Machu Picchu

In a patra zi pe Inca Trail ne-am trezit foarte de dimineata, pe la 3.30, ca sa avem timp sa mancam si sa ne facem bagajele inainte sa trebuiasca sa plece carausi sa prinda trenul din Aquas Caliente catre casa. Dupa micul dejun a mai trebuit sa asteptam pana la 5.30 dimineata cand se deschidea ultimul punct de control inainte de Macu Picchu.

Ultimul punct de control

 Ghidul ne-a lasat sa mergem in ritmul nostru catre Poarta soarelui si ne-a explicat ca in mod normal ar trebui sa ne ia 2 ore. La cat eram de entuziasmati am mers destul de repede, desi din cand in cand mai nimeream in spatele cate unui grup care nu se datea din calea nostra, si am parcurs distanta in numai 40 de minute. chiar inainte sa ajungem la Intipunku (poarta soarelul) am avut de urcat cele mai abrupte scari de pe traseul nostru. Noroc ca au fost doar cateva ca altfel parca si vedeam oameni culcati pe margine ca sa mai prinda un pi de energie.

O ultima urcare...asa ca de ramas bun...

 Nici macar atunci cand ajungi la Poarta Soarelui nu vezi Macu Picchu. Trebuie sa te strecori printr-un labirint micut ca sa ajungi practic la locul unde fiecare turist care a facut Inca Trail asteapta sa rasara soarele.

Poarta Soarelui

 Nici macar un moment nu mi-am inchipuit ca ceea ce o sa vedem o sa fie atat de impresionant. Este o senzatie cu totul si cu totul aparte cand te trezesti practic nas in nas cu ruinele de la Macu Picchu. Timp de patru zile cat mergi catre ele nu ai nici macar un moment vreo indicatie ca ele chiar exista. Poate cu exceptia cararii pe care mergi dar ea nu iti da nici o informatie despre cat mai ai pana acolo sau pe unde exact pe muntii din jur te va cara in ziua urmatoare.
Asa ca atunci cand le-am zarit am ramas un pic fara grai.
Aceasta e vederea de la poarta soarelui:

Daca esti rapid, asa ca noi, atunci cand ajungi la Intipunku soarele nu este inca rasarit si pe masura ce se inainteaza in timp soarele incepe sa lumineze din ce in ce mai mult ruinele. Vezi efectiv lumina cum descopera din ce in ce mai bine peisajul mirific de dedesupt. Numele de poarta soarelui este tocmai o reprezentare a ceea ce se intampla: este o spartura in munte care lasa soarele sa coboare peste ruine.
Trebuie sa recunosc ca noi am avut foarte mare noroc. Cu doar doua saptamani inainte pe inca trail plouase, ninsese si fusese atat de frig incat turistii au fost nevoiti sa se intoarca din drum. La noi a fost constant peste 25 de grade afara si un soare de ne-a prajit de mama mama. De asemenea ghizi ne spuneau ca numai o zi din zece este atat de insorita ca cea in care am ajuns noi la Machu Picchu. De obicei nu poti sa faci poze la ruine de la Poarta soarelui pentru ca este mult prea multa ceata. Dar asta nu a fost in nici un caz cazul nostru. Noi am fost norocosii care au primit tot ce era mai bun.
Despre Machu Picchu  exista tone de informatie pe internet. Cum a fost descoperita de Hiram Bingham in 1911 dupa ce a platit un copil cu 1 soles ca sa il duca la ruine (el cauta evident cu totul si cu totul altceva, mai precis Vilcabamba ultima capitala incasa), ca a fost o universitate, ce dimensiuni are, ce cladiri sunt inauntru...dar nu asta este ceea ce vreau sa spun eu pt ca pentru mine cel mai important a fost cum m-am simtit: uimita, impresionata, super incantata de ceea ce vad......
Evident ca in drum de la Poarta Soarelui la ruine  ne-am facut pozele clasice de turisti :)

Ne-am pus stampila in pasaport ca am ajuns la Machu Picchu si apoi a inceput explorarea, ajutati in prima parte de ghidul nostru Frank.

Frank ne explica ce reprezinta Machu Picchu pentru turisti si ce este pentru peruani

Desi peruani sunt catolici intr-o proportie foarte mare, la fiecare pas vei da de obiceiuri incase sau chiar pre-incase. De exemplu oameni inca mai cred ca muntele este viu si ca atunci cand mergi pe munte trebuie sa ii dai ofrande ca sa nu ai nici o problema si sa te intorci sanatos acasa. Asa ca pe tot parcurul cararii inca am vazut lasate pe locurile cele mai inalte: bomboane, frunze de coca si chiar banuti falsi :) Inca mai cred ca ei sunt ajutati sa faca diverse lucruri de energia data de natura, asa ca explicatiile ghizilor peruani legate de cum a fost construit macu Picchu nu implica nici sisteme de scripeti super complicate, nici extraterestrii, nici cunostinte pierdute ci pur si simplu faptul ca daca rogi Mama Pamant sa te ajute ea te va ajuta de exemplu sa muti blocuri imense de piatra. Ca o fi sau nu adevarat nu sunt eu in masura sa spun dar modul cum vad ei relatia cu natura ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti. Prea am ajuns sa fim doar consumatori si sa nu ne pese de ce distrugem in calea noastra atata timp cat avem tot ceea ce ne dorim, si de cele mai multe ori asta inseamna mult mai mult decat avem de fapt nevoie.
Dar sa revenim la pozele noastre clasice de turisti :)

Ruinele Machu Picchu si varful Huayna Picchu

 Machu Picchu inseamna muntele batran iar Huayna Picchu muntele tanar. Pe Huayna Picchu (varful din spatele ruinelor in pozele de mai sus) incasii au costruit cladiri folosite ca si depozite pentru alimente pentru ca era mai rece datorita altitudinii si vanturilor puternice. Varful poate fi urcat in fiecare dimineata de 500 de turisti impartiri in doua grupuri: unul cu plecare la 7 celalalt la 10. Permisele se elibereaza de la intrare  incepand cu 4 dimineata si din pacate cei care vin de pe inca trail nu au nici o sansa sa obtina unul pentru ca atunci cand ajung ei la intrare deja sunt date toate.
 Ruinele in sine sunt impresionante prin calitatea contructiilor. Atat templele, care sunt contruite din piarta slefuita, cat si terasele si casele oamenilor obisnuiti, care sunt contruite din piatra neslefeuita, au cate ceva care le face sa iasa in evidenta.
De exemplu templele nu au nici un material care sa ajute la imbinarea pietrelor intre ele. Blocurile de piarta se sustin unele pe altele numai datorita gravitatiei. Si sunt slefuite in asa fel incat sa se asigure o imbinare cat mai bune. De aceea se ajunge ca anumite blocuri de piatra sa aibe pana la 32 de colturi sau sa vezi ca la anumite imbinari s-au folosit pana si pietricele de cativa centimetrii cubi. De asemenea scarile sunt facute uneori doar prin slefuire, sau mici scaunele apar din loc in loc pe unde au mai gasit cate o piarta de slefuit. Per toatal totul rasufla: munca, munca si iar munca :)

 Evident ca Cipri a gasit o toaleta si s-a gandit sa arate cum era folosita :)

Din ciclul: "Imaginatia peruanilor" ghiciti ce forma are piatra de mai jos:

Daca vreti sa stiti daca ati ghicit bine, va dau eu raspunsul: porcusor de guinea.
Un exemplu de realizare arhitecturala- un pod incas:

Inca o poza cu noi ca turisti clasici si apoi va las sa admirati restul pozelor pe picassa pentru ca as putea vorbi o vesnicie despre Machu Picchu: