O zi la "Sepilok Orangutan Sanctuary"

"Sepilok Orangutan Sanctuary" a fost infiintat in anul 1964 de catre Barbara Harrison ca un centru de reabilitare pentru urangutanii orfani sau bolnavi. Cum in ultimele decenii suprafata ocupata de jungla a scazut intr-un ritm ametitor si cum pentru foarte mult timp nu a existat o legislatie care sa reglementeze ce se intampla cu animalele care fug din calea buldozerelor, un astfel de centru era nu doar util ci absolut necesar. 

Jumatate din jungla din Borneo a disparut deci ce credeti ca s-a intamplat cu animalele care traiau acolo? Mai ales ca urangutanii sunt animale solitare care au nevoie de un teritoriu destul de mare. 

In ultimele patru decenii numarul urangutanilor a scazut poate chiar mai ametitor decat suprafata junglei. Doar in Borneo populatia a scazut cu 150 000 in ultimii 16 ani. In prezent mai sunt doar intre 75 000 si 100 000 de urangutani in Borneo. Si previziunile spun ca daca nu se face nimic va scadea sub 40 000 in urmatoarele 3 decenii.

Iar situatia nu este absolut deloc ajutata de faptul ca, in afara de om, urangutanii sunt mamiferele care se reproduc cel mai greu si care se maturizeaza cel mai incet. Femelele devin active sexual la 12 ani si au pui in jur de 15-16 ani. Masculii in jur de 14 ani. Ciclul mentrual al femelei este intre 29 si 31 de zile cu mentruatia durand 3-4 zile. Perioada de gestatie este intre 8 luni si jumatate si 9 luni.  Iar in medie au un pui o data la 7 ani. Ceea ce inseamna ca in media o femela are cel mult 4 pui pentru toata durata vietii. 

Ca mai apoi puii sa fie dependenti de mama lor pentru foarte multi ani. Practic o femela urangutan isi cara continuu puii pana cand acestia fac 3-5 ani si ii alapteaza pana la 8 ani. Chiar si dupa ce cresc prea mult pentru a mai fi carati si alaptati, puii tot raman in preajma mamei pentru inca cativa ani. Abia dupa 10 ani devin relativ independenti insa (mai ales femelele) se intorc frecvent sa isi viziteze mamele pana aproape de 15-16 ani. 

In "perioada de glorie" a defrisarilor urangutanii adulti erau ucisi fara absolut nici o secunda de gandire. Iar puii erau ori tinuti ca animale de companie ori vanduti ca animale de companie. Nu exista nici o lege care sa interzica astfel de practici iar cand legea a aparut a durat ceva pana a fost si aplicata. Intre timp, cel putin in Borneo, lucrurile s-au schimbat foarte mult iar acum se face puscarie grea si pentru ucidere si pentru tinut puii in captivitate. Insa pui orfani tot exista pentru ca de cele mai mult ori se pierd de mama cand fug de cei care defriseaza. Nu sta nimeni sa verifice daca in bucata aia de jungla este vreun animal care trebuie salvat.

Iar aici intervine Centrul de reabilitare Sepilok. Ei iau puii orfani si ii cresc pana ajung la varsta adulta cand sunt eliberati in padure.

Un proces foarte simplu nu? In realitate este un proces extrem de controversat. Si sunt numeroase studii care arata si cate esecuri exista. Este greu sa cresti un pui de urangutan timp de 7-10 ani si sa nu il faci sa fie dependent de tine. Asa ca atunci cand il eliberezi se poate intampla sa se intoarca inapoi la centru (daca nu il duci departe) ori sa nu supravietuiasca. 

Exista insa si nenumarate povesti de succes si de cum intri in Sepilok o sa ti se arate imagini si filmulete cu uranguani reintegrati cu succes in salbaticie.

Inainte sa merg in Borneo am stat si am citit muuuuulte zile pareri pro si contra despre Sepilok si alte centre de reabilitare. Multi spuneau ca cel mai bine e sa ii vezi in libertate si atat. Ca vizetele la centrele de reabilitare ar incuraja aparitia lor doar pentru interesul in "banul turistului" nicidecum in bunastarea urangutanilor.

Ca intotdeauna nu totul este alb si negru. Mai ales cand vine vorba de animale in captivitate sau "domesticite". Imi aduc aminte cat de criticata am fost ca am mers intr-o tabara de elefanti in Laos si am scris atunci o gramada despre faptul ca nu poti sa analizezi situatia fara sa iei in seama contextul. Pentru ca din pacate nu traim in Utopia. In lumea in care traim nu exista solutii ideale pentru toata lumea. Intodeaua e un compromis pe undeva.

Asa ca eu personal am decis ca vreau sa merg la Sepilok si nu imi pare rau ca am facut asta pentru ca am fost foarte impresionata de cum e organizat centru si de cum se poarta cu puii de care au grija. Nu incurajez vizitarea oricarui centru de reabilitare pentru ca este complet adevarat ca foarte multe sunt doar capcane pentru turisti si trebuiesc evitate de toata lumea, insa Sepilok mi s-a parut de incredere. Din cauza asta nu am vrut sa merg sa vad un centru similar pentru maimutele proboscis. Din tot ce am citit, nu mi-au inspirat incredere si am preferat sa nu merg.

Si chiar ne-am distrat super bine admirand bebeii cei mici cand se jucau in cresa (a fost deschisa de curand pentru public) si am fost si "rasfatati" cu prezenta unui mascul salbatic care venise in vizita la niste fructe.

Dar va las cu niste fotografii acum ca deja m-am intins cat o zi de post.

Masculul salbatic:

 

Unul dintre puii veniti la fructe:

Alti locuitori:

Fata in fata cu uciderea Naturii

In mintea mea, Borneo aparea ca un Paradis tropical. O insula acoperita de jungla deasa in care gasesti animale minunate precum urangutanii sau elefantii pigmei. Animale ce nu se gasesc nicaieri altundeva in lume. Un loc in care singura grija sunt lipitorile. In rest jungla, jungla si iar jungla. Pana si lipitorile fac parte tot din "experienta" junglei deci nu ai cum sa te vaiti prea mult.

Din pacate mintea mea a ramas undeva in anii 1960-1970. Iar realitatea e atat de dureroasa incat efectiv nu stiu cum as putea sa o transpun in cuvinte. O sa arunc cu cifre in voi. Ca doar atat ma pricep. Si nu pot sa sper decat ca asta va va face sa cautati mai multe informatii.

Borneao este a treia cea mai mare insula din lume si este impartita intre Indonezia (partea indoneziana se numeste Kalimantan), Malaezia ( cu provinciile Sabah si Sarawak) si Brunei.

Singura parte neafectata de despaduriri este Brunei. 75% din suprafata Bruneiului este jungla. Insa asta s-a intamplat doar pentru ca au prea multi bani din petrol deci nu au simtit nevoia sa se ocupe nimic altceva. In ultimii ani insa situatia se tot schimba. Statisticile spun ca Brunei-ul mai are petrol doar pentru urmatorii 20 de ani asa ca Sultanul cauta solutii de viitor. Una dintre solutii este si independenta agricola pentru ca deocamdata Bruneiul importa aproape tot ceea ce consuma. Iar asta trebuie sa se schimbe asa ca se baga enorm de multi bani in agricultura. Si ghici ce presupune agricultura? Despaduriri, evident. Nu ai cum sa cultivi orez in jungla deci jungla faca loc campurilor agricole.

In Kalimantan 80% din suprafata insulei a fost cesionata pentru despadurire si pentru plantatiile de palmieri pentru ulei. 

Sabah este acoperita in proportie de 40% de plantatii de palmieri. 25.000 de km2 de plantatii de palmieri. Cand zbori pe deasupra Sabah-ului nu vezi altceva decat palmieri. Palmieri dupa pamieri dupa palmieri. Nu a mai ramas mai nimic din jungla la care visam eu cu ochii deschisi.

Daca din restul provinciei scoti cat este munte prea inalt pentru plantatii atunci o sa ramai cu nici mai mult nici mai putin de 4 enclave mici de jungla care sunt protejate de lege: 

• Danum cu 438 km2
• Kinabatangan cu 280 km2
• Tabin cu 1225 km2
• Sepilok cu 43 km2

Din 73 631 de kilometrii patrati  cat are Sabah-ul, 25 000 sunt cu plantatii de palmieri si doar 1986 de km2 au mai ramas cu jungla.

Ce inseamna asta? Pai iaca cum arata Sabah vazut de sus:

Sursa

Sursa

Sursa

Pe drumul din Sandakan pana in Kinabatangan am fost insotiti continuu de plantatiile de palmieri. Oriunde te uitai erau numai palmieri. 120 de km cat a fost drumul nu am vazut decat palmieri. Cu cat ne apropiam mai mult de raul Kinabatangan cu atat crestea nedumerirea de ce nu se vede urma de jungla. Totusi Kinabatanganul este locul cel mai popular pentru vazut urangutani in libertate. Dar pentru ca un urangutan sa supravietuiasca in libertate, are nevoie de jungla. Animalele salbatice nu traiesc prin plantatiile de palmieri. Au nevoie de jungla. Deci unde naiba e jungla?

Si am trecut de semnul ca mai sunt doar 10 km pana la rau si deja ma panicam. 

Si am trecut de semnul cu 2 km pana la rau si deja ma intrebam daca jungla e doar o pacaleala. 

Si am trecut de semnul cu 1 km de deja imi pierdusem orice speranta. 

Cu 650 de metri inainte de locul unde eram cazati, au disparut intr-un final si palmierii.

650 de metri de o parte si de alta a raului. Uneori si mai putin.  Atat a mai ramas pentru animale.

Restul e pentru noi.

Pentru mine. Pentru tine. Pentru oricine consuma ulei de palmier. Pentru ca in mod siguri consumi asa ceva.

Uleiul de palmier este cel mai folosit ulei vegetal din lume. Conform WWF, uleiul de palmier se gaseste in jumatate din produsele dintr-un supermarket.

Iar 90% din uleiul de palmier este produs in Indonezia si Malaezia.

6.5 milioane de hectare de jungla au fost defrisate in Borneo si Sumatra pentru a face loc palmierilor. 

Pana in 2020 ar trebui sa se ajunga la 16.5 milioane hectare numai in Indonezia. Asta inseamna o suprafata cat Anglia si Tara Galilor la un loc.

Stiti pentru ce se foloseste cel mai mult ulei de palmier? 

Biodisel.

Pai e bio nu? Ce daca in procesul asta distrugi jungla din doua tari. E bio deci asta e tot ce conteaza.

Exista studii care arata ca daca compari rezultatul net din cat pierzi pentru ca ai defrisat o suprafata atat de mare si cat castigi pt ca nu mai produci CO2 din arderea de benzina si motorina, esti pe negativ. Deci eco si bio sa fie...Pe principiul: unde nu e cap vai de picioare.

Si inainte sa va apucati sa ii injurati pe malaezieni si indonezieni ca distrug natura, aruncati un ochi la faptul ca plantatiile alea sunt de cele mai multe ori detinute de catre companii gen Shell care din 2008 tot primesc subsidii de la Uniunea Europeana (printre altele) cu scopul de a produce cel putin 10% din combustibilul folosit in transporturi din "renewable sources". Iar uleiul de palmier face parte din categoria "renewable sources". Interesant nu? Abia de curand a fost votata o lege prin care UE opreste subsidiile pentru uleiul de palmier folosit la biodiesel. Dar din 2020. Deci mai aveti o leaca de rabdare. Pana atunci poate lobby-ul din industria energetica isi face treaba si se mai amana un pic. 

Un prieten imi spunea acum cateva saptamani ca se gandea sa nu mearga in Indonezia din cauza a ceea ce fac indonezienii in Kalimantan. Lasand de o parte remarca mea de mai sus care ar insemna ca mai bine ar boicota Olanda, turismul este singurul motiv pentru care mai exista enclavele alea mici de jungla si pentru care au inceput sa se dea legi care protejeaza animalele afectate de defrisare. Daca credeti ca omul s-a apucat sa le apere asa din altruism extrem, atunci va admir pentru naivitate. In realitate tot banul este cel care dicteaza. Banul turistului. Or fi vreo 2-3 care o fac din altruism si care isi dedica viata salvarii animalelor si padurilor dar ca o activitatea sa aibe succes ai nevoie de o masa critica. Nu doar de cativa "nebuni". Iar asta se face doar prin "show me the money". Din pacate.

Tot vad in ultimul timp articole despre efectul negativ al turismului dar mai nimeni nu vorbeste si despre efectele pozitive. Iar un exemplu mai elocvent decat Sabah nu cred ca exista. 

Dar despre asta o sa scriu mai pe larg in alte zile. Deocamdata nu pot decat sa va incurajez sa cititi despre ce inseamna plantatiile de palmieri si sa va indemn sa mergeti in Borneo daca aveti ocazia. Unde altundeva poti sa stai nas in nas cu Omul Padurii (asta inseamna Orang-Utan)? Sansa lor, suntem tot noi. La fel cum pieirea lor putem fi tot noi.

Ca sa il citez pe Sir David Attenborough:
'No one will protect what they don't care about; and no one will care about what they have never experiened'

Cum am fost la alergat cu sultanul din Brunei

Dupa cum se observa din titlu, incep sa ma perfectionez in arta "click-bait"-ului. Oarecum...Aveti rabdare cu mine ca sa vedeti cat de "oarecum" este.

Ce stiti despre Brunei?

Eu recunosc ca nu stiam mare lucru despre tara asta inainte sa o vizitez. Doar ca:

• este un stat islamic
• cu bani facuti din petrol
• condusa de un dictator numit pompos "Sultan"
• sultan care a fost pentru mult timp considerat cel mai bogat om din lume ca doar e dictator deci poate hotara ca ce are tara e de fapt al lui
• si cu extravagante multiple din partea conducatorului suprem ca doar e dictator (cum ziceam)

Si cam atat.

Iar ca sa fiu sincera, "bogatia" asta de informatie nu prea ma incuraja sa ma duc sa vizitez locul. Dar daca tot am ajuns in Kota Kinabalu, care este la 20 de minute cu avionul de capitala Bruneiului (Bandar Seri Begawan), am zis ca de ce nu. In felul asta ne mai ramane doar o singura tara din Asia de Sud Est pe care nu am vizitat-o. Deci da bine la palmares.

Si ca intotdeauna, am descoperit ca nu e totul alb si negru. Realitatea are nu dor 50 ci mii de nuante de gri.

Am ajuns in Bandar Seri Begawan sambata dimineata. Cei de la hotel au venit si ne-au luat de la aeroport  pentru ca toate hotelurile au transferul inclus. In toata tara exista doar 50 de taxiuri. Care nu se plimba prin oras si nici nu au statie la aeroport. Deci sansele sa gasesti un taxi sunt aproape inexistente. Si acelasi luru se aplica si la transportul in comun. Toata lumea are masini. Si "pluralul" nu este intamplator. In fata fiecarei case vei gasi cateva masini. Toata lumea are masina. Iar benzina este parca 20 de centi pe litru. Motorina este sub 15 centi. Si desi este stat islamic, femeile au toate drepturile pe care le au femeile dintr-o tara care nu este stat islamic. Deci sunt o gramada soferite pe acolo.

In masina l-am intrebat pe sofer daca este OK tricoul meu cu maneca scurta. Calatoream intr-un stat Islamic asa ca eram un pic pusa pe ganduri de posibilele restrictii vestimentare. Saracul se tot uita la mine nedumerit si nici el nici eu nu intelegeam reactia celui din fata noastra.  Dupa ce am facut primele femei cu pantaloni cat o batista am priceput si eu cum sta treaba: femeile musulmane trebuie sa respecte hijabul celelalte femei nu au absolut nici o restrictie. Iar in Brunei nu esti obligat sa fii musulman. Fiecare cu religia lui.Si din cate am inteles: nu prea se imbulzeste nimeni sa fie musulman pentru ca daca esti musulman trebuie sa respecti regulile statului Islamic. Daca nu esti musulman, nu trebuie sa le respecti. Foarte simplu si frumos.

Lamurita cu imbracamintea si inarmata cu o harta, ne-am pornit la plimbare prin oras. Un oras absolut pustiu. Pentru ca pe caldura aia nu vedeai picior de om pe strada. Pentru asta exista masina cu aer conditionat si magazinul cu aer conditionat. Transpiratia si bronzarea sunt doar pentru turisti se pare. Iar turisti nu prea sunt. Doar vreo 10-15 rataciti si aia veniti doar pentru o zi pe fuga din Sabah. Putini erau ca noi care sa ramana acolo peste noapte.

Nici macar pe inserate cand era deja mult mai racoare si am iesit la un alergat pe malul apei, nu am intalnit prea multi oameni. Pustiu, pustiu.

Vrei o capitala doar pentru tine? Bandar Seri Begawan este alergerea ideala; 

Asa ca nu mare ne-a fost uimirea cand am iesit duminica dimineata la alergat si era o aglomeratie de ziceai ca jumatate de tara a iesit la facut sport. O gramada de lume la alergat. Multi cu bicicleta. Si ca sa fie tabloul complet: raul era blocat de salupe de la politie ca sa se poata plimba lumea cu kayakul.

Parca ne trezisem in alta tara. Ieri era pustiu si azi toata lumea era la facut sport. Ciudat...

Cand ne-am intors la hotel am aflat ca in fiecare duminica Sultanul (de multe ori insotit de familie) vine sa alerge impreuna cu poporul . Obiceiul a aparut pentru ca in ultimii ani a crescut rata obezitatii si Sutanul s-a gandit ca daca incepe cu propriul exemplu atunci poate ca sportul va deveni un obicei si pentru restul lumii. 

Cat de mare este succesul actiunii lui? Pai pare a fi un episod scos din filmul "Amintiri din Epoca de Aur".  Heirup Heirup, hai cu copiii pe rau ca vine Conducatorul Suprem. Hai cu mic cu mare pe promenada ca sa vada Domn Dictatorul ca suntem activi de nu sta gram de celulita pe noi. Hai ca jumatate de ora nu moare nimeni. Iar in restul saptamanii nu ne miscam de langa aerul conditionat si mancam prajeala pana "la loc comanda".

Dar macar incearca...asta ca sa nu fiu doar pesimista.

Am tot stat si ne-am gandit si e complet adevarat ca la un moment dat era un domn urmarit de niste camere de luat vederi. Care, privind in urma, parca semana cu Sultanul. Deci iaca cum am alergat noi, fara sa stim, cu Sultanul din Brunei. De ajungeti acolo intr-o duminica, nu uitati sa iesiti la alergat. O sa aveti companie aleasa.

Iar pista de alergat nu este rea deloc. Ca doar a fost construita pentru Sultan. 

Planul pentru - Brunei si Borneo (Sabah)

Acum cateva saptamani m-a anuntat Cipri ca trebuie sa ma traga de urechi in numele mamei lui care i-a atras atentia ca nu am mai scris de foarte mult timp nimic pe blog si le lipseste sa citeasca despre locatiile pe unde ne mai plimbam. 

Cel mai important motiv  pentru care am inceput blogul a fost ca parintii nostri sa poata citi pe indelete povestile noastre de calatorie. Ei sunt atat de dornici sa afle ce am mai invatat/experimentat/savurat prin plimbarile noastre iar noi nu apucam mai niciodata sa le spunem prin voi grai toate astea. Cand ne auzim la telefon nu stim despre ce sa vorbim mai repede iar mama cel putin are mai mult noroc ca eu scot mai multe propozitii per convorbire decat Cipri cu parintii lui. Parintii lui Cipri trebuie sa se multumeasca cu 2 expresii onomatopeice si trei mormaituri. Exagerez nitel dar nu mult. Iar cand ajungem sa fim fata in fata si sa avem timp mai mult de stat la taclale avem deja cateva calatorii facute in  ultimele luni si nu stii cu care sa incepi mai repede. Scrisul a venit ca o solutie evidenta si parintii au devenit cititorii mei fideli. Insa in ultimul timp am cam uitat asta. Tot la fel cum am cam uitat cat de mult le lipseste sa vorbeasca cu noi. Insa sper sa remediez pentru ca ei nu merita sa ii pun saracii mereu la coada listei de prioritati. Desi este usor sa faci asta cand ai parte de toata ingaduinta din lume. Altfel ar fi daca ar batea din picior. Dar nu le este felul.

De cateva luni am fost numita "technical lead" la un proiect foarte dificil si m-am trezit ca am atat de multa munca cum nu am avut niciodata in viata mea. Si mai ales ca am munca cu care nu sunt obisnuita. Eu eram cercetatorul boem prins intre doua conferinte si trei sedinte cu diverse universitati. Iar acum m-am trezit ca am de la munca de inginer, la coordonearea echipelor de ingineri mecanici, electronici si software, la discutat cu furnizori, la achizitionat aparatura pentru o linie de productie si pornit linia de productie.  Practic trebuie sa imi fac si munca mea dar sa si coordonez tot ce presupune proiectul de la stagiul de design la productie. 

Dar este un super proiect si CTO-ul uneia dintre cele mai mari case de productie de la Hollywood (care ne este partener de nadejdie in proiect) ne-a zis ca daca chiar ne iese ce vrem noi sa ne iasa apai avem sanse la un Oscar tehnic. Deci cu gandul la Oscar bagam tare pe plantatie. Curaj gaina ca te tai :)

Insa gata cu scuzele. Sa incep sa scriu si despre ce zice titlul ca ar trebui sa scriu: Planul pentru Brunei si Borneo.

Probabil ati observat ca episoadele din categoria "Planul pentru" vin inainte de o vacanta. De data asta vine insa la aproape doua luni dupa pentru ca vacanta a fost de fapt in luna mai. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Probabil va uitati la cele doua destinatii si va intrebati de unde ne-a trecut prin cap asa ceva. Omul normal se duce si el prin sudul Frantei, Grecia si Italia. Iar daca este ultra-super-aventuros se duce in Croatia. Noi ne ducem in Brunei si Borneo.

Pai ce ne-a determinat sa mergem acolo au fost: urangutanii Sipadan.

Tot nu va este mai limpede situatia?

Hai sa incercam mai pe indelete:

• Urangutanii. Specia noastra se pricepe de minune la exterminat alte specii. Putem sa scriem tratate pe tema asta. Suntem buni. Foarte buni. Iar urangutanii sunt una dintre speciile care sufera serios din cauza a cat de bine ne pricepem noi la exterminare. In momentul de fata mai sunt doar doua locuri in intreaga lume unde exista urangutani in libertate: Borneo/Kalimantan si Sumatra. Asa ca daca iti doresti sa vezi urangutani in libertate, asa cum imi doream eu, nu prea ai multe variante. Urangutanii sunt principalul motiv pentru care am vrut sa merg in Borneo. Iar odata ajuns in Borneo vei descoperi ce inseamna "dezastru ecologic". Dar despre asta o sa scriu pe larga in alt articol.

 

• Sipadan. Oricine a citit povestile nostre de la ultimele calatorii stie cat de mult ne plac scufundarile. Practic toate vacantele mari din ultimii ani au fost contruite in jurul scufundarilor. Iar Sipadanul este una dintre destinatiile - Mecca pentru scufundatori. Orice pasionat de scufundari stie ce este Sipadan. Si orice pasionat de scufundari isi doreste sa ajunga in Sipadan. Deci si noi :)

• Brunei a venit ca o curiozitate. Un stat Islamic cu un "sultan" controversat care se pare ca a fost principala inspiratie pentru dictatorul lui Sacha Baron Cohen. Un sultan cu o gramada de ciudatenii. Si o tara cu multe ciudatenii. Toate generate de prea multi bani facuti din petrol. Eram curiosi sa vedem cu ochii nostrii cum e situatie "pe teren". Si cum eram la 20 de minute de capitala Bruneiului nu am stat prea mult pe ganduri.

• Si daca tot eram in Borneo (Sabah) am zis sa dam o fuga si pe un munte - Kinabalu. Cipri sa dea o fuga la propriu iar eu la figurat. Cei 1095 de metri altitudine s-au dovedit a fi semnificativ mai solicitanti decat ne inchipuiam initial. Dar poate de asta ne-a placut atat de mult.

 Programul pe zile:

10 mai - plecare din Amsterdam cu China Southern spre Kota Kinabalu
11 mai - Kota Kinabalu, cazare Dreamtel Kota Kinabalu
12 mai - plecare spre Brunei cu Royal Brunei, cazare Badi'ah Hotel in Bandar Seri Begawan
13 mai - Bandar Seri Begawan, zbor seara care Kota Kinabalu
14 mai -  Kota Kinabalu, cazare Dreamtel Kota Kinabalu
15 mai - Hiking Mt. Kinabalu
16 mai - Hiking Mt. Kinabalu
17 mai - zbor spre Sandakan, pachet 3 zile/2 nopti pentru Kinabatangan cu cei de la Myne Resort
18 mai - Kinabantangan
19 mai - Kinabatangan, zbor spre Tawau si cazare la Rooms
20 mai - La scufundari in Sipadan/Mabul/Kapalai cu Seaventures
21 mai - Seaventures
22 mai - Seaventures
23 mai - Seaventures
24 mai - Seaventures
25 mai - Seaventures, transfer catre Tawau si cazare la Rooms
26 mai - zbor catre Kota Kinabalu si seara zbor catre Amsterdam

Plimbarea de week end - Floralia (Groot Bijgaarden)

Din punctul meu de vedere, primavara este de departe cea mai buna perioada pentru o vizita in Belgia. Nu este chiar atat de aglomerat, vremea poate fi chiar foarte frumoasa si in plus intreaga tara este plina de flori si sunt expozitii peste expozitii unde poti sa te delectezi cu aranjamentele cu flori de primavara.

O astfel de locatie este castelul Groot Bijgaarden (aflat la periferia Bruxelului) unde an de an se organizeaza o expozitie numita Floralia.

Am vazut de multe ori vehiculata ideea ca Floralia din Groot Bijgaarden ar fi o alternativa pentru Keukenhof. 

Asta este ca si cum ai spune ca daca ai vizitat Bucurestiul este ca si cum ai fi vazut Parisul. Sau ca Brugge este un fel de Venetia.

Floralia urmeaza aceeasi idee ca Keukenhof: este o gradina in aer liber cu aranjamente facute cu flori de primavara si mai are si cateva sere cu tot felul de alte aranjamente. Insa dimensiunea si varietatea fac din Keukenhof un fenomen international, pe cand Floralia este o activitate de week end pentru rezidentii belgieni sau o plimbare de o zi pentru vizitatorii Bruxelului daca nu au altceva mai impresionant de vazut.

Daca aveti o zi sau o jumatate de zi in care vreti sa evadati din Bruxel atunci eu va recomand in mod sigur Floralia. Mai ales daca este vreme buna. Noua ne-a placut foarte mult.

Si sa ne pornim cu fotografiile daca tot vorbim de flori.

Cum arata domeniul castelului:

Aranjamentele florale:

Prin sere:

In ziua in care am fost noi a avut loc si o parada a costumelolr de la carnavalul din Venetia. Ce legatura are carnavalul din Venetia cu un castel din Belgia? Greu de spus. Insa cum sunt extrem de frumoase nu aveau cum scapa nefotografiate: