Wednesday, June 24, 2015

O zi cu chimpanzeii in Kibale (II)

Initial am crezut ca o sa scriu totul despre Kibale intr-un singur episod dar cum ieri m-am intins cat o zi de post cu introducerea iaca abia astazi apuc sa mai spun din povestile de la plimbare.
Ne-am trezit cand inca era noapte afara si cu ochii abia desprinsi de somn am pornit sa ne intalnim cu padurarul nostru si sa pornim in cautarea chimpanzeilor prin padure.
La ora 7 dimineata intram deja in Kibale si urmam o poteca care era foarte departe de idea mea de padure cu chimpanzei in Africa. Era o carare suspendata din lemn. Prea civilizata pentru aventurosul "wannabe" din mine. Si deja ma pregateam sa comentez nitel nesatisfacuta de realitate. 
Prea multa chivilizatie pe aici pe la chimpanzei
Noroc ca a trebuit sa tac cat padurarul ne datea primele informatii despre marimea parcului, anul infiintarii si ce avem si ce nu avem voie sa facem cand ajungem in preajma primatelor. Si cam cand a terminat el cu introducerea, s-a terminat si cararea si ne-am trezit intr-o mlastina cu iarba pana la subtiori. Cam acolo s-a terminat si atitudinea mea aventuroasa. Parca nu era nimic rau cu cararea aia suspendata la care mustaceam cu doua minute mai devreme. Nu ma puteam gandi decat la serpi si lipitori. Nici unii nici altele nu erau prea sus pe lista cu animale pe care mi-as fi dorit sa le vad. Si din fericire nici una dintre categorii nu a tinut mortis sa ma incante cu prezenta asa ca atunci cand am iesit din mlastina si am aterizat pe pamant stabil mai ca nu m-am pus pe multumit la divinitati.
Prin ceva mlastina

Macar in padure nu stau cu frica lipitorilor
Si pentru ca eram deja in siguranta m-am apucat sa il intreb pe padurar tot felul de lucruri despre chimpanzei. Omul facea munca asta de cinci ani si era un izvor nesecat de informatie. O adevarata delectare sa stai sa il auzi vorbind despre niste fiinte pe care le stia personal la fel de bine ca pe propria familie. De cinci ani isi petrece fiecare zi cu ei. De cand se trezesc si pana merg la culcare el este acolo cu ei. Ii stia pe toti pe nume si iti putea spune povesti mii si mii despre comportamentul fiecaruia in parte.
Prima surpriza a fost ca un grup de chimpanzei nu este deloc mic cum se intampla cu familiile de gorile. Dintr-un motiv sau altul eu aveam impresia ca sunt maxim 20 de indivizi in grup. Nimic mai fals. Grupul pe care il vizitam noi avea nici mai mult nici mai putin de 120 de membri.
Mi-au iesit ochii ca la melc si deja imi faceam planuri ca poate fiind atat de multi o sa vedem si noi cativa. Mai mult visam cu ochii deschisi ca poate o sa vedem si un chimpanzeu de aproape. Poate o sa vedem chiar si unul stand pe pamant nu in copac. Poate...Si da-i si viseaza asta in timp ce padurarul nu spunea prea multe despre ce anume trebuie sa asteptam de la experienta asta. Cam la fel ca padurarul din Murchison care nu ne-a lasat nici un moment sa intelegem ca o sa vedem vreo girafa de aproape. 
Si cum talalaiam noi mergand prin padure, se aud primele sunete care anunta ca suntem aproape de chimpanzei. Nu trecuse nici 15 minute de cand intrasem in padure si deja se auzeau si se vedeau semne ca suntem aproape.
Eram vrajita. Dupa aceea padurarul mi-a explicat ca ei stiu intotdeauna unde gasesc chimpanzeii dimineata pentru ca in ziua precedenta stau cu ei pana isi fac cuibul deci stiu exect unde isi petrec noaptea. Tururile de o zi care incep asa de devreme dimineata merg intotdeauna direct la tinta. Tururile de trei ore care incep mai tarziu sau dupa pranz sunt mai problematice pentru ca trebuie sa gasesti chimpanzeii pe unde au ajuns in cautarea hranei.
Si in timp ce il bombardam cu intrebari pe padurar, vad ca ne arata cu degetul undeva in copac in departare primul nostru chimpanzeu.
Am ajuns. Era acolo. Chiar era. Deci vedem chimpanzeii astazi. Yupyyyy.
Primele semne
In timp ce Cipri incerca sa faca poze cu individul catarat in varf de copac, eu ii soptesc destul de timid ca eu sper sa vedem unul si jos de aproape. Nu am asteptari prea mari nu? Macar unul. Pleaseeeee.
Se pare ca nu aveam asteptari mari  pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu bine, la doi pasi in fata mea statea foarte nonsalant un cimpanzeu.
Probabil ca expresia mea a facut cat toti banii din lume ca padurarul era tare amuzat. Cred ca de asta nici nu spun nimic clar la inceputul turului legat de ce anume poti sa vezi. Fetele turistilor ajunsi nas in nas cu chimpanzeii sunt de nepretuit.
Efectiv nu imi venea sa cred ca exista un cimpanzeu atat de aproape de mine si mai ales nu imi venea sa cred cat de uman era. Este absolut uimitor sa stai sa ii privesti si sa te trezesti ca stai la fel ca ei, te misti la fel ca ei, te scarpini la fel ca ei, ai aceleasi expresii ale fetei, aceleasi reactii etc etc etc. Efectiv stateam vrajita si ma uitam la el. Era prea ca noi.
In timpul asta padurarul ne spunea biografia individului. Dupa cum v-am spus ii stia pe toti pe nume asa ca am aflat ca prima noastra intalnire a fost de fapt cu antisocialul grupului. Era un membru de rang inferior care nu avea prea multe legaturi in grup si care avea tendinta sa stea mai mult pe cont propriu. Nu parea insa de loc deranjat de prezenta noastra. Ceea ce mie imi convenea de minune.
Cu greu a reusit padurarul sa ma faca sa merg mai departe ca sa cautam masculul alpha sau macar niste membrii de rang superior. De parca ar fi contat pentru mine.
Inferior, superior tot aia era. Eu aveam treaba cu analizatul comportamentului. Era prea ca noi. Mai am zis asta nu? Ei bine o sa ma tot auziti ca o spun pentru ca este socant cat de "prea ca noi" sunt. Iar asta a fost de fapt ce ma vrajit si asta este motivul pentru care surprinzator dar cea mai de pret experienta ugandeza nu este nici safari si nici la gorile ci aceasta zi surprinzatoare de la chimpanzei. Sunt prea ca noi.
Et voila. Fix in fata noastra



Sa ne relaxam in hamac

V-am zis ca era la doi pasi

Intr-un final m-am desprins si am inceput sa descopar ca padurea era de fapt plina de chimpanzei si ca oriunde ma uitam in jurul meu mai vedeam cate unul. Unii in copac. Altii tolaniti pe jos. Altii urcati pe cate un bustean de unde se uitau la fel de curiosi la noi pe cum ne uitam noi la ei. Eram inconjurati. Parca eram intr-o scena din Planeta maimutelor. Cand te asteptai mai putin vedeai cate unul care trece nonsalant pe langa tine. Sau in timp ce tu faceai fotografii te trezeai ca se aude ceva in spatele tau si surpriza la doi pasi in mijlocul potecii venise un chimpanzei si se asezase in fund si se uita curios sa vada ce faci. 






La regulament scrie ca nu ai voie sa stai la mai putin de 8 metrii de ei insa in realitate este ceva cu niciodata nu se respecta. este imposibil. Nu pentru ca ai tine tu mortis sa mergi in sufletul lor ci pentru ca vin ei in sufletul tau. Sunt la fel de curiosi pe cat suntem si noi.
La un moment dat stateam si ne uitam la un chimpanzeu oprit in mijlocul drumului. Eu si padurarul in partea lui dreapta iat Cipri in spatele lui. Eram la cativa metri de el si stateam si il admiram. Deodata cimpanzeul decide ca s-a saturat sa fie fotomodel si porneste la plimbare. Dar nu oriunde cu se intoarce cu spatele si porneste fix catre Cipri. Padurarul ne spusese deja ca daca se intampla asa ceva trebuie sa stam pur si simplu nemiscati. Ceea ce Cipri a si facut. Si chimpanzeul a trecut efectiv atingandu-l pe picior. Pentru ca sunt extrem de curiosi.
Iar asta era doar inceputul. Pentru toata ziua am avut parte de astfel de suprize.
Dar iar s-a facut scrierea lunga cat o zi de post asa ca o sa existe si o a treia parte. Pe maine deci...



5 comments:

  1. In Kibale probabil ca nu exista bananieri pentru ca cimpanzeii mananca banane daca au de unde si le procura. Asocierea pe care o facem toti intre primate, respectiv maimute si banana vine probabil de la animalele tinute in captivitate care sunt hranite si cu banane. Sau de la faptul ca banana e un fruct tropical iar primatele/maimutele traiesc in general in regiuni tropicale.
    Apropo de stiati ca: stiati ca avem in jur de 50% din ADN comun cu bananele?
    Astept cu nerabdare sa citesc si partea a 3-a.
    Calde salutari,
    Elena

    ReplyDelete
    Replies
    1. Partea cu bananele am spus-o pentru ca mi s-a parut amuzant ca noi avem imagina asta de maimuta+banana dar ca de fapt chimpanzeii si gorilele din salbaticie nu au vazut in viata lor vreuna pentru ca nu au in habitatul lor natural.
      Vorbeam cu padurarul si il intrebam daca crede ca ar manca daca i-ar da un turist una. Exercitiu de imaginatie evident pentru ca turistii nu au voie sa lase nimic in urma lor; Si padurarul zicea ca probabil ca nu pentru ca chimpanzeii sunt foarte reticienti la tot ce nu cunosc. Nu mananca lucruri necunoscute si nu ating lucruri necunoscute. Stau departe de tot ce nu cunosc. De aia si dureaza 8 ani procesul de habituation;

      Delete
  2. Interesanta excursia si deabia astept sa citesc si articolul cu detaliile. Trebuie sa recunosc ca pretul mi s-a parut putin exagerat pentru turul intreg, cel putin pentru mine, dar acum ca ai explicat mai bine ce inseamna un astfel de centru `de adaptare` (cred ca asa se traduce) si mai ales ca sunt 120 de membrii deci e un efort considerabil pe un termen atat de lung, zic ca merita banii. Pe langa maimute cred ca si doar plimbarea prin padurea tropicala si tot merita.

    Acum 6 ani am vazut si noi macaci in habitatul lor natural. M-a impresionat si pe mine cat de umani erau si cum se foloseau de turisti pentru asi procura hrana. Oricum nu cred ca se aseamana cu cimpanezii, nici la IQ, nici la experienta, am mentionat doar fiindca sunt tot maimute :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Taxele pentru parcurile nationale din Uganda ( si din Africa in general) sunt destul de ridicate insa din punctul meu de vedere atata timp cat populatia de animale salbatice creste si protejarea este facuta corect si cu respect pt animale, consider pretul justificat. Nu e deloc usor sa ai grija de un parc national atat de mare.

      Delete
    2. Am uitat sa soun ca nu stiu cat a fost de clar. Nu este un centru de adaptate. Este un parc national. Onpadure imensa care este protejata pt ca este habitatulor natural. Nu exista comunitati care sa locuiasca in padure si nici nu au voie locuitorii sa intre sa deranjeze animalele. In total sunt 13 grupuri de chimpanzei in toata padurea. Doar unul este deschis pt turisti. Turisti ce nu au voie sa mearga de capul lor tocmai pt ca efectul turismului trebuie sa fie minim. Nu ai voie sa le atingi, sa le dai de mancare, de baut, sa intervii in vreun fel etc etc etc. in plus numarul de turisti pe zi este limitat pt ca nu se doreste stresarea chimpanzeilor.

      Macaci am vazut si noi si in Indonezia, si in China si in Nepal si in India. De fiecare data i am urat cu toata fiinta. Mai ales pe cei mutati la oras care traiesc din atacarea oamenilor si furatul din casa. Iar cei care traiesc in habitatul natural numai asta nu fac. Turistii ii hranesc si ii transforma in niste hoti dependenti de oameni. Daca asa ar fi aratat si padurea din Kibale atunci sigur nu as fi mers. Insa nu edeloc asa. E un loc unde totul se face cu cap si cu respect. Iar chimpanzeii raman in mare masura la fel de salbateci ca cei care nu sunt deschisi pt turisti. In continuare chimpanzeii trebuie sa se descurce singuri fara nici o infkuenta din exterior. Habituation nu inseamna ca subt dependenti de prezenta umana ci ca nu fug cand vad oameni. Dar interactia turist chimpanzei ramane la nivelul asta doar. Ceea ce mi se pare extrem de important.

      Delete