Gili Air (Indonezia)

Gili Air a venit ca o solutie de ultim moment pentru ultimele zile petrecute in Indonezia. Initial aveam 8 zile de stat in Bali, insa inca din prima zi ne-am dat seama ca nu este tocmai ce vrem noi deci am decis sa stam doar 4 zile in Bali si apoi sa mergem  3 zile in alta parte. O posibilitate era sa mergem sa vedem dragonii de Komodo insa nu am reusit sa gasim bilete de avion pentru Denpasar-Labuan Bajo asa ca ne-am reorientat catre Gili.
Cele trei insule Gili: Trawangan, Air si Meno se afla la o distanta destul de mica de Bali si Lombok si sunt o destinatie din ce in ce mai populara de cand au devenit mult mai usor accesibile datorita introduceri barcilor rapide ce fac distanta Bali-Gili in doar 2 ore. Sunt niste insule micute, cu plaje albe si foarte populare pentru scufundari si snorkeling.
Foarte simplist cele trei insule sunt caracterizate astfel: Trawangan este insula pentru petreceri, Meno pentru familisti si Air undeva intre ele. Prin urmare am ales Air. Nu vroiam sa stam treji toata noaptea din cauza petrecerilor dar nici sa murim de plictiseala stand cu burta la soare.
Pentru ca in Bali am stat in Ubud cel mai convenabil era sa luam o barca rapida ce pleca din Padangbai. Iar in momentul in care am cumparat noi biletele erau numai doua companii care faceau cursa Padagbai- Gili Air: Gili Cat si Eka Jaya. Oficial biletul dus-intors costa 1200000 Rp, insa cum totul se poate negocia noi am cumparat biletele cu 800000 Rp de la Eka Jaya.
Plecarea era la 8.30 din Padangbai si trebuia sa fim luati de la hotel intre 6.30 si 7.00. Persoana care ne-a vandut biletele ne-a spus foarte increzatoare ca dureaza o ora drumul Padangbai-Gili Air, deci teoretic ar fi trebuit sa ajungem pe insula la 9.30. Ceea ce evident nu s-a intamplat. In primul rand microbuzul ce trebuia sa ne ia de la hotel a venit abia la 7.30, deci dupa ce asteptam deja de o ora in fata cladirii si dupa ce sunasem de cateva ori sa intrebam daca sigur mai vine cineva sa ne ia. Cu mult noroc am ajuns in port la 8.30 adica exact la fix (ziceam noi in sinea noastra) ca sa prindem barca. Numai ca numai noi aveam pretentia ca totul sa mearga conform orarului oficial. Angajatii firmei aveau cu totul alt mod de a privi problema. Asa ca intai a trebuit sa facem check in-ul, apoi bagajele au fost luate sa fie duse pe barca, apoi am stat si ne-am uitat unii la altii pentru ceva timp fara sa ne dam seama ce mai asteptam si intr-un final la 9.30 a inceput imbarcarea. Inca mai speram sa ajungem la 10.30 pe insula. Ceea ce, ati ghicit, nu s-a intamplat, pentru ca intai am oprit in Lombok, apoi in Trawangan unde a trebuit sa asteptam sa se imbarce toata lumea care mergea inapoi in Bali si intr-un final in jur de 12.00 am ajuns in Gili Air.
Iar intoarcerea a fost chiar mai rau de atat: barca trebuia sa plece din Gili Air la 10.30 dar a plecat in jur de 12.00 si am ajuns in Padangbai pe la 14.30. De aici trebuia sa fim transferati in Kuta, ceea ce iar a durat extrem de mult asa ca am ajus la hotel pe la 17.00.
Morala: niciodata sa nu ai asteptari mari legate de respectarea programului in Indonezia. Pentru ca nu ai face decat sa te enervezi fara rost. O carte buna si/sau muzica buna sunt cruciale in astfel de calatorii.

Barcile rapide

Asteptand sa se imbarce lumea pe Trawangan

Cine doreste un loc pe acoperis

Probabil in conceptia multora Gili Air este materializarea idei de paradis. Este o insula foarte mica (o tura de insula este 5 km- Cipri stie ca i-a alergat intr-o dimineata), care nu are drumuri pietruite, unde te poti deplasa numai: pe jos, cu bicicleta (daca ai rabdare sa te opresti in tot felul de dune de nisip la fiecare 20 m) sau cu caruta (Cidomos), unde nu exista politie, si unde singurele lucruri pe care le poti face sunt: sa dormi, sa lenevesti, sa mananci, sa inoti, sa faci diving sau snorkeling.
Timpul are cu totul alta viteza de curgere intr-un astfel de loc. Si recunosc ca desi initial nu m-a incantat ideea de a merge in Gili odata ajunsi pe insula mi-am schimbat cu totul parerea. Este extraordinar de frumos si de relaxant. As fi stat mult mai mult decat am stat chiar si numai pentru mancarea buna si pentru oamenii extrem de binevoitori.

Pe plaja...

...la reflux.

In centru...

Pericolele te pandesc la tot pasul pe strada principala.

Si iar pe plaja...

La restaurant

Cum noi nu prea avem stare, ne-am gandit ca daca lenevim pe plaja timp de trei zile o sa o luam razna asa ca decizia unanima a fost sa ne inscriem la o scoala de diving sa facem cursurile PADI open water. Dupa ce termini un astfel de curs ai voie sa faci scufundari singur (desi este de preferat cu un ghid) pana la 18 m adancime.
Pentru amandoi era prima data cand ne scufundam. Nu am facut scufundari nici macar intr-o piscina inainte. Insa eram plini de entuziasm si siguri ca totul va decurge extrem de frumos si de linistit. Ceea ce s-a si intamplat.
Am ales sa facem cursurile la Karang Diving, o scoala de diving aflata in cadrul hotelului Villa Karang si care are 4 instructori: 2 instructori pentru incepatori si 2 instructori pentru avansati. Noua ne-a placut extrem de mult de instructorii de acolo...practic te simteai ca acasa printre ei. In plus Stanike (instructoarea noastra olandeza) era la baza psiholog asa ca a fost o incantare sa o am langa mine in toate momentele in care ma panicam si credeam ca nu o sa fiu in stare sa pun in aplicare toate skill-urile pe care ni le prezenta ea.
Cursul PADI open water consta in urmarea unor cursuri teoretice, o sedinta de scufundari in piscina in care inveti tot felul de lucruri utile(sa scoti apa din masca, sa controlezi adancimea la care plutesti, sa iti recuperezi rebreatherul si multe multe altele ) si patru scufundari: doua pana la 12 metri si doua pana la 18 metrii. In timpul cursului trebuie sa faci tot felul de teste iar la sfarsit ai un examen cu 50 de intrebari care verifica cunostintele teoretice acumulate.

Gata pentru prima sedinta

Sa verificam daca este dimensiunea buna pentru masca

Eu luptandu-ma cu masca

Tot eu...tot cu masca...

Gata pentru a treia scufundare

Din pacate nu avem poze din timpul scufundarilor noastre pentru a arata ce anume ne-a facut pe noi sa ne indragostim de diving. Si in mod sigur de acum inainte ne vom planui vacantele astfel incat sa avem parte si de scufundari. Este o experienta pe care oricat de mult as incerca nu pot sa o descriu in cuvinte. Trebuie doar incercat...

Ce altceva am mai facut in Gili? Pai am mancat, am lenevit, ne-am balacit si cam atat.
Desi ne asteptam sa fie totul mult mai scump in Gili decat in alte parti, nu a fost deloc asa. Mancarea a fost mai ieftina decat in Bali si Tana Toraja, la fel si bautura si putinele lucruri pe care le puteai cumpara de la mini magazinele din centru (cred ca erau doua daca nu ma insel).
Si in plus ce este mai frumos decat sa te duci la pranz la restaurant sa comanzi mancarea si pana este mancarea gata sa mai faci si o baie?

Pe plaja...De fapt la restaurant...De fapt amandoua

Cipri s-a racorit cu o baie in timp ce astepta mancarea...

Eu nu am avut atat de multa energie. Am preferat leneveala :)

Si a sosit si mancarea

In cazul in care va place pestele si/sau fructele de mare Gili Air este clar locul perfect pentru voi. In fiecare seara restaurantele au oferta BBQ. Iti alegi ce vietuitoare vrei de pe taraba lor si ei o gatesc la gratar.
Foarte bun.

Oferta de peste

Alegerile noastre...

....de aici.

Si evident ca si aici dai de produse cu eticheta :bio sau organic...

Pentru cazare am ales sa facem rezervarile pe agoda.com de cand eram in Bali. Insa nu am gasit decat un singur hotel si doar pentru doua nopti. Ne-am gandit noi ca pentru inca o noapte o sa gasim cazare odata ajunsi pe insula. Si a fost intr-adevar extrem de usor sa gasim ceva. Hotelurile din Lonely Planet se rezerva destul de repede in perioada verii dar nu trebuie sa va panicati (ca noi) pentru ca sunt extrem de multe bongalow-uri foarte frumoase si foarte ieftine pe care nu le gasesti pe net si care se completeaza in functie de cum sosesc clientii pe insula.
Hotelul rezervat on line se numeste Casa Mio si este de fapt un complex de bungalow-uri foarte frumoase, foarte curate, cu un proprietar foarte prietenos si cu un mic dejun cum rar vezi chiar si la cele mai luxoase hoteluri. Pretul variaza de la un bungalow la altul, in functie de marime. Pentru cel luat de noi am platit 75 de euro. Cam scump dar zic eu ca a meritat.
Dupa doua nopti si doua mic-dejunuri de vis, ne-am mutat la vecinii din dreapta la care am platit doar 300000 Rp pentru un bungalow care nu arata deloc mai prejos decat mult mai scumpa Casa Mio.

Casa Mio

Camera

Baia in aer liber

Vedere de pe terasa de la a doua cazare.

A doua cazare

Cam atat despre Gili Air: o insula superba, cu niste oameni extrem de primitori si politicosi, in care ne-am simtit extraordinar. Un loc de care ne vom aminti mereu cu placere.

Mai multe poze gasiti pe:
https://picasaweb.google.com/106330260297523109754/IndoneziaBaliGiliAir2011#