Planuirea vacantei in China a fost foarte dificila pentru mine, pentru ca mi-a fost foarte greu sa ma decid ce anume vreau sa vizitez. China este o tara extrem de mare si cu nenumarate obiective turistice pentru care luni de zile nu ti-ar fi de ajuns ca sa le vizitezi. Asa ca cele 21 de zile pe care le aveam noi la dispozitie au parut intotdeauna insuficiente si cred ca m-am razgandit la traseu cel putin odata pe saptamana pentru vreo jumatate de an.
De la bun inceput insa un lucru a ramas batut in cuie in itinerariu si chiar mai tarziu am reorganizat calatoria in functie de disponibilitatea lui: vizita la “Panda Research Base of Giant Panda Breeding” in Chengdu. Nu am vazut pana acum un urs panda in realitate iar la televizor par atat de simpatici incat nu aveam cum sa ratez ocazia de a vizita cel mai mare centru pentru protectia celebrilor ursuleti (diminutivul nu are nici o legatura cu realitatea).
In loc de o simpla vizita la centru, am ales sa scoatem cat mai mult de la aceasta oportunitate si ne-am inscris la un program de o zi in care ajuti practic la intretinerea ursilor dintr-o incinta: “Zookeeper for one day”. In cadrul acestui program ajuti la curatarea custilor, le dai de mancare la ursi: bambus, mere si o prajitura speciala, ii admiri pe ursuletii mici cum se antreneaza, daca ai noroc le faci si baie si ai parte de un tur al centrului facut de unul dintre ingrijitori.
Plini de entuziasm ne-am infiintat dis de dimineata in fata centrului si am asteptam cu infrigurare sa dam nas in nas cu ursul panda.
Am fost luati in primire de o Ingrijitoare-ghid care ne-a explicat ca o sa ajutam la ingrijirea ursilor din incinta numarul 1 care gazduieste doua ursoaice adolescente (gemene) si trei ursi adulti si pana sa ne dezmeticim noi bine eram deja in fata tarcului in care leneveau cele doua femele: una dintre ele molfaia lenes la bambus iar cealalta dormea rastignita pe o platforma de ziceai ca este covor nicidecum un animal viu.
Vreo jumatate de ora nu a fost chip sa fim mutati din loc.
Nu ne mai saturam sa admiram lenesul ursulet care foarte tacticos alegea cele mai bune frunze de la bambus, le rupea cu gura si le facea manunchi si apoi le tinea in laba ca pe o acadea si musca din cand in cand din ele de parca le facea un mare favor.
 |
| Se incepe cu selectarea bambusului... |
 |
| apoi face un manunchi de frunze.. |
 |
| si se apuca de mestecat... |
 |
| cand pe o parte... |
 |
| cand pe alta. |
Panda este un animal extrem de pretentios la mancare. Dieta lor este reprezentata de bambus in proportie de 90%. Si nu toate tipurile de bambus sunt acceptate ci doar una (bambusul argintiu). Iar animalele aflate in captivitate sunt chiar si mai pretentiosi decat cei salbatici. Daca cei salbatici mai mananc si altfel de bambus atunci cand cel argintiu nu se gaseste, cei din captivitate refuza cu incapatanare orice nu se ridica la nivelul pretentiilor lor.
De fapt marea problema a existentei ursilor panda in salbaticie este data tocmai de alimentatia lor foarte exclusivista si de faptul ca sunt niste animale foarte teritoriale si pe un munte nu gasesti mai mult de doi-trei ursi.
Bambusul este insa o sursa foarte saraca de energie iar panda trebuie sa petreaca 12-14 ore pe zi mancand. Si nici macar atata mancare nu le ofera suficienta energie incat sa fie precum ursul din “Kong Fu Panda”. Dimpotriva sunt foarte latergici si parca se misca in reluare si cu incetinitorul. Un urs panda care se da jos de pe platforma pe care doarme este la fel de rapid precum mamaia mea cand se da jos din pat. Incetisor incetisor ca doar nu pleaca pamantul din loc.
 |
| Se da jos de pe platforma.. |
 |
| inca se mai da jos de pe platforma... |
 |
| ati ghicit...tot se mai da jos de pe platforma... |
 |
| aproape jos... |
 |
| si in sfarsit a sosit sa isi primeasca portia de mere. |
In afara de bambus un lucru pe care panda il mananca cu foarte mare placere sunt merele. Si pentru ca noi nu dateam semne sa ne mutam de langa tarcul cu ursoaice, ingrijitoarea a propus sa ii hranim cu mere.
Zis si facut.
Am luat castronul cu mere taiate, pe care le infigeam intr-un bat si il intindeam puturosilor.
Este uimitor cate poate face un panda pentru mancarea preferata.
Daca pana atunci pana si a respira parea mult prea mare bataie de cap, pentru mere se ridicau pana si in doua labe (un exerciciu foarte bun pentru a antrena picioarele din spate), se impingeau unul pe altul ca sa primeasca o bucata in plus, faceau ghidusii doar doar or sa placa mai mult omului care intindea marul etc.
Se vede treaba ca le plac merele nu gluma.
 |
| Il vreau eu! Il vreau eu!!!! |
 |
| Unul evident era mai calic. |
 |
| Ce multumit pare :) |
Dupa partea cu merele a urmat curatarea custilor si asteptarea ursilor sa vina de afara ca sa isi primeasca si ei merele si mai apoi prajitura speciala.
 |
| Echiparea... |
 |
| si la treaba... |
 |
| mai spalam pe jos... |
 |
| si la sfarsit chiar pare a fi OK. |
Pentru ca in iulie in Chengdu este foarte foarte cald, ursii nu stau prea mult pe timpul zilei in curtile exterioare ci in custile interioare care au aer conditionat. De aceea este foarte de recomandat sa mergi sa vizitezi centrul cat mai devreme dimineata. Dupa ora 11-12 sunt deja la somn de voia pana cand li se face iar foame. Noaptea li se lasa usa deschisa si pot alege unde sa isi petreaca timpul: in aer liber sau in cusca cu aer conditionat.
Cand i-am dat mere ursului caruia i-am curata cusca, l-am intrebat daca este multumit de treaba prestata de turistii albi si pentru ca nu parea foarte incantat i-am mai dat ceva mere ca sa ne ierte :) O portie dubla de mere iarta orice pacat in fata unui panda.
Totusi, desi sunt atat de simpatici, si iubiti, si lenesi, si inceti in timp ce ii hraneam am observat Ursul care se ascunde in ei. Nu ai vrea sa fii intre un urs panda si marul ravnit la fel de mult cum nu ai vrea sa fii intre un urs brun si fagurele cu miere. Sunt extrem de puternici si pot deveni destul de usor agresivi. Din momentul in care stiu ca se apropie vremea sa primeasca mancarea de rasfat: mere sau prajitura, fac o galagie cum nu iti inchipui si trag de bare, si bat in usa...Efectiv isi cer cu toata puterea dreptul.
 |
| Nu mai vin merele alea odata... |
 |
| Uite stau si in doua labe numai sa vina rasfatul... |
 |
| Si daca nu vine scot limba la tine.. |
 |
| In sfarsit.. |
 |
| Sa crezi tu ca ma ridic... |
Din ursii de care noi am avut grija cel mai mult mi-a placut Fu Fu si 51. Fu Fu era foarte activ si foarte sugubat, iar 51 era exact contrariul: foarte lent si care se folosea de tot felul de trucuri ca sa isi primeasca mancarea fara a face prea mult efort.
51 se numea 51 pentru ca doar atatea grame a cantarit la nastere, in conditiile in care un pui normal cantareste aproximativ 120 de grame.
Este uimitor sa vezi filmuletele in care o mama panda da nastere unui pui si cand vezi cat de mare este diferenta intre pui si mama: un pui cantareste o miime din greutatea mamei.
Cand noi ne-am intalnit cu 51, el era destul de departe de vremea cand a fost o fiinta mica si firava. Avea deja 1.8 metrii si 200 de kg, adica suficient incat sa iti treaca fiori pe sira spinarii cand intindea ghearele sa primeasca mancarea. (Nu uitati ca in continuare tot de un panda vorbesc. Desi poate pentru multi va parea de neinteles cum poate un panda sa sperie.)
Cateva ore am tot stat si hranit ursii cu mancarea lor preferata si am stat sa ii admiram cum mananca tacticos bambusul si cum lenevesc pe unde apuca.
Este imposibil sa nu ii placi.
Nu stiu de ce.
Poate pentru ca sunt atat de lenti. Sau poate pentru ca par atat de neajutorati. Sau poate pentru ca sunt atat de putini ramasi in lumea asta.
Motivul nu il stiu insa ce este clar este ca toata lumea cu care ne-am intalnit prin centru avea un zambet mai mare decat fata. Se pare ca Panda imprastie fericire si senzatie de bine la toata lumea.
 |
| Pe mine nu ma baga nimeni in seama? |
 |
| Uite cat de dragalas sunt... |
 |
| si cate lucruri stiu sa fac... |
 |
| In sfarsit un pic de atentie...dar marul? |
 |
| Obositori mai sunt turistii astia. |
Am mers apoi sa vizitam incinta in care puii de panda sunt invatati sa se catere si sa faca alte giumbuslucuri (nu ca ar fi pus prea multa energie in a asimila indicatiile instructorului) si apoi o scurta vizita la panda rosii si apoi plimbare de voie prin centru ca sa mai revedem ce ne-a placut.
La sfarsit de zi, cu un zambet cat casa, ne-am despartit cu greu ce ursii panda si am plecat spre hotel pentru ca aveam un zbor spre Guilin de prins. Dar mi-am promis ca ma voi reintoarce sa ii mai vad pe panda si candva intr-o iarna friguroasa si cu zapada cand toata ziua stau si se joaca pe afara.
Daca vreti sa vedeti mai multe poze (sunt cateva sute ca nu te puteai opri din fotografiat la cat de simpatici sunt) aruncati un ochi pe:
No comments:
Post a Comment