Sa laudam o tara ce merita din plin: Laos

Ma stradui de cateva zile sa ma pun pe scris despre Laos dar pana acum a fost fara prea mare succes. Am povestit destul de mult despre tara asta minunata…prin viu grai si nu numai…dar acum ca trebuie sa scriu pe blog imi este frica de faptul ca ceea ce o sa asterrn pe hartie (vorba vine pe hartie) nu o sa ii faca dreptate, nu o sa ilustreze exact ceea ce am simtit eu vizitand-o, nu o sa o prezinte la nivelul la care merita.

Pe de alta parte insa, nici sa nu scriu nimic nu mi se pare normal pentru ca nu pot rata ocazia sa nu ma alatur miilor de turisti care au vizitat Laosul si s-au transformat peste noapte in amabasadorii ei in strainatate. Pentru ca pana acum nu am intalnit pe nimeni care sa fi fost in Laos si sa nu aiba numai laude la adresa ei. Nu am intalnit pe nimeni care sa zica ca nu i-a placut Laosul. Mai mult este o tara

ce apare aproape mereu in Top treiul tarilor preferate din Asia de Sud-Est al calatorilor cu care am vorbit..

Deci cu avant e cazul sa ma apuc de facut elogiul unei tari care m-a cucerit din prima clipa si unde va sfatuiesc sa mergeti acum cat oamenii inca sunt cu adevarat Oameni. Ceea ce rar mai gasesti pe lumea asta mult prea ocupata sa fie egoista.

Laosul este o tara care nu se poate lauda cu nici un obiectiv exceptional. Nu are Angkor Wat-ul Cambodgiei, nu are Halong Bay-ul Vietnamului si nici plajele Tailandei. Te-ai astepta deci ca in competitia cu vecinii ei mult mai dotati, sa piarda lejer in lupta pentru turisti. Insa contrar asteptarilor, din ce in ce mai multi turisti aleg tarisoara asta obscura drept destinatie preferata de vacanta si nu ar schimba-o cu vecinii ei pentru nimic in lume.

Deci ce are Laosul atat de special ?

Pai verdeata cat cuprinde si un popor care iti merge imediat la suflet.

Poate parea putin (si poate parea usor siropoasa exprimarea) dar sincer nu e deloc putin.

Este prima data cand la sfarsit de concediu imi parea rau ca ma intorc acasa. De obicei dupa vreo trei saptamani de umblat ca un tititrez bezmetic, imi doresc comoditatea statului in propria casa. De data asta as mai fi stat cu placere inca ceva saptamani prin tara timpului care se scurge cu incetinitorul. M-am simtit asa cum ma simteam acum multi ani la tara la bunici : fara nici o grija pe lumea asta. Si m-am simtit asa pentru ca toti cei cu care intram in contact parca se simteau la fel. Nu stiu cu adevarat ce era in sufletul lor dar pana la mine razbatea numai voie buna. Si nu pot sa nu ma abtin sa nu ma gandesc oare de ce vestici incearca sa le arate oamenilor astora ce viata saraca au pentru ca nu au i-phoane, i-poade si alte i-uri. Cand zambetul de pe fata lor si relaxarea, nu poate fi cumparat de toata tehnologia de pe lumea asta.

Ghizii pe care i-am avut la elefanti sau pe munte erau mereu cu gura pana la urechi, radeau continuu, faceau glume, isi jucau farse unul altuia, cantau si topaiau de parca nu aveau efectiv nici o grija pe lumea asta. Si voia lor buna chiar era molipsitoare. Imi inseninau pur si simplu ziua.

Am fost in vara in China si am avut parte de o calatorie foarte bogata in locuri minunate de vizitat. Cum sa nu gasesti interesanta o tara care are : Marele zid chinezesc, Orasul interzis, Palatul de vara, Armata de teracota si multe multe altele. Dar fiecare zi din vacanta ne-a fost un pic amarata de interactia cu localnicii. Pur si simplu am ramas foarte urat impresionati de oamenii pe care i-am intalnit. I-am perceput drept foarte nepoliticosi, cu niste obiceiuri extreme de scarboase pentru noi provenind din alte culture si de pe alte taramuri, rau intentionati, uneori chiar agresivi, fara pic de respect pentru spatiul personal al celor din jur si multe multe altele. Poate parea o prostie ce o sa spun, dar mie nu mi-au placut chinezii (din prisma celor cu care am interactionat). Am stat doar trei saptamani in China si am interactionat cu un numar infim de chinezi raportat la populatia totala deci generalizarea mea poate fi lejer condamnata si contrazisa insa asta este ideea cu care am ramas eu si desi China e o tara interesanta nu visez la o alta vacanta acolo din cauza impresiei pe care mi-au lasat-o oamenii.

In Laos este exact inversul. Tara nu are atractii care sa te scoata din papuci insa m-as intorce pentru ca m-am simtit extreme de bine. Si simtitul bine se datoreaza ritmului pe care il are viata acolo si atitudinii oamenilor pe care i-am intalnit.

Nu pot insa sa nu ma gandesc: oare pentru cat timp vor ramane asa ? Oare cum se vor schimba localnici din cauza milioanele de turisti care incep sa ii viziteze ? Cand vor descoperi « banul » si vor incepe sa vada turistul ca pe o vaca de muls asa cum e in restul Asiei ?

In Laos nu ai parte de “hartuirea turistului” care trebuie convins cu orice pret sa cumpere ceva. Nimeni nu incearca sa iti vanda nimic. Daca vrei sa cumperi bine, daca nu nu. Am trecut de zeci de ori prin piata de noapte din Luang Prabang si nici macar o data nu ne-a intrebat cineva daca vrem sa cumparam ceva. Daca ne opream in fata unei tarabe ni se prezenta timid si politicos marfa dar atat. Nu te simteai presat in nici un fel sa cumperi. Daca intrebai de pret si plecai fara sa cumperi nu striga nimeni dupa tine sa te faca sa te intorci sa negociezi. Iar negocierea era pur si simplu un schimb de doua replici in care vanzatorul cere un pret, tu ii dai alt pret si el accepta. Vanzatorii astia ar fi o rusine pentru arabi. Cum sa negociezi asa ? Pai asta nu e negociere dupa multe standarde. Dar in Laos nimeni nu isi consuma energia pentru ceva atat de nesemnificativ ca obtinerea unui pret total nejustificat pentru un produs doar pentru ca cel care il cumpara are pielea alba. Deci cumparaturile in Laos pentru cineva asa ca mine care uraste sa se targuiasca au fost o adevarata placere. Am scutit multi neuroni de la moarte neenervandu-ma cand un vanzator se poarta de parca vede pe fruntea mea scris « prost ».

Nimeni nu incearca sa iti joace farse ca sa castige bani pe spatele tau. Nu am auzit pana acum de turisti care sa cada prada unor pacaleli in Laos. Ceea ce inseamna ca esti mult mai deschis fata de cei cu care interactionezi. Nu esti tot timpul in defensiva si cu ochii in patru incercand sa distingi ce este adevarat si ce nu din ceea ce ti se spune. Ceea ce inseamna ca la sfarsitul zilei esti mult mai relaxat.

In plus preturile, desi mai mari ca pentru localnici, nu sunt la fel de disproportionate pe cum am intalnit in China sau in Indonezia. Sunt de acord sa patesc mai mult decat un localnic pentru fructele din piata sau suveniruri, dar nu exagera. Poate de la vanzator se vede altfel dar de la mine nu e nicidecum rezonabil sa imi ceri de zece ori mai mult pe un anumit produs.

Evident ca felul asta extrem de relaxat al oamenilor din Laos si totala lor nepasare cand vine vorba de timp au si niste repercursiuni mai putin placute. De exemplu te asezi la masa la restaurant si astepti jumatate de ora pana ti se ia comanda. Apoi dureaza o ora sa primesti toata mancarea. Si la sfarsit mai dureaza jumatate de ora sa primesti nota. Cel mai prost lucru pe care il poti face in Laos este sa mergi la restaurant cand iti e deja foame. Asa ceva nu se face. Trebuie sa comunici cu stomacul tau si sa cadeti de comun sa mergeti la restaurant cu o ora si jumatate inainte de foame. Doar asa te vei putea bucura de iesitul la masa.

Dar daca iti setezi mintea sa inteleaga ca in Laos totul merge cu incetinitorul si ca nimic nu ii va schimba, atunci vei ajunge sa intelegi ca sa te superi ca dureaza jumatate de ora sa obtii o reactie din partea cuiva indiferent ca este vorba de a cumpara o clatita sau de a te caza este ca si cum te-ai supara ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Este ceva ce trebuie acceptat si atat.
Iar inainte de plecarea nostra in Laos i-am repetat lui Cipri chestia asta de mii si mii de ori. Pentru ca oricine il cunoaste pe Cipri stie ca modul in care traieste el totul pe « fast forward » numai predispus catre intelegerea laosienilor nu ar fi fost. Dar pentru ca stia la ce sa se astepte si pentru ca vacanta era planuita extrem de relaxat astfel incat sa nu trebuiasca sa avem un program respectat la minut, pana si el a fost incantat de experienta noastra.

Cam atat deocamdata despre Laos. O sa vorbesc mai detaliat despre oameni si locuri in posturile viitoare. Insa nu va asteptati la posturi mai putin laudative. Ca nu am asa ceva in protofoliu pentru tara asta.