Adela Tarpan: Cu barca spre Nong Khiaw

Thursday, May 23, 2013

Cu barca spre Nong Khiaw

Doua zile in oras plus patru in tabara de elefanti au fost de ajuns pentru noi in regiunea Luang Prabang. Asa ca a venit timpul sa ne facem bagajul si sa ne mutam mai departe catre nordul verde al Laosului. Iar acel “mai departe” era pentru inceput Nong Khiaw – un orasel adormit undeva mai la nord de Luang Prabang cunoscut pentru rutele de hiking si in special pentru una numita “100 waterfalls” care si era motivul opririi nostre acolo. Dar despre Nong Khiaw o sa vb mai pe larg in postul urmator, deocamdata ma rezum la a povesti aventura calatoriei nostre intre Luang Prabang si Nong Khiaw.

Am tot rascolit netul sa vad cum se se poate ajunge de la un oras la altul si intr-un final (dupa zeci de bloguri si forumuri citite) am decis eu ca cel mai bine este cu barca. Toata lumea povestea cat de frumoas este peisajul pe care il vezi si cat de linistita este viata pe rau si cat de verde este totul. Fix ce ne plae nou. Si daca adaugam faptul ca mie imi plac foarte mult plimbarile cu barca, decizia nu a fost deloc grea desi diferenta de timp era semnificativa (cam 4 ore cu microbuzul comparat cu 8 pe barca).

Ne-am cumparat biletele cu cateva zile inainte de la All Lao Service si in dimineata zilei de plecare eram prezenti constiincios pe malul Mekongului plini de voie buna ca le plimbam cu barcuta. Si nu mare ne-a fost surpriza sa descoperim ca diminutivul, cu care alintam noi mijlocul de transport, nu era nicidecum gresit. Ceea ce au cam omis sa spuna cei ce elogiau plimbarea asta cu barca este ca nu o sa ai parte de niste conditii prea bune. Confortul este un termen atat de strain incat nici macar nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu mijlocul nostru de transport.

Toti turistii de pe ponton, chiar si cei abia treziti din somn, au facut niste ochi mari mari la vederea a ceea ce avea sa ne adaposteasca pentru urmatoarele 8 ore (cel putin teoretic erau 8 ca practic a durat un pic peste 9) si se vedea in privirea lor speranta ca poate este doar o greseala si ca aia nu e barca noastra si ca noi vom avea de fapt parte de una din barcile cu scaune ca de autocar pe care le-am tot vazut trecand pe rau.

Evident ca nu a fost nici o greseala iar barcuta noastra (si nu mai este alint diminutivul ci realitatea crunta) era asa o chestie care parea buna doar pentru iesit un pic la pescuit nicidecum pentru a transporta o gloata de turisti cu bagaje multe si un pic mai cu greutate decat laosianul tipic. Scaunelele erau atat de mici de parca erau din povestea “Alba ca zapada si cei sapte pitici”. Nici nu stiam daca sa rad sau sa il compatimesc pe Cipri care odata asezat isi putea musca linistit din genunchii ce ii ajungeam la gura. Si noi eram fericiti ca aveam un loc pentru ca mai erau si altii care nu incapeau pentru ca in mod normal o barca de genul asta duce 10 turisti iar acum eram 15. Saracul barcagiu s-a scarpinat in cap, s-a uitat in dreapta si in stanga, a incercat sa convinga alti barcagii sa ia o parte din turisti dar nimic. Pana la urma cu un pic de impins si un pic de interventie divina (cred ca s-a dilatat barca dupa ce am inceput sa intram noi in ea) a incaput toata lumea. Dar incercarea nu se termina aici pentru ca mai erau si bagajele: 15 rucsaci mari plus inca pe atat mici. La un moment dat am crezut ca o sa ii puna remorca la barca pentru ca nu se vedea nici o posibilitatea sa bagi tot volumul ala de bagaje intr-o incinta atat de mica precum era barcuta noastra. Insa vointa barcagiului plus inca o data interventia divina (cred ca ajuta sa fii barcagiu intr-un oras cu atatea manastiri budiste precum Luang Prabang) au facut ca legile fizicii sa fie inca o data sfidate si totul sa fie translatat de pe mal pe coaja noastra de copac plutitoare.

Am rasuflat usurati si intr-un final am pornit in formatie completa (si aglomerata) mai departe.

Iar odata pormiti pe rau trebuie sa recunosc ca elogiile citite pe net nu au fost nicidecum de prisos. Peisajul peeste cu adevarat frumos. Atat de multa verdeata si liniste si pace mai greu intalnesti. Rar se vede cate o urma de asezare omeneasca sau mai intalnesti cate o alta barca (dupa ce treci de Pak Ou cave).

Din pacate totul se va schimba odata cu construirea unui baraj destul de aproape de Nong Khiaw (China se foloseste intens de resursele natural ale Laosului). Ceea ce am expreimentat noi acum va fi peste un an sau doi doar o amintire. La fel ca multe alte lucruri care ne-au facut sa ne indragostim de Laos. Timpul nu sta pe loc ci din pacate chiar este dat pe “fast forward” in partea asta de lume.

Desi nu a fost cea mai confortabila calatorie, nu regretam deloc alegerea facuta. Este o experienta interesanta si peisajul este foarte frumos. Recunosc insa ca daca ar fi durat numai 5 ore in loc de 9, in mod sigur ne-ar fi fost mai bine. Cam de pe la 5 ore in sus am inceput sa ne plictisim, sa ne vaitam de dureri de incheieturi sis a ne dorim cu disperare ceva bun de mancat. Asa ca atunci cand am ajuns intr-un final in Nong Khiaw eram foarte fericita ca alesesem sa ne cazam la cel mai bun hotel din sat (conform prietenului Lonely Planet). Simteam nevoia de relaxare si rasfat dupa atatea ore de stat in pozitia fetusului.

Nong Khiaw Riverside Eco Lodge ofera cazare in bungalow-uri individuale, foarte spatioase, foarte dragut mobilate si cu vedere la rau. Numai pentru vedere si as fi ales sa stau acolo.

Imediat dupa ce ne-am cazat am dat fuga in sat si am facut rezervarea pentru a doua zi pentru hikingul “100 watefalls” cu agentia Tiger Trail. Asta era motivul pentru care alesesem sa facem o oprire aici si prin urmare tineam neaparat sa ne asiguram ca avem un loc.

Multumiti ca am rezolvat toate problemele urgente ne-am translatat cu mare graba (pentru ca stomacul isi cerea drepturile) la un restaurant de peste rau unde am intalnit un neamt amuzant pe care l-am chestionat de doua ori pe zi in zilele urmatoare ca sa aflam cat mai multe despre Laos-ul vazut prin ochii unui om care isi petrece fiecare iarna in Nong Khiaw de cinci ani deja. Ne-a placut atat de mult restaurantul incat aici ne-am luat toate mesele din scurta noastra sedere in Nong Khiaw.