Padurea Neagra (Partea I)

De Pastele Catolic am profitat ca aveam o zi libera asa ca am plecat cu catel si purcel spre Germania.

OK....sa las exagerarile de o parte...am plecat doar cu catel. Purcelul a ramas acasa. Ala de guinea ca doar atat avem. L-am lasat ca sa ii tina companie pisicii care nu ar fi de convins sa ia o pauza de la paza casei si gradinii. Si cu atat mai putin sa imparta acelasi spatiu fizic cu un caine.

Planul era sa stam cat mai mult in natura. Sa mergem hai hui pe dealuri. Sa ne plimbam prin paduri si pe langa raulete. Si sa ocolim orasele pe motiv de ...ati ghicit...catel.

De cand calatorim cu Rex, conturile noastre din banca sau linistite si neatinse pentru ca in magazine nu mai intram, la restaurante scumpe nu mai mancam, pe la muzee nu mai mergem. Cred sincer ca Rex este materializarea rugaciunilor lui Cipri care se saturase de cumparat cercei in vacanta.

Am plecat de acasa pe 20 aprilie in miez de noapte cu gandul sa fim la prima ora la poalele Feldbergului si sa ne incepem plimbarea cu urcatul pana pe cel mai inalt "munte" din Germania aflat in afara Alpilor. 

In Belgia era o vreme de vara in toata regula asa ca am plecat pregatita cu creme de soare, ochelari si sepci. 

Odata ajunsi la punctul de plecare - ningea.

Si era o ceata de nu vedeai la doi metri in fata.

Dar nu ne-am dat batuti. Am luat rucsacul si catelul si am pornit la deal. Cu ocazia asta clapaugul sef a vazut pentru prima data in viata lui zapada. Si sa vezi tavaleala si rostogoliri si topait. Fericire mare. Fericire sporita si de brazii aia mari prin care te rataceai cand ii inconjurai. 

Mare lucru nu am vazut pe traseu. A fost o gimnastica buna de inviorare dar doar atat. Nu pot nici sa va sfatuiesc sa mergeti nici sa nu. Din fotografiile altora se pare ca vederea de sus este minunata. Noi abia am vazut placa ce ne anunta ca am ajuns unde trebuie. Dar este o excursie usoara deci daca sunteti in zona si aveti timp poate ca e de incercat.

Hai la deal

Iaca un pic de apa

Round and round again

Un caine sau o capra? hmmmmm

Si dupa topaituri indelungi am ajuns si sus

Totodata Feldberg mi se pare un loc perfect sa iti pui copiii pentru prima oara pe schiuri. Are partii usoare, hoteluri la baza partiei, lucruri destinate exclusiv copiilor si preturi foarte mici. Deci inainte de a merge in statiuni cu renume unde platesti 50 de euro pe zi ca adult dar nu te dai mai deloc pe partii serioase pentru ca il inveti pe bebelul inalt cat claparii sa se dea la vale, poate ca Feldbergul cu cei 12 euro parca pe zi este mult mai potrivit. Restaurante erau si ele destule cu preturi de Germania - adica ieftin fata de Belgia sau Franta. Noi ne-am apucat deja sa ii facem reclama statiunii printre prietenii cu bebei ceea ce spune multe.

La coborarea de pe "varf" (macar cu numele e varf) am facut un mic ocol si am trecut pe la un lac glaciar despre care citisem eu ca arata frumos - Feldsee. Ocolul era nesemnificativ (poate juatate de ora fara pauze de poze) asa ca ne-am incapatanat sa mergem acolo desi ceata nu datea semne sa se ridice.

Nici din lac nu am vazut mai nimic. Decat o rata care ii facea in necaz lui Rex si inota pe sub nasul lui. Dar sunt sigura ca pe vreme buna arata dragut si ar fi un loc frumos de stat pentru un picnic.

Rata asta nu sta deloc la prins

Cu picioarele dezamortite de plimbarea pe munte si cu parul inghetat am decis ca e timpul sa mergem spre zari mai insorite si sa mancam si ceva.

Ne-am indreptat catre Titiseee unde am descoperit un satuc foarte turistic, cu multe magazine de suveniruri si restaurante. Si care nu stiu exact de ce dar ma facea sa ma simt foarte "retro". Nu imi da cu nimic de inteles ca s-ar fi schimbat prea multe pe acolo din anii '80. Sau daca s-au schimbat, s-au schimbat ca sa fie o replica a anilor '80.

Ne-am luat o portie de carnati si cartofi si am realizat ca suntem in Germania :)

Probabil pe timp de vara este extrem de aglomerat orasul si malul lacului dar acum era populat mai mult de chinezi si japonezi. Vremea din pacate nu imbia pe nimeni la facut baie si stat la plaja. Si eu care imi luasem cremele de soare si ma pregateam de jucat in apa. Poate ca vi se pare ca aveam prea multe asteptari de la vreme la sfarsit de aprilie, dar m-ati intelege daca ati fi experimentat cea mai calduroasa primavara belgiana de care am avut parte pana acum. Pentru prima data in viata mea era vreme mai buna in Belgia decat in locul unde am calatorit. Statistic vorbind sanse mari pentru asta ai avea doar daca ai calatori la un Pol.

De la Titisee am pornit pe Panoramastrasse la plimbare cu scopul de a ajunge intr un final in Freiburg (principalul oras al zonei). Si pentru ca ceata se mai ridicase un pic am descoperit si noi de ce zona asta e atat de populara: dealuri verzi cat vezi cu ochii, padurici pe ici pe colo, satuce pitoresti, case traditionale...Ce mai, un vis pentru doritorul de stat in natura. Si inca o data nu pot sa nu amintesc ca zona este perfecta pentrufamiliile cu copii pentru ca turele de mers prin paduri sau pe dealuri sunt extrem de usoare si bune pentru picii de toate dimensiunile.

Si inainte sa intrati la banuieli va spun ca nu, nu sunt insarcinata. Dar toti din jurul nostru au bebei. Si unii bebeii imi sunt extrem de dragi. Atat de dragi incat ii am mereu in minte. 

Freiburg este un oras in adevartul sens al cuvantului. Muuulte magazine. Aglueratie mare ca doar era sambata si culmea si sambata inainte de Paste. Multe restaurante, cafenele, cofetarii. Un loc interesant daca te intereseaza cumparaturile. Noi insa ne-am multumit cu a ne uita la vitrine, ne-am cumparat niste prajituri si ne-am indreptat catre hotel. era deja seara iar noi eram obositi dupa o zi lunga si o noapte petrecuta pe drum.

Pensiunea era in Simonwald, la doi pasi de Freiburg si cand am ajuns ne pregateam sa adormim in doi timpi si trei miscari. Insa proprietarul ne-a invitat la o bere si nu am putut sa refuzam. Am stat cu el la povesti despre fotbal si bere si am barfit francezii care nu vorbesc decat franceza (discutie inceputa de un neamt care nu vorbea decat nemteste si doua cuvinte in engleza :) ). Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.

Ne-a placut foarte mult pensiunea la care am stat si proprietarul ne-a facut sa ne simtim ca acasa. E foarte prietenos. Foarte glumet. Foarte vorbaret. Proprietarul perfect. In plus s-a purtat foarte frumos cu Rex si nu parea deranjat de loc de musafirul latrator cu patru labe si colti care daca se apuca sa roada lasa urme nu se incurca.

Mobila s-ar cere schimbata insa in rest pensiunea e foarte curata, camerele mari, baia la fel, micul dejun mai mult decat indestulator. Practic nu am decat cuvinte de lauda. O recomandam din tot sufletul.

Si cam atat pentru prima zi de calatorie. Partea a doua va urma curand.