Friday, December 21, 2012

Introducere - Angkor Wat




Am fost intrebati de foarte multe ori de ce calatorim in tarile astea: “sarace, murdare, pline de oameni beti si cu mancare proasta”. De obicei intrebarile de genul asta vin de la persoane care nu au pus niciodata piciorul in afara Europei dar care totusi cosidera ca doua imagini vazute la televizor sunt suficiente pentru a isi forma o parere. Si tot aceleasi persoane se supara cand un strain care nu a fost niciodata in Romania spune bazandu-se pe ceva vazut la tv ca “Romania e o tara de tigani”.
Am incercat de multe ori sa explic ce vad eu la tarile astea, ce ma face pe mine sa visez sa le vad, ce ma incanta si ce ma face sa imi doresc sa ma intorc iar si iar. Dar la sfarsit nu stiu cat conteaza pledoaria mea pentru ca atunci cand cineva isi doreste sa vada doar mizeria si saracia atunci doar atat va vedea. La urma urmei “frumusetea e in ochi celui ce priveste”.
Mai mult citisem pe undeva candva ca atunci cand calatoresti iti dai seama de masura propriei ignorante si sincer fiecare zi de calator este o zi care imi confirma a mia oara cat de adevarata este afirmatia asta. Imi arata cat de putine lucruri stiu despre lumea in care traiesc si cat de mult ne sunt formate parerile/opiniile de ceea ce spune mass media, diferite guverne sau poate doar veciunul de la trei in loc sa se bazeze pe experienta proprie. Poate si de aceea imi place atat de mult sa calatoresc.
La sfarsitul zilei, in ciuda remarcilor dezaprobatorii din partea unora, noi ramanem aceeasi mari admiratori ai Asiei. Si fiecare tara noua in care punem piciorul nu face altceva decat sa ne intareasca aceasta parere. Ca sa nu mai spun ca ideea ca in China,  Indonezia, Cambodgia sau Tailanda se mananca prost mi se pare la fel de adevarata precum faptul ca Pamantul este in centrul universului.
Asa se face ca in discutiile cu Cipri despre viitoare destinatii pentru vacantele noastre si despre ce am vrea sa vedem neaparat in viata asta, in prim plan aparea mereu si mereu Angkor Wat. Cred ca am vazut zeci de documentare, am citit zeci de articole si am admirat sute de poze cu gandul ca odata candva va vedea ochiul meu pe viu toate templele alea. L-am vazut mereu ca pe un loc de poveste, din aceeasi categorie selecta cu Macchu Picchu si Marele Zid Chinezesc. Unul dintre acele locuri cum altul nu-i.
Cati oameni pe lumea asta au vazut Tomb Rider si nu fi fost cuceriti de templul cuprins de radacini de copac? Poate chiar mai multi decat cei vrajiti de buzele Angelinei Jolie...Nu de alta dar poate s-au mai uitat si femei la film. :)
Soarta, destinul, praful de pe calorifer sau poate faptul ca noi avem de obicei concediu vara cand e sezonul plois in Asia de Sud-Est au facut insa ca abia la a treia noastra escapada in Asia sa ajungem in Cambodgia. Atunci cand am gasit de cumparat bilete convenabile pentru decembrie pentru Kuala Lumpur primul lucru care mi-a venit in minte a fost ca asta este sansa sa mergem la  Angkor, apoi mai vedem cu ce completam itinerariul pana la restul de 25 de zile de vacanta. Si fara sa stam pre mult pe ganduri am luat biletele de avon Brussel-Kuala Lumpur si imediat si pe cel Kuala Lumpur-Siem Reap.
Deci iaca, dupa jumatate de an, in dimineata de 17 decembrie, am sosit in Siem Reap plini de ganduri mari. Ne-am cazat, am mancat micul dejun si impreuna cu un sofer de tuk-tuk si un ghid am plecat in prima noastra zi de explorat temple.
Dar inainte sa ma apuc sa descriu plimbarea pe la temple o sa scriu un pic despre detaliile organizatorice pentru Siem Reap. Ca nu degeaba poarta postul asta numele de introducere :)
Pe la inceputurile nostre calatoare mi-am dat seama ca noi nu suntem genul de oameni care sa plece caine surd la vanatoare si ca totul trebuie sa fie pregatit destul de bine altfel imi da “stack overflow” si cat ai zice peste o sa vezi iesind fum din mine mai ceva ca din calculatoarele din desene animate. Am intalnit oameni in aeroport care soseau intr-o anumita tara fara sa stie ce traseu sa faca, fara sa aibe ceva detalii in minte, fara ca macar sa fie siguri ca vor sa stea in tara aia. Eu in nici un caz nu pot fi asa. Eu sunt genul calculat, care are totul scris la carnetel, care stie foarte bine ce vrea sa viziteze si cum vrea sa viziteze acel ceva. ODC-ul din mine isi spune cuvantul cu varf si indesat cand vine vorba de calatorit. Asa ca intotdeuna plec de acasa cu un itinerariu clar, cu biletele de avion interne deja cumparate, uneori si alea de tren daca pot sa cer asta la hotel, sau masina cu sofer inchiriata, cu camerele de hotel rezervate si daca se poate si rezervarile pentru unele activitati. Parerea mea este ca atunci cand ai un timp limitat pentru calatorit si vrei sa vezi cat mai multe lucruri, modul asta ultra-planuit de a calatori este cel mai eficient. Daca mergi in Asia pentru sase luni atunci orice este permis si ai mult mai multa libertate de a alege si poti decide pe loc in ce directie doresti sa te indrepti. Dar deocamdata nu e cazul la noi de mers pentru luni intregi la plimbare asa ca suntem adeptii planuitului detaliat.
Mai mult am hotarat dupa vacanta din Indonezia ca prima cazare din vacanta sa fie una relativ luxoasa, ca sa ne recuperam cat mai usor dupa drumul lung cu avionul si sa ne oferim si un ragaz in care sa ne adaptam la noul mediu. Asa ca in Siem Reap hotelul pe care l-am ales a fost Siddharta Boutique Hotel. Un hotel relativ mic aflat in afara centrului turistic (deci destul de departe de Pub Street) pe drumul care duce catre Angkor Wat. Este mai aproape de Angkor Wat decat de centru orasului.  Ceea ce reprezinta un mare avantaj daca esti pasionat de alergat poti face ca Cipri: s-a trezit dimineata pe la 6, s-a echipat de alergat si a facut o tura de Angor Wat. Deci se poate lauda cu cea mai selecta locatie de antrenament. Pentru mers in oras ai tot timpul la dispozitie un tuk tuk care sa te plimbe pe unde vrea sufletul tau. Camere sunt foarte spatioase si au o terasa proprie foarte draguta (in care noi ne-am petrecut multe ore) care da spre piscina si gradina.
Terasa camerei noastre
Prin gradina

Piscina

Holul de la parter

Camera noastra si holul

Holul

Un pat mare mare mare...

Dusul

Si restul baii

Hotelul (ca majoritatea hotelurilor din Siem Reap) iti ofera gratuit transferul de la aeroport la hotel. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult pentru ca m-a scutit de unul din lucrurile care imi displac cel mai mult in calatoriile noastre: tocmirea unui taxi de la aeroport catre oras, moment in care de cele mai multe ori pe meleagurile astea ne simtim ca o vaca de muls si atat.
Tot de la hotel am inchiriat si un tuk tuk pentru 15 dolari pe zi pentru trei zile care sa ne duca pe la temple. Chiar si pentru locatiile mai indepartate precum Beng Mealea si Kbal Spean am optat tot pentru tuk tuk pentru ca ni s-a parut ca in felul asta vedem mai mult si drumul catre Beng Mealea chiar ne-a recompensat cu varf si indesat pentru alegerea facuta. Iar pentru prima zi am avut si un ghid vorbitor de limba engleza care sa ne insoteasca pe “Micul Circuit”. Pentru ghid si soferul de tuk tuk rezervarile le-am facut prin intermediul hotelului pentru ca mi s-a parut mai sigur asa si am preferat sa platesc un pret un pic mai mare decat daca luam un sofer oarecare din oras. Am auzit si citit povesti nu tocmai dragute cu turisti care au fost lasati printre temple de soferul lor care le-a cerut un pret mai mare decat hotarasera initial si pentru ca turistii nu au vrut sa plateasca nu i-a mai adus inapoi la hotel. Asta este un caz extrem dar pana si micile detalii enervante cum ar fi faptul ca soferul descopera ca de fapt tu trebuie sa platesti parcarea, motorina, sau cativa dolari in plus daca vrei un anumit templu sunt ceva ce mi-as dori sa evit cu orice pret. Iar un sofer de tuk tuk luat de la hotel te va scuti de toate problemele astea. Si adevarul este ca noi am fost extrem de multumiti de cum au decurs lucrurile in zilele astea si nu avem decat cuvinte de lauda pentru soferul nostru si pentru hotel. Si ei au contribuit la cat de mult ne-a placut Angkor si cat de bine ne-am simtit.
Cu tuk tuk ul la plimbare

Planul in Siem Reap era deci sa mergem trei zile pe la temple si o zi pe lacul Tonle Sap, pentru care am ales o companie despre care am citit numai lucruri frumoase pe Trip Advisor. Dar despre cum am facut alegerea asta voi scrie mai multe in postul dedicat plimbarii pe lac.
Cam atat ca si intruducere, din postul viitor incepe povestea templelor :)
Salutari din Cambodgia, Adela si Cipri

Monday, December 10, 2012

Barcelona (II)


Ziua a doua : Orasul vechi


Dupa un mic dejun copios si o plimbare prin port ne-am infiintat cu forte proaspete in Plaça Reial sa ne incepem periplul prin orasul vechi. Plaça Reial ne era cunoscuta de ieri cand tot aici n-am inceput si ziua dedicata lui Gaudi asa ca nu am petrecut prea mult timp pe acolo mai ales ca era ocupata de o piata ambulanta. Dupa o scurta plimbare eram in Plaça del Pi, o piata foarte draguta in mijlocul cartierului gotic a carei principala atractie este biserica Santa María del Pi. Dar care atrage si prin faptul ca este plina de pictori in cautarea celebritatii sau doar a unui ban in plus sau pentru ca poti degusta si ceva specialitati catalane. In fata bisericii se gaseste o cladire foarte interesanta decorata cu poate cela mai frumoase sgraffitos din oras.
Sgraffitos

Santa María del Pi
De aici am pornit mai departe catre El Call (fostul cartier evreiesc), un loc cu o istorie destul de zbuciumate dar in care este o placere sa te plimbi ca si turist. Este exact genul de oras/cartier/zona in care imi place mie sa ma plimb : stradute inguste si pietonale, cladiri vechi, pline de istorie, foarte frumoase, decorate cu sgraffitos uneori, cu balcoane foarte dragute etc. O zona in care atunci cand te plimbi ai impresia ca te intorci in timp. De fapt aceeasi senzatie o ai oriunde te-ai plimba in cartierul gotic daca reusesti sa eviti strazile mai turistice pline de magazine si restaurante.
Prin El Call

De aici ne continuam plimbarea catre Plaça Sant Jaume care a fost centrul politic al orasului pentru mai bine de 2000 de ani. Daca aveti noroc poate veti vedea si un turn de oameni (celebra traditie catalana) care se tine cu ocazii speciale in aceasta piata.
Plaça Sant Jaume
Doi pasi mai departe gasim Catedrala la Seu, care ocupa un loc doi in topul structurilor religioase din oras de cand turnurile bazilicii Sagrada Familia brazdeaza cerul Barcelonei dar care este un obiectiv ce in mod sigur nu trebuie ratat. Si nici curtea manastiri cu cele 13 gaste foarte galagioase (amintind de Sfanta Eulalia) nu trebuie ignorata pentru ca are un farmec.
Gastele Eulaliei
Catedrala

In fata catedralei se tinea o piata de Craciun in care am descoperit cateva traditii catalane de care nu am auzit pana acum si care nu se prea intalnesc prin alte parti Caganer este un personaj infatisat care apare in scena natalitatii facandu-si nevoile. In nici un caz genul de personaj pe care suntem noi obisnuiti sa il vedem langa iesle. Originea lui nu se stie prea bine dar se presupune ca a inceput sa apara in scena natalitatii prin secolul XVII si explicatii pentru ce simbolizeaza sunt multe si pe care o alegeti este doar decizia voastra : de la faptul ca este doar ceva amuzant pentru copii pana la faptul ca este un simbol al fertilizarii sau al egalitatii intre oameni.
Un alt personaj mai deosebit este Tio de Nadal : un trunchi de copac pe care copiii il primesc pe 8 decembrie si trebuie sa il hraneasca in fiecare seara pana in ziua de Craciun cand il bat cu un bat ordonandu-i sa isi faca nevoile sub forma de cadouri. Interesant nu ? J Si se mai zice ca jocurile video instiga la violenta. J
Tio de Nadal

Caganer

Dupa ce ne-am minunat de traditiile catalane am continuat periplul prin oras si am ajuns la zidul roman si la principala poarta de intrare in vechea cetate romana.
Zidul Roman
Daca va pasioneaza istoria atunci o vizita la Muzeul de Istorie din Plaça del Rei va fi sigur pe gustul vostru pentru ca veti descoperi un oras roman sub strazile pe care va plimbati. In plus Plaça del Rei este locul care in nici un caz nu trebuie ratat. A fost de departe locul meu preferat din orasul vechi.
Plaça del Rei

Plimbarea nostra s-a incheiat langa Biserica Santa Maria del Mar, de unde am mai dat o raita prin cartierul gotic si ne-am indreptat spre un Tapas bar (evident) unde ne-am astamparat foamea si ne-am delectate cu niste sangria si cava ca doar suntem in Catalonia.
Apoi ne-am indreptat spre casa pentru ca aici se incheie plimbarea de week end prin Barcelona si a doua zi aveam un avion foarte devreme de prins care sa ne aduca acasa.

Friday, December 7, 2012

Barcelona (I)



De anul trecut am hotarat ca in fiecare an de anul meu voi face ceva numai si numai pentru sufletul meu. Am imbatranit si cu varsta vine (in cazul meu) si egocentrismul se pare.  Deci ziua de nastere a devenit o oportunitate sa mergem la plimbare pe undeva si sa ne rasfatam facand lucruri mai extravagante decat in plimbarile noastre normale. De exemplu sa mancam la restaurante mai deosebite si cu preturi mai « deosebite », sa stam la hoteluri mai deosebite sau sa mergem la spectacole interesante cu preturi care in mod normal ne-ar pune pe ganduri.
Anul trecut am mers in Champagne: am ales drept cazare un castel foarte frumos,  am mancat la un restaurant foarte bun si am mers la degustat champagne.
Anul asta am decis sa mergem in Barcelona pentru ca este un oras despre care am auzit numai lucruri bune si pe care nu am avut ocazia sa il vizitam pana acum (de fapt nu am ajuns in Spania pana acum). De ani de zile tot zicem ca o sa mergem dar mereu am gasit un motiv de amanare. Asa ca acum, am luat taurul de coarne si fara sa stau pre mult pe ganduri am cumparat biletele de avion si ne-am pus in fata faptului implinit.
Logistica din spatele week end-ului nostru la Barcelona nu este deloc ceva nemaipomenit. Ryanair are curse dese, ieftine si la ore foarte convenabile din Charleroi asa ca puteam pleca lejer vinerea dupa munca si sa ne intoarcem luni dimineata. Iar pentru hotel am ales Hesperia Metropol (parte a grupului NH hotels) pentru ca aveam niste puncte de fidelitate la ei si vroiam sa le folosim pt plata (ceea ce a esuat si probabil o data cu ea si fidelitatea noastra ca si clienti NH) dar cel mai important pentru ca hotelul se afla intr-o zona foarte interesanta in cartierul Gotic la doi pasi de Catedrala  si la doi pasi de Rambla unde gasesti doua statii de metrou de unde poti ajunge foarte repede oriunde in oras.
Apoi a urmat munca de impartire a tot ceea ce vroiam sa vedem in doar doua zile. Si am decis sa avem o prima zi dedicata lui Gaudi si o a doua zi pentru vizitarea orasului vechi si in felul asta sa invatam mai multe despre istoria orasului si a Cataloniei. In ambele zile am participat la cate un tur (free walking tour) organizat de  compania Runner Bean Tour care avea ca subiect ceea ce aveam noi planuit pentru ziua respectiva : Gaudi sau Old City.

Dar sa incepem cu prima zi : Ziua Gaudi.

Ne-am inceput plimbarea din Plaça Reial (in imediata vecinatate a strazii Rambla) unde se gaseste se gaseste primul si totodata si ultimul proiect al lui Gaudi platit de municipalitate : doua felinare pline de simboluri catalane si crestine care in mod sigur or sa va sara in ochi pentru ca sunt deosebite de celelalte lucruri din piata.
Plaça Reial

Urmatoarea oprite a fost Palau Guelle care se afla pe cealalta parte a strazii fata de Reial si care este primul proiect al lui Gaudi in slujba celui ce i-a devenit sponsor si mai apoi prieten : Eusebi Guelle. Guelle era un industrias catalan foarte bogat care s-a indragostit de creatiile lui Gaudi si care i-a oferit deplina libertate artistica dar si financiara in realizatea unor proiecte arhitecturale cu totul deosebite. Aceasta libertate deplina a dus la realizarea unor adevarate opere de arta insa pe de alta parte se pare ca a dus si la falimentul financiar al lui Guelle. Mai ales ca anumite proiecte s-au dovedit a fi o investitie extrem de proasta, cum este Parcul Guelle despre care vom vorbi mai tarziu.
Mie Palau Guelle mi s-a parut a fi o creatie destul de ciudata. Daca privesti partea de sus a cladirii cu cosurile de fum in forma de conuri de inghetata parca ai fi intr-un basm despre o lume magica si zambitoare. Daca privesti intrarea in casa cu portile alea mari, metalice, cu arce parabolice caracteristice lui Gaudi, cu statuia destul de amenintatoare a pasarii Pheonix parca esti intr-un cosmar nicidecum intr-un basm frumos. Totusi, desi este o combinatie destul de intriganta si ciudata, mie rezultatul final mi-a placut mult. In ciudatenia ei este o casa impresionanta. Din pacate nu am apucat  sa vizitam casa si in interior insa am auzit ca este ceva ce merita facut pentru ca este un interior interesant. Si pozele vazute chiar confirma cele auzite. Ramane pentru o data viitoare.
Palau Guelle

Intrarea in Palau Guelle

Phoenix
Am luat apoi metroul pentru doua statii si ne-am trezit intr-un vis al iubitorilor de Modernista (si intre noi fie vorba si al iubitorilor de cumparaturi) : Passeig de Gràcia (aflata in mijlocul cartierului Eixample).
Barcelona a avut, pana pe la jumatatea secolului XIX, structura unui oras medieval fortificat a carui expansiune era practic imposibila din cauza zidului ce il inconjura. Revolutia industriala a facut din Barcelona un oras foarte bogat cu locuitori foarte bogati asa ca a atras din ce in ce mai multi doritori sa munceasca si sa locuiasca acolo. Numarul de locuitori crestea, aglomeratia era pe masura, strazile mult prea inguste, spatiul mult prea redus pentru a gazdui pe toata lumea asa ca pe la 1850 s-a hotarat darmarea zidurilor ce limitau suprafata orasului si construirea unei prelungiri : Eixample.
Iar spatiul era exact ceea ce lipsea marilor bogatasi ai vremii ca sa isi construiasca niste case pe masura bogatiei lor. Au angajat mari arhitecti ai vremii (printre care si gaudi eident) si s-au pus pe construit opere de arta care aveau ca cea mai importanta conditie de indeplinit: sa fie mai mari si mai luxoase decat ale vecinilor.
Rezultatul este ca Eixample are cea mai mare colectie de cladiri Art Nouveau din Europa (Art Nouveau poarta denumirea de Modernista in spaniola).
Prima oprire pentru noi : casa Battlo. De departe creatia Gaudi care mi-a placut cel mai mult. Ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca cineva chiar a construit o astfel de fatada. Nu este ca nimic altceva ce am vazut pana acum. Daca as fi vazut doar o poza fara sa stiu ca exista as fi crezut ca este doar un « concept design ».
Casa Battlo


Oare de ce poarta numele de casa oaselor?

Acoperisul precum spatele unui dragon

Sa fie o masca, sa fie un os, sa fie vreo creatura marina?
Si lucrurile devin si mai impresionante in momentul in care intri in casa. Daca cineva m-ar intreba care este casa mea de vis as raspunde fara ezitare : casa Battlo. In primul rand imi place ca nu exista linii drepte. Totul este curb, delicat, natural ceea ce mie imi creea pur si simplu o senzatie de bine, de liniste, de confortabil.
Si nimic nu este lasat la voia intamplari. Iti treci mana peste balustrada si observi ca forma ei se muleaza perfect pe palma ta. Incerci sa deschizi usa si vezi ca manarele alea (ciudate la vedere) sunt facute parca dupa mulajul palmei tale. Geamurile au dimensiuni diferite la etaje diferite in functie de cantitatea de lumina (la etajele de sus sunt mai mici decat la etajele de jos pentru ca e mai multa lumina). Placile de faianta au culori diferite (mai inchise la culoare sus decat jos) pentru a da impresia de luminozitate constanta si la nivelul parterului si la ultimul etaj. Totul este marturia geniului Gaudi.
Nu pot decat sa ii invidiez pe cei care au apartamentele acolo (doua etaje sunt cu apartamente private) pentru ca nu cred ca exiata o alta casa pe masura casei Battlo.
Scara interioara

Camera ciuperca :)

Ferestrele de la primul etaj
Tavanul

Atrium

Pe acoperis

Spatele de dragon

In pod

Dupa ce mi-am adunat mandibula de pe jos de la atata uimire la Battlo ne-am mutat o leaca mai la deal sa vedem casa Mila.
Povestea spune ca atunci cand Battlo a fost terminata toata lumea in Barcelona a iubit-o. A placut de la inceput si a impresionat. Asa se face ca a stranit destul de mult interes printre bogatasii vremi, printre care si Pere Milà care avea un lot mult mai mare ca suprafata pe aceeasi strada ca Battlo si a mers la gaudi sa ii ceara o casa la fel dar evident mult mai mare. Gaudi i-a facut un desen ce ce ii poate oferi, a fost angajat si in modul tipic gaudian a construit cu totul altceva. Iar proiectul s-a dovedit unul extrem de greu pentru toate partile implicate ceea ce l-a si determinat pe Gaudi sa nu mai accepte nici un proiect privat si s-a dedicat in totalitate construirii basilicii Sagrada Familia.
Iar daca va uitati atent la detaliile balcoanelor o sa descoperiti si cateva declaratii de la arhitect pentru proprietar : o masca a ipocritului si o pasare care are obiceiul sa isi acopere cuibul cu rahat.
In timp ce casa Battlo mi-a placut enorm, exteriorul casei Mila nu mi-a placut deloc. Apreciez anumite detalii ale fatadei insa nu cred ca as fi fost in client fericit la sfrasitul zilei daca asta as fi primit in conditiile in care am cerut arhitectului o Battlo mai mare.
Din pacate nu am reusit sa ajungem pe acoperis si sa vedem de aproape celebrele cosuri de fum (inca ceva de facut la o vizita urmatoare) si nici sa ajungem in interior. Sunt sigura ca interiorul mi-ar fi placut mai mult decat exteriorul. De exemplu am tras cu ochiul un pic la tavane si cred ca il pun pe Cipri sa experimenteze sa ne facem si noi acasa la fel J
Casa Mila

Balcoanele


Detaliu acoperis


Tavanul

Celebrele cosuri de fum.
Inainte sa placati de pe Passeig de Gràcia aruncati o privire la trotuarul pe care mergeti. Pentru ca pasiti pe o opera Gaudi. Modelul placilor ce paveaza trotuarul a fost facut de Gaudi pentru casa Battlo insa nu a mai fost folosit. Iar in 1970 municipalitatea a decis sa il foloseasca pentru pavarea strazii.
Inca doua statii de metrou si ajungem la poate cel mai vizitat monument din Spania : Sagrada Familia.
Nativity Façade
Am inceput prin a da roata in jurul ei si a descoperi fiecare dintre cele patru fatate prevazute in proiect aflate in diferite grade de finalizare (una este terminate, una aproape terminate, una abia inceputa si una neinceputa deloc).  Primele doua (singurele la care iti poti da cu parerea de altfel) sunt foarte diferite una fata de alta. Prima (care este pe deplin creatia lui Gaudi) mi-a placut foarte mult. Detaliile sunt impresionante si pe masura spiritului perfectionist si a atentiei obsesive pentru detalii a lui Gaudi. In muzeul bazilicii se gasesc o serie de poze din atelierul lui gaudi si se poate vedea acolo cata atentie datea fiecarei statui in parte. Fiecare personaj de pe fatada era facut dupa o persoana reala. Pana si magarul pe care sta Fecioara Maria a fost facut dupa un magar real, adormit in prealabil cu cloroform pentru ca nu statea locului. La fel cum copii morti de la picioarele soldatului roman sunt copiati dupa cadavre de copii nascuti inainte de termen primite de la spital.
 Passion façade

A doua este construita parca in alt stil. Mi se pare mult prea evident faptul ca procesul de constructie nu a fost supravegheat de Gaudi. Este o fatada interesanta si probabil va fi destul de impresionanta la finalizare insa parca ii lipseste ceva. Si chiar exista discutii aprinse legate de cat de corect este sa finalizezi bazilica in conditiile in care foarte putine machete si schite originale mai exista inca. Mai mult se ghiceste cum ar fi vrut Gaudi sa arata fatada decat se stie cu claritate. Dar asta e alta discutie.
Glory façade

Dupa plimbarea pe la fatade am intrat in interiorul bazilicii si aici orice discutie legata de daca imi place sau nu Sagrada Familia s-a incheiat. Interiorul (terminat de altfel) este impresionant. Cand te uiti in sus la coloane este ca si cum te-ai plimba printr-o padure. Este uimitor. Si faptul ca este atat de luminoasa ( se stie cat de importanta er alumina pentru Gaudi) ofera o experienta cu totul altfel fata de bisericile cu care suntem obisnuiti in mod normal. Abia cand am intrat in interior am inteles cu adevarat de ce este Sagrada Familia un monument atat de vizitat. Pentru ca este altfel.
In interior


La plimbare prin padure


Pe acoperis
Un ultim obiectiv Gaudi pe lista nostra turistica a fost Parc Guelle. Un proiect care se dorea a fi un cartier rezidential de case pentru oamenii bogati, pentru care Gaudi trebuia sa proiecteze spatiile publice. Si cu bani din belsug s-a apucat de treaba si si-a petrecut 13 ani planuind si construind un parc. Din pacate pentru Guelle nu au fost prea multi interesati sa isi cumpere loturi pentru case acolo si singurii rezidenti au fost : Guelle, Gaudi si un prieten de-al lor. Dupa moartea lui Guelle parcul a fost cumparat de municipalitate iar acum este un parc public care te va incanta cu siguranta cu ideile tipice lui Gaudi de a se folosi de idei din natura in creatiile lui.
Sa ne relaxam la soare

Un pod sub care sa tot stai



Seara am incheiat-o in Poble Espaniol la un spectacol de flamenco. Stiu ca flamenco nu este tipic pentru regiunea catalana insa eram  foarte curioasa sa merg la un astfel de spectacol asa ca am profitat de ocazie si am mers El Tablao de Carmen. Mancarea buna, sangria « a volonte » si foarte buna si un spectacol de zile mari au fost incheierea perfecta a unei zile perfecte.
In drum spre casa am aruncat o privire la Fantanile magice si am mers la somn pentru ca si maine avem o zi plina.


PS: Mai multe poze gasiti pe evident pe Picasa.