Hiking langa Luang Namtha

Principalul motiv pentru care am ales sa mergem in Luang Namtha a fost pentru ca auzisem numai lucruri bune despre traseele de mers pe jos pe care poti sa le faci in parcul national din apropiere.

Dupa o plimbare prin oras pe la agentiile care ofereau diverse pachete turistice am decis  sa luam un tur de trei zile care includea o plimbare de doua zile prin jungla si o zi de mers cu kayakul. Planul asta presupunea o noapte de dormit in jungla cam sub cerul liber (o sa vedeti mai tarziu de ce “cam”) si o noapte de dormit acasa la cineva intr-un sat.

In dimineata plecarii in jungla, ne-am prezentat destul de ingandurati in fata agentiei. In ziua precedenta plouase torential iar dimineata cu pricina nu parea nici ea foarte prietenoasa. Deci  idea de a dormi sub cerul liber in jungla pe ploaie nu era in mod sigur printre experientele pe care ni le doream neaparat in vacanta. Dar ne-am incurajat singuri ca totul va fi ok si am plecat cu ghidul nostru catre piata ca sa cumparam cate ceva de mancare pentru urmatoarele zile.

Prin piata

Niste broscute proaspete

Mai bine trecem pe verdeata

Carne proaspata

Oua pe alese

Si Lao whisky la punga

Apoi am plecat cu microbuzul catre satul din care pornea cararea si unde ne-am intalnit cu un al doilea ghid. Un localnic care stia foarte bine zona dar care din pacate nu vorbea deloc engleza ceea ce a fost motiv de mari frustrari pe parcursul urmatoarelor zile pentru ca laosienii sunt oameni extreme de prietenosi si deschisi si ar vorbi cu tine cate in luna si in stele iar el din pacate nu putea vorbi cu noi decat prin intermediul celuilalt ghid.

Cu ocazia intalnirii cu cel de-al doilea ghid am aflat ca era prima data cand vreo agentie organiza o expeditie cu turisti pe traseul acela  si ca era prima data chiar si pentru ghidul nostru deci trebuia sa fim ingaduitori daca organizarea nu mergea ca unsa. Noi suntem niste turisti destul de ingaduitori de felul nostru si foarte flexibili deci nu ne-am facut probleme prea mari si am pornit la drum fericiti ca iesise si soarele.

Traseul din prima zi prin jungla a fost foarte frumos. Multa verdeata, nici un picior de om prin preajma, nici urma de turisti si o liniste de iti piuiau urechile. La pranz ne-am oprit sa mancam repede ceva mancare pregatita de dinainte de cei de la agentie si am plecat repede la drum mai departe.

Micul nostru grup

Prin "padurea" de bambus

Masa de pranz

Liane pline cu apa

De pe la ora 15.00 am inceput cautarea unui loc unde sa ne punem tabara pentru noaptea aia. Locul perfect trebuia sa aibe o sursa de apa potabila si multi banani ca sa avem frunze pentru ridicarea unui adapost. Si pentru ca era prima data pentru ghidul nostru in acea zona lucrurile nu au mers extrem de eficient. Ne-am tot oprit de cateva ori si am lasat ghidul localnic sa mearga prin vaile din apropiere ca sa vada daca gaseste ceva adecvat.

Probabil aici ar fi fost momentul in care orice turist cu capul pe umeri s-ar fi panicat. Noi insa nu intram in categoria asta asa ca am fost destul de flexibili. Cand ne-au zis sa stam am stat. Cand ne-au zis sa mai mergem am mers. Si tot asa.

Ingrijorarea si-a facut un pic simtita prezenta cand seara se tot apropia si noi inca nu gasisem nici un loc. Iar la asta se adauga si faptul ca mergeam prin jungla de mai bine de opt ore.

Intr-un final, cand deja soarele se pregatea de mers la culcare, s-a auzit un susur de izvor si ca prin minune mai ca nu am cazut in el atat de fix in drumul nostru a aparut sursa mult cautata de apa. Iar pe malul lui o padurice de banani tocmai buni de facut tabara din ei. Mai rar asa noroc.

Si era evident ca nu am fost primii care am hotarat ca locul ala este bun de campat pentru ca se vedeau urmele a doua alte tabere. Probabil facute de vanatorii ilegali, pentru ca nu ai voie sa vanezi in parcul national.

Cat ai clipi cei doi ghizi si-au lasat rucsacii jos si s-au pus pe treaba. Au curatat un loc unde sa facem adapostul, au taiat un copac uscat pentru crengi de facut focul, au construit adapostul si s-au apucat de facut mancare.

Este impresionant sa vezi cum oamenii astia se pot descurca in salbaticie cu doar o maceta si un chibrit. Din nimic au facut un adapost genial pentru noapte. Apoi s-au pus pe sculptat din bambus vase pentru fiert orezul, pentru fiert niste supa, cani pentru cafea, betisoare pentru mancat etc. Am avut pana si linguri facute din frunze de banan ca sa mancam supa.

Sincer am ramas efectiv cu gura cascata. O experienta de zile mari pe care as repeat-o oricand. Inveti atat de multe traind asa in loc sa mergi si sa stai in taberele contruite pentru turisti.

Am mancat din friptura de bivol si supa de bivol, am baut o cafea, si am mers obositi la culcare. Si desi eram aproape sub cerul liber, dormind pe frunze de banan in mijlocul jungle, am avut parte de una dintre cele mai odihnitoare nopti din Laos.

Colectand lemn pentru adapost

Fiecare cu maceta lui

Cipri pe post de scara

Incepem asamblarea

Incet incet capata forma

Si acoperisul

Iaca e gata

Bambusul in care fierbe orezul

Si cel in care se face supa de bivol

Frigarui de bivol

Supa la sfarsit

Pofta buna

In timp ce stateam de vorba cu ghizii la o cafea/ceai in jurul focului, ne-au multumit ca am fost intelegatori cu ei si ne-au zis ca mai rar au turisti ca noi care nu se plang de mers pe jos atatea ore prin jungla si care nu se plang cand ceva imprevizibil apare in program. Noi la randul nostru ne gandeam ca la cat de bine ne-am simtit cu ei si la cat efort au pus in aranjarea taberei in nici un caz nu ne puteam plange pentru ceva anume. Este insa adevarat ca a fost o zi destul de grea pe care nu stiu cat de multi ar fi dus-o la capat cu succes iar la sfarsitul excursiei ghidul spunea ca probabil aia este prima dar si ultima data cand fac traseul ala la ei la agentie pt ca fiind atat de multe ore in prima zi de mers pana la apa va fi foarte greu de facut cu un grup normal. Noi am ajuns inainte de inserat pentru ca mergem destul de repede insa asta nu e valabil pentru tot turistul.

Dimineata am inceput-o cu o cafea bauta din ceasca mea de bambus, asteptand sa se faca omleta impachetata in frunze de banan. Interesant nu? Cati oameni crescuti la bloc de pot lauda cu asa ceva? Noi sigur ne vom lauda multi ani de acum inainte cu mini-aventura noastra.

Canile de cafea

Pregatind omleta

In fine...doar unii pregatesc omleta

Dupa ce am primit cafeaua

Si dovada

Oare sunt suficiente oua?

O leaca de verdeata

Si gata de pus la foc

Dupa micul dejun, ne-am facut bagajul si am plecat mai departe catre satul in care trebuia sa poposim in noaptea aia.

Hikingul de a doua zi a fost mult mai usor si mai relaxant decat cel din prima zi. Mai ales ca aveam o distanta mult mai scurta de parcurs asa ca ne-am permis sa fim mai lenesi si mai lenti. Totusi, pentru ca poteca era destul de abrupta si necuratata, uneori era destul de dificil de parcurs. Asta era inca un motiv pentru care ghidul a zis ca o sa recomande agentiei sa nu se mai faca traseul ala vreodata. Lui Cipri (care avea rucsacul mare in spate) I s-a parut destul de alunecos si periculos (cine ar vrea sa alunece in jungla aia si sa isi rupa piciorul?) deci a fost complet de accord cu ghidul. Eu care eram ca un fluturas fara greutate mare in spate si mai putin inalta decat Cipri am putut sa ma strecor mai usor pe poteca deci nu pot sa spun ca am aceleasi pareri. Mie mi s-a parut usor. Insa mi s-a parut usor pentru ca altii duceau greul.

Pentru pranz ne-am oprit intr-una din acela cabane pe care localnicii le au in campurile cu orez. Mai am facut asta si cu alta ocazie si in continuare mi se pare uimitor ca ai voie sa folosesti locul omului, sa faci foc in vatra lui, si sa stai la umbra pe prispa cabanei lui. Insa pentru un calator orice este permis se pare.

Cabana pentru pranz

Asteptand mancarea

Inca un ultim zvac si am ajuns in satul unde o sa stam peste noapte. Am gasit o familie la care sa stam. Am facut baie la rau asa cum face orice localnic. Si am plecat la dugheana din sat sa bem o bere asa cum face orice localnic. :)

Iar la dugheana din sat am dat peste niste oameni extraordinari. De fapt cred ca ar trebui doar sa spun laosieni si sa se inteleaga “oameni extraordinari” pentru ca sigur din ce am intalnit noi cele doua sunt sinonime. Gandul nostru era sa mergem sa luam o bere si sa ne intoarcem la casa unde aveam cazare insa odata ajunsi acolo nenea patronul nu ne-a mai lasat sa plecam si a durat multe beri pana in cele din urma rapusi de somn si foame ne-am indreptat catre casa. Asta in conditiile in care a trebuit sa negociem ceva cu nenea patronul si sa ii explicam ca nu putem dormi la el in noaptea aia pentru ca aveam deja promis in alta parte ca stam. Se vedea ca ii pare rau ca plecam. Si noua ne parea rau. Insa asa a fost sa fie si oricum am ramas cu amintirea unei seri frumoase in care jumatate de sat a trecut pe la dugheana sa schimbe doua vorbe cu cei doi albi care stau la bere.

Ca sa nu mai spun ca la un moment dat socrul patronului a venit vesel cica de la munca campului cu o sticla de Lao whisky pe care avea chef sa o imparta cu noi. Insa noi auzisem nu tocmai lucruri bune despre alcoolul local asa ca am ramas la berea sigura din sticla sigilata insa am raspuns cu placer la interogatoriul socrului legat de faptul ca suntem casatoriti dar nu avem copii. La un moment dat am fost intrebata daca pot avea copii atat de ciudat li s-a parut ca la varsta noastra si deja casatoriti de ceva timp nu avem urmasi inca. Probabil ca in Europa le-as fi raspuns intorcand spatele si plecand la o atat de mare dovada de intruziune in viata personala. Acolo insa stiam ca intrebarile sunt sincere nicidecum nu se vroiau bune de aratat cu degetul deci le-am raspuns la toate curiozitatile pe care le aveau.

In timp ce stateam la bere am vazut ca baietii familiei cu dugheana aveau niste peste de vanzare. Mi s-a parut asa de frumos faptul ca copiii isi faceau banii de buzunar prin munca lor (prindeau peste si apoi in vindeau pe marginea soseseli) incat i-am zis ghidului ca daca are chef de facut gratar cu peste in seara aia atunci noi luam pestele ala. S-a dus l-a verificat, l-a negociat si in felul asta am mancat peste la cina iar copiii au plecat bucurosi cu ceva bani in buzunar.

Inca o noapte de dormit busteam si a doua zi am plecat cu kayakul pe rau. Abia asteptam partea asta insa din pacate a fost destul de dezamagitoare pentru ca de curand s-a inceput contruirea unui nou drum spre Tailanda care trece fix pe langa raul unde mergeam noi cu kayakul. Pe unele portiuni inca te puteai bucura de o natura ca din povesti insa orea putin comparat cu portiunile in care tractoarele si buldozerele iti duduiau in cap. In mod clar as fi ales inca o zi in jungla cu dormit pe frunze de banana in locul mersului cu kayakul insa cum nu am stiut de dinainte am tarit cu ce am ales.

Buna dimineata

Per total o experienta foarte interesanta in care am invatat un pic din cum sa fii “self-sufficient” in jungla.  In mod sigur lasati acolo am muri de foame, sete si frig insa impreuna cu doi ghizi de incredere am fost pentru doua zile “oamenii muntilor”.