Friday, December 20, 2019

Planul pentru Tanzania (Kilimanjaro si Zanzibar)

Kilimanjaro vazut din Amboseli
Imi aduc aminte foarte bine prima data cand am discutat cu Cipri despre urcat pe Kilimanjaro.
Era acum mai bine de 10 ani la o petrecere organizata de firma la care muncea el pe vremea aia. 
Un alt angajat al firmei tocmai se pregatea sa plece pe Kilimanjaro ca parte (sau recompensa) dintr-o actiune caritabila.

Amandoi citisem despre urcat pe Kilimanjaro si stiam ca nu este un traseu tehnic asa ca evident ca ne doream foarte tare sa fim si noi destul de norocosi incat sa ajungem pe acolo. 
Il invidiam amandoi de mama focului pe omul care tocmai se pregatea de plecare.

In anii care au urmat am tot discutat despre mers pe Kili. Chiar a fost un an in care ne pusesem serios pe cerut oferte si organizat o calatorie care sa includa Kili si safari in Kenya. Dar de fiecare data era ceva ce ne tinea pe loc. De cele mai multe ori era pretul. De alte ori erau pur si simplu alte prioritati.

Nu stiu exact ce anume ne-a convins anul asta sa ne mobilizam cu adevarat si sa cumparam biletele. Ca pretul tot ala este (mai si vine dupa o vacanta care a dat iama prin conturi - Galapagos). Teama ca poate nu vom fi pe cat de impresionati am fost de alti munti (gen ce am vazut pe EBC), tot aia e. Dar pana la urma am decis ca prea discutam de multi ani de posibilitatea asta, deci trebuie sa luam atitudine.

Intre timp am fost la safari in Uganda asa  am decis ca nu o sa mai mergem la safari in Tanzania. Cel putin nu acum. Imi doresc foarte mult sa ajung sa vad marea migratie peste raul Mara asa ca o sa avem o vacanta viitoare doar pentru asta. Speram sa fie in 2020 cand implinim 10 ani de casnicie dar nu cred ca sa va intampla. 2020 va fi an cu vacante ieftine :)

Pentru aceasta vacanta am decis sa ne concentram pe urcat pe Kili.

Exista mai multe rute care pot si urmate pana sus pe varful Uhuru (cel mai inalt punct din Africa) si exista sute de agentii care ofera tururi pe Kili deci decizia "unde si cu cine" este probabil cea mai grea parte a calatoriei. Mai grea decat traseul in sine.

Noi ne-am decis sa facem ruta Machame de 6 zile si sa mergem cu o companie numita Monkey Adventures. Va spunem dupa vacanta daca am fost inspirati sau nu.

Si daca tot mergem pe munte ca sa dam din picioare, am zis ca e cazul sa stam dupa "atata efort" si nitel cu burta la soare asa ca vom face o foarte scurta escala de 4 nopti in Zanzibar.


Programul de vacanta:

22 Decembrie - 11.30 Bruxel - 17.00 Istanbul (zbor TK 1938)
                          19.35 Istanbul - 03.05 (+1) Dar Es Salaam (zbor TK 603)
23 Decembrie - 05.30 Dar Es Salaam - 06.30 Kilimanjaro (zbor TC 134)
                          Monkey Adventures ne asteapta la aeroport si pornim intai spre Moshi 
                          Apoi transfer Moshi - Machame Gate
                          Hike Machama Gate- Machame Camp
24 Decembrie - Hike Machame Camp- Shira Camp
25 Decembrie - Hike Shira Camp - Barranco Camp
26 Decembrie - Hike Barranco Camp - Barafu Camp
27 Decembrie - Hike Barafu Camp - Summit - Mweka Camp
28 Decembrie - Hike Mweka Camp - Mweka Gate
                          Transfer catre aeroport
                          19.40 Kilimanjaro - 20.40 Zanzibar (zbor TC 105)
                          Cazare 28 Decembrie - 1 Ianuarie Coco Beach Jambiani
29 Decembrie - Zanzibar
30 Decembrie - Zanzibar
31 Decembrie - Zanzibar
1 Ianuarie - 21.30 Zanzibar - 21.40 Dar Es Salaam (cazare)
2 Ianuarie - 04.00 Dar Es Salaam - 11.30 Istanbul (zbor TK 604)
                   12.45 Istanbul - 14.20 Bruxel (zbor Tk 1943)

Dupa cum vedeti noi avem planuri mari de Craciun. Ceea ce va dorim si voua. Si sa ne auzim cu bine in 2020.                

Thursday, December 19, 2019

4+1 trasee usoare din Grindelwald

In ultimele doua articole am descris doua trasee destul de lungi pe care puteti sa le faceti avand ca punct de pornire Grindelwaldul.

Primul traseu este Grindelwald - Grosse Scheidegh - First - Grindelwald si este parte din traseul pentru cursele E51 si E101 de la Eiger ultra.

Al doilea traseu este mult mai scurt si mai usor dar iti ofera posibilitatea sa te minunezi admirand fata nordica a Eigerului.

Evident ca daca aveti timp, chef si picioare puteti face intreg traseul E51 sau E101. Dar cum nu toata lumea este amatoare de distante atat de lungi, m-am gandit sa va spun si cateva alternative mult mai scurte si care pot fi facute de oricine. Inclusiv de familiile cu copii mici.

Cum nu am putut sa ma abtin sa nu adaug si un traseu spre minunatul Faulhorn, articolul de astazi a ajuns sa fie 4+1 trasee. Adica 4 trasee usoare + 1 mai putin usor:
  1. Grosse Scheidegh - First
  2. First - Bachalpsee-First
  3. First - Grindelwald
  4. Kleine Schildegg - Eiger
  5. Schynige Platte - Faulhorn - First
Vedere din Grosse Scheidegh

Grosse Scheidegh - First 
Lungime : 5.8 km
D+: 269 m
D-: 73 m
Timp: 2 ore
Pornire: Grindelwald, Grosse Scheidegg 
Sosire:  Bergstation First, Grindelwald

Partea care mie mi-a placut cel mai mult cand am facut traseul de 28 de km Grindelwald - Grosse Scheidegh - First - Grindelwald, a fost portiunea dintre Grosse Scheideg si First. Este un balcon din care ai o ditamai privelistea catre intreaga vale si muntii din jur.

Drumul este foarte drept, fara urcari sau coborari abrupte, pe o poteca foarte lata (exista si varianta sa mergeti pe o poteca mai ingusta un pic mai sus pe munte dar nu e cu nimic mai speciala ca drumul mare de pe marginea vaii) si fara probleme de orientare. 

Este un traseu pe care il puteti face si copii mici, si cu carucioare, chiar si cu bicicleta daca vreti. Si este deschis tot anul.

Din Grindelwald autobuzul 128 va duce pana la punctul de pornire. Programul il gasiti aici.
Iar din First luati telegondola ca sa coborati in Grindelwald.  

Vedere din First

First - Bachalpsee-First
Lungime : 5.9 km
D+: 188 m
D-: 188 m
Timp: 1.5-2 ore
Pornire: Bergstation First, Grindelwald
Sosire:  Bergstation First, Grindelwald

Acesta este un traseu foarte usor si circular cu placarea si sosirea in First.
Este o poteca mare si usor de urmat (ca si la primul traseu).

Perioada pentru drumetii este: mai - noiembrie. Depinde de cat de multa zapada este.

Bachalpsee este un lac extrem de frumos. Din pacate eu l-am vazut doar in cursa si nu am apucat sa ii fac nici o fotografie. Google va poate astampara curiozitate. Insa va garantez ca este frumos.

Aproape in Grindelwald

First - Grindelwald
Lungime : Aproximativ 6 km
D+: ?
D-: Aproximativ 1200 m
Timp: 2 ore
Pornire: Bergstation First, Grindelwald
Sosire: Grindelwald

Evident ca daca vreti puteti sa si urcati sa si coborati din Grindelwald pana in First dar cum ideea era sa va dau trasee usoare, o varianta ar fi sa luati telegondola pana sus si sa coborati pe propriile picioare spre Grindelwald.

De data asta poteca este una destul de abrupta si deloc OK pentru carucioarele de copii. Cele 2 de mai sus sunt ok pt carucioare.

Prima parte chiar cand se pleaca din First este extrem de abrupta insa si privelistea este una de zile mari. Asa ca daca vreti sa va dezmortiti un pic picioarele urmati semnele catre Grindelwald

Eiger

Lungime : 6.1 km
D+: 69 m
D-: 773
Timp: 2 ore
Pornire: Grindelwald, Eigergletscher station
Sosire: Station Alpiglen, Grindelwald

Exista numeroase obtiuni ca sa admirati de aproape celebra fata nordica a Eigerului. Tura de mai sus este una dintre ele.

O alta varianta este sa mergeti cu trenul din Grindelwald pana in Kleine Scheidegg si apoi sa coborati pe jos (8 km). 

Ambele sunt trasee foarte usoare. Iar daca avelegti a doua varianta atunci puteti sa o faceti chiar si cu copii in carucior pentru ca este o poteca mare si pietruita.


Schynige Platte - Faulhorn - First
Lungime : 16 km
D+: 832 m
D-: 698 m
Timp: 6 ore
Pornire: Schynige Platte, summit station
Sosire: Bergstation First, Grindelwald

Evident ca nu am putut sa ma abtin sa nu pun si un traseu un pic mai dificil. Dar cum sa ajungi in zona si sa nu vezi privelistea de sus de la Faulhorn?
Pornirea este din Schynige Platte, o statie de tren aflata la 2076 de metri altitudine si unde ajungeti cu trenul din Interlaken. Atentie trenurile merg doar in lunile de vara: mai-octombrie. Chiar si daca nu aveti chef sa faceti tot traseul, puteti sa mergeti cu trenul doar de placere. Dureaza 52 de minute iar sus la final o sa dati de un restaunrat unde puteti bea/manca ceva si admira privelistea.

Exista si un traseu panoramic circular destul de usor pe care puteti sa il faceti cu plecare si sosire in gara.

Dar eu tot v-as sfatui sa ajungeti pana sus la Faulhorn de aveti timp si picioare.

Cam atat pentru astazi. acestea au fost ideile mele de trasee usoare pe langa Grindelwald. De cum se face cald, sper sa ajungem iar in zona sa ne mai antrenam un pic. Deci sigur o sa revin si cu alte recomandari.

Wednesday, December 18, 2019

La poalele Eigerului (II)



Zapada care inca nu se topise la altitudini peste 2000 de metri, ne-a facut sa ne revizuim planurile pentru cea de-a doua zi de plimbare. In plus nici vremea nu mai era la fel de prietenoasa cum fusese cu o zi in urma. Cerul era destul de gri si se anuntau sanse mari de ploaie.

Asa ca am decis ca este cazul sa nu ne aventuram prea tare si mai bine sa stam prin apropiere. Solutia cea mai la indemana era deci sa pornim in aceeasi directie in care pornisem din greseala cu o zi inainte - spre Kleine Scheidegg.

Ne pornim din Grindelwald
De data asta traseul este unul destul de usor si in mare parte chiar monoton. Tocmai potrivit pentru niste picioare destul de grele dupa ziua mai lunga de ieri.



Varianta aleasa de noi a fost sa mergem si la dus si la intors in lungul caii ferate Gringelwald-Kleine Scheidegg pentru ca este o poteca foarte usor de alergat (cel putin la coborare).





La momentul respectiv credeam ca asta este poteca pe care coboara cei ce fac E101. Dar am avut doar partial dreptate pentru ca la E101 participantii merg pe o poteca ce trece chiar pe la poalele Eigerului iar de aveti noroc poate o sa gasiti si cataratori care incearca sa ajunga sus pe varf. 

Sincer mie mi se pare ca Eigerul seamana cu o lama de topor. Nu inteleg cum cineva ar putea sa urce pe varf. Dar uite ca exista destui nebuni pe lumea asta. Nebuni in sensul frumos ca tare mult ii invidiez pentru ce sunt in stare sa faca.

Mi-ar fi placut sa avem parte de o vreme mai cu soare in care sa vedem Eiger-ul in toata splendoarea lui. Dar nu a fost sa fie. Chiar si asa, tot mi se pare greu de crezut ca cineva poate urca fata nordica:

Fata nordica a Eigerului
Singura portiune care a fost mai abrupta (desi nu e nimic iesit din comun) este chiar inainte sa ajungi in gara din Kleine Scheidegg.

prin gara

Am vazut cortul asta de atat de multe ori cand eram la schiat...

Si cum mergeam eu linistita pe poteca ma trezesc nas in nas cu o partie de schiat care imi este extrem de cunoscuta. Este o partie care, pe vremea cand invatam sa schiez, a dat cu mine de multe ori de pamant. Si nu stiu cum se face dar mereu ajungeam la ea. :) 

Prima data cand am reusit sa o cobor complet fara sa dau cu fundul de zapada, mai ca nu m-am pus pe chiut de fericire. Mai tarziu am vazut si filmarea cu mine coborand partia si nu am mai fost la fel de impresionata. Cand coboram ma simteam de parca am viteze de cupa mondiala. Pe filmare zici ca stau pe loc. 

Dar chiar si asa, partia aia are un loc aparte in amintirea mea. E partia mea preferata. Asa ca m-am bucurat nespus sa o urc si la picior nu doar sa o cobor pe schiuri.

La urcat pare mult mai putin abrupta :)

Hop si eu in poza ca sa estimati mai bine dimensiunile


Cand am ajuns noi sus deja se pornise ploaia asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am luat-o repede la vale.

Cum am zis mai sus, ideal ar fi fost daca luam poteca imediat pe sub munte. Insa cum nu am stiut de ea, noi am mers pe acelasi drum ca la urcare.

Sunt absolut sigura ca de vremea ar fi fost mai prietenoasa, am fi ramas mult mai impresionati de traseu. Am mers de foarte multe ori acolo la schiat si stiu cum arata muntii aia cand au ei chef de jucat in soare. Deci chiar daca fotografiile de aici nu sunt prea convingatoare, eu chiar va sfatuiesc sa mergeti sa vedeti fata nordica a Eigerului. Ca arata chiar interesant.

Monday, December 16, 2019

La poalele Eigerului (I)




La inceputul lui iunie 2019 (la cat de des scriu pe blog trebuie sa precizez pana si anul) am mers in Grindelwald ca sa facem cateva ture de recunoastere pe traseul pentru Eiger E51 (eu) si E101 (Cipri).


Dupa ce am analizat un pic traseul cursei, am hotarat ca intr-o zi sa urcam din Grindelwald pana in First si de acolo sa coboram inapoi spre punctul de plecare. Apoi a doua zi sa mergem cu autobuzul pana in Bussalp si de acolo sa realuam traseul de unde il lasasem cu o zi inainte.

Numai ca, fiind inceput de iunie, zapada nu se topise complet la altitudini peste 2000 de metri asa ca traseul spre Faulhorn era complet inchis. Dupa o rapida revaluare a ramas ca prima zi sa fie oarecum la fel, cu urcarea pana in First, iar a doua zi sa vedem pe unde mergem. Nu prea aveam chef de o zi doar cu coborare asa ca nu eram interesata sa continuu traseul lui E51 daca nu ajungeam pe Faulhorn. Intr-un final am decis ca a doua zi schimbam orientarea si am trecut pe cealalta parte a vaii. 

Dar astazi va povestesc despre prima zi. 
Despre a doua zi, in curand.


Ne-am parcat caravana in parcarea de la Grindelwald Grund (5 franci pe zi, ieftin ca braga penru Elvetia) si ne-am pus pe cautat directia corecta pentru traseu. Cipri avea fisierul gpx incarcat pe ceas dar in loc sa il urmam cu religiozitate am decis sa le dam o sansa si indicatoarelor de pe traseu asa ca ne-am trezit pornind pe valea gresita. Dar de asta ne-am dat seama mult mai tarziu.




Am mers noi ce am mers pana am dat de o harta care ne arata ca suntem destul de departe de unde ar fi trebuit sa fim. 

Kleine Scheidegg in centru. Grotte Scheidegg in stanga.

Ne-am scarpinat precum Stan (din Stan si Bran) in cap. Ne-am uitat la ceas care evident ca ii datea dreptate hartii si intr-un final ne-am dumirit si care era problema. Vinovat pentru neintelegerea nostra era faptul ca noi am mers catre Kleine Scheidegg in loc de Grosse Scheidegg. Care intamplator nu sunt choar foarte aproape unul de altul. Noroc ca nu ne-am dat seama cand am ajuns la Kleine Scheidegg, asa ca am facut destul de repede cale intoarsa.

Repede, repede. Dar tot ne-a luat 8 km pana eram si noi inapoi pe drumul cel bun.
Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Urcarea din Grindelwald pana la Grosse Scheidegg este destul de linistita. Se urca si iar se urca si cand te plictisesti de urcat, tot mai urci nitel. Dar nu este atat de abrupt incat sa fie de dus aminte.

Cum la cursa aveam de facut 25 de km de urcat continuu, m-a incantat destul de tare ideea ca prima parte a urcarii (12 km) nu este chiar atat de grea. Evident ca la cursa a fost un pic diferit. la inceput toata lumea e in forma. Ritmul este unul sustinut. Se da din picioare bine si cu determinare. Cand urci in ritmul ala( si nu in ritmul facut la antrenament) parca nu a mai e chiar atat de lejer.







Nu pot sa spun ca am fost prea impresionata de urcarea asta. Este frumoasa dar nu e nimic de povestit nepotilor. Dar odata ce ajungi la Grosse Scheidegg, situatia se schimba complet. Poteca merge de-a lungul vaii si ai o priveliste de poveste care se intinde cat vezi cu ochii. Mai mult ai sta la poze decat ai alerga. 




Drumul intre Grosse Scheidegg si First mi-a adus aminte de ce iubesc din tot sufletul meu zona asta. Indiferent ca este vara sau ca este iarna, zona Grindelwald-Lauterbrunnen-Murren este zona mea muntoasa preferata din Europa. Este atat de frumoasa incat pare a fi ireala. Un rezultat al Photoshop-ului. 
Dar uite ca ajungi in First si vezi ca nu e deloc un vis ci este cat se poate de real. 

Am stat un pic si m-am uital la oamenii care se plimbau pe First Cliff Walk si am decis ca eu nu fac asta nici batuta.





Daca ati citit articolul meu precedent stiti deja ca in timpul cursei nu am avut scapare si ca check pointul era accesibil doar pe acolo. Vrei nu vrei trebuie sa treci pe podul suspendat, altfel risti descalificarea:

La First era deja zapada serios, spre incantarea domnului cu patru picioare care s-a bucurat nespus sa se racoreasca. Pentru noi insa insemna ca trebuie sa o luam la vale ca la deal nu se mai poate.



Coborarea spre Grindelwald este una extrem de abrupta. Atat de abrupta inca eu, care cam ma lupt cu frica de inaltimi, am decis ca maximul de priveliste se reduce la cativa metri in fata picioarelor. Nu de alta dar altfel in nici un caz nu as fi avut curaj sa o alerg ci as fi mers ca o batranica de 80 de ani.

Partea interesanta este ca aceasta coborare extrem de abrupta face parte din cursa E101. Numai ca ei nu o coboara...Ci o urca. Si crede-ma ca sunt multi care raman fara picioare odata ajunsi in varf de deal. Ca am vazut noi foarte multi pe care i-am ajuns din urma la cursa de E51 (E51 incepe la cateva ore dupa E101). 

Cu cat eu ma vaitam mai tare ca e abrupt la coborare cu atat Cipri imi aducea aminte mai cu naduf ca el va trebui sa o urce.

Pai ce sa ii faci? 
Daca te inscrii la 100 de km esti pregatit pentru ce e mai rau, nu?

Ultima parte a coborarii a mers destul de incet. In total am facut 28.5 km iar Rex a inceput sa sufere un pic de sete si sa evite alergatul pe astfalt (ceea ce insemna ca il dureau labutele) asa ca desi se vedea Grindelwaldul in vare, ne-am oprit la o sueta.



Iar la sfarsit cine a avut parte de relaxarea perfecta? 
Labradorul ramane labrador chiar si cand e super obosit:

Traseul prezentat mai sus este clar un traseu pe care il recomand din toata inima.
Iar de aveti forta si timp si determinare; atunci in mod clar recomand toti cei 52 de km ai lui E51.
Este o zona extrem de frumoasa iar portiunile de langa First si  Faulhorn sunt adevarate bijuterii.
Daca insa distantele vi se par lungi atunci va invit sa cititi recomandarile mele pentru cum sa faci trasee mai scurte in zona. Articol ce va sosi in curand.

Nu trebuie sa fii alergator pe distante lungi ca sa te bucuri de zona respectiva. este Elvetia. Totul merge ceas si exista variante pentru absolut toata lumea.