In iulie 2011, pe cand ne plimbam pe meleaguri
indoneziene si incercam sa fugim din Bali care nu ne-a placut prea mult, am
ajuns sa petrecem cateva zile pe Gili Air care este o insula foarte mica si foarte draguta la doar
doi pasi de Bali. In afara de stat la
plaja si mancat nu prea ai multe de facut pe Gili asa ca am decis atunci destul
de repede sa ne inscriem la cursurile pentru certificarea PADI pentru
scufundari. Si de la prima scufundare facuta am fost definitiv cuceriti
activitatea asta. Parca o poarta catre o intreaga noua lume ti se deschide in
fata ochilor odata cu primii metrii de apa.
Din pacate in urmatorii doi ani nu am mai avut
ocazia sa o mai practicam pentru ca am calatorit in tari fara locuri bune de
scufundat asa ca atunci cand am planuit vacanta pentru vara asta am decis sa
profitam de faptul ca avionul care ne aducea din Europa in Asia avea ca
destinatie Kuala Lumpur deci cu legaturi foarte usoare pentru zeci de locatii
perfecte pentru diving. Am luat la puricat internetul in cautarea unei locatii
unde sa se ajunga usor si relativ repede si care sa aibe scufundari usoare
pentru niste incepatori ca noi si intr-un final ne-am oprit la Perhentian.
Motivul principal pentru care am ales aceasta insula a fost faptul ca ai corali
la doar doi pasi de plaja deci intre scufundari poti face si snorkeling foarte
usor si in plus sunt zeci de locuri pentru scufundat la doar 5-10 minute de
mers cu barca de la hotelul nostru.
Perhentian este o insula foarte populara
printre malaezieni si chinezi asa ca in cazul in care mergeti acolo in plin sezon este foarte
important sa faceti rezervare pentru hotelul dorit cu multe luni inainte. Noi
am incercat sa facem rezervarile in aprilie si deja primele doua favorite erau
complet ocupate asa ca ne-am multumit cu a treia de pe lista: New cocohut
chalet insa nu o cabana pe plaja ci doar una in gradina. Desi odata ajunsi
acolo nu prea am simtit diferenta intre ele pentru ca eram doar in randul doi
de cabane deci aproape cu vedere la mare ceea ce pentru noi a fost destul mai
ales ca nu am stat deloc in camera in afara timpului in care dormeam.
|
Pe plaja la New cocohut chalet |
|
Cabanele |
|
Iar pe plaja |
|
Cade sau nu cade? |
|
Pe inserat |
Cazarea am ales-o dintre hotelurile aflate
langa compania pe care am decis sa o folosim pentru scufundari: Universal
divers. Am citit numai lucruri bune despre ei si acum la sfarsit putem spune ca
am fost foarte multumiti de ceea ce ne-au oferit. Compania este condusa de o
chinezoaica malaezianca foarte simpatica si plina de energie care are in
subordine cinci master divers (toti straini) care se ocupa de diverse grupuri
de scufundatori impartiti in functie de cat de experimentati sunt. Cel care a
avut grija de noi a fost Ali, un tip foarte simpatic, mereu pus pe glume si cu
miscari de dansator balinez mai ales sub apa.
Pentru ca nu ne mai scufundasem de doi ani am
inceput cele trei zile cu Universal divers cu un “refresher” adica un program
menit sa ne reaminteasca ceea ce am invatat la certificarea PADI: un pic de
teorie, o repetare a manevrelor tipice (scoaterea apei din masca, recuperarea
mastii, recuperarea regulatorului, schimbarea regulatorului cu partenerul tau
de scufundare, controlarea plutirii etc), o scufundare de proba si apoi una
tipica de placere. Am mai adaugat un curs numit “Peak Performance Boiency PPB)”
care pune accent pe controlarea plutirii care se dorea a avea ca efect o
scufundare mai relaxanta si automat mai lunga pentru ca o sa consumi mai putin
aer. Initial am crezut ca PPB nu va ajuta prea mult insa la sfarsit cred ca se
putea vedea si simti o imbunatatire a tehnicii noastre. Cel putin au am putut
sa controlez mai usor adancimea la care stau fara a da in disperare din
picioare si a ma misca constant. La cele doua programe s-au adaugat si patru
scufundari normale pentru Cipri si trei pentru mine care impreuna cu cea
cuprinsa in refresher au reprezinta niste amintiri de zile mari care ne-au
facut sa promitem ca nu vom mai astepta doi ani pana la sedinta urmatoare de
scufundari.
Spre deosebire de Gili, scufundarile din
Perhentian au fost mult mai variate. Am avut niste scufundari intr-o zona cu
roci scufundate foarte mari iar altele in zone mai nisipoas. In plus tipul de
corali era destul de diferit de la o zona la alta si cel mai important am vazut
mult mai multe specii acvatice interesante aici decat in Gili.
Am avut parte de intalniri cu broastele
testoase la doua din cele patru scufundari facute, am vazut rechini intr-una
din scufundari si stingrays in alte doua scufundari. Ca sa nu mai spun ca am
vazut atat de multi clown fish ascunsi in anemonele lor otravitoare de parca am
fi fost in filmul Nemo. Iar mie imi plac micii Nemo extrem de mult. As fi
plutit o zi intreaga deasupra lor daca as fi putut.
Dar de ajuns cu vorba si iaca si cateva poze:
|
La treaba... |
|
Cipri fericit ca este iar la scufundari |
|
La analizat corali |
|
Cu broscuta |
|
S-a plictisit de noi |
|
Casuta lui Nemo |
|
Inca o broasca testoasa |
|
Si Cipri la sedinta foto |
|
Uimitor- plutesc :) |
|
Sa fie o floare sau un coral? |
|
Si ceva snorkeling |
No comments:
Post a Comment