Friday, May 23, 2014

Padurea Neagra (Partea II)

Daca in prima zi in Padurea Neagra am avut parte de o vreme de ai fi preferat vremea din Belgia in schimb, a doua zi a fost mult mai buna si ne-am bucurat de soare caldura si suficienta vizibilitate incat sa intelegem de ce plimbarea prin Wutach Gorge este atat de laudata si populara.
Ne-am trezit relativ devreme pentru ca ambii parteneri de calatorie (Rex si Cipri) se trezes de obicei de la prima intentie a unei raze de lumina de a aparea pe cerul de deasupra ta. Am impresia ca uneori folosesc chiar si alte fusuri orare doar ca sa fie siguri ca se trezesc suficient de devreme si nu ii prinde raza de lumina inca in pat. Ne-am infruptat din micul dejun copios de la peniunea nostra simpatica si apoi am plecat catre locul de pornire pentru hiking.
Noi am ales sa facem partea cea mai populara si cea mai interesanta se pare a plimbarii din lungul raului intre Lotenbachklamm aflat imediat dupa iesirea din satul Gündelwangen (acolo am parcat noi masina) si Wutachmühle. Se poate incepe insa fara sa pierzi nimic si din Schattenmühle (jumatate de ora de mers pe jos de locul unde am parcat noi masina) si avantajul ar fi ca in Schattenmühle gasesti o parcare foarte mare si chiar si un restaurant unde poti manca sau bea ceva.
Intreg traseul are 15 km si estimarea pe care am gasit-o pe net a fost ca se poate face in cinci ore. Problema noastra a fost ca in perioada in care am mers noi autobuzele turistice Wanderbus Wutachschlucht inca nu circulau (incep pe 26 Aprilie) si nici alte autobuze normale nu erau pe week and. Asa ca am sfarsit prin a face traseul de doua ori: ne-am dus pana la Wutachmühle si ne-am intors. In total nu au fost 30 de km ci doar 28 si i-am terminat in sapte ore. Nu am mers foarte repede si am facut muuulte orpiri pentru poze si pentru Rex sa mai inoate nitel sau doar sa topaie ca o capra prin rau.
Ne-am pus nitel picioarele la lucru dar a fost o plimbare extraordinar de frumoasa pe care o recomand oricui. Nu trebuie sa faceti nebunia noastra cu 28 de km. Nici macar tot traseul de 14. Se pot gasi foarte usor sectoare mai mici pe care sa mergeti. Pentru o zi de stat in natura este o solutie ideala.
Pentru mai multe detalii despre trasport aruncati un ochi pe site-un asta.








 Destul de obositi si plini de noroi, am decis ca dupa hiking sa nu ratam ocazia si sa mergem sa vedem izvoarele Dunarii. Recunosc insa ca nu stiu daca le-am vazut sau ce am vazut. Dar pentru ca nu mai aveam chef de umblat de colo colo am decis eu ca aia e Dunarea si basta. :)
La plimbare prin Donaueschingen

Donaueschingen

Donaueschingen

Am mai dat o fuga pe la Titiseepentru un cartof si un carnat si apoi am mers obositi dar fericiti catre hotel.
Dupa cum vedeti mare lucru nu pot spune ca am vizitat in cele doua zile pline de stat prin Padurea Neagra. Insa nu asta a fost motivul pentru care am mers acolo. Noi vroiam sa mergem intr-un loc cu paduri, dealuri si rauri si sa ne plimbam hai hui. Si chiar am gasit un loc care ne-a indeplinit toate dorintele si care a fost fix pe gustul nostru.
E o zona pitoreasca si foarte frumoasa. O zona in care cu siguranta ne vom mai intoarce pentru ca are foarte mult potential.


Thursday, May 22, 2014

Padurea Neagra (Partea I)

De Pastele Catolic am profitat ca aveam o zi libera asa ca am plecat cu catel si purcel spre Germania.
OK....sa las exagerarile de o parte...am plecat doar cu catel. Purcelul a ramas acasa. Ala de guinea ca doar atat avem. L-am lasat ca sa ii tina companie pisicii care nu ar fi de convins sa ia o pauza de la paza casei si gradinii. Si cu atat mai putin sa imparta acelasi spatiu fizic cu un caine.
Planul era sa stam cat mai mult in natura. Sa mergem hai hui pe dealuri. Sa ne plimbam prin paduri si pe langa raulete. Si sa ocolim orasele pe motiv de ...ati ghicit...catel.
De cand calatorim cu Rex, conturile noastre din banca sau linistite si neatinse pentru ca in magazine nu mai intram, la restaurante scumpe nu mai mancam, pe la muzee nu mai mergem. Cred sincer ca Rex este materializarea rugaciunilor lui Cipri care se saturase de cumparat cercei in vacanta.
Am plecat de acasa pe 20 aprilie in miez de noapte cu gandul sa fim la prima ora la poalele Feldbergului si sa ne incepem plimbarea cu urcatul pana pe cel mai inalt "munte" din Germania aflat in afara Alpilor. 
In Belgia era o vreme de vara in toata regula asa ca am plecat pregatita cu creme de soare, ochelari si sepci. 
Odata ajunsi la punctul de plecare - ningea.
Si era o ceata de nu vedeai la doi metri in fata.
Dar nu ne-am dat batuti. Am luat rucsacul si catelul si am pornit la deal. Cu ocazia asta clapaugul sef a vazut pentru prima data in viata lui zapada. Si sa vezi tavaleala si rostogoliri si topait. Fericire mare. Fericire sporita si de brazii aia mari prin care te rataceai cand ii inconjurai. 
Mare lucru nu am vazut pe traseu. A fost o gimnastica buna de inviorare dar doar atat. Nu pot nici sa va sfatuiesc sa mergeti nici sa nu. Din fotografiile altora se pare ca vederea de sus este minunata. Noi abia am vazut placa ce ne anunta ca am ajuns unde trebuie. Dar este o excursie usoara deci daca sunteti in zona si aveti timp poate ca e de incercat.
Hai la deal

Iaca un pic de apa

Round and round again




Un caine sau o capra? hmmmmm

Si dupa topaituri indelungi am ajuns si sus

Totodata Feldberg mi se pare un loc perfect sa iti pui copiii pentru prima oara pe schiuri. Are partii usoare, hoteluri la baza partiei, lucruri destinate exclusiv copiilor si preturi foarte mici. Deci inainte de a merge in statiuni cu renume unde platesti 50 de euro pe zi ca adult dar nu te dai mai deloc pe partii serioase pentru ca il inveti pe bebelul inalt cat claparii sa se dea la vale, poate ca Feldbergul cu cei 12 euro parca pe zi este mult mai potrivit. Restaurante erau si ele destule cu preturi de Germania - adica ieftin fata de Belgia sau Franta. Noi ne-am apucat deja sa ii facem reclama statiunii printre prietenii cu bebei ceea ce spune multe.
La coborarea de pe "varf" (macar cu numele e varf) am facut un mic ocol si am trecut pe la un lac glaciar despre care citisem eu ca arata frumos - Feldsee. Ocolul era nesemnificativ (poate juatate de ora fara pauze de poze) asa ca ne-am incapatanat sa mergem acolo desi ceata nu datea semne sa se ridice.
Nici din lac nu am vazut mai nimic. Decat o rata care ii facea in necaz lui Rex si inota pe sub nasul lui. Dar sunt sigura ca pe vreme buna arata dragut si ar fi un loc frumos de stat pentru un picnic.

Rata asta nu sta deloc la prins


Cu picioarele dezamortite de plimbarea pe munte si cu parul inghetat am decis ca e timpul sa mergem spre zari mai insorite si sa mancam si ceva.
Ne-am indreptat catre Titiseee unde am descoperit un satuc foarte turistic, cu multe magazine de suveniruri si restaurante. Si care nu stiu exact de ce dar ma facea sa ma simt foarte "retro". Nu imi da cu nimic de inteles ca s-ar fi schimbat prea multe pe acolo din anii '80. Sau daca s-au schimbat, s-au schimbat ca sa fie o replica a anilor '80.
Ne-am luat o portie de carnati si cartofi si am realizat ca suntem in Germania :)
Probabil pe timp de vara este extrem de aglomerat orasul si malul lacului dar acum era populat mai mult de chinezi si japonezi. Vremea din pacate nu imbia pe nimeni la facut baie si stat la plaja. Si eu care imi luasem cremele de soare si ma pregateam de jucat in apa. Poate ca vi se pare ca aveam prea multe asteptari de la vreme la sfarsit de aprilie, dar m-ati intelege daca ati fi experimentat cea mai calduroasa primavara belgiana de care am avut parte pana acum. Pentru prima data in viata mea era vreme mai buna in Belgia decat in locul unde am calatorit. Statistic vorbind sanse mari pentru asta ai avea doar daca ai calatori la un Pol.





De la Titisee am pornit pe Panoramastrasse la plimbare cu scopul de a ajunge intr un final in Freiburg (principalul oras al zonei). Si pentru ca ceata se mai ridicase un pic am descoperit si noi de ce zona asta e atat de populara: dealuri verzi cat vezi cu ochii, padurici pe ici pe colo, satuce pitoresti, case traditionale...Ce mai, un vis pentru doritorul de stat in natura. Si inca o data nu pot sa nu amintesc ca zona este perfecta pentrufamiliile cu copii pentru ca turele de mers prin paduri sau pe dealuri sunt extrem de usoare si bune pentru picii de toate dimensiunile.
Si inainte sa intrati la banuieli va spun ca nu, nu sunt insarcinata. Dar toti din jurul nostru au bebei. Si unii bebeii imi sunt extrem de dragi. Atat de dragi incat ii am mereu in minte. 
Freiburg este un oras in adevartul sens al cuvantului. Muuulte magazine. Aglueratie mare ca doar era sambata si culmea si sambata inainte de Paste. Multe restaurante, cafenele, cofetarii. Un loc interesant daca te intereseaza cumparaturile. Noi insa ne-am multumit cu a ne uita la vitrine, ne-am cumparat niste prajituri si ne-am indreptat catre hotel. era deja seara iar noi eram obositi dupa o zi lunga si o noapte petrecuta pe drum.









Pensiunea era in Simonwald, la doi pasi de Freiburg si cand am ajuns ne pregateam sa adormim in doi timpi si trei miscari. Insa proprietarul ne-a invitat la o bere si nu am putut sa refuzam. Am stat cu el la povesti despre fotbal si bere si am barfit francezii care nu vorbesc decat franceza (discutie inceputa de un neamt care nu vorbea decat nemteste si doua cuvinte in engleza :) ). Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.
Ne-a placut foarte mult pensiunea la care am stat si proprietarul ne-a facut sa ne simtim ca acasa. E foarte prietenos. Foarte glumet. Foarte vorbaret. Proprietarul perfect. In plus s-a purtat foarte frumos cu Rex si nu parea deranjat de loc de musafirul latrator cu patru labe si colti care daca se apuca sa roada lasa urme nu se incurca.
Mobila s-ar cere schimbata insa in rest pensiunea e foarte curata, camerele mari, baia la fel, micul dejun mai mult decat indestulator. Practic nu am decat cuvinte de lauda. O recomandam din tot sufletul.

Si cam atat pentru prima zi de calatorie. Partea a doua va urma curand.


Tuesday, May 20, 2014

Cum ne alegem destinatiile de calatorie? (Partea a doua)

In prima parte dedicata acestul subiect am scis un pic la modul general care sunt lucrurile care ne atrag la o anumita destinatie. In aceasta a doua parte o sa scriu care sunt destinatiile la care visez cu obstinatie in ultimul timp si de ce. Insa de multe ori argumentele logice pot fi destul de sarace si ceea ce m-a facut sa visez la locul ala este o poza vazuta sau o poveste auzita sau un documentar de pe Discovery.

Etiopia
Nici nu stiu de unde sa incep cu insiruirea argumentelor pro-Etiopia dar o sa ma rezum ma jos numai la trei motive. 
Ati vazut vreodata un documentar despre triburile din Africa? Ei bine sansele ca filmarile sa fie de la un trib din Etiopia sunt extrem de mari. Imi doresc enorm de mult sa vad cum traiesc triburile astea ca rupte din paginile National Geografic. Stiu ca nu mai sunt demult rupte de lume ci au devenit multe dintre ele dependente de dolarul turistului dar cred ca macar o frantura de originalitate tot mai poti gasi mai ales daca eviti satele aflate pe orice tur al agentiilor si te abati prin locuri mai putin populare. Este o intalnire cu o cultura si civilizatie noua pentru mine care cu fiecare an se pierde pentru ca "progresul" asa cum il percepem noi in "lumea civilizata" este ravnit sau impus si in locuri care inca mai traiesc ca acum cateva secole. Iaca niste fotografii facute de un roman talentat care probabil vor spune cat o mie de cuvinte scrise de mine. 
Nici o vacanta de-a nostra nu este completa fara o etapa de trekking/hiking. Asa ca orice destinatie care ne permite sa mergem hai hui prin munti are un mare plus pe lista noastra. Iar Etiopia are un munte care pe mine m-a cucerit de pe vremea unei reclame de pe National Geografic cu un fotograf care arata cum arata o zi la birou pentru el. Era un fotograf care avea ca subiect coloniile de gelada baboons cocotate pe coastele abrubte ale muntilor Simien. De fiecare data cand era reclama aia la tv ii spuneam lui Cipri ca trebuie sa mergem si noi neaparat acolo. Locul ara arata uimitor si coloniile alea de gelada aratau si mai uimitor de atat. Deci muntii Simien sunt inca un argument in plus pentru Etiopia.
Daca partea de sud a Etiopiei cucereste turistul prin triburile care traiesc la fel ca acum multe sute de ani, partea de nord este locul unde veti gasi niste civilizatii extraodinar de cumplexe. Daca pana acum nu ati auzit de bisericile de la Lalibela, sfatul meu este sa cautati un pic pe net sa vedeti povestile din spatele locasurilor astea extraordinare.

Tanzania
Visez la Tanzania de vreo patru ani cred. In fiecare an fac planul, ma uit de bieletele de avion, caut agentii locale pentru diverse activitati, calculez bugetul  si apoi ma dau batuta din cauza pretului. Cine stie? Poate vara lui 2015 va fi in sfarsit momentul mult asteptat.
Primul motiv pentru care visez la locul asta este Kilimanjaro. Am fost pe Inca trail. Am fost pe Everest base camp trek. Urmatoarea locatie pentru un hiking mai serios este evident Kili. Imi doresc sa ajung pe acoperisul Africii. Iar Cipri viseaza la asta chiar mai mult ca mine. Orice destinatie care ne pune picioarele la treaba este o destinatie de vis.
Al doilea motiv este un safari african sa vedem si noi "Big Five" si nu numai. Oi fi vazut eu animalele la gradina zoologica dar sunt sigura ca nimic nu se compara sa le vezi in mediul lor natural. Sa vezi leul la ceva metri de masina si girafa mancand din pom si elefantii langa apa. Si daca mai sunt si pui in zona atunci voi fi cucerita pe veci.
Un ultim motiv sunt plajele din Zanzibar. Sau poate ceva mai putin turistic decat Zanzibar. Nu neaparat pentru plaje, nisip si leneveava (desi nici asta nu e de ignorat) cat pentru scuba diving.

India
Am scris un post mai lung despre visele mele indiene insa in cazul indiei argumentele punctuale sunt mai putini si ce primeaza e mai mult un sentiment care si-a facut loc in sufletul meu pe vremea liceului cand citeam povesti cu si despre India. Probabil ca povestile din cartile mele nu au nimic in comun cu realitatea insa asta nu ma face deloc sa pun India mai prejos in "Bucket list".
Pentru perioada de iarna visez la Rajasthan. Pentru ca este strans legata de mirajul rajilor asa cum imi imaginez eu din carti.
Pentru perioada de vara visez la Kashmir si Ladak. Un loc unde muntele e rege. Si un loc la ani lumina distanta de ceea ce ne imaginam noi cand ne gandim la India.
Si pentru orice moment din zi sau din noapte sau anotimp din an visez la Taj Mahal. O minune a lumii pe care oricine ar trebui sa o vada in viata asta.

Vietnam
As putea sa scriu o argumentatie detaliata cu un traseu bine pus la punct despre locurile atragatoare pentru mine din Vietnam, insa realitatea este ca Viatnamul este pe lista mea pentru Halong Bay. De la primele imagini pe care le-am vazut cu locul asta am repetat obsesiv ca si noi trebuie sa mergem acolo. Din fotografii cel putin, pare a fi un loc de o frumusete extraordinara. Deci trebuie sa il vada si ochiul meu sa se convinga daca este asa sau nu. In plus noi am iubit orice tara din Asia de Sud est pe care am vizitat-o. Ne plac oamenii zambitori mereu, mancarea buna (mai putin cea din Myanmar si Laos), atmosfera, energia locului etc. Oricand suntem dispusi sa mai mergem la o tura in Asia de Sud Est. Efectiv oricand. Atat de "oricand" incat ne fortam sa mai schimbam continentul macar.

Antarctica
Poate parea o destinatie surprinzatoare insa cine nu isi doreste sa stea cu orele sa se uite la pinguinii aia amuzanti si curiosi cum se plimba ei in sir indian prin fata ta? Cred ca pinguinii imperiali sunt de departe cele mai haioase animale de pe pamant. Eu ii ador. Lasand de o parte argumentul copilaresc de mai sus, Antarctica este o locatie cum alta nu-i. Si spre sa reusim in viata asta sa ajungem acolo.

Uganda
Cred ca se observa deja un trend in argumentele mele. Daca nu sunt munti sunt animale si daca nu sunt animale sunt munti :) Iar daca sunt amandoua cu atat mai bine. Asta desi in prima parte a subiectului am vorbit enorm de mult despre oamenii si traditiile lor. Adevarul este ca oamenii si traditiile lor sunt mereu luate in calcul chiar daca nu le-am pus la fiecare destinatie pentru ca deja ar fi devenit plictisitor sa spun mereu acelasi argument.
Uganda este pe lista mea pentru un motiv cat se poate de simplu: gorilele. De cand am vazut vacanta asta tot fac planuri de vazut gorile in mediul lor natural. Desi urasc macaci, sunt fascinata de primate. Asa ca Uganda cu gorilele ei este un "must seee". La fel cum Borneo si urangutanii sunt un "must see". Sau lemurienii din Madagascar. Prea multe alte motive nu sunt necesare sa ma convinga de o locatie daca pe lista cu lucruri pe care le poti face/vedea e un safari pentru vazut primate in mediul lor natural.

Si ma opresc aici cu insiratul de locatii pentru ca deja e destul cat sa ne ocupe urmatorii ani. Mai visez eu si la Cuba, Tibet, Bhutan, Galapagos, Chile, Argentina, si cateva tari prin America Centrala si chiar si Noua Zeelanda si Australia dar om vedea ce ne aduce viitorul.




Monday, May 19, 2014

Cum ne alegem destinatiile de calatorie? (Partea intai)

Recunosc ca intrebarea din titlu este, din mai multe motive, o intrebare extrem de grea pentru mine. Dar principalul motiv este faptul ca am observat ca atunci cand raspund nu ma rezum la a explica motivele care ma fac sa aleg o destinatie sau alta ci totul se transforma intr-o pledoarie pentru felul meu de a calatori si pentru destinatiile pe care le am eu in suflet si in gand. Si logic vorbind stiu ca nu este deloc corect ceea ce fac. Pana la urma cu totii muncim un an intreg pe branci si cand vine vacanta normal este sa faci exact ce te face fericit nu ce se poarta sau ce da bine sau ce iti spun eu ca reprezinta modul cel mai bun de a calatori.
Daca pe tine te face fericit sa mergi la "All inclusive" in Turcia si sa iti petreci zilele mancand si stand la plaja la piscina atunci asta trebuie sa faci.
Daca pe tine te face fericit sa mergi intr-o statiune de fite unde felul cum te imbraci si ce conduci te defineste ca om, atunci asta trebuie sa faci.
Daca pe tine te face fericit sa mergi pe o insula a petrecerilor, sa dansezi toata noaptea si sa nu vezi lumina zilei, atunci asta trebuie sa faci.
Daca pe tine te face fericit sa mergi in statiuni "all inclusive" in Republica Dominicana, Tailanda sau Mexic si sa nu iesi nici macar jumatate de zi in afara granitelor hotelului atunci asta trebuie sa faci.
Insa nimic din ceea ce am descris mai sus nu m-ar face fericita pe mine si cu atat mai putin pe Cipri care nu stie ce e aia "a lenevi". Noi suntem genul de oameni care vrem sa batem o tara in lung si-n lat. Sa vedem tot ce ne poate oferi (atat cat ne permite timpul). Sa interactionam cu oamenii locului. Sa avem liberate deplina si sa nu depinde de un grup. Sa decidem singuri ce vrem sa facem in fiecare minut al zilei. Sa facem pe exploratorii prin jungle, munti, mlastini etc. Sa ne bucuram sa mancam cot la cot cu localnicii. Sa bem o bere la barul din sat unde suntem singurii albi si suntem pe post de atractie turistica. Si altele de genul asta. Cu cat o destinatie este mai putin turistica cu atat mai bine pentru noi.
Cred ca daca l-ai pune pe Cipri intr-o statiune "all inclusive" dupa doua zile si-ar lua calculatorul si s-ar apuca de munca. De fapt il banuiesc ca nu ar rezista nici doua zile. Pentru el e o provocare pana si un week-end mai de leneveala.
Pentru mine "a calatori" e un prilej sa invat lucruri noi. Sa imi deschid orizonturile. Sa vad ce inseamna o religie noua, o cultura noua, obiceiuri altfel decat la noi. Sa invat un pic de sitorie la fata locului. Sa invat un pic despre vederile politice ale tarii respective. Sa imi formez pareri proprii bazate pe ceea ce experimentez nu pe ceea ce mi se baga pe gat la televizor sau prin ziare.
Am citit candva ca atunci cand calatoresti iti dai seama de masura propriei ignorante si mult adevar este in replica asta. Cand stai in zona ta de confort ai tendinta sa crezi ca totul in lumea asta e la fel cu ceea ce experimentezi tu. Cand calatoresti si descoperi alte lumi vezi cu adevarat cat de mica este lumea ta de fapt.
Prin urmare noi ne alegem ca destinatii de calatorie locuri care ofera experiente cu totul altfel decat ceea ce ofera Europa. Si preferabil locuri care au inca un caracter specific si nu s-au tranformat sub influenta hoardelor de turisti. Asta este motivul pentru care am ales sa mergem in Laos sau Myanmar. Si asta e motivul pentru care vom merge in Iran. Sunt locuri care in cativa ani de zile se vor schimba extrem de mult. Vorbeam cu oameni care au fost in Laos cu 5-7-10 ani in urma si descrierile lor picteaza imaginea unui loc ce se schimba cu o viteza uimitoare. 
Roma, Parisul, Barcelona etc vor ramane asa cum sunt acum pentru decenii. Tarile astea care acum isi deschid bratele ca sa primeasca turisti se schimba de la o luna la alta. Ce acum este pur, si original si oferind o experienta unica poate in cativa ani de zile va fi un parc de distractie pentru turisti si atat. Bali cred ca e un exemplu foarte bun din punctul asta de vedere. Sunt sigura ca a fost cu decenii in urma raiul pe pamant. Acum este insula de vacanta a australienilor. Comparat cu alte insule din Indonezia, Bali este un circ. Si chiar un circ ieftin. 
Eu vreau sa profit de ocazie si sa vad cu ochiul meu locuri unde oamenii sunt inca oameni si unde conteaza mai putin proprietatile si mai mult familia, prietenii, relatiile interumane, cinstea, omenia etc. Sa vezi ca se poate trai si face afaceri si doar "dandu-ti cuvantul de onoare" nu numai prin contracte de o mie de pagini cu clauze pentru clauze pentru clauze si scris marunt in josul paginii. Sa vezi ca oamenii sunt tot oameni indiferent ca sunt crestini, musulmani, budisti, animisti sau mai stiu eu ce. Sa vezi ca pentru orice lucru "altfel" exista o explicatie si ca nu e bine sa te grabesti sa pui eticheta de "Asa nu e bine" doar pentru ca la tine in tara lucrurile sunt altfel. 
Profit de locurile astea care imi ofera accesul la experiente noi pentru a invata sa fiu mai toleranta, mai deschisa la nou, mai pemisiva, mai atenta cu ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru mine "a calatori " e un prilej sa invat si sa cresc ca om. Un lucru complet diferit de "a merge in vacanta". 
Imi dau seama ca nu am deloc un fir logic in explicatiile din postul asta dar mai bine de atat nu pot face :) Mesajul este insa ca in momentul de fata ne alegem ca destinatii locuri care sa ofere experiente inedite si accesul la o cultura diferita de ceea ce e definit ca "normal" pentru cineva din vestul sau estul Europei.
Nu stiu pentru cat timp voi calatori asa. poate peste ceva ani situatia familiei noastre va fi alta si vom fi mai putin aventurosi. sau poate ca voi ajunge sa fiu un om mai comod care prefera vacantele de lux. sau poate ca nu vom mai calatori deloc. Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul. Insa pentru moment pe mine ma face fericita sa ma simt un mini Indiana Jones (cu mare ingaduinta evident).
In partea a doua a acestui subiect voi pune o lista cu destinatiile care sunt pentru moment "prioritare" pentru a disuta un pic mai la obiect de ce aici si nu acolo. :)