Thursday, July 6, 2017

O fi Tikal cel mai impresionant loc maias?

V-am mai povestit despre "Top 3"-ul locurilor construite de om din "bucket list"-ul meu.  Prima si prima data Top 3-ul a fost compus din: Machu Picchu, Marele zid chinezesc si Angkor Wat. Dupa ce le-am vizitat pe toate trei am luat o noua pagina si am facut urmatorul "Top 3": Petra, Taj Mahal si Chichen Itza. Doar nu era sa raman fara variante. Intotdeauna mai exista ceva interesant de vazut in lumea asta mare.

"Top 3"-ul cuprinde locuri pe care imi doresc foarte mult sa le vad dar asta nu inseamna ca automat tarile care le gazduiesc devin prioritate pe lista de vizitare. In afara de topul asta al constructiilor facute de om mai am o gramade de alte topuri: rute de hiking, locuri pentru scufundari, parcuri natinonale, locuri unde sa vad anumite animale in libertate etc etc etc. Ca orice calator care se respecta "bucket list"-ul meu pare a nu avea fund. Asa ca vizitarea lor nu decurge pe cat de repede ar fi posibil daca le-as da prioritate. Si de foarte multe ori a durat mult sa ajung intr-un loc din Top 3 pentru ca tara in care se aflau ma descuraja. Asta a fost cazul Taj Mahalului de exemplu. Iar mai nou asta este cazul Chicken Itza. Mexic nu e genul de tara care ma atrage. Sau mai bine zis nu era. Pentru ca dupa ce am vorbit cu mai multi oameni cand ne plimbam prin America Centrala, mi-am dat seama ca eu confundam Mexicul cu Yucatan si cu nebunia turistica de pe Riviera Maya. Deci pe viitoar Mexicul a devenit o posibilitate. Insa la momentul in care am decis ca vreau Guatemala si Belize, Mexic era ceva ce ma facea sa fug cat vad cu ochii.

Asa se face ca primul complex maias in care am ajuns nu a fost celebrul Chicken Itza ci Tikal. Si sincer nu stiu daca a fost o decizie proasta. Inca mai tin Chicken Itza in "Top 3" de vazut insa tare imi e ca odata ce o sa il vad o sa il inlocuiesc post-vizita cu Tikal. 
Este evident ca vorbesc din auzite. Am fost doar in Tikal deci nu stiu cum sunt celelalte locatii. Insa Tikal mi-a placut atat de mult si are avantajul sa fie primul vazut incat tare imi e ca va fi foarte greu de detronat.
De ce mi-a placut atat de mult?
In primul rand pentru ca era pustiu.  Si nu ma refer ca era pustiu pe la templele secundare ascunse adanc in jungla. Pana si templele principale erau complet pustii. Chiar si cand am mers sa vedem rasaritul cocotati pe Templul IV eram doar 7 persoane pe platforma. Atat. 7 persoane. Dupa ce a rasarit soarele au mai sosit cativa (cei care veneau din Flores). Dar in total erau sub 20 de persoane in  intreg complexul. Complex care are o suprafata de 16 km patrati. Am facut un tur de 3 ore cu un ghid si ne-am intalnit cu vreo doua cupluri. Si asta doar pentru ca si ei faceau un tur similar cu ghid deci mergeau cam in aceleasi locuri.
Imbulzeala mare in centrul complexului...
Un alt motiv pentru care mi-a placut atat de mult este grija cu care este administrat Tikal-ul. Am scris zilele trecute in detaliu despre asta asa ca nu mai mai repet. Insa Tikal este de departe un exemplu de "Asa DA" pentru multi. 
Mi-a placut foarte mult pentru ca nu este transformat in "balci" pentru turisti. Motivul pentru care noi nu am mers la Badaling ca sa vizitam Marele zid chinezesc tocmai asta a fost. Nu ma intereseaza sa vad ursi in captivitate cand vizitez  Marele zid sau sa ma dau cu telegondola sau sa cumpar chinezarii. Vreau sa admir Zidul si sa invat ceva despre el. La fel si cu Tokal. Ma bucur ca nu era un "turist trap" ci era facut sa te bucuri de ceea ce vezi.
Si nu in ultimul rand, mi-a placut atat de mult  pentru ceea ce vezi. Daaaaahhhhh. Evident. 

Tikal are extrem de mult de oferit. Este un loc imens. Intregul parc, care este o jungla in toata puterea cuvantului, are o suprafata de 575 kilometri patrati. Complexul arheologic ocupa o suprafata de 16 kilometri patrati si are in total peste 4000 de constructii. Doar 21% din constructii au fost cercetate si doar vreo 3% ( unii zic 8%) au fost scoase de sub vegetatie. Si la fiecare 3 luni trebuiesc curatate iar de vegetatie pentru ca jungla le acopera imediat la loc. Este o munca sisifica. 
Te plimbi pe cararire lungi de kilometri buni din jungla si tot descoperi movile de pamant acoperite cu copaci care de fapt sunt piramide maiase sau tot felul de alte constructii. Sute si sute de astfel de dealuri.

La plimbare prin jungla

Pe undeva trebuie sa fie si ceva ruine

Parca se vede ceva pe acolo

O piramida inca acoperita de jungla

Le ghicesti peste tot


Unele insa nu necesita nici un pic de ghicit. Trebuie doar sa ajungi la ele

Iar constructiile care sunt restaurate sunt absolut uimitoare. 
Sa nu uitam ca Tikalul este vechi de 3000 de ani iar la apogeu orasul avea peste 100 000 de locuitori. Templele din partea centrala care acum sunt renovate aproape complet si pe care poti urca au 1200 de ani vechime. 

In Piata Mare ai doua temple (piramide) complet restaurate care arata uimitor. Templu I are 48 de metri inaltime. Templul II (pe care poti sa si urci) are 38 de metri.







Dar cele doua piramide centrale sunt niste pitice pe langa Templul IV care are 65 de metri inaltime. Vazut de aici iti dai seama cat de mare este intreg parcul. Iar rasaritul este ceva ce nu trebuie ratat pentru nimic in lume.


Exista barne de lemn de 1500 de ani vechime. Sunt facute din lemnul unui copac numit "zapode", acelasi copac din care se extrage substanta din care se facea guma de mestecat pe vremuri (si mai nou se trece iar la folosirea ei in produsele bio-natural-organic-...). 

Apoi exista toata istoria din spatele locului. Cum a inflorit si cum a decazut. Cum se foloseau cladirile pentru stabilirea calendarului (Mundo Perdido - cea mai veche parte a complexului avea ca unic scop definirea calendarului). Si ce s-a intamplat cu maiasii dupa. Stiati ca imperiul maias s-a destramat insa maiasii exista pana si in ziua de astazi. 40% din populatia Guatemaleui este "Maya". Si daca mergi in jurul Atitlanului o sa fii inconjurat majoritar de populatie maia.

Totul la Tikal mi-a placut. si a fost locatia mea preferata din Guatemala. Un loc unde cred ca m-as intoarce oricand si pe care il recomand cu toata inima. A fost un loc fix pe placul meu.



Tuesday, July 4, 2017

Tikal sau exemplul "Asa DA"


 In 2014 cand am vizitat Petra, timp de doua zile am bombanind continuu. 
Imi colcaia sangele in vene cand vedeam cum masinile goneau dimineata prin Petra ca sa duca marfa la magazinele cu suveniruri si la restaurante. 
Imi colcaia sangele in vene cand vedeam Petra transformata intr-un bazar.
Imi colcaia sangele in vene cand vedeam morminte istorice transformate in depozite pntru restaurante si magazine.
Sau cand vedeam generatoarele depozitate in ruine. 
Evident cu adaugiri gen: turnat beton peste lespezi cu importanta arheologica ca sa puna ei doua bete si un coviltir sa le tina umbra in timp ce iti vand toate chinezariile.
Imi colcaia sangele in vene sa vad magari si cai (culmea mai erau  si cu potcoave) urcand treptele spre Monastary.
Imi colcaia sangele in vene sa vad cat de putin le pasa de locul ala. 
Cat de prost era organizat totul. 
Cat de concentrata era toata lumea sa faca bani si atat. 
Si ma tot intreb: oare pentru cat timp va rezista Petra? Vor mai putea nepotii nostri sa vada ceva? 
In ritmul asta ma indoiesc sincer ca va avea viata lunga.
Am fost atat de dezamagita incat Petra pentru mine nu a reprezentat "una dintre minunile lumii" ci un mare exemplu de "Asa NU". Nu asa se manageriaza un loc cu o importanta istorica/arheologica atat de mare. Este pur si simplu o bataie de joc. 

Oamenii care cica se ocupa de Petra ar trebui sa viziteze Tikal-ul sa vada cum ar trebui sa isi faca treaba. Pentru ca DA, se pare ca se poate sa iti tratezi locurile istorice cu respect chiar si cand nu esti o tara extrem de bogata.

Totul la Tikal striga "profesionalism". Totul.

De unde sa incep cu explicatiile? 

De la faptul ca 575 de kilometri patrati de jungla din jurul Tikalului au fost transformati in parc national pentru a proteja nu numai ruinele dar si flora si fauna. Partea centrala a parcului unde ai ruinele maiase acopera o suprafata de doar 16 kilometri patrati. Restul e jungla. Si credeti-ma ca una este sa ai complexul arheologic in oras si cu totul altceva sa fie in mijlocul junglei. De la intrarea in parcul national mergi in jur de 30 de kilometri pana cand ajungi la intrarea in complexul arheologic. Faptul ca nu au voie sa construiasca sate, orase, fabrici etc in perimetrul respectiv ajuta enorm la protejarea ruinelor. Si daca nu ma credeti ganditi-va la exemplul contrar - Taj Mahalul care se ingalbeneste de la o zi la alta din cauza poluarii din Agra. Tot incearca sa rezolve problema interzicand masinile la o anumita distanta de Taj Mahal insa oricine a fost in India in general si in Agra in special stie ca un kilometru de "zona fara masini" inseamna o nimic toata. Nu inteleg cum isi inchipuie cineva ca ar putea sa ajute. Dar acum e prea tarziu sa mute un oras intreg deci trebui sa gaseasca compromisuri care sa ii ajute oricat de putin. Chiar si numai pentru PR si pentru ochii lumii.  Din fericire in Guatemala au impus regula inainte sa se construiasca ditamai localitatea la doi pasi de ruine. Asa ca si-au creat inca de la inceput un "buffer" semnificativ. O decizie excelenta zic eu.

In parcul national exista doar trei hoteluri. Au fost construite acum cateva decenii si altele nu vor mai aparea curand. Pentru ca sunt intr-un parc national trebuie sa respecte niste reguli destul de stricte si sunt obligate sa fie orientate catre eco-turism. De exemplu electricitatea este generata folosind panouri solare. Nu au voie sa se extinda dupa cum le taie capul. Numarul de turisti este limitat. Etc etc etc. Insa trebuie subliniat ca aceste hoteluri sunt in Parcul National dar sunt in afara perimetrului arheologic. Va spuneam mai sus ca de la intrarea in parcul national mergi 30 de km pana la intrarea in complexul arheologic. La acea intrare ai hotelurile, o parcare mare pentru masinile care aduc turisti, cateva magazine, o cafenea si trei muzee. De aici  trebuie sa mergi apoi pe jos prin jungla inca in jur de 2 kilometri ca sa ajungi la temple.

In interiorul complexului arheologic nu exista magazine cu suveniruri sau restaurante. Exista doar 2 locuri de unde poti cumpara ceva de baut. Dar sunt foarte discrete si le vezi doar daca le cauti. Unul dintre ele este mai evident pentru ca e in fata Pietei Mari. Celalalt insa e destul de ferit de ochii turistilor (este in spatele Templului I).

Nu exista nici un vanzator ambulant. Nu exista nimeni care sa te streseze sa iei cartea postala. Sau tricoul. Sau mai stiu eu ce. Nu exista copii trimisi la profitat de inima slaba a turistului cum vezi peste tot in Asia de Sud Est si in India.

Masinile nu au voie sa intre in complexul turistic. Toate masinile care aduc turisti se opresc la intrarea in complex si de acolo dai la picior, cum ziceam, vreo 2 km pana ajungi in zona centrala. Singura masina pe care am vazut-o este de la un serviciu pentru transportul persoanelor cu handicap. Insa masina nu ajunge in zona centrala ci lasa pasagerii undeva in spatele Templului I deci sunt foarte slabe sanse sa vezi masina respectiva. Si culmea nu am vazut sa fie folosita abuziv. Adica noi ne-am intalnit o singura data cu ea si chiar ducea o persoana in scaun cu rotile.

Exista posibilitatea sa stai in parc pentru apus sau sa mergi la rasarit inainte sa se deschida parcul pentru toata lumea. In ambele cazuri trebuie sa platetsi bilet suplimentar si sa mergi numai cu ghid. La prima vedere e inca o modalitate de a te taxa insa eu cred ca este o solutie buna pentru ca in intervalele respective nu este nimeni care sa pazeasca templele. Deci cel putin ghidul ar trebui sa fie responsabil ca turistii sa nu strice nimic.

Templele din Tikal sunt facute dintr-o roca poroasa foarte usor de stricat. Nu e nicidecum granitul vazut la Machu Picchu sau alte cladiri incase. Granit care rezista foarte bine si la vreme si la "tropaitul" turistilor. Asa ca mi s-a parut extraordinar de destept faptul ca in Tikal nu urci pe temple si pe piramide pe scarile lor ci ai o schela externa pe care urci pana ajungi la platforma de sus. Exista doar o singura piramida unde ai voie sa urci pe treptele ei si cladirile din lateralul Pietei Mari. Si sunt destul de sigura ca regulile se vor schimba in viitor si pentru ele.

Nu ma pricep la arheologie si la restaurare insa cu ochii mei de necunoscator si comparand cu ce am vazut prin alte parti, Tikalul mi s-a parut refacut foarte ok. Adica oamenii incearca sa il restaureze folosind metodele maiase. Nu iti toarna niste ciment si iti baga niste vopsea asa ca sa fie. Credeti-ma ca sunt multe locuri unde asa se face. Chiar si in locatii patrimoniu Unesco... Am petrecut ceva timp cu un ghid vizitand locurile unde se restaura si ce ne-a povestit mi s-a parut foarte bine gandit. In nici un caz nu era ca in Bagan unde au pus in temple vechi de sute de an, gresie si faianta. Sau ca in Angkor unde indienii au decis sa curete peretii folosind un acid care a erodat roca. Sau cum ne povestea cineva ca in Chiken Itza restaurarea se face cu turnat de ciment iar rezultatul nu e deloc "ca originalul". Probabil asta si e motivul pentru care in prezent doar in jur de 10% din cladirile din Tikal sunt restaurate. Dureaza foarte mult sa restaurezi corect. Si daca adaugi la asta faptul ca roca aia se deterioreaza foarte usor, nu apuca sa termine restaurarea ca trebuie sa o ia de la capat.

In complexul arheologic era extrem de curat. Nu am vazut nici macar o hartie aruncata pe jos si continuu erau maturatori care strangeau frunzele. Si fiind in mijlocul junglei, erau destule surse de frunze asa ca saracii maturatori dateau continuu din maini ca sa se vada ceva in urma lor.

Erau marcaje peste tot asa ca stiai foarte bine in ce directie trebuie sa mergi ca sa ajungi la templul de interes. In conditiile in care erau zeci de carari ducand in toate directiile posibile, marcajele alea erau mai itile decat va puteti inchipui.  In plus gaseai harti la intersectuile importante si fiecare templu avea o tabla cu o explicatie ca sa stii la ce te uiti. Cum am zis: totul foarte bine organizat si clar sa inteleaga tot blegul.

Si ca sa conluzionez ca iar ma intind cat o zi de post: noi am ramas extrem de placut impresionati de ceea ce am vazut. Cu atat mai mult cu cat esti intr-o tara cu un numar limitat de turisti (mai ales straini) si cu un buget si mai limitat si care abia a iesit dintr-un razboi civil extrem de urat acum 20 de ani. Tikalul este din punctul meu de vedere un exemplu de urmat.
Nu este perfect. Nicidecum. Dar arata clar ca se poate. Daca vrei, se poate.


Monday, July 3, 2017

Coloratul Caye Caulker

Ce va vine in minte cand va ganditi la Caraibe?

Palmieri?
Nisip alb?
Case colorate?


Ei bine fix asta este Caye Caulker. Si pentru cineva ca mine care ajungea pentru prima data in partea asta de lume, a fost o destinatie foarte bine venita. Ni s-a potrivit foarte foarte bine.

O insula mica. Cu drumuri neasfaltate. Fara masini. Doar biciclete si masinute din alea de golf (golf cart). Fara lanturi hoteliere mari. Fara "All Inclusive". Inca destul de linistit. Relaxat. Si colorat cum nu am mai vazut pana acum. Si la propriu si la figurat.

Am stat in Caye Caulker pentru patru zile. Fara sa facem mai nimic. Dar spre marea noastra surpriza am intrat destul de repede in ritmul "La Dolce Far Niante" al zonei. Intr-o singura zi am mers sa vizitam insula vecina mult mai dezvoltata si mai petrecareatra - Ambergris (San Pedro). In rest am iesit la plimbare, am stat de ne-am prajit pe Split (asa-zisa plaja a insulei) si cam atat. Si tare bine a fost. 

Cum noi veneam din Lighthouse Reef unde planul a fost  "Eat. Sleep. Dive. Repeat",  nu ne-au interesat nici ofertele pentru scufundari si nici ofertele pentru snorkeling. Dar daca nu mergeti intr-unul din atolurile din Belize si preferati varianta mai ieftina cu stat in Ambergris sau Caye Caulker atunci excursiile pentru snorkeling si diving sunt clar ceva ce nu trebuie sa ratati. Puteti merge sa faceti Blue Hole. Sau puteti merge sa vedeti "nurse sharks" in Hol Chan Marine reserve. Sau sa vedeti "manatee" . Variante exista pentru toate buzunarele si gradele de experienta. Trebuie doar sa vreti sa va dezlipiti de la facut nimic. Noi nu ne-am dezlipit. Asa ca o sa pun un link de pe un alt blog de la cineva care a fost mai activ decat noi. 

Pentru ca  astazi sunt foarte lenesa la scris, va las cu niste fotografii care sa arate ce nu am eu cuvinte sa descriu cum se cuvine: