariti si/sau ni se fura bagajul cel putin sa ramanem cu pasapoartele ca in rest ne descurcam noi.
  • In Belize City am luat un  taxi chiar si pentru 1.5 km cat era de la hotel pana la autogara pentru ca era dimineata devreme si orasul ala e de departe cel mai ciudat oras in care mi-a calcat piciorul. Nu as recomanda nimanui sa stea peste noapte acolo decat daca chiar e neaparata nevoie.
Este foarte adevarat ca am fost extrem de precauti si nu am lasat garda jos pentru ca eram porniti cu ideea ca este mai periculos decat media. Insa in realitate cred ca lucrurile s-au schimbat enorm in ultimii ani atat in Guatemala cat si in Belize. Pentru ambele tari, turismul este o sursa importanta de venit asa ca ambele tari au lucrat serios la rezolvarea problemelor legate de siguranta turistilor. Traseele de hiking de exemplu sunt patrulate de politie si numarul talhariilor a scazut extrem de mult. Atat de mult incat langa Atitlan de exemplu cei de la hotel (care lucrau de ceva ani acolo) nu se confruntasera niciodata cu astfel de cazuri desi din precautie (sau alte motive) inca mai atrageau atentia ca exista un risc sa mergi la hiking singur.  La fel cu autobuzele oprite in miez de noapte si turistii talhariti. Si alte situatii de genul asta. Era politie peste tot si oamenii pareau interesati sa isi faca munca. Adica nu stateau acolo doar ca sa treaca vremea. 

Concluzia noastra a fost ca: da, cazuri au fost si imaginea de loc periculos nu este complet nejustificata. Insa noi ne-am simtit in siguranta (cu exceptia Belize City unde nu as mai calca nici platita) si situatia nu cred ca mai e deloc asa cum era acum ceva ani. Daca astea sunt cela mai periculoase tari din lume atunci inseamna ca stam chiar bine....

Dar va rog eu frumos sa va amintiti ca sfaturile de mai sus sunt valabile insa pentru orice destinatie din lumea asta. Indiferent ca e Europa sau pe te miri unde prin lumea asta. De mult prea multe ori lasam garda jos crezand ca suntem in siguranta si atunci suntem cele mai usoare prazi. 

Este mizerie si nu ai ce manca. 

Si asta am auzit de nenumarate ori. Dar intotdeauna de la oameni care nu au pus piciorul pe acolo deci nu am luat-o deloc ca litera de lege. Si bine am facut. Pentru ca ambele afirmatii sunt niste prostii. Amandoi am ramas foarte placut impresionati de cat de curat era. Ne uitam de exemplu in Rio Dulce sau in Atitlan ca nu era nici o punga sau vreo sticla de plastic aruncate in apa. In ambele locuri se discuta foarte mult despre educarea populatiei sa nu arunce lucruri in apa si in ambele locuri se investea serios in reciclare. Probabil ca a fost si o perioada in care lucrurile nu erau atat de "roz" ca acum insa actiunile gen "Salvati lacul Atitlan" si altele de genul asta, au un efect cat se poate de vizibil. Cred ca Guatemala este de departe cea mai "curata" tara in curs de dezvoltare in care am ajuns pana acum. Iar Belize este un exemplu pentru ce inseamna protejarea mediului chiar si pentru tarile dezvoltate. Stiu ca sunt vorbe mari insa asta e impresia cu care am ramas eu. 
Ce sa va zic de mancare? Ca cel mai bun mic dejun din lume e in Guatemala? Iar o sa ziceti ca sunt vorbe mari dar zau ca mai ca nu am plecat cu borcanul de fasole in bagaj :) A fost clar pe gustul meu. Iar porc ca de pe gratarul de pe plaja din Belize nu mananc decat atunci cand isi mai face cineva pomana cu mine si imi da o bucata de carne de porc crescut la mine in sat. Imi dau o mana si un picior pentru carne de porc de-ala. Daca nu va place porcul sau fasolea sau bananele prajite, poate ca nu o sa fiti la fel de entuziasmati ca mine dar zau ca variante sunt pe gustul oricui si pe buzunarele oricui. In nici un caz nu e adevarat ca magazinele sunt goale si nu ai ce manca. Indiferent ca esti turist sau localnic.

Nu vor fi multi turisti

Guatemala primeste anual in jur de 2 milioane de turisti.  Belize in jur de 1.3 milioane. Tinand cont ca la Oktoberfest sunt vreo 7 milioane de vizitatori, numarul de turisti din Guatemala si Belize pare cam mic. Daca compari cu Iran insa unde erau doar vreo 40000 de turisti straini cand am fost noi, pare imens. La fata locului insa am ramas uimiti de cat de putini turisti erau. Este complet adevarat ca noi am fost in afara sezonului de varf insa la orice atractie am fost era aproape pustiu. Stii cum e sa mergi sa vezi rasaritul de pe o piramida Maya de 70 de metri inailtime si sa fii acolo doar tu si alti 6 oameni? Mergeti la Tikal si o sa vedeti. Absolut uimitor. 

In plus nu am intalnit nici macar 1 turist chinez. Sau 1 turist japonez. Daca nu vreti gloate de chinezi atunci Guatemala si Belize sunt pentru voi.

Belize este "bucket list destination" daca esti scufundator

O sa tot scriu despre asta insa ce vreau sa zic de la bun inceput este ca nu am vazut niciodata pana acum un coral atat de sanatos. Chapeau....Nu am cuvinte de lauda. De departe cele mai bune scufundari de pana acum.
Trebuie sa vorbesti spaniola ca sa te descurci

Belize a fost colonie britanica asa ca limba oficiala este engleza. Mai simplu de atat nu exista.
In Guatemala insa e de preferatsa stii ceva spaniola. Macar cifrele si directiile. Si evident "vino tinto" si "vino blanco". :)

Scump sau nu

Daca esti obisnuit cu Asia de Sud Est atunci vei fi un pic socat de preturi. De multe ori vei fi un pic mai mult socat de preturi. Nu sunt tari iefitne. Asta e clar. Si de multe ori nu premesti prea mult chiar si pentru sume insemnate de bani. 

De multe ori in Belize ma gandeam ca se vorbeste engleza, preturile la alcool sunt ca in SUA, obezitatea la fel, te puteai crede lejer in SUA. Pentru cineva care locuieste intr-o tara in care la bar platesti vreo 2.5 euro pe o bere buna si un 2 euro pe un pahar de vin destul de bun frantuzesc, sa platesti 5 euro pe un pahar de vin de Chile de duzina sau 3 euro pe o bere care a uitat sa contina si alcool, e cat se poate de enervant. Pentru americani era foarte OK, pentru noi era mereu cu ridicat de spranceana.
Antigua este atat de scumpa incat parca ai fi in vestul Europei. Intr-o seara am mers la un restaurant mai elegant ca sarbatoream ceva ani de casnicie si am platit 80 de euro pentru 2 persoane. Iar mancarea nu era ceva iesit din comun. A fost bun dar a fost mancare normala. Nimic sofisticat. 

Daca vrei sa mergi la scufundari intr-unul din atolurile din Belize trebuie sa fii pregatit sa platesti de la 1200 de euro in sus de persoana pentru 4 nopti si 8 scufundari (mancarea si tranferul cu barca sunt incluse in pret)..

O excursie de doua zile pe vulcanul Acatenango e 169 de dolari. O excursie de o zi sa faci o scufundare la Blue Hole si doua scufundari in Lighthouse reef e 150 de dolari. 

Cum ziceam: nu e deloc ieftin daca vrei sa calatoresti confortabil. Nu este ca prin Asia de Sud Est unde mereu spun ca poti calatori super luxos la un pret de nimic. Insa anumite destinatii merita din plin pretul platit - cum a fost Lighthouse Reef. Altele insa merita evitate (Antigua) mai ales ca sunt locuri mai putin turistice care sunt mult mai prietenoase cu buzunarul si mult mai placute ochiului. O sa scriu mai pe larg la fiecare in parte in ce categorie le incadrez.

Mai mergem pe acolo au ba?

In mod sigura da. Si nu departe in viitor ci chiar pentru urmatoarea vacanta ne uitam de ceva in aceeasi zona. Iar asta cred ca spune multe despre cat de mult ne-a placut si cu ce senzatie am ramas la sfarsit de vacanta. A fost un loc care ni s-a potrivit. Si asta e tot ce conteaza.


Fuego - un vulcan cat se poate de activ

Cand ai Tikalul numai pentru tine

Caye Caulker

Plaja, palmieri, cocktail...check check check

Rio Dulce

Atitlan

Va ziceam de mic dejun...

Monday, May 15, 2017

Cateva sfaturi pentru scufundarile din Thailanda (Surin si Similan)

"Liveaboard" sau "day-trips"?

In mod clar "liveaboard". Insulele Surin si Similan nu sunt aproape de Phuket, Phi Phi, Khao Lak sau altceva. Daca vreti sa faceti excursii doar de o zi trebuie sa fiti pregatiti sa petreceti foarte mult timp pe drum si sa faceti doar doua scufundari in ziua aia. Este extrem de obositor. Ineficient. Si in plus e mult prea scump.

Cate zile pe barca? 

Noi am ales pachetul de patru zile/patru nopti, 13 scufundari si cred ca a fost cea mai buna alegere. Mai mult de atat cred ca ar fi devenit plictisitor pentru ca scufundarile se cam repeta. Iar mai putin nu ar fi fost de ajuns. Probabil depinde foarte mult si de atmosfera de pe barca insa noi am avut norocul sa fim cu un grup foarte OK si sa fim extrem de multumiti de conditiile de pe barca si de profesionalismul celor de la Sea Dracon Dive Center. Ne-am simtit super super bine. Parca a zburat timpul. Cred ca si pentru ca ne-am simtit atat de bine pe barca asta, ne-a displacut atat de tare cea din Halong Bay. Parca universul ar fi vrut sa ne ofere exemple de "Asa da" si "Asa nu" in aceeasi vacanta.

Ce experienta trebuie sa ai? 

Toate scufundarile pe care le-am facut in Surin si Similan au depasit limita de 18 metri pe care o ai daca detii doar certificarea de Open Water. Ca sa ai voie sa te scufunzi la peste 18 metri trebuie ori sa ai certificarea de Advance Open Water ori cursul de Deep Diver. Ambele pot fi insa facute pe liveaboard deci daca aveti doar Open Water vorbiti cu o agentie si hotarati cum e cel mai bine sa procedati mai departe ca sa puteti sa ajungeti pana la 40 de metri adancime.. Dar trebuie tinut minte ca nu sunt scufundari foarte usoare. Este adevarat ca nu sunt nici extrem de grele dar nu sunt tocmai bune pentru incepatori. Si orice agentie care se respecta o sa va spuna ca un "liveaboard" in Surin si Similan nu este pentru cei ce vor certificarea de baza adica Open Water sau doar sa incerce o scufundare. Daca cineva va spune altceva, va rog eu frumos sa nu mergeti cu ei. Noi ne-am luat certificarea in Gili unde trebuia sa ajungem doar pe la 8 metri adancime ca sa vedem niste corali uimitori, pesti cat cuprinde, testoase etc etc etc. In Surin si Similan la 8 metri nu ai mai nimic si va garantez ca nu vreti sa faceti prima voastra scufundare fara sa vedeti nimic. Ca nu o sa mai faceti alta.  In plus ca incepator vrei scufundari faca un curent puternic si fara treceri inguste printre pietroaie. Vrei sa fie cat mai usor ca sa te poti concentra pe invatat "skill"-uri de baza si cat mai frumos ca sa te convinga sa mai faci si altele. Surin si Similan nu sunt asa.

Cum mi s-a parut Surin si Similan comparat cu Gili sau Perhentian? 

Sunt diferite. Foarte foarte diferite.
Cea mai importanta diferenta este evident adancimea la care trebuie sa te scufunzi. In Gili si Perhentian 8-10 metri sunt media. Si vezi toate minunatiile din lume. In Surin si Similan esti la peste de 30 metri. Mai mereu. Pana si scufundarile de noapte (adica a patra scufundare a zilei) erau la 28 de metri. Iar cel mai vizibil efect este lipsa culorii. La 30 de metri adancime nu mai vezi rosu deloc. Iar celelalte culori sunt si ele destul de spalacite. Din cauza asta coralii mi s-au parut mult mai putin impresionanti. Nu pareau la fel de colorati si de plini de viata. Totul era mai gri. Ce face insa zona sa iasa in evidenta este topologia. Sunt bolovani mari de zeci de metri, aglomerari de bolovani de tot felul, cateva ziduri destul de impresionante (pentru cine vede prima data un zis si nu a facut vreun "wall dive" in viata lui), treceri foarte inguste printre roci etc etc etc. Complet diferit fata de ce vazusem pana atunci. Si mi-a placut. Mi-a placut foarte mult. Mai ales trecerile prin tot felul de deschizaturi inguste de abia de strecurai. Deci, daca nu ati vazut pana acum asa ceva eu zic sa ii dati o sansa. S-ar putea sa va cucereasca

Ce vezi?

De toate pentru toti. Multi pesti mici si colorati. Eu pot pluti o ora intrega deasupra unei anemone in care locuieste o familie de pesti clovn (adica celebrul Nemo). Sunt foarte usor de multumit :)
Testoase. Dar spre deosebire de Perhentian unde stateam zeci de minute si ne uitam la testoase cum pasc ca niste vaci iarba de pe fundul oceanului, aici le-am vazut doar inotand repede pe langa noi. Destul de grabite si de multe ori ne faceau in ciuda si dispareau doar ca sa apara la suprafata sa isi ia la revedere cand plecam de la scufundat :)
Foarte multi tipari. De toate marimile. Mie imi e un pic frica de ei asa ca ii cam evitam. Arata ca serpii... de aia :)
Si apropos de serpi. Am vazut si un sarpe. De fapt cam mint cand zic ca l-am vazut pentru ca instructorul arata spre el si eu nu stiam cum sa inot in directie inversa. :) Apoi un alt sufundator mi-a povestit cum i-a intrat pestele in BCD (vesta de la scufundari). Merci frumos ca ma linistesti. NOT :) V-am zis ca sunt foarte ortravitori serpii astia de ocean? Sunt. Dar cica ar fi pasnici. Cat timp inotam in directii diferite suntem amandoi ok...cred eu.
Am vazut multi pesti scorpion. Sper ca am tradus corect. Astia sunt pesti camuflati care arata ca un coral sau ca o piatra. De cele mai multe ori instructorul arata spre peste si eu ma uitam ca bleaga 5 minute si nu vedeam unde e. Dar o data am vazut eu unul. Am crezut ca e o hartie si eram suparata ca e o hartie acolo. Apoi "hartia" a deschis gura :) Tare mandra am fost de descoperirea mea.
Multi pesti cutie (box fish) si pesti inger  (angel fish). Si am vazut o data un pui de box fish si am intrebat pe toata lumea ce era ca era super amuzant: arata ca un fruct de cactus, galben cu puncte negre. Toata lumea a ras de descrierea mea dar era un instructor suedez care stia toti pestii din lume (cred eu :) ) care si-a dat seama la ce ma refer. Pestele ala a fost preferatul meu. Mini box fish :)
Baracuda pentru toata lumea. O gramada. Apropos, sub apa exista semne pentru toti pestii. Cand instructorul vrea sa iti arate ceva, face semnul si arata cu degetul. Stiti care este semnul pentru baracuda? Ala de la manelistii care taie cu o mana cealalta mana. Nu explic eu bine dar stiti voi semnul. Deci inutil sa spun ca ma bufnea rasul de fiecare data cand el vedeam pe instructorul nostru facand pe manelistul sub apa :)
Doar un rechin mic si ratacit care a fugit de japonezul paparazzi care era cu noi cat ai clipi. Nu cred ca ii placea sa fie pozat.

Si in afara de testi ce am vazut si nu vazusem - au fost suprafete foarte mari cu corali moi (soft corals - f ciudat e cu tradusul :) ). Mi-au placut mult. La fel si coralii evantai (fan-coral). Nu vazusem pana acum.

Ce nu am vazut?

Mi-am dorit mult sa vad whale shark. Din pacate din cauza vremii nu am putut sa ne scufundam la Richelieu Rock unde cica sunt cele mai mari sanse sa le vezi asa ca nu am avut noroc. Cu o satamana inainte vazusere dar noi nu am avut norocul asta.

Manta Rays. Si asta li-am dorit mult sa vad si aveam cateva "cleaning stations" in program dar nu au vrut si basta sa vina sa ne vada.

Poate data viitoare.

Oricum Surin si Similan sunt pentru topologie din punctul meu de vedere. Evident ca daca vezi whale sharks totul va fi despre whale sharks dar in rest e despre topologie. Ceea ce nu inseamna ca e putin. Dimpotriva. Insa nici nu e o zona pe care o recomand daca esti claustrofob sau foarte incepator sau foarte nesigur.







 

Friday, May 12, 2017

Prima noastra experienta pe un "liveaboard diving boat"




Reactiile de la textul meu de acum o saptamana despre excursia in Antarctica care ma acuza ca spun ca toate agentiile turistice sunt inutile si nu apreciez munca agentilor m-au facut sa ma gandesc ca poate ar trebui sa scriu mai des despre experiente extrem de bune pe care le-am avut cu furnizori de servicii turistice de peste tot din lumea asta. Si asa mi-am dat seama ca nu am scris deloc-deloc despre una dintre companiile de care am fost cel mai multumiti. Deci iaca repar greseala. In textul de astazi va povestesc cum am facut alegerea pentru compania cu care am facut scufundari in Thailanda si zilele viitoare o sa pun si cateva impresii despre cum a fost in realitate calatoria cu ei.

Subictul de astazi este deci: "liveaboard diving trips". Sper ca puristii limbii romane sa nu se vor supara ca nu traduc, dar ma gandesc ca e mai util sa o scriu in felul acesta in caz ca nu stiti conceptul si vreti sa cautati pe google sa aflati mai multe detalii. In plus nici nu sunt foarte sigura ca pot gasi o traducere care sa spuna perfect ceea ce spune varianta englezeasca insa se prea poate sa fie pur si simplu o senzatie data de obisnuinta. Daca as fi fost obisnuita sa folosesc expresia in limba romana atunci cu totul altfel ar fi stat situatia.

Pe vremea cand faceam cursul PADI in Indonezia, instructoarea ne povestea despre o excursie de 12 zile cu o barca care merge din Lombok pana in Komodo. Locuiesti zi si noapte pe barca, nu prea cobori pe tarm si programul este unul de "sleep, eat, dive, repeat" adica  cei care sunt acolo au un singur motiv: scufundarile. In fiecare zi ai 3 sau 4 scufundari si timpul dintre ele e doar cat sa mananci, sa te odihnesti un pic si sa iti scrii in jurnal care a fost scufundarea facuta. Si sa schimbi cilindrul evident. Nu sunt deloc conditii de lux. Dimpotriva barcile sunt destul de spartane si de foarte multe ori cu numar limitat sau deloc de cabine private. Dar nu luxul conteaza ci calitatea scufundarilor si de cele mai multe ori altele decat luxul sunt criteriile pentru care cineva alege o barca sau alta.

Cipri a fost cucerit din prima de un astfel de itinerariu si de fiecare data cand discutam despre posibile destinatii de vacanta,  ideea de "liveaboard diving trip" aparea cat ai clipi. Din diferite motive insa, a durat destul de mult de la aparutul tentatiei pana la punerea in practica. Am tot amanat de la o vacanta la alta pana anul trecut cand am decis ca mergem iar in Asia de Sud Est si am stiut imediat ca trebuie sa ne uitam de un liveaboard. 

Nu trebuie sa cauti prea mult ca sa vezi care sunt locurile cele mai laudate pentru scufundari in Thailanda: Surin si Similan. Si mai mult nu iti trebuie mult ca sa vezi ca in locurile astea esti sfatuit sa mergi cu un "liveabord" ca sa maximizezi timpul petrecut la scufundari in loc de pe drum tinand cont ca Surin si Similan nu sunt foarte aproape de tarm sau de vreo insula cu multe posibilitati de cazare pentru turisti. 

Cu locatia definita, m-am apucat sa caut o agentie care sa organizeze asa ceva. Cand mergi la scufundari, iti pui viata in mainile instructorului si in mainile personalului de la centrul de diving sau de pe barca in cazul de fata. Este extrem de important sa mergeti cu cineva serios. Si este genul de activitate unde va sfatuiesc si mai serios sa nu folositi pretul drept criteriu definitoriu pentru ceea ce alegeti. In cazul Surin si Similan in functie de sute de pareri citite online si de informatie de pe site-ul fiecaruie, am redus numarul de posibilitati la trei agnetii/centre. Am scris mailuri la toate si dua cateva schimburi de intrebari am decis ca cei cu care vreau sa colaborez este Sea Dragon Dive Center in Khao Lak. 

Ce a fost cel mai important pentru mine cand am facut selectia de posibile agentii:
  • Sa fie o agentie care are licenta de functionare. Daaahhh. Poate parea evident dar de foarte multe ori nu e. Deci verificati daca au licenta de functionare sau nu. 
  • Parerile citite online sau parerile unor oameni pe care ii cunosc si au mers cu ei. Desi aici este important sa fii in stare sa cerni din multitudinea de pareri personale, informatiile relevante pentru tine. Nu toti aveam aceleasi asteptari, aceleasi gusturi, aceeasi toleranta etc. Ce este complet ok pentru altcineva poate fi inacceptabil pentru mine si invers.
  • Cat de completa este informatia de pe site-ul lor si cat de actuala. Transparenta este extrem de importanta asa ca daca vad programe scrise evaziv, lipsa preturilor, lipsa conditiilor de calatorie etc tind sa evit sa ii contactez.
Intotdeauna cand contactez o agentie incerc sa fiu cat mai clara in ceea ce priveste interesul meu si incep prin a pune intrebarile fundamentale.  Nu vreau sa ma pierd in detalii fara rost in comunicarea cu zeci de furnizori. Incep cu lucrurle clasice, care in cazul vacantei la scufundari au fost:
  • confirmarea itinerariului. Poate ca pare inutil insa va asigur ca nu e mereu asa. Cel mai bine este sa stii sigura daca pentru perioada in care vrei sa calatoresti tu nu exista exceptii. Si nu ma refer la excluziuni neasteptate datorate vremii nefavorabile sau altor situatii neprevazute. Ci ma refer la excluziuni recurente.
  • confirmarea numarului maxim de turisti (scufundatori si nescufundatori) si confirmarea numarului de instructori de diving. Si care e numarul maxim de turisti pe care ii are in grija un instructor. Daca sunt mai mult de 4 sau 5 scufundatori pentru un instructor, devine destul de greu de coordonat sub apa. Mai ales daca nu sunteti scufundatori cu experienta. Cu cat ai mai putina experienta cu atat ai nevoie de mai multa atentie. Si asta mai ales la adancimi de 30-40 de metri si mai ales daca nu ai fost la astfel de adancimi inainte (asta era cazul nostru)
  • daca exista conditii legate de experienta ta. Adica esti acceptat cu certificarea pe care o ai (sau sa faci cursul in caz ca nu o ai) si cu numarul de scufundari pe care le ai? Intotdeauna incerc sa aflu cat de dificile sunt scufundarile ca sa stiu daca e prea mult pentru mine. 
  • daca au "suplimentary oxygen" la bord. Asta este ceva ce am invatat de la un instructor care ne-a povestit ca a refuzat sa lucreze pentru companii care nu ofera asa ceva la bord si ca si noi ar trebui sa intrebam mereu daca e asa. Iar in cazul in care observam cand mergem pe barca ca am fost mintiti si nu au, sa ne gandim de doua ori daca vrem sa mergem sau nu cu ei. Nu mereu ne gandim ca se pot intampla accidente insa din pacate ele se intampla si in astfel de cazuri barca/centrul de scufundari ar trebui sa fie pregatita sa iti dea primul ajutor.
  • confirmarea pentru ce contine pretul.  Sunt toate mese incluse? Ai ceva bauturi incluse (apa, ceai, cafea etc)?  Exista "mese festive" pentru care platesti in plus? Exista excursii sau activitati pentru care platesti in plus. Apoi apar intrebarile legate de echipament: e inclus sau nu, daca "da" ce anume este inclus, e inclus computerul pentru scufundari, ai nitrox inclus etc
  • pe site-ul lor era o descriere destul de detaliata a barcilor folosite asa ca mi-a fost destul de clar care este spatiul comun pe care il ai la dispozitie. Insa daca nu e asa va sfatuiesc sa intrebati exact cum e cu spatiul comun. Cand pui 20 de oameni pe o barca cat o nuca care nu are un loc unde sa stai sa te relaxezi un pic intre scufundari, va garantez ca se vor crea vrei nu vrei probleme.

De cele mai multe ori primul mail primit de la agentii (nu numai in cazul de fata) limiteaza foarte mult numarul de posibilitati. Daca de exemmplu primesc un mai de doua linii in care mi se spune ca sunt locuri si pretul e ala si se ignora toate intrebarile mele, atunci e clar ca nu mai cer nici o alta informatie. La fel daca primesc mailuri cu copy-paste care ignora toate intrebarile mele particulare. Vrei sa iti fiu client? Atunci acorda-mi 5 minute si raspunde-mi la ce te-am intrebat. Daca nu faci nici macar atat, cum as putea spera la mai mult de la tine?

In cazul de fata au fost doua companii care mi-au raspuns prompt la mail, mi-au trimis un itinerariu foarte detaliat pentru excursie, mi-au raspuns la absolut toate intrebarile si chiar mi-au dat detalii suplimentare legate de pachetul lor. Iar preturile erau oarecum la fel. Am ales Sea Dragon pur si simplu pentru ca mi s-au parut mai prietenosi in exprimare. Mai putin formali. Fiecare cu nebunia lui :) 
Inainte de a plati avansul am avut insa de clarificat cateva aspecte foarte importante:
  • noi nu ne mai scufundasem de ceva timp asa ca sfatul companiei si ceea ce am cerut si noi inca de la inceput a fost sa facem un "Refresher" adica un curs de o zi in care repeti lucrurile de baza. Ai o parte de teorie unde ti se preda foarte condesat cele mai importante notiuni (dai chiar si un test). Apoi ti se prezinta echipamentul. Si apoi faci doua scufundari usoare in care repeti manevrele de baza: cum verifici daca ai greutatea corecta, cum sa recuperezi regulatorul, sa scoti apa din masca, sa folosesti sursa alternativa de aer de la "buddy diver", sa simulezi o urcare de urgenta si cateva exercitii clasice de controlat plutitul sub apa (Buoyency control). Am facut cursul asta cu o zi inainte sa plecam cu barca si a fost absolut genial. Nu neaparat pentru ca uitasem notiunile ci pentru ca mi-a oferit incredere ca o sa fiu OK la scufundarile grele. Prima scufundare din Refresher a fost de exemplu foarte ciudata pentru mine. E tensiunea aia ca nu esti chiar in largul tau. A doua scufundare a fost mult mai usoara. Si cand am ajuns pe barca deja eram in elementul meu. Si credeti-ma e mult mai ok sa te acomodezi si sa capeti incredere la 8 metri adancime nu mergand direct la una de 35 de metri.
  • Deep Diver Specialty. Noi aveam certificarea de "Open Water" care ne permitea sa ne scufundam pana la 18 metri. Insa toate scufundarile de pe liveabord-ul din Surin si Similan sunt la adancimi mai mari de atat. De fapt majoritatea sunt la peste 30 de metri. Ca sa ai voie sa mergi pe liveaboard in cazul asta, exista dota variante: ori te inscrii sa faci pe barca cursul de "Advance open water" ori faci "Deep Diver Specialty". Pentru Advance open water ai nevoie de mai multe scufundari speciale asa ca noi am decis sa facem doar Deep Diver Specialty. Ai o parte de teorie (ca intotdeauna la PADI) si scufundarile. Si apoi ai dreptul sa mergi pana la adancimi de 40 de metri.
  • ultima intrebare a fost ce se intampla daca unul dintre noi nu se poate scufunda din motive medicale iar cei de la Sea Dragon a fost cat se poate de intelegatori si deschisi si  ne-au zis ca daca se intampla asa ceva platim pentru persoana respectiva doar pret de nescufundator. Au fost atat de flexibili incat mi-au dat o incredere foarte mare ca sunt oameni care pun satisfactia clientului inainte de profitul imediat. 
Foarte multe agentii odata ce te-au convins sa le fii client si ai platit avansul devin complet dezinteresate insa in cazul de fata Sea Dragon a fost exemplu de "Asa da". Ne-au trimis detalii legate de transferul de la aeroport. Ne-au raspuns la intrebari legate de cazare aproape de centrul lor (desi nu au nimic financiar de castigat din asta). Cu cateva zile inainte sa ajungem in Khao Lak ne-au contactat ca sa confirmam ora cand ii vizitam ca sa discutam Refresher-ul. Sincer am ramas uimita cat de saritori au fost si cat de bine s-au purtat cu noi.

Comunicarea cu ei a fost un fel de pornit cu dreptul si eram foarte relaxata ca o sa fie bine. Ceea ce s-a si intamplat si cred ca o sa ii laudam pe veci. Daca vreti sa faceti scufundari in Surin si Similan - Sea Dragon e recomandarea noastra pe vesnicie :)




Friday, May 5, 2017

Despre ce inseamna o croaziera in Antarctica...iar!

Antarctica este de departe cel mai impresionant loc in care mi-a calcat piciorul. Un loc atat de special incat a acaparat, pentru tot restul existentei mele, o particica din sufletul meu. E atat de diferit de orice altceva de pe Pamantul asta incat este imposibil sa nu fii marcat pentru toata viata de ceea ce vezi acolo. Este un loc cum altul nu-i. Probabil zicei "Dah...acum vii cu truisme de-astea". Dar credeti-ma ca odata ce ajungi acolo si te uiti in jur iti dai seama ca Antarctica depaseste orice asteptari ai fi avut. 

A trecut un an si jumatate de cand am fost acolo dar in continuare sunt abonata la tot felul de newsletter-uri cu coaziere si visez cu ochii deschisi ca poate candva voi avea iar sansa sa ajung pe acolo. Poate char mai adanc in continent. Poate chiar dupa cercul polar? Poate poate si iar poate.

Cand am vazut pe un blog romanesc un anunt pentru o croaziera in Antarctica mi-au iesit ochii ca cepele. Intr-o femtosecunda am dat click pe link si am citit pe nerasuflate itinerariul. Si tot citeam si tot citeam si nu dateam de zilele petrecute in Antarctica. Practic singurele zile cand esti cat de cat "in zona" sunt zilele 10 si 11 cand treci prin canalul Schollart si pe langa Elephant Island. Treci "pe langa". Repet. Ca poate nu s-a inteles din prima. Nu pui piciorul in Antarctica. Nu debarci. Treci pe langa. 

Mi s-a parut o mare pacaleala. Asa ca am reactionat si am zis ca aia nu e croaziera in Antarctica. Si am spus ca parerea mea e ca vand croaziera sub numele de "IN Antarctica" pentru a cere un pret extrem de mare pentru o croaziera de genul ala.

Textul meu a suparat extrem de multi agenti de turism care m-au acuzat ca ii jignesc, denigrez, subestimez munca etc. Dar pana la urma nimeni nu mi-a explicat cum de isi permit sa vanda croaziera ca fiind IN Antarctica cand de fapt nu e si culmea la un pret aproape de Antarctica.

Oameni buni, Antarctica nu este ieftina. Este probabil una dintre cele mai scumpe destinatii de pe Pamant. Nu iti permiti usor sa ajungi acolo si firmele care opereaza in Antarctica trebuie sa respecte niste conditii draconice. Este o destinatie absolut imposibil de atins pentru marea majoritate a oamenilor. Asta e realitatea...

Nu am ascuns niciodata cat costa diverse vacante/tururi/hoteluri etc pe care le frecventam. Dar nici nu am fluturat exact cat ne costa o vacanta pentru ca imi e frica sa nu mi se spuna ca o fac ca sa ma laud. Desi pana si faptul ca scriu unde merg poate fi considerata lauda si chiar mi s-a reprosat asta. De data asta insa o sa fac o exceptie si o sa spun exact cat am platit noi. Pentru doua persoane toata vacanta in Antarctica ne-a costat intre 16 000 si 17 000 de euro. Asta a inclus tot: croazierele, biletele de avion, mersul la Iguazu, cazari suplimentare, mancare, bautura, suveniruri, excursii suplimentare, asigurari etc. Tot. Tot. Tot.

Sunt un om extrem de norcos ca imi permit sa platesc atat insa 17000 de euro nu este o suma pe care o dau usor si nici nu simt ca am dat-o. Pentru vacanta asta am umblat adanc in economii si nu numai ca s-a simtit serios la buzunar dar inca se mai simte. Nici eu nici Cpri nu venim din familii bogate. Nu primim bani de la parinti, matusi, amanti etc. Ce avem, avem din munca noastra si atat. Imi aduc aminte ca am platit excursia prin iunie 2015 si pana in ianuarie 2016 cand am fost acolo am stat cu sufletul cat un purice. Ma gandeam ca daca e o prostie de croaziera si noi am dat o avere pe ea o sa imi smulg parul din cap de necaz. Din fericire nu a fost asa si spun cat se poate de serios ca banii pentru Antarctica au fost bani pe care nu regret o clipa ca i-am cheltuit. Mi-am oferit o bucurie pe viata. Si as face-o inca o data fara sa stau pe ganduri vreun moment.

Daca si voi sunteti ca noi si nu sunteti niste bogati fara limita carora nu le pasa de 17000 de euro si daca si voi visati cu ochii deschisi la Antarctica, va rog eu frumos sa va documentati serios si sa mergeti cu o croaziera chiar in Antarcrctica.

Daca nu va pasa de bani si tot ce vreti e sa va laudati ca "ati bifat" Antarctica atunci puteti sa mergeti cu ce tur vreti.

Si pentru ca nu imi sta in fire sa scriu fara argumente o sa incerc sa va explic cat de cat de ce spun asta si o sa compar croaziera noastra pe care o sa o numesc "Fram" (numele vasului) cu cea vanduta de agentia romaneasca pe care o sa o numesc "Celebrity Cruises" (la fel numele vasului). Motivul pentru care aleg Fram ca reper este pretul. O sa vedeti la sfarsitul textului de ce.Iar motivul pentru care Aleg Celebrity Cruises este tot pretul. O sa vedeti la sfarsit de ce :) Practic cele doua croaziere sunt exemple pentru doua categorii foarte diferite de pachete turistice. Comparatia de mai jos se poate face foarte lejer si intre alte exemple. Dar pe astea doua le stiu eu deci despre astea vorbesc. Deci desi arata ca un "pointing the finger" discutia este una care poate fi usor generalizata si fix asta e scopul ei: sa invete oameni sa distinga intre diversele optiuni si sa nu se lasa pacaliti de titlul excursiei. Eu sper sa fie inteleasa fix asa cum am vrut eu sa o transmit. Desi ma indoiesc ca nu vor exista iar persoana care sa  ma acuze iar de denigrare.

Traseul

1.  Itinerariul complet pentru Fram il gasiti la acest link. Din cele 14 zile ale croazierei, 7 sunt petrecute in Peninsula Antarctica. Nu am socotit zilele necesare traversarii spre Antarctica - zilele din Drake Passage.  Am pus acum mult timp  un text cu fotografiile programului pe zile in care vedeti foarte detaliat ce se viziteaza si ce activitati sunt. 

2. Itinerariul pentru Celebrity Cruises il gasiti aici. Din 19 zile, 2 sunt in preajma Peninsulei Antarctica. 

Debarcari

1. Fram are 13 debarcari in Antractica programate in cele 7 zile.
2. Celebrity Cruises are  ZERO. Nu se debarca in Antarctica. Vasul are 2100 de pasageri si nici un vas cu peste 500 de pasageri nu are voie sa faca debarcari in Antarctica.

Activitati in Antarctica in afara de debarcari:

1. Daca mergi cu Fram faci croaziere cu zodiacul ca sa admiri peisajul de la nivelul apei nu de la nivelul unui vas de croaziera de multe etaje inaltime, poti sa stai cu cortul peste noapte in Antarctica ( am scris trei texte despre stat cu cortul ca sa vedeti cat de mult mi-a placut :) - Prima parte, A doua, A treia) , poti sa mergi la hiking pe Deception Islandsa faci o baie in apele inghetate,  sa mergi cu kayakul sau sa faci croaziera pentru a vedea de aproape formatiunile geologice din Deception Island. Asta evident pe deasupra celor 13 debarcari de care am zis. Dupa ce ne-am intors din Antarctica am discutat foarte mult despre ce impresie ne-a lasat croaziera si ce anume a contat cel mai mult in impresia absolut uimitoare pe care ne-a facut-o. Iar raspunsul a fost cat se poate de simplu: timpul petrecut pe tarm. Stiam de regula pentru vasele de peste 500 de pasageri care nu au voie la debarcari si concluzia noastra a fost ca nu am alege asa ceva pentru ca debarcarile fac o diferenta de la cer la pamant.  In plus excursiile suplimentare au fost cireasa de pe tort. Statul cu cortul este de departe varf de lista cand vine vorba de experiente de calatorie. Primul prrimul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Antarcrica e cum s-a facut totul roz in jur atunci cand soarele a sarutat orizontul pacalindu-ne ca apune ca de fapt sa inceapa imediat sa rasara.

2. Celebrity cruises nu ofera nici una dintre activitatile de mai sus. Pentru ca nu are voie. Si nici nu ofera altceva. Doar faptul ca poti observa mediul inconjurator de pe punte. Ceea ce in sine poate insemna extrem de mult...daca mai mult nu iti permiti si daca pretul e corect.

Insotitori/ghizi/liderii expeditiei:

1.  Ghidul pe care il ai poate sa iti faca vacanta de neuitat sau poate sa o distruga complet. Cei de pe Fram sunt niste profesionisti desavarsiti. Si niciodata pana acum nu am citit vreo alta parere de la oameni care au fost in Antarctica indiferent de vasul sau compania cu care au fost. Iar motivul e unul cat se poate de simplu: membri expeditiei sunt alesi pe spranceana. Sunt oameni cu o mare experienta in zonele Arctice. Oameni care au studiat toata viata pentru asta. Si oameni care numai cu asta se ocupa. Sunt specialisti. Chiar specialisti nu doar in gluma specialisti. Noi de exemplu aveam un geolog si un biolog care erau la baza cercetatori care au petrecut sezoane intregi la bazele de cercetare din Antarctica. - si vara si iarna. Altul era un aventurier care calatorise decenii intregi cu iahtul prin zone din Antarctica unde nu ajunge picior de turist de obicei. Liderul expeditiei era o tipa care facea expeditii in Antarctica de cateva decenii si care isi petrecea fiecare iarna acolo. In fiecare zi am avut prezentari facute de oamenii astia ca sa ne invete cate ceva. Erau prezentari cu subiecte variind de la regulile tratatului Antarctica, pana la facut fotografii in zonele arctice, la istoria formarii continentului, fauna si flora, ghetari etc etc etc. Prezentari facute cum zisei de cercetatori care asta au facut toata viata.

2. Daca mergi cu croaziera Celebrity cruises oferita de agentia romaneasca ai un insotitor roman. Avantajul e ca vorbeste romana. Dezavantajul e ca nu are nimic in comun cu specialisti in zonele Arctice de care am vorbit mai sus. Nu stiu daca pe vas exista specilaisti care sunt la nivelul celor povestite de pe Fram. Daca sunt promit ca schimb textul si rectific informatia asta.


Ce vezi?

Asta este o intrebare pentru care e foarte greu sa dai un raspuns. Antarctica este o regiune unde nu e tocmai usor de calatorit. Vremea nu e mereu prietenoasa si se poate schimba cat ai clipi. Gheata poate sa blocheze intrarile pe canale si te trezesti ca nu inaintezi deloc pentru cateva zile. Balenele si orcile pot aparea in fiecare zi sau poate ca nu le vezi deloc. Natura nu e chiar asa de usor de convins sa iti respectie tie itinerariul. Asa ca am zis si o sa tot zic: daca iti permiti alege cea mai lunga croaziera in Antarctica si care patrunde cel mai adanc in continent. Cu cat ai mai multe zile cu atat ai mai multe sanse sa vezi ceva. Truism...stiu...dar unii chiar au nevoie sa citeasca truismul asta.

1. Noi am avut noroc pe Fram.  Vremea a fost perfecta si am facut toate debarcarile pe care le aveam in plan. In plus am ajuns in zone unde nu este foarte usor de ajuns pentru ca de multe ori gheata blocheaza accesul. Daca e sa aleg cele mai frumoase zone vizitate raspunsul e cat se poate de usor: canalul Lamaire si canalul Neumayer. Pentru asta insa trebuie sa faci ceva drum spre sudul peninsulei. Apoi ajungem la promisiunile de balene si orci.  Stiti cand am vazut noi orci? In ultima zi. Efectiv ultima zi. Balene albastre am vazut parca de doua ori. Prima data era deja in  a sasea zi de croaziera. Daca ai noroc poti sa le vezi si daca stai doar o ora. Insa cu doar o zi in Peninsula as fi destul de moderat in asteptari.

2. Am discutat deja cum e cu balenele si orcile dar un lucru pe care l-am vazut mentionat pe site-ul romanesc este prezenta pinguinilor imperiali. Noooo daca vreti pinguini imperiali atunci va anunt ca nici macar o croaziera ca Fram care merge destul de adanc in Peninsula nu este de ajuns. Pentru ca pinguinii imperiali NU sunt in Peninsula in perioada aia a anului. Deci NU, nu veti vedea pinguini imperiali daca mergeti cu Celebrity Cruises.

Pretul

Si uite asa ajungem de fapt la ceea ce ar trebui sa fie marea diferenta intre o croaziera gen Fram si o croaziera gen Celebrity Cruises: pretul.  

O excursie in Antractica va fi pentru majoritatea muritorilor de rand un compromis intre ce iti doresti si cati bani ai. Ai 20 000-30 000 de euro de persoana atunci ajungi pana la Polul Sud. Ai 2 500 de euro atunci mergi doar pentru o zi in nordul Peninsulei Antarctica. Din pacate asta e realitatea. Alegem ce ne permitem. Si la o prima vedere preturile sunt semnificativ diferite.

1. Hurtigruten cere in jur de 5000-6000 de euro pe croaziera Fram. Eu personal am platit 5160 de euro pentru croaziera asta. Acum am vazut ca pretul de pronire oficial ar fi 5920 de euro. Dar in cazul in care vreti sa mergeti sfatul meu este sa cereti oferte de la agentii care revand pachetul. Eu am decis sa nu cumpar de la Hurtigruten direct ci de la o agentie revanzatare ( CruiseNorway) pentru ca mi-au oferit un pret cu vreo 1700 de euro  mai mic decat ce imi cerea Hurtigruten. Daca adaug biletul de avion pana in Buenos Aires pretul a fost 5890 de euro de persoana.
2. Celebrity Cruises cere pe site-ul lor 2829 euro (2489 de euro pretul de baza+340 de euro taxe).  Pentru ceea ce ofera pretul mi se pare rezonabil. mai ales daca comparam cu o croaziera care chiar e in Antarctica. Cand ajunge insa pe site-ul romanesc croaziera devine 4750 de euro. Include este foarte adevarat biletul de avion pana in Buenos Aires si un insotitor roman insa la final inseamna ca platesti doar cu 1000 de euro mai putin decat daca chiar ai merge in Antarctica. Poate ca nu sunteti de acord cu mine dar eu cred ca daca ai 5000 de euro de dat pe o vacanta de genul asta, ai si 6000 de euro. Deci daca chiar vrei Antarctica atunci alege Antarctica. Chiar daca asta inseamna ca mai stai un an acasa si mai pui un ban de-o parte. Daca nu te intereseaza Antarctica atunci poti sa alegi ce vrei ca nu sunt eu stapana pe banii tai ca sa iti zic ce sa faci cu ei.

Am scris acum mult timp despre cum sa iti alegi croaziera in Antarctica si sfaturile de atunci sunt in continuare cat se poate de corecte. In cazul in care stiti o limba straina (engleza, franceza, germana, italiana etc) nu aveti nevoie de nici un intermediar si de nici un insotitor roman. Si veti avea parte de o vacanta cum alta nu-i. La un pret mult mai bun. Va garantez :)

Sper ca nu intelege cineva ca ma apuc eu sa dictez ce sa faca omul cu banii lui. Nicidecum. Fiecare alege ce vrea. Insa daca visezi de o viata la Antarctica eu cred ca ar fi bine sa citesti textul asta si sa te documentezi foarte foarte foarte bine ca sa stii ce alegi.