Cum ne alegem destinatiile de calatorie? (Partea intai)

Recunosc ca intrebarea din titlu este, din mai multe motive, o intrebare extrem de grea pentru mine. Dar principalul motiv este faptul ca am observat ca atunci cand raspund nu ma rezum la a explica motivele care ma fac sa aleg o destinatie sau alta ci totul se transforma intr-o pledoarie pentru felul meu de a calatori si pentru destinatiile pe care le am eu in suflet si in gand. Si logic vorbind stiu ca nu este deloc corect ceea ce fac. Pana la urma cu totii muncim un an intreg pe branci si cand vine vacanta normal este sa faci exact ce te face fericit nu ce se poarta sau ce da bine sau ce iti spun eu ca reprezinta modul cel mai bun de a calatori.

Daca pe tine te face fericit sa mergi la "All inclusive" in Turcia si sa iti petreci zilele mancand si stand la plaja la piscina atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi intr-o statiune de fite unde felul cum te imbraci si ce conduci te defineste ca om, atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi pe o insula a petrecerilor, sa dansezi toata noaptea si sa nu vezi lumina zilei, atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi in statiuni "all inclusive" in Republica Dominicana, Tailanda sau Mexic si sa nu iesi nici macar jumatate de zi in afara granitelor hotelului atunci asta trebuie sa faci.

Insa nimic din ceea ce am descris mai sus nu m-ar face fericita pe mine si cu atat mai putin pe Cipri care nu stie ce e aia "a lenevi". Noi suntem genul de oameni care vrem sa batem o tara in lung si-n lat. Sa vedem tot ce ne poate oferi (atat cat ne permite timpul). Sa interactionam cu oamenii locului. Sa avem liberate deplina si sa nu depinde de un grup. Sa decidem singuri ce vrem sa facem in fiecare minut al zilei. Sa facem pe exploratorii prin jungle, munti, mlastini etc. Sa ne bucuram sa mancam cot la cot cu localnicii. Sa bem o bere la barul din sat unde suntem singurii albi si suntem pe post de atractie turistica. Si altele de genul asta. Cu cat o destinatie este mai putin turistica cu atat mai bine pentru noi.

Cred ca daca l-ai pune pe Cipri intr-o statiune "all inclusive" dupa doua zile si-ar lua calculatorul si s-ar apuca de munca. De fapt il banuiesc ca nu ar rezista nici doua zile. Pentru el e o provocare pana si un week-end mai de leneveala.

Pentru mine "a calatori" e un prilej sa invat lucruri noi. Sa imi deschid orizonturile. Sa vad ce inseamna o religie noua, o cultura noua, obiceiuri altfel decat la noi. Sa invat un pic de sitorie la fata locului. Sa invat un pic despre vederile politice ale tarii respective. Sa imi formez pareri proprii bazate pe ceea ce experimentez nu pe ceea ce mi se baga pe gat la televizor sau prin ziare.

Am citit candva ca atunci cand calatoresti iti dai seama de masura propriei ignorante si mult adevar este in replica asta. Cand stai in zona ta de confort ai tendinta sa crezi ca totul in lumea asta e la fel cu ceea ce experimentezi tu. Cand calatoresti si descoperi alte lumi vezi cu adevarat cat de mica este lumea ta de fapt.

Prin urmare noi ne alegem ca destinatii de calatorie locuri care ofera experiente cu totul altfel decat ceea ce ofera Europa. Si preferabil locuri care au inca un caracter specific si nu s-au tranformat sub influenta hoardelor de turisti. Asta este motivul pentru care am ales sa mergem in Laos sau Myanmar. Si asta e motivul pentru care vom merge in Iran. Sunt locuri care in cativa ani de zile se vor schimba extrem de mult. Vorbeam cu oameni care au fost in Laos cu 5-7-10 ani in urma si descrierile lor picteaza imaginea unui loc ce se schimba cu o viteza uimitoare. 

Roma, Parisul, Barcelona etc vor ramane asa cum sunt acum pentru decenii. Tarile astea care acum isi deschid bratele ca sa primeasca turisti se schimba de la o luna la alta. Ce acum este pur, si original si oferind o experienta unica poate in cativa ani de zile va fi un parc de distractie pentru turisti si atat. Bali cred ca e un exemplu foarte bun din punctul asta de vedere. Sunt sigura ca a fost cu decenii in urma raiul pe pamant. Acum este insula de vacanta a australienilor. Comparat cu alte insule din Indonezia, Bali este un circ. Si chiar un circ ieftin. 

Eu vreau sa profit de ocazie si sa vad cu ochiul meu locuri unde oamenii sunt inca oameni si unde conteaza mai putin proprietatile si mai mult familia, prietenii, relatiile interumane, cinstea, omenia etc. Sa vezi ca se poate trai si face afaceri si doar "dandu-ti cuvantul de onoare" nu numai prin contracte de o mie de pagini cu clauze pentru clauze pentru clauze si scris marunt in josul paginii. Sa vezi ca oamenii sunt tot oameni indiferent ca sunt crestini, musulmani, budisti, animisti sau mai stiu eu ce. Sa vezi ca pentru orice lucru "altfel" exista o explicatie si ca nu e bine sa te grabesti sa pui eticheta de "Asa nu e bine" doar pentru ca la tine in tara lucrurile sunt altfel. 

Profit de locurile astea care imi ofera accesul la experiente noi pentru a invata sa fiu mai toleranta, mai deschisa la nou, mai pemisiva, mai atenta cu ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru mine "a calatori " e un prilej sa invat si sa cresc ca om. Un lucru complet diferit de "a merge in vacanta". 

Imi dau seama ca nu am deloc un fir logic in explicatiile din postul asta dar mai bine de atat nu pot face :) Mesajul este insa ca in momentul de fata ne alegem ca destinatii locuri care sa ofere experiente inedite si accesul la o cultura diferita de ceea ce e definit ca "normal" pentru cineva din vestul sau estul Europei.

Nu stiu pentru cat timp voi calatori asa. poate peste ceva ani situatia familiei noastre va fi alta si vom fi mai putin aventurosi. sau poate ca voi ajunge sa fiu un om mai comod care prefera vacantele de lux. sau poate ca nu vom mai calatori deloc. Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul. Insa pentru moment pe mine ma face fericita sa ma simt un mini Indiana Jones (cu mare ingaduinta evident).

In partea a doua a acestui subiect voi pune o lista cu destinatiile care sunt pentru moment "prioritare" pentru a disuta un pic mai la obiect de ce aici si nu acolo. :)