Friday, January 4, 2019

Kakadu - un parc national cat o tara

Picturile din Kakadu sunt cele care ne-au adus in acest parc, insa vegetatia, fauna si formatiunile de roci au fost cele care ne-au facut sa il apreciem atat de mult.

Kakadu ne-a oferit ceea ce ne-a lipsit pe Great Ocean Road - posibilitatea sa exploram zona si la picior nu doar din goana masinii. Si in fiecare zi am ales o ruta, mai scurta sau mai lunga, pe care sa ne plimbam in voie.

Cand ai un parc national mare cat o tara (este cat Slovenia, sau jumatate de Belgie) ai de unde alege cand vine vorba de plimbat. Chiar si in sezonul ploios, asa cum am fost noi, cand multe drumuri sunt inchise turistilor.

Pe site-ul parcului gasiti tot felul de itinerarii din care va puteti inspira. Iar la intrarea in parc va sfatuiesc sa va opriti la Bowai Visitor Center ca sa aflati ce anume este deschis in perioada respectiva si la ce tururi conduse de aborigeni puteti participa.

Prima plimbare pe care am facut-o a fost - "Bardedjilidji  walk" are doar 2.5 km dar pentru caldura sufocanta din miezul zilei a fost mai mult decat suficient. Mie imi place foarte mult tipul asta de relief cu roci vechi de sute de milione de ani macinate de vant si ploi de ajung sa para ca o bucata de dantela. 

Acelasi lucru l-am intalnit de curand si in Oman doar ca in Oman nu era deloc atat de verde. In Australia combinatia de roci rosii ca focul, verdele ierbii si copacilor si albastrul pur al cerului parca era scos din Photoshop. Ca sa nu uit - noi nu prelucram deloc pozele. Deci daca culorile sunt saturate este numai "vina" lor :)









Urmatoarea oprire a fost la Ubirr. Cel mai conoscut loc pentru "rock art" dar si un loc absolut uimitor de unde sa vedeti apusul:




Cand ne-am mutat in a doua zona importanta pentru "rock art" am adaugat si o noua ruta de mers pe jos - "Gubara walk" . Unde a trebuit sa ne facem curaj sa trecem de semnele pentru crocodili:







Nanguluwurr este locul cu picturile uimitoare de care spuneam mai sus. La fel de interesante ca la Ubirr si la fel ca la Ubirr un loc foarte frumos pentru vazut apusul:






Si apropos: jumatate din suprafata parcului este detinuta de aborigeni. Iar trecerea in parte lor se face doar cu permis. Iar in sezonul ploios arata cam asa:


Mai multe fotografii gasiti aici:

https://www.flickr.com/photos/le_mans/albums/72157688974739650

Thursday, January 3, 2019

Cat de vechi e vechi?

M-am gandit sa incep anul cu o poveste despre un loc unde ma gaseam fix acum un an.
Locul unde ne-am petrecut Revelionul 2018 si zilele imediat de dupa: Parcul National Kakadu in Teritoriile de Nord (Australia).

Faptul ca abia acum scriu despre el, spune multe despre cat de harnica am fost cu ale povestitului in 2018. Mai ales ca acest parc a fost locul meu preferat din itinerariul australian. Dar poate nu intamplator este un loc despre "spus povesti". Poate va fi un impuls sa fiu mai "vorbareata" in 2019.

Desi motivul pentru care am ajuns in Australia a fost Marea Bariera de Corali, intalnirea cu ea a fost atat de dezamagitoare incat mereu incep cu relele in loc de bunele locului asta minunat. Kakadu a fost insa o surpriza. Una extrem de placuta. Si a mai spalat un pic din dezamagirea unei vacante de la care am avut asteptari foarte mari dar care nu a fost sa fie.

Atunci cand faceam itinerariul australian am tot pendulat intre doua destinatii care sa fie ca o introducere in istoria aborigenilor: Uluru si Kakadu.

Uluru este de departe cel mai cunoscut dintre cele doua. E genul de imagine pe care o recunoaste si un copil de gradinita. Asa ca instinctual ma tot gandeam ca acolo trebuie sa ajung. Ca e de "bucket list", nu? Dar in acelasi timp imi dorem foarte mult sa vad un loc cu  picturile aborigene vechi de zeci de mii de ani. Iar Kakadu este prezentat de multi ca fiind cel mai interesant loc pentru asta. Deci nu am stat prea mult pe ganduri si am luat biletele de avion catre Darwin. Chiar daca era sezon plois si multe drumuri se anuntau inchise.

Care este cel mai vechi loc pe care l-ati vizitat? Cea mai veche urma de civilizatie?

Sa fie Piramidele Din Giza? Au "doar" 4578 de ani.

Sa fie Stonehenge? Cica 5019 ani.

Sa fie Templele Megalitice din Malta? Cele mai vechi sunt de mai putin de 6000 de ani. Apropos acestea sunt cele mai vechi temple din lume deci daca ajungeti prin Malta , mergeti sa le vizitati. Sunt absolut uimitoare.

In Kakadu oamenii  traiesc de peste 50 000 de ani. Iar unele picturi se pare ca sunt sunt vechi de 23 000 de ani.

Prin comparatie, picturile din pestera Lescaux sunt vechi de 17 000 de ani. Iar cele mai vechi picturi din lume sa gasesc in pestera Altamira ( 35 600 de ani). 

Dar acestea sunt pesteri care pentru mii de ani au fost inchise si in care abia de curand a mai ajuns picior de om. Ca sa fie aproape imediat inchise iar pentru ca se distrugeau intr-un ritm teribil. In Kakadu picturile sunt pe pereti de roca expusi elementelor si oamenilor. Si din cauza (sau datorita) acestui fapt, picturile din Kakadu au fost continuu modificate. Generatie dupa generatie si-a adaugat povestea pe zidul respectiv. Asa ca in fix acelasi loc ai picturi vechi de mii de ani dar ai si picturi de la venirea europenilor sau chiar mai noi de atat.

Parca intregul timp s-a comprimat pe o bucata de zid. 

Si nu poti sa nu stai in fata lor si sa nu te gandesti: "Oare de ce au desenat oamenii pe pereti timp de mii de ani? "

Pentru ca nu e "doar" arta ci sunt povesti. Povesti menite sa influenteze societatea in care traiau.

Nu o sa comentez mai mult de atat ci o sa va sfatuiesc sa cititi "Sapiens: A Brief History of Humankind" de Yuval Hoah Harari. O sa gasiti acolo scris mult mai bine decat as putea sa scriu eu vreodata.

Daca aveti norocul sa ajungeti in Kakdu in sezonul secetos puteti sa vizitati cele mai importante picturi impreuna cu un ghid aborigen. Si asa veti invata mai multe despre fiecare poveste in parte si despre ce inseamna arta respectiva pentru oamenii locului.

Fiecare pictura spune o poveste. 

Si se mai spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte. 

Sper ca v-am facut curiosi. De nu, va las cu niste fotografii (sic).