Friday, June 26, 2015

O zi cu chimpanzeii in Kibale (III)

Cred ca masura pentru cat de mult mi-a placut o experienta sau o calatorie se poate judeca de multe ori si din numarul de scrieri pe tema respectiva pe care le pun pe blog. Ceea ce reflecta exact ceea ce fac si in viata reala: daca e un subiect care imi place vorbesc pana ti se tocesc urechile despre el. Si nu cer confirmari ca nu cred ca mi-ar placea sa le aud :)
Si  cum am ajuns deja la parte a treia a povestii cu cimpanzei (dupa o introducere cat o zi de post si o prima intalnire cu fluturi in stomac) este cat se poate de clar cat de mult mi-a placut acolo.
Mult. Extrem de mult. Asta daca nu v-ati prins :)
Si as putea scrie mult si bine despre fiecare lucru vazut in ziua aia insa o sa incerc sa fiu mai concisa si o sa pun doar cateva din povestile zilei si cateva poze amuzante.

Domnul sef
Grupul de chimpanzei are o structura ierarhica foare bine conturata si care este destul de evidenta si pentru ochiul unui necunoscator ca noi.
De exemplu era extrem de evident cine este alpha male daca priveai felul cum ceilalti se purtau in jurul lui. Nici o femela nu avea voie pe pamant langa el. Erau imediat alungate in copaci. Masculii de rang inferior nu se apropiau aproape deloc de el. Iar cei de rang superior doar daca erau invitati.
Prima data cand am dat ochii cu alpha male era asezat undeva in mijlocul unei poteci si statea singur si supraveghea padurea. Deodata se apropie de el doi masculi care conform padurarului erau imediat mai jos decat alpha in  ierarhie (nr.é si nr.3). Dar nu s-au dus direct la el ci s-au asezat in fund la vreo 2-3 metri de alpha si au asteptat pana cand seful si-a dat acceptul sa se apropie. Nu se duc insa buluc peste el ci pe rand in functie de pozitia ierarhica. Intai cel de pe locul 2 s-a apropiat de sef cu capul plecat si ca semn de respect s-a oferit sa il pigule de capuse. Dupa ceva timp i s-a dat voie si celui cu nr.3 sa se apropie si a urmat acelasi ritual. Au mai stat  nitel impreuna si apoi au pornit la explorat padurea.

Sa te oferi sa cureti capusele de pe altcineva este semn de respect

Sa lasi pe altcineva sa te curete de capuse este semn de acceptare

In tot grupul era un singur individ care sfida seful. Si padurarul ne spunea ca este un individ extrem de puternic si agresiv si  care probabil va incerca sa preia sefia la un moment dat. Insa padurarul nu credea ca va ajunge vreodata sef desi este evident ca e cel mai puternic pentru ca la chimpanzei nu se decide seful prin compatitie ci este o alegere politica. Trebuie sa fii extrem de puternic dar trebuie sa ai aliati. fara aliati vei sfarsi probabil omorat de restul grupului atunci cand incerci sa rastorni conducatorul.
In afara de faptul ca toti membrii erau extrem de respectosi cu alpha male, iti dateai seama care este seful si din faptul ca atunci cand era un pericol sau cand se simteau in nesiguranta se strangeau imediat langa liderul lor. Se vedea ca au incredere in el. Nu ca le este frica doar de el.
La un moment dat stateam si ne uitam la alpha care era pigulit de un alt chimpanzeu. Si deodata se aude un strigat foarte ciudat. Pentru ca a fost un zgomot ciudat si neasteptat, m-am speriat si l-am apucat instinctiv de mana pe Cipri. Era omul meu de siguranta.
In fata mea chimpanzeul de rang inferior s-a speriat si el si l-a apucat instinctiv de brat pe sef. Pentru siguranta.
Am ramas efectiv cu gura cascata. Era imaginea nostra in oglinda. Fix aceeasi reactie.
Seful (dreapta) si antisocialul (stanga)

Hai calmeaza-te ca nu e nimic

Te apar eu ca uite cat sunt de mare
Si mai mult cand erau implicati intr-o disputa de multe ori se duceau sa isi verse amarul la sef.
In grupul de chimpanzei era si un individ extrem de simpatic si de sociabil. Se pare ca era cel mai placut dintre toti. Nu doar printre chimpanzei ci si pentru padurari. Era cel care era si cel mai curios in privinta noastra si venea extrem de aproape ca sa ne vada si sa ne analizeze. Si la un moment dat l-am vazut ca este alergat prin padure de cel care spuneam ca e cel mai agresiv. Era saracul tip simpatic extrem de suparat ca fix pe el isi varsa amarul tipul agresiv. Si cand alpha male a sosit in zona l-am vazut ca se duce imediat la el si ii spunea pe un ton extrem de plangacios ceva. Padurarul ne explica apoi ca de fapt se plange ca a fost batut. Probabil fara motiv.


Baiatul si lupul
Cred ca toata lumea stie povestea cu ciobanasul care tot striga "Lupul, Lupul" ca sa ii pacaleasca pe ceilalti sateni si atunci cand chiar vine lupul nu il mai crede nimeni si nu se duce nimeni sa il ajute.
Se pare ca povestea asta nu este specifica numai oamenilor ci se intampla si printre chimpanzei.
La un moment dat cum stateam noi de vorba cu padurarul si ne uitam la alpha male se aude un strigat ciudat. Padurarul zambeste si ne spune ca ala este un strigat de primejdie dar ca probabil este unul fals. Chimpanzeii fac asta destul de des: ii sperie pe ceilalti doar ca sa se amuze un pic. Dar din nefericire pentru individul pus pe farse, alpha male nu are acelasi simpt al umorului si de fiecare data cand cineva face asta se duce si ii aplica o corectie. Si nici nu termina bine padurarul de explicat ca incepe se sa auda galagie in padure si un biet chimpanzeu ce isi primea bataia de la sef. Cine stie poate chiar a meritat distractia :)

Uite ce fata de nevinovat am :)

Pofticiosul
Atunci cand cineva gaseste hrana trebuie sa ii anunte de obicei si pe ceilalti; mai ales ca seful grupului are dreptul sa aleaga mancarea cea mai buna. Numai ca uneori mai sunt si unii pofticiosi care nu vor sa imparta. In poze de mai jos unul dintre chimpanzei descoperise ca printre fructele inca necoapte din capacul ala, se gaseau si unele bune de mancat. Si nu era dispus sa le imparta cu nimeni asa ca a tacut si si-a vazut de treaba. Bine ca nu l-a prins seful ca sigur isi lua o corectie.



La furat
In Kibale sunt 13 grupuri de chimpanzei, fiecare cu un teritoriu foarte bine delimitat. Nu treci la vecini decat daca vrei razboi.
Toata ziua i-am urmarit pe chimpanzei in cautarea hranei. Cand s-au mutat ei, ne-am mutat si noi. Cand s-au oprit ei, ne-am oprit si noi. Era destul de amuzant sa ii urmaresti pentru ca erau continuu posi pe sotii. Se alergau. Se bateau (mai in gluma sau mai in serios). Loveau in copaci cu picioarele sau un bat ca sa para amenintatori. In concluzie faceau o galagie destul de mare incat sa poata fi urmariti usor ca ii reperai dupa zgomot. Dar pe la pranz asa au inceput sa se miste foarte atent si sa nu mai faca nici cel mai mic zgomot. Motivul era ca ajunsesem la limita teritoriului lor. Erau practic la furat la vecini deci se purtau ca atare. :) Imediat ce au trecut inapoi paraul care era hotarul intre cele doua teritorii, au revenit la comportamentul initial.

As mai avea multe de povestit  dar ma opresc aici ca deja exagerez. Tot ce pot sa spun este ca daca vreodata aveti ocazia sa vizitati un grup de chimpanzei in liberatate, sa nu o ratati pentru nimic in lume. Este o experienta incredibila pe care personal nu cred ca o voi uita vreodata.

Iar la sfarsit mai pun doar cateva fotografii care mi-au placut sau care mi se par amuzante. Gata povestea :)
Mamele cu pui stau mai mult in copac. 

Relaxare totala. Picior peste picior


O bere si un meci de fotbal mai trebuie






O mama cu bebelul in spate.

Wednesday, June 24, 2015

O zi cu chimpanzeii in Kibale (II)

Initial am crezut ca o sa scriu totul despre Kibale intr-un singur episod dar cum ieri m-am intins cat o zi de post cu introducerea iaca abia astazi apuc sa mai spun din povestile de la plimbare.
Ne-am trezit cand inca era noapte afara si cu ochii abia desprinsi de somn am pornit sa ne intalnim cu padurarul nostru si sa pornim in cautarea chimpanzeilor prin padure.
La ora 7 dimineata intram deja in Kibale si urmam o poteca care era foarte departe de idea mea de padure cu chimpanzei in Africa. Era o carare suspendata din lemn. Prea civilizata pentru aventurosul "wannabe" din mine. Si deja ma pregateam sa comentez nitel nesatisfacuta de realitate. 
Prea multa chivilizatie pe aici pe la chimpanzei
Noroc ca a trebuit sa tac cat padurarul ne datea primele informatii despre marimea parcului, anul infiintarii si ce avem si ce nu avem voie sa facem cand ajungem in preajma primatelor. Si cam cand a terminat el cu introducerea, s-a terminat si cararea si ne-am trezit intr-o mlastina cu iarba pana la subtiori. Cam acolo s-a terminat si atitudinea mea aventuroasa. Parca nu era nimic rau cu cararea aia suspendata la care mustaceam cu doua minute mai devreme. Nu ma puteam gandi decat la serpi si lipitori. Nici unii nici altele nu erau prea sus pe lista cu animale pe care mi-as fi dorit sa le vad. Si din fericire nici una dintre categorii nu a tinut mortis sa ma incante cu prezenta asa ca atunci cand am iesit din mlastina si am aterizat pe pamant stabil mai ca nu m-am pus pe multumit la divinitati.
Prin ceva mlastina

Macar in padure nu stau cu frica lipitorilor
Si pentru ca eram deja in siguranta m-am apucat sa il intreb pe padurar tot felul de lucruri despre chimpanzei. Omul facea munca asta de cinci ani si era un izvor nesecat de informatie. O adevarata delectare sa stai sa il auzi vorbind despre niste fiinte pe care le stia personal la fel de bine ca pe propria familie. De cinci ani isi petrece fiecare zi cu ei. De cand se trezesc si pana merg la culcare el este acolo cu ei. Ii stia pe toti pe nume si iti putea spune povesti mii si mii despre comportamentul fiecaruia in parte.
Prima surpriza a fost ca un grup de chimpanzei nu este deloc mic cum se intampla cu familiile de gorile. Dintr-un motiv sau altul eu aveam impresia ca sunt maxim 20 de indivizi in grup. Nimic mai fals. Grupul pe care il vizitam noi avea nici mai mult nici mai putin de 120 de membri.
Mi-au iesit ochii ca la melc si deja imi faceam planuri ca poate fiind atat de multi o sa vedem si noi cativa. Mai mult visam cu ochii deschisi ca poate o sa vedem si un chimpanzeu de aproape. Poate o sa vedem chiar si unul stand pe pamant nu in copac. Poate...Si da-i si viseaza asta in timp ce padurarul nu spunea prea multe despre ce anume trebuie sa asteptam de la experienta asta. Cam la fel ca padurarul din Murchison care nu ne-a lasat nici un moment sa intelegem ca o sa vedem vreo girafa de aproape. 
Si cum talalaiam noi mergand prin padure, se aud primele sunete care anunta ca suntem aproape de chimpanzei. Nu trecuse nici 15 minute de cand intrasem in padure si deja se auzeau si se vedeau semne ca suntem aproape.
Eram vrajita. Dupa aceea padurarul mi-a explicat ca ei stiu intotdeauna unde gasesc chimpanzeii dimineata pentru ca in ziua precedenta stau cu ei pana isi fac cuibul deci stiu exect unde isi petrec noaptea. Tururile de o zi care incep asa de devreme dimineata merg intotdeauna direct la tinta. Tururile de trei ore care incep mai tarziu sau dupa pranz sunt mai problematice pentru ca trebuie sa gasesti chimpanzeii pe unde au ajuns in cautarea hranei.
Si in timp ce il bombardam cu intrebari pe padurar, vad ca ne arata cu degetul undeva in copac in departare primul nostru chimpanzeu.
Am ajuns. Era acolo. Chiar era. Deci vedem chimpanzeii astazi. Yupyyyy.
Primele semne
In timp ce Cipri incerca sa faca poze cu individul catarat in varf de copac, eu ii soptesc destul de timid ca eu sper sa vedem unul si jos de aproape. Nu am asteptari prea mari nu? Macar unul. Pleaseeeee.
Se pare ca nu aveam asteptari mari  pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu bine, la doi pasi in fata mea statea foarte nonsalant un cimpanzeu.
Probabil ca expresia mea a facut cat toti banii din lume ca padurarul era tare amuzat. Cred ca de asta nici nu spun nimic clar la inceputul turului legat de ce anume poti sa vezi. Fetele turistilor ajunsi nas in nas cu chimpanzeii sunt de nepretuit.
Efectiv nu imi venea sa cred ca exista un cimpanzeu atat de aproape de mine si mai ales nu imi venea sa cred cat de uman era. Este absolut uimitor sa stai sa ii privesti si sa te trezesti ca stai la fel ca ei, te misti la fel ca ei, te scarpini la fel ca ei, ai aceleasi expresii ale fetei, aceleasi reactii etc etc etc. Efectiv stateam vrajita si ma uitam la el. Era prea ca noi.
In timpul asta padurarul ne spunea biografia individului. Dupa cum v-am spus ii stia pe toti pe nume asa ca am aflat ca prima noastra intalnire a fost de fapt cu antisocialul grupului. Era un membru de rang inferior care nu avea prea multe legaturi in grup si care avea tendinta sa stea mai mult pe cont propriu. Nu parea insa de loc deranjat de prezenta noastra. Ceea ce mie imi convenea de minune.
Cu greu a reusit padurarul sa ma faca sa merg mai departe ca sa cautam masculul alpha sau macar niste membrii de rang superior. De parca ar fi contat pentru mine.
Inferior, superior tot aia era. Eu aveam treaba cu analizatul comportamentului. Era prea ca noi. Mai am zis asta nu? Ei bine o sa ma tot auziti ca o spun pentru ca este socant cat de "prea ca noi" sunt. Iar asta a fost de fapt ce ma vrajit si asta este motivul pentru care surprinzator dar cea mai de pret experienta ugandeza nu este nici safari si nici la gorile ci aceasta zi surprinzatoare de la chimpanzei. Sunt prea ca noi.
Et voila. Fix in fata noastra



Sa ne relaxam in hamac

V-am zis ca era la doi pasi

Intr-un final m-am desprins si am inceput sa descopar ca padurea era de fapt plina de chimpanzei si ca oriunde ma uitam in jurul meu mai vedeam cate unul. Unii in copac. Altii tolaniti pe jos. Altii urcati pe cate un bustean de unde se uitau la fel de curiosi la noi pe cum ne uitam noi la ei. Eram inconjurati. Parca eram intr-o scena din Planeta maimutelor. Cand te asteptai mai putin vedeai cate unul care trece nonsalant pe langa tine. Sau in timp ce tu faceai fotografii te trezeai ca se aude ceva in spatele tau si surpriza la doi pasi in mijlocul potecii venise un chimpanzei si se asezase in fund si se uita curios sa vada ce faci. 






La regulament scrie ca nu ai voie sa stai la mai putin de 8 metrii de ei insa in realitate este ceva cu niciodata nu se respecta. este imposibil. Nu pentru ca ai tine tu mortis sa mergi in sufletul lor ci pentru ca vin ei in sufletul tau. Sunt la fel de curiosi pe cat suntem si noi.
La un moment dat stateam si ne uitam la un chimpanzeu oprit in mijlocul drumului. Eu si padurarul in partea lui dreapta iat Cipri in spatele lui. Eram la cativa metri de el si stateam si il admiram. Deodata cimpanzeul decide ca s-a saturat sa fie fotomodel si porneste la plimbare. Dar nu oriunde cu se intoarce cu spatele si porneste fix catre Cipri. Padurarul ne spusese deja ca daca se intampla asa ceva trebuie sa stam pur si simplu nemiscati. Ceea ce Cipri a si facut. Si chimpanzeul a trecut efectiv atingandu-l pe picior. Pentru ca sunt extrem de curiosi.
Iar asta era doar inceputul. Pentru toata ziua am avut parte de astfel de suprize.
Dar iar s-a facut scrierea lunga cat o zi de post asa ca o sa existe si o a treia parte. Pe maine deci...



Tuesday, June 23, 2015

O zi cu chimpanzeii in Kibale (I)



Toate traseele primite de la agentiile de turism din Uganda contineau si o vizita in padurea Kibale ca sa vizitezi chimpanzeii.
Dar niciodata nu am prea inteles prea bine de ce este mereu pe lista si nici nu prea am luat serios activitatea asta. Sunt doar niste maimute. Ce mare lucru?
Eram mult prea ocupata sa visez cu ochii deschisi la safari si la gorile pentru a da prea multa importanta unor chimpanzei. 
Am pus-o totusi in traseu pentru ca o oprire in Kibale insemna ca impartim pe mai multe zile un drum extrem de lung intre Parcul Murchison si Parcul Queen Elisabeth. 
Si cam aici s-a terminat atentia mea pre-calatorie pentru Kibale.
Pana si in ziua de dinainte de plecarea in Uganda cand am mers la medicul de familie sa iau o reteta pentru Malerone nu intelegeam eu prea bine de ce tanti medicul era asa de incantata de ideea ca mergem la chimpanzei.
Tanti, tanti poate nu ai auzit dar mergem la safari si la gorile. Lasa chimpanzeii aia in pace.
Atata timp cat cel mai important lucru care imi venea in minte cand ma gandeam la chimpanzei era Planeta Maimutelor, este evident cam care era nivelul meu de cunostinte si interes. 
Este adevarat ca am vazut poate zeci de documentare cu absolut uimitoarea Jane Goodall. Dar subiectii ei nu m-au interesat prea tare. Motivul pentru care m-am uitat la documentare a fost Jane Godall pentru ca este genul de femeie pe care o admir pana la cer si doua palme mai sus.
Nici macar documentarele despre chimpanzei si cat de inteligenti sunt ca folosesc unelte nu m-au facut sa le acord prea multa atentie. Erau trecute la "si altele". Interesant dar nu destul incat sa ma fascineze.
Pur si simplu, contrat faptului ca chimpanzeii sunt un subiect des prezentat peste tot, am ramas complet nestiutoare in privinta lor. Doar niste maimute, nu?
Dar pentru a mia oara calatoriile mi-au aratat care este masura propriei ignorante. De asta iubesc sa calatoresc. Cand experimentezi pe propria piele ceva, atunci acel ceva va fi pentru totdeauna in mintea si/sau sufletul tau;
Uimirea a inceput pe avion cand m-am apucat sa citesc un pic in ghidul turistic despre Kibale si am descoperit niste povesti absolut uimitoare despre chimpanzei. Lucruri care pana atunci au trecut pe langa mine fara sa se lege in vreun fel, deodata au inceput sa aibe un ecou si sa ma faca curioasa. Pana la urma avem o atentie selectiva si informatii care trec neobservate cand nu te intereseaza in mod special capata un cu totul alt statut atunci cand te leaga ceva de subiectul respectiv.
Stiati de exemplu ca chimpanzei au 98% din ADN-ul lor in comun cu oamenii? Eu nu stiam. Pe de alta parte si vaca are mare parte din ADN in comun cu balena...
In concluzie treptat treptat chimpanzeii au inceput sa nu mai fie doar maimute. Pareau interesante. Inca nu se ridicau la nivelul asteptarilor pentru safari si gorile. Dar parca nu mai erau chiar "de umplutura in traseu".
Asta a fost si motivul pentru care am decis sa modificam un pic itinerariul si in loc sa luam vizita scurta de trei ore din Kibale, am luat un tur lug de o zi. Si bine am facut si asta recomand tuturor. Turul standard pe care il fac mai toti turistii dureaza 3 ore dar doar o singura ora este cu chimpanzeii (celelelalte doua ore sunt de mers prin padure ca sa ajungi la ei). Si va spun sigur ca o singura ora nu va fi de ajuns. Asa ca mai bine faceti ca noi si luati "One day habituation tour". Costa cu 70 de dolari de persoana mai mult (220 de dolari in loc de 150) dar fata de ce primesti este o nimica toata.
Inainte sa trecem mai departe, probabil va intrebati ce inseamna "habituation". Ei bine turisti nu merg asa de capul lor oriunde in padure ca sa vada chimpanzei si gorile. Ci numai anumite grupuri/familii sunt deschise pentru vizitare si sunt acele grupuri/familii care au fost treptat obisnuite cu prezenta oamenilor.
Procesul prin care chimpanzeii sau gorilele sunt obisnuite cu prezenta oamenilor se numeste "habituation". Inainte sa imi sara cineva in cap ca folosesc englezisme imi cer scuze si recunosc ca nu am nici cea mai mica idee cum sa traduc acest cuvant corect in romana.
Ce faci ca sa convingi chimpanzeii sa accepte prezenta oamenilor? Pai in primul rand trebuie sa ai rabdare. Pentru ca,procesul presupune ca trimiti niste padurari in fiecare zi in padure care sa stea continuu cu chimpanzeii. De cand se trezesc si pana isi fac cuibul sa se culce (chimpanzeii dorm in copaci in cuiburi facute din frunze si crengi) padurarul trebuie sa ii urmareasca dar fara a fi invaziv. Nu are voie sa ii atinga, sa le dea de mancare sau de baut, sa ii ajute in vreun fel, sa intervina in vreun fel indiferent ce s-ar intampla. Trebuie doar sa stea pasnic langa ei. Cand chimpanzeii se misca prin padure sa caute de mancare, padurarul merge cu ei. Cand se opresc sa se odihneasca, se odihneste si padurarul. Cand mananca ei, ia si el o pauza sa manance (departe de chimpanzei).
Apropos: chimpanzeii din Kibale nu au vazut si nu au mancat in viata lor o banana. Asta legat de ce ne inchipuim noi cand ne gandim la primpate.
La inceputul procesului de "habituation" chimpanzeii sunt extrem de speriati de omul care deocamdata a sosit pe capul lor. Se ascund. Se retrag in copaci. Si pot fi chiar si agresivi. In nici un caz ce ti ai dori cand duci turisti in padure. Cu timpul insa ajung sa accepte ca uneori mai vin niste ciudati in doua picioare la ei si isi vad linistiti de activitati in timp ce turisti stau cu gura cascata sin fac poze cu duiumul. Numai ca asta nu se intampla deloc usor. Dureaza 6-8 ani sa faci un grup de chimpanzei sa accepte oameni in jur. La gorile este mult mai usor - doar 2 ani si gata.
Pentru ca este un proces atat de lung si atat de costisitor in Kibale numai unul din cele 13 grupuri de chimpanzei este deschis turistilor. Un alt grup este deschis cercetatorilor. Si in prezent un al treile grup este la inceputul procesului de "habituations". Celelalte grupuri traiesc departe de prezenta oamenilor si din punctul meu de vedere este foarte bine ca e asa.
Intr-o lume utopica animalele ar fi protejate "by default"; Insa nu traim intr-o lume utopica. Iar realitatea este ca habitatul in care traiesc si chimpanzeii si gorilele este atat de limitat incat au adus speciile la nivelul de "pe cale de disparitie".
Faptul ca ai un grup deschis turistilor inseamna ca ai destula deschidere internationala incat sa mentii suprafata parcul national si sa pui efort si bani in protejarea animalelor. Iar restul grupurilor traiesc asa cum ar trebui sa traiasca: in siguranta si fara oameni pe cap.
Dar sa revenim la experienta noastra din "habituation tour". Planul era ca la 6.30 dimineata trebuia sa fim la intrarea in parc unde sa ne intalnim cu padurarul nostru si apoi sa pornim in cautarea chimpanzeilor si sa ii urmarim peste tot pe tot parcursul zilei. Aveam posibilitatea de a alege sa stam pana la 7 seara cand isi fac cuiburile sau sa ne retragem mai devreme. In functie de cum ne simteam. Evident o situatie mult mai interesanta decat in turul clasic unde stai doar o ora cu chimpanzeii.
Dar deja ma intind cat o zi de post cu scrisul asa ca cel mai bine voi pune povestile zilei petrecute in padure intr-o scriere viitoare.
Stati pe faza :)