Ok.
A venit vremea sa intram si noi in randul lumii si sa mergem in vacanta de vara intr-un loc mai normal.
Pana acum de fiecare data cand incepea perioada concediilor si discutam pe la munca cine unde pleaca eu eram oaia neagra. Majoritatea mergea in Franta. Cu ceva exceptii prin Spania sau Italia. Poate o Austrie asa din cand in cand. Si apoi hop si eu cu un Myanmar sau Iran.
Dupa vacanta de iarna din Antractica, colegii au concluzionat ca singura modalitate sa ii mai surprind este sa merg in cosmos.
Dar "niciodata nu spune niciodata". Si de data asta am reusit sa ii suprind iar pentru ca mergem intr-un loc care nu e deloc parte din lista noastra normala pentru concediile de vara sau iarna - Franta. Inutil sa spun ca au crezut ca e o gluma :) Dar nu e gluma. Chiar mergem in vacanta de vara in Franta.
De ce?
Pai in primul rand pentru ca am ramas fara zile de concediu de prin Aprilie.
Avem destule zile de concediu pe an deci nu pot sa ma vait. Sunt 20 de zile normale + 12 pentru ca muncim mai multe ore pe saptamana decat normal + 1 zi pentru vechime in firma. Dar de multe ori tot nu sunt destul. Si cum Ianuarie 2016 a fost aproape complet vacanta (pentru Antarctica si o vizita nepregatita in Romania) iar in Aprilie am mai avut inca 2 saptamani concediu pentru mers in Maroc, m-am rezit ca mai mi-a ramas doar o saptamana disponibila pentru tot restul anului. Saptamana pe care prefer sa o pastrez pentru cazuri de urgenta deci se prevedea ca nu o sa avem deloc vacanta de vara.
Dar primavara asta a fost extrem de aglomerata pentru mine si mi-am petrecut foarte multe week-enduri calatorind cu munca. Si dupa 11 ani de munca in Belgia am descoperit si eu ca daca calatoresti pe week-end poti sa ceri zile de concediu compensatorii. Nu am stiut pana acum dar am aflat fix cand trebuia si in felul asta mai am facut o saptamana de concediu. Nu e mult dar tot e mai bine decat nimic.
Si cu o saptamana de concediu disponibila am inceput sa ne gandim pe unde sa mergem. Gandit care nu a durat prea mult pentru ca din Aprile 2016 stiam clar ce vreau neaparat (dar neaparat neaparat neaparat) sa fac inainte de August 2017. E vorba de Turul Mont Blancului - un tur de mers pe jos de 170 de kilometri cu peste 10000 de metri diferenta de altitudine care trece prin Franta, Elvetia si Italia si care e considerat de multi ca fiind cel mai frumos traseu de hiking din lume.
Doar nu va asteptati sa mergem intr-o Provence sau pe Coasta de Azur pentru o saptamana intreaga? :) Cred ca Cipri ar lua-o razna daca ar fi "obligat" sa faca asta.
Si anul trecut ne doream sa mergem in acelasi loc in vara. La momentul respectiv motivul era unul financiar (Uganda si Antarctica au fost mult peste bugetul nostru normal de calatorie si au dat iama serios pana si prin conturile de economii). Dar a trebuit sa renuntam la idee din cauza operatiei de la genuchi. Asa ca anul asta cand a aparut iar sansa sa mergem acolo, nu am stat prea mult pe ganduri.
Insa motivul principal pentru care vreau sa mergem anul asta neaparat este pentru ca Cipri este in proces sa faca punctele de calificare care ii permit sa se inscrie la tragerea la sorti pentru o cursa de alergat facuta fix pe acelasi traseu. Daca un om normal face Turul Mont Blancului in 10 zile, cursa de alergat are ca limita maxima 42 de ore. Fara somn, fara odihna, fara stat si admirat privelisti. Alergi zi si noapte pana termini. Suna a Cipri, nu?
Daca are noroc si iese la tragerea la sorti atunci in August 2017 va alerga pe acolo. Iar eu vroiam sa stiu traseul. Sa stiu pe unde va alerga el de nebun. iar el la randul lui vrea sa vada traseul la pas lejer inainte sa il alerge de nebun. In Aprile cand a facut Marathon des Sables a luat primele puncte pentru calificare si tot atunci i-am zis clar ca eu vreau TMB anul asta neaparat. Neaparat. Parea foarte greu de ralizat fara zile de concediu dar uite ca am avut noroc.
Asa ca ne-am impachetat cortul, sacii de dormit si cainele si in seara asta pornim la drum. Maine dimineata vom face primii pasi pornind din Les Houches. Nu avem zece zile la dispozitie. Doar opt. Om vedea deci cat reusim sa facem din traseu. Fara bagaj nu ne-am fi facut probleme ca nu il terminam. Insa cainii nu prea sunt acceptati la cabane deci suntem obligati sa mergem cu cortul asa ca avem greutate pe masura. Eu mai putin ca Cipri a avut grija sa imi puna doar 2 sosete si ochelarii de soare in rucsac. Dar el are vreo 20 de kg. Dar e voarba de Cipri, deci....om vedea. Ne auzim cu povesti dupa 22 August.
Doar nu va asteptati sa mergem intr-o Provence sau pe Coasta de Azur pentru o saptamana intreaga? :) Cred ca Cipri ar lua-o razna daca ar fi "obligat" sa faca asta.
Si anul trecut ne doream sa mergem in acelasi loc in vara. La momentul respectiv motivul era unul financiar (Uganda si Antarctica au fost mult peste bugetul nostru normal de calatorie si au dat iama serios pana si prin conturile de economii). Dar a trebuit sa renuntam la idee din cauza operatiei de la genuchi. Asa ca anul asta cand a aparut iar sansa sa mergem acolo, nu am stat prea mult pe ganduri.
Insa motivul principal pentru care vreau sa mergem anul asta neaparat este pentru ca Cipri este in proces sa faca punctele de calificare care ii permit sa se inscrie la tragerea la sorti pentru o cursa de alergat facuta fix pe acelasi traseu. Daca un om normal face Turul Mont Blancului in 10 zile, cursa de alergat are ca limita maxima 42 de ore. Fara somn, fara odihna, fara stat si admirat privelisti. Alergi zi si noapte pana termini. Suna a Cipri, nu?
Daca are noroc si iese la tragerea la sorti atunci in August 2017 va alerga pe acolo. Iar eu vroiam sa stiu traseul. Sa stiu pe unde va alerga el de nebun. iar el la randul lui vrea sa vada traseul la pas lejer inainte sa il alerge de nebun. In Aprile cand a facut Marathon des Sables a luat primele puncte pentru calificare si tot atunci i-am zis clar ca eu vreau TMB anul asta neaparat. Neaparat. Parea foarte greu de ralizat fara zile de concediu dar uite ca am avut noroc.
Asa ca ne-am impachetat cortul, sacii de dormit si cainele si in seara asta pornim la drum. Maine dimineata vom face primii pasi pornind din Les Houches. Nu avem zece zile la dispozitie. Doar opt. Om vedea deci cat reusim sa facem din traseu. Fara bagaj nu ne-am fi facut probleme ca nu il terminam. Insa cainii nu prea sunt acceptati la cabane deci suntem obligati sa mergem cu cortul asa ca avem greutate pe masura. Eu mai putin ca Cipri a avut grija sa imi puna doar 2 sosete si ochelarii de soare in rucsac. Dar el are vreo 20 de kg. Dar e voarba de Cipri, deci....om vedea. Ne auzim cu povesti dupa 22 August.
No comments:
Post a Comment