Friday, March 4, 2016

The land of the penguins - Cuverville (Ziua 7)

Am ajuns cu povestitul la ziua 7. Hai ca nu stam rau. Incet incet cred ca termin de povestit anul asta.

Pana cum am avut parte de trecerea prin Drake. Am trecut prin Antarctic Sound si am vazut zeci (poate sute) de iceberguri plecate la plimbare. Am pus piciorul in Antarctica pentru prima data. Am vazut mii de pinguini. Am vazut foci de tot felul. Am vazut balene chiar langa vas. Am fost cu caiacul. Am facut baie in Antarctica. Am fost la hiking in Deception Island. Am facut o croaziera cu barca mica. Ne-am minunat de frumusetea peisajului din Kinnes Cove. Am vazut si facut atat de multe lucruri incat credeam ca nimic nu ma va mai uimi. Si totusi nimic nu ne-a pregatit cu adevarat pentru ziua 7 si frumusetea ca scoasa din Photoshop a canalului Errera. 

Am incercat zilele trecute sa aleg niste fotografii pentru scrierile de zilele astea si a fost atat de greu sa fac o selectie incat intr-un final mare lucru nu am lasat de o parte. Va rog deci de pe acum sa scuzati insiruirea de zeci de poze dar...am fost precum o mama care trebuie sa aleaga copilul preferat. Nu mi-a iesit deloc. Cipri a facut o treaba mult prea buna. Si nici ca ai putea sa dai gres cand ai un "model" ca Errera.

O sa tin diecursul la minim si o sa las fotografiile sa vorbeasca despre cele doua opriri din ziua 7: Cuverville si Danco. Si va spun de pe acum ca Danco este probabil locul meu preferat din lume. Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat "probabil" incepe sa capete o greutate tot mai mica in propozitia de mai sus.

Deci hai la aratat:

Inceput de debarcare

Am stat jumatate de ora si m am uitat la pinguinii care faceau baie

Atentie...sosesc

Si nu eram singura :)

Dar e timpul sa vedem cum arata si de sus
Sa urcam deci
Recompensele vin doar dupa munca :)

Curaj....curaj...

Pentru asa vedere parca merita sa tot urci
Deci sa mai facem o pauza de admirat
Mda...sa tot stai aici

Pt a intelege dimensiunile va rog sa gasiti barcile din poza...

Atat de nesemnificiativi in marea aia de alb


Si evident pinguinii. Cuverville are o colonie enorma de pinguini Gentoo


Si o poza sa dovedim ca am fost acolo :)

Thursday, March 3, 2016

Ce se vede? Ce se vede?

Oare ce se vede acolo?

Sa fie oare ce cred eu?

Chiar e!

Da da da!

Chiar asta e.

Si e chiar langa vas acum.

Nu-mi vine sa cred.

E chiar aici in fata ochilor mei.














Tuesday, March 1, 2016

The land of the penguins - The Polar Plunge (Ziua 6)

V-a tentat vreodata sa inotati in mare cand apa are 0°C si afara termometrul este chiar mai pesimist si arata deja cu minus?

V-ati uitat de Boboteaza la stirile cu recuperarea crucii aruncate in mare si v-ati gandit ca ati vrea sa fiti acolo (in apa)?

V-ati uitat la imaginile cu rusii facand baie in apa inghetata si i-ati invidiat?

Daca raspunsul este "Iti inchipui ca am innebunit?" atunci inseamna ca eram in aceeasi barca.

Sa fac baie iarna in apa aproape ingheatata  nu a fost niciodata pe lista mea cu dorinte. Dimpotriva. De fiecare data cand i-am vazut pe altii facand asa ceva i-am trecut la categoria "nebuni" si as fi putut sa jur ca nu o sa ma vezi in situatia respectiva nici de acum intr-o mie de ani.

Numai ca mia de ani se pare ca e destul de relativa daca nebunia e destul de mare.

Adica doar nu o sa dai cu piciorul nebuniei de a face baie in Antarctica? Nope nope nope. Cand e vorba de "o data in viata" apai e clar ca nu o sa ma vezi refuzand. Ca doar e "o data in viata". Nu e ca si cum as avea o a doua sansa si as putea sa repar greseala din primul refuz.

Asa ca atunci cand am fost anuntati la debarcarea pe Deception Island ca putem sa facem baie daca vrem evident ca mi-am luat costumul de baie cu mine. Nici macar lui Cipri nu ii venea sa creada ca o sa o fac si pe asta. Dar ce o sa le spun eu nepotilor mei? Ca am avut ocazia sa fac baie in Antarctica si am fugit ca o gaina fricoasa? 
No way. 
Eu nu o sa fiu genul ala de bunica. 
Eu o sa fiu prima la nebunii. 
Ok. Hai fie. Recunosc. 
O sa fiu a doua pentru ca Cipri alearga mai repede decat mine.

Deci inarmata cu costum m-am prezentat pe plaja la apel.
Conditia ca sa primesti certificat de inotator in Antarctica era sa stai cel putin 10 secunde in apa si sa te bagi pana la gat. Ceea ce nu parea deloc ceva dificil. Deception island este un vulcan activ pana la urma. Suficient de activ incat nisipul negru vulcanic de pe plaja sa fie cald si chiar sa iasa abur din el. Deci erau semne bune. 

Este adevarat ca am fost anuntati de la inceput care este temperatura apei dar am fost suficient de optimista incat sa iau valoarea respectiva la un mod cat se poate de abstract. Cum nu am intrat niciodata in apa marii daca afara nu erau lejer peste 30°C, soare, frumos si deja cateva luni de vreme buna care sa incalzeasca apa, pentru mine ori 0°C ori 5°C ori 10°C in apa tot aia era. 

Rece. Bineinteles ca rece. Dar rece poate sa vina in toate tonurile cu putinta: de la clantanit de dinti pana la facut atac de cord banuiesc. Eu speram sa fiu la valoarea de clantanit de dinti.

In timp ce mergeam spre apa ma gandeam foarte relaxata ca a fost o mare exagerare tot tam-tamul facut pe seama "polar plunge". Ce mare lucru e sa intri in apa? Ca uite iese si abur din pamant de la cat de cald e.

Si am mers si m-am aruncat in apa si deodata parca cineva a inceput sa infiga milioane de ace in mine. Nu am cum sa descriu in cuvinte cam cum este sa faci baie in apa la 0°C. Trebuie sa incercati. Sincer chiar este ceva ce trebuie sa incercati. Mai ales daca este in Antarctica. Pentru ca in nici un caz nu a fost pe cat de relaxant credeam eu ca va fi. Mai ales cand am descoperit ca nu mai ajung cu picioarele la fundul apei si ca trebuie sa inot spre mal. Adica mai mult timp de petrecut cu apa pana la gat. Intr-un final m-a recuperat Cipri si a mers cu mine pana la mal doar ca sa raman acolo cu apa inca pana aproape de mijloc incapabila sa ma deplasez mai departe. Cipri striga sa merg sa ma imbrac si eu ii spuneam ca astept sa ma incalzesc nitel.

0°C afara in costum de baie este de o mie de ori mai bine decat in apa. Suna a truism? Detalii detalii :)

Nu trebuie sa va inchipuiti insa ca regret balaceala polara. Nicidecum.  

Nu a fost cea mai relaxanta experienta cu putinta insa este in mod sigur o amintire pentru toata viata. Si pana la urma pentru asta traim, nu? Sa ne umplem viata de amintiri extraordinare.