La ce sa te astepti cand vizitezi gorilele la ele acasa?

O vizita la gorile nu inseamna ca te infiintezi la intrarea in padure si apoi te duci de capul tau sa te plimbi in speranta ca vei gasi vreuna si o vei enerva cu flash-ul de la aparatul foto pana va veni sa iti traga una in mutra sa te potolesti. 

Lucrurile sunt din fericire mult mai bine organizate si se tine cont mai mult de familia de gorile pe care o vizitezi si mai putin de dorinta asidua a turistului de a avea poze de pus pe facebook (me included).

Ca si in cazul cimpanzeilor nu toate familiile de gorile sunt deschise turistilor. Din totalul de 36 de familii din Bwindi numai 11 pot fi vizitate. Pentru ca numai 11 familii sunt obisnuite cu prezenta oamenilor (va amintiti de procesul numit "habituation" de care v-am povestit). 

Fiecare familie primeste maxim o vizita pe zi iar grupul este format din maxim 8 turisti.

Deci matematica ne spune ca in fiecare zi sunt maxim 88 de permise care pot fi obtinute. Iar in sezonul de varf permisele astea se dau extrem de repede. Daca vreti sa mergeti in lunile de vara v-as sfatui sa aplicati pentru un permis cu multe luni inainte. De asemenea daca aveti o anumita familie in minte pe care vreti sa o vizitati iar trebuie sa fiti rapizi ca nu se stie ce noroc aveti. Procesul  este asemanantor in Rwanda cu mentiunea ca acolo sunt maxim 56 de permise pe zi.

Cele 11 familii din Bwindi sunt impartite in trei zone pe care le puteti vedea pe harta de aici:

• Buhoma este zona cea mai usor accesibila cand vii din Kampala sau Queen Elisabeth park si are 3 familii habituate. Mubare a fost prima familie habituata din Uganda si este formata din 9 membri (dintre care un silverback - masculul alpha adica). Este foarte aproape de Queen Elisabeth Park si de aceea este preferata de agentiile de turism (usor accesibila). Asa ca  permisele se dau foarte repede. Habinyanja este formata din 18 membri (2 silverback) iar Reshegura din 19 membrii (1 silverback). 
• Ruhija are trei familii habituate: Bitukura (4 membri, 4 silverbacks), Orozugo (25 membri, 2 silverbacks) si Kyaguriro (15 membri, 2 silverbaks). Numai doua sunt deschise pentru turisti. Kyaguriro este rezervata cercetatorilor.
• Nkuringo - o familie formata din 19 membri (2 silverbacks). Satele din zona aveau o foarte mare problema cu gorilele care coborau din padure si le distrugeau plantatiile asa ca s-a hotarat habituarea unui grup in speranta ca veniturile din turism care ajung la comunitate vor estompa un pic conflictul dintre om si gorila. Practic se doarea a fi o situatie win-win. Comunitatile nu mai depindeau exclusiv de agricultura care nu prea putea sa se desfasoare cu succes cand ai cateva zeci de gorile venite la furat. Iar gorilele nu ar fi amenintate de expansiunea omului. Zona in care se gaseste familia habituata este una extrem de abrupta asa ca atunci cang mergi in Nkuringo trebuie sa fii pregatit pentru multe ore de mers prin jungla. Insa se pare ca este insa si cea mai frumoasa zona deci plimbarea nu e deloc timp pierdut.
• Rushaga - are cel mai mare numar de familii habituate (5). Este mai departe de Kampala si Queen Elisabeth Park insa daca nu vrei sa mergi foarte mult ai sanse mari de succes in zona asta. Din cinci familii poate una este mai aproape de drum.

Din cele scrise mai sus care credeti ca a fost alegerea noastra?
Nkuringo. Evident:)

Numai ca dupa ce genunchiul meu a decis sa ia o pauza de functionare mi-am dat seama ca poate  multe ore de mers prin jungla pe o margine alunecoasa de deal nu este chiar cel mai bun lucru de pe pamant. Asa ca am vorbit cu Peter (ghidul nostru) si el a reusit sa ne schimbe permisele din Nkuringo in Rushaga.

Indiferent ce familie alegi si cat de usor accesibila ti se spune ca este, trebuie sa fii pregatit pentru ceva mers. Gorilele nu stau deloc pe loc. Se misca continuu si nu le vei gasi doua zile consecutiv in acelasi loc.

Din cauza asta in fiecare dimineata, inainte ca turisti sa plece in aventura lor, sunt trimisi padurari care sa vada exact unde se gaseste fiecare familie habituata. Dupa ce le gasesc, ii anunta pe cei de la baza care pornesc apoi cu turisti pe urmele lor.

Uneori dureaza jumatate de ora sa ajungi langa ele. Alteori dureaza 5-6-7 ore.

Iar odata ajuns langa ele, nu trebuie sa te astepti ca vor sta frumos si se vor poza pentru tine. Se misca in continuare. Si se misca mult mai repede decat tine deci trebuie sa fii agil. Trebuie sa tii pasul.

Iar la asta trebuie sa adaugi faptul ca terenul nu este deloc in favoarea noastra. Vegetatia este foarte deasa. Pantele destul de abrupte. Este alunecos pe jos. Totul te face sa te misti incet. Iar gorilele nu se misca deloc incet. Pe cat de mari si greoaie par, pe atat de agile sunt in realitate.

In concluzie nu este deloc o activitate pentru cei ce nu isi doresc sa transpire.

Insa garantat odata ajuns fata in fata cu familia de gorile o sa cam uiti de faptul ca te-ai impiedicat si ai cazut ca bobocul de rata in fund de ceva zeci de ori pe pantele abrupte. Cel putin asa a fost in cazul meu :)

Important de mentionat este faptul ca nu vei fi singur in cautarea ta. Ci esti insotit de unul sau doi ghizi, cativa padurari (vreo 2-3) care sa taie calea prin jungla si cativa militari  (tot vreo 2-3) care sa te apere in cazul in care gorila decide sa iti aplice o corectie pentru ca ii stai in cale. Poate parea un grup mare. Insa este un numar necesar din punctul meu de vedere. Fiecare membru are o sarcina destul de bine determinata si destul de utila.

Spre deosebire de chimpanzei, gorilele sunt mult mai ofensive (sau defensive depinde cum vezi lucrurile). Chimpanzeii nu ataca oamenii care ii viziteaza. Sunt doar extrem de curisoi. Gorilele in schimb sunt destul de teritoriare si rovoaca doar pentru a te atentiona ca nu esti tu seful acolo. Deci trebuie sa intelegi ca trebuie sa pastrezi anumite limite. Dar nici o grija ghidul iti va explica tot ceea ce trebuie sa stii atunci cand incepi traseul.

In rest "Enjoy the ride". Cum am mai spus - Este ceva ce iti vei aminti toata viata.