Cam cu o saptamana inainte sa plecam in vacanta, Cipri a inceput sa verifice cum este vremea in Buenos Aires si Puerto Iguazu. Iar vestile nu erau deloc imbucuratoare.
In Puerto Iguazu ploua cu galeata si nu se anunta deloc o schimbare de optica.
Solutia problemei a fost sa adopt tactica strutului. Daca ignoram problema e ca si cum nu ar fi. Nu? Ei lasa ca va fi bine. Trebuie sa fie bine.
Si solutia a functionat pana am ajuns la hotel in Puerto Iguazu si am dat nas in nas cu o ploaie torentiala de nu puteai iesi nici pana la restaurant.
Am intrebat la receptie care sunt sansele sa nu avem parte de vremea aia si a doua zi si ne-au zis ca mai rar au vazut o vara atat de ploioasa. Ploua de cateva saptamani si nu datea semne sa se schimbe ceva.
No pana aici ti-a fost strutule. Noroc ca ai geaca de ploaie buna.
Dar poate ca avem noroc. Poate ca maine nu ploua.
Hai ca pana maine tot mai pot fi strut.
Pe cat ma incapatanam eu sa imi inchipui ca va fi bine pe atat se incapatana vremea sa imi demonstreze contrariul. Asa ca toata noaptea a plouat torential.
Nu am dormit aproape deloc si chiar mi-am varsat amarul la Cipri de cateva ori. Care evident ca nu m-a auzit ca facea ce face orice om normal: dormea. La mine insa nu a functionat deloc. Si am bombanit o gramada. Se anunta o minunatie de excursie. Ce ar putea fi mai minunat decat sa iti petreci zilele in ploaie torentiala.
A doua zi cat am mancat micul dejun am tot stat si invartit problema pe toate partile: stam pe partea argentiniana desi ploua sau mergem pe cea braziliana? Partea argentiniana are mai multe trasee de mers pe jos deci ar fi de preferat sa fie vreme buna. Cea braziliana doar o poteca si aia destul de scurta.
Dar daca a doua zi va fi si mai rau? Vremea zicea ca cel putin pana dupa pranz sansele de ploaie sunt destul de reduse. Deci ce facem?
Dar daca a doua zi va fi si mai rau? Vremea zicea ca cel putin pana dupa pranz sansele de ploaie sunt destul de reduse. Deci ce facem?
Si am tot amanat decizia pana am ajuns la statia de autobuz la 07.40. Ploaie se oprise nitel asa ca am sarit in autobuzul de Argentina. Fie ce o fi.
Initial planul era sa nu luam trenul ci sa mergem pe jos de la intrare pe un traseu numit Green Path - Sendero
Verde pana la statia de tren Estación Cataratas de unde incepe si Upper Circuit -
Circuito Superior si Lower Circuit - Circuito Inferior. Ambele de facut pe jos. Tot de aici se poate lua si trenul catre Devil's Throat - Garganta
del Diablo. Ne-am gandit ca daca mergem pe jos imediat ce se deschide parcul la 08.00 in loc sa asteptam trenul care pleca abia la 08.30 atunci putem ajunge pe circuitul superior inaintea turistilor care vin cu trenul. Deci ar fi fost mai liber.
Ce am uitat insa sa luam in considerare este faptul ca noi am mers acolo la prima ora fix in ziua de 1 Ianuarie. Adica atunci cand turistul normal doarme dupa petrecerea de revelion.
Asa ca atunci cand am ajuns in statia de tren de la intrarea in parc, nu era absolut nimeni in jur. Nici urma de turist.
Si in loc sa o luam la picior spre circuitul superior am luat primul tren catre Devil's Throat.
De la a doua statie s-au mai urcat cativa turisti insa nu era absolut nimic in comun cu aglomeratia ingrozitoare vazuta prin diverse fotografii. Eram vreo 20 de turisti toti atunci cand am ajuns pe platforma de la Devil's Throat. Mai liber de atat nu are cum sa fie decat poate daca inchiriezi tot parcul pentru tine (nu ca asta ar fi posibil pentru muritorul de rand). Si in plus - nu mai ploua. Yupyyyy.
Daca ar fi sa aleg un singur loc unde sa mergi ca sa vezi o particica de cascada atunci in mod sigur as alege Devil's Throat. Sunt alte locuri de unde privelistea poate ca este mai pitoreasca pentru ca vezi zeci si zeci de cascade mai mici una langa alta, insa nimic nu se compara cu puterea apei pe care o simti atunci cand esti la Devil's Throat. Mai ales daca mergi atunci cand debitul apei este foarte sus. Absolut uimitor. si cu greu ne-am desprins de langa balustrada si am plecat sa vedem si ce altceva ne mai ofera parcul.
Daca ar fi sa aleg un singur loc unde sa mergi ca sa vezi o particica de cascada atunci in mod sigur as alege Devil's Throat. Sunt alte locuri de unde privelistea poate ca este mai pitoreasca pentru ca vezi zeci si zeci de cascade mai mici una langa alta, insa nimic nu se compara cu puterea apei pe care o simti atunci cand esti la Devil's Throat. Mai ales daca mergi atunci cand debitul apei este foarte sus. Absolut uimitor. si cu greu ne-am desprins de langa balustrada si am plecat sa vedem si ce altceva ne mai ofera parcul.
Am luat trenul inapoi pana la statia Estación Cataratas si de acolo am luat-o la picior pe Circuitul superior. La inceputul traseului nu vezi mare lucru insa in departare se aude duduitul apei si dupa Devil's Throat stii ce te asteapta. Sau crezi ca stii. Pentru ca surpriza nu mai vine de la debit si putere de data asta ci de la dimensiune. Te uiti la peretele ala intreg plin cu cascade mai mari sau mai mici si intelegi de ce Iguazu este atat de celebra. Nu ar putea fi altfel.
De acolo ne-am intors iar la statia de tren si am pornit catre Circuitul inferior. Vroiam sa luam o plimbare cu barca si sa ajungem pana sub cascade. Insa am descoperit ca din cauza nivelului ridicat al apei doar plimbarea scurta cu barca nu era posibila ci trebuia sa iei si un pachet care includea barca si o plimbare prin jungla cu o masina de teren. Nu ma tenta deloc sa platesc 650 peso pt Gran Aventura in loc de 350 peso pentru plimbarea cu barca pentru o plimbare de 6 km pe o poteca pe undeva prin padure. Dar cum oricum nu aveau locuri pentru ziua aia alegerea a fost foarte simpla pentru ca de fapt nu era o alegere: am renuntat la barca si am pornit pe jos pe Circuitul inferior.
Circuitul inferior nu m-a mpresionat deloc si in cazul in care timpul este limintat se poate renunta usor la el. Insa daca nivelul apei este scazut atunci o plimbare pe aici este aproape obligatorie pentru ca este accesul catre pontonul de unde pleaca barca pentru ajuns sub cascade (in cazul in care va tenteaza) dar si ferry-ul catre San Martin Island. Insula care iar ne-a fost inaccesibila pentru ca nivelul apei era prea ridicat.
La plecare am vrut sa mergem un pic pe o poteca numita Sendero del Macuco - Macuco Trail care are 7 km lungim (one way) si care te duce o leaca prin padure sa vezi si altceva decat cascade. Insa nu am putut face nici macar doi pasi pe ea pentru ca era noroiul pana la genunchi. Ne-am dat batuti si ne-am indreptat catre autobuz, bucurosi ca pana la urma nu a plouat deloc astazi. Nici nu a fost soare si frumos dar asta prea putin conteaza. Important este ca am putut vedea tot ce am vrut sa vedem fara sa ne transformam in niste muraturi.
Recunosc ca nu ma asteptam sa fiu cine stie ce impresionata de Iguazu. Am vazut multe lucruri frumoase in ultimii ani si devine din ce in ce mai greu sa fiu scoasa din papuci de uimire. Asa ca am pornit la drum destul de sceptica. Nu puteam fi insa mai departe de realitate. Iguazu este clar pe lista mea cu recomandari pentru "locuri de vazut intr-o viata". Trebuie sa o vedeti sa intelegeti de ce.
De acolo ne-am intors iar la statia de tren si am pornit catre Circuitul inferior. Vroiam sa luam o plimbare cu barca si sa ajungem pana sub cascade. Insa am descoperit ca din cauza nivelului ridicat al apei doar plimbarea scurta cu barca nu era posibila ci trebuia sa iei si un pachet care includea barca si o plimbare prin jungla cu o masina de teren. Nu ma tenta deloc sa platesc 650 peso pt Gran Aventura in loc de 350 peso pentru plimbarea cu barca pentru o plimbare de 6 km pe o poteca pe undeva prin padure. Dar cum oricum nu aveau locuri pentru ziua aia alegerea a fost foarte simpla pentru ca de fapt nu era o alegere: am renuntat la barca si am pornit pe jos pe Circuitul inferior.
Circuitul inferior nu m-a mpresionat deloc si in cazul in care timpul este limintat se poate renunta usor la el. Insa daca nivelul apei este scazut atunci o plimbare pe aici este aproape obligatorie pentru ca este accesul catre pontonul de unde pleaca barca pentru ajuns sub cascade (in cazul in care va tenteaza) dar si ferry-ul catre San Martin Island. Insula care iar ne-a fost inaccesibila pentru ca nivelul apei era prea ridicat.
La plecare am vrut sa mergem un pic pe o poteca numita Sendero del Macuco - Macuco Trail care are 7 km lungim (one way) si care te duce o leaca prin padure sa vezi si altceva decat cascade. Insa nu am putut face nici macar doi pasi pe ea pentru ca era noroiul pana la genunchi. Ne-am dat batuti si ne-am indreptat catre autobuz, bucurosi ca pana la urma nu a plouat deloc astazi. Nici nu a fost soare si frumos dar asta prea putin conteaza. Important este ca am putut vedea tot ce am vrut sa vedem fara sa ne transformam in niste muraturi.
Recunosc ca nu ma asteptam sa fiu cine stie ce impresionata de Iguazu. Am vazut multe lucruri frumoase in ultimii ani si devine din ce in ce mai greu sa fiu scoasa din papuci de uimire. Asa ca am pornit la drum destul de sceptica. Nu puteam fi insa mai departe de realitate. Iguazu este clar pe lista mea cu recomandari pentru "locuri de vazut intr-o viata". Trebuie sa o vedeti sa intelegeti de ce.
 |
| Hai cu trenul ca noi suntem gata |
 |
| Dar numai noi ca in rest e pustiu |
 |
| Nu ca ne-am plange ca e pustiu |
 |
| Incet incet ne facem drum prin padure |
 |
| La inceput nu se anunta nimic iesit din comun |
 |
| Doar o mare intindere de apa |
 |
| Dar acolo in departare ni se pregateste ceva |
 |
| Et voila.... |
 |
| Devil's Throat |
 |
| Dar sa vedem cate ceva si de pe Circuitul Superior |
 |
| Mai sunt multe? |
 |
| Dupa primele doua trasee, circuitul inferior pare fix ce ii spune numele |
No comments:
Post a Comment