In postul precedent va vorbeam despre castelele
de pe valea Loirei care sunt magnetul principal pentru turistii ce ajung in
zona. Insa ar fi pacat sa ajungeti pe valea Loirei si sa ramaneti numai la
vizitatul castelelor pentru ca sunt mult prea multe alte lucruri interesante
care ar merita macar o bucatica din timpul vostru.
Iar subiectul povestii de acum este ceva ce se numeste “turul trogloditilor”.
Ciudat nume, nu?
Cel putin daca luam sensul peiorativ al
cuvantului troglodit.
Dar ce este turul asta de pe valea Loirei?
Pai acum 90 de milioane de ani (v-am zis ca e o
poveste astazi deci neaparat sa inceapa cu “a fost odata”) o mare acoperea mare
parte din ceea ce e acum Franta. Cu timpul marea s-a retras si a lasat in urma o
roca calcaroasa in care se poate sapa foarte usor. Iar prin evul mediu oamenii
s-au pus serios pe sapat si construit galerii subterane, case subterane chiar
si biserici subterane. Numai in regiunea Saumurului sunt mii de
kilometrii de astfel de structuri subterane. Care acum sunt folosite pentru tot felul de lucruri mai mult sau mai
putin practice. In primul rand sunt perfecte pe post de pivnita pentru vinuri
si veti gasi zeci de producatori in zona care le folosesc pentru asta. De
asemenea sunt foarte bune pentru cresterea ciupercilor. Ceea ce face ca zona
Saumurului sa fie unul dintre cei mai mari producatori de “champignons” din
Franta. La fel crescatorii de melci au descoperit si ei ca pot folosi galeriile
astea foarte efficient pentru afacerile lor. Dar sunt folosite si pentru lucruri
un pic mai ciudate: cum ar fi o gradina zoologica! Cine ar vrea sa vada animale
terestre traind sub pamant? Nu stiu. Dar suntem in Franta. Ciudatenia nu ar
trebui sa ne mire.
Sfatul ar fi deci sa fiti cazati in Saumur si sa
faceti un tur de o zi pentru a vizita asezarile troglodite. Pentru vizitatul
castelelor as alege ca punct de cazare Tours iar apoi m-as muta in Saumur
pentru aceasta a doua parte a vizitei.
Pornind din Saumur spre est ai raul pe partea
stanga si un perete calcaros in dreapta in care vei vedea la un moment dat ca
incep sa apara case sapate partial in stanca. Apoi incet incet apara intregi
sate sapate in stanca. Si cand ajungi in
Sauzay ai pana si un castel troglodit.
Tourquant este urmatorul sat pe lista si este
un loc cu adevarat incantator. Ne-am petrecut ceva timp umbland prin sat si
parca nu ne venea sa plecam mai departe. Noi am parcat la marginea satului si
am urcat la picior catre sat si catre La Grande Vignolle care este o zona
foarte turistica cu tot felul de magazine mai mult sau mai putin prietenoase cu
buzunarul vizitatorului.
Au urmat apoi Doue la Fontaine si St.
Cyr-en_Bourg.
Un ultim stop a fost in Rochemenier unde o
parte din vechiul sat traoglodit a fost transformat in muzeu si prezinta viata
asa cum era pe la 1930 intr-o astfel de asezare. Un loc foarte interesant
pentru ca spre deosebire de toate celelelte opriri in Rochemenier timpul a fost
inghetat deci asezarile nu au evoluat catre variante modern.
Dar o zi asa lunga de umblat nu poate fi facuta
pe burta goala deci nu pot sa nu amintesc in postul asta un restaurant care
este printer preferatele noastre de pretutindeni. Este un restaurant aflat
intr-o galerie subterana si care are doar un singur meniu. Nu poti allege un
fel anume de mancare ci ai numai ceea ce ti se ofera. Noua ne-a placut deci am
revenit. Insa ganditi-va bine daca vi se potriveste ce o sa enumar ca
alternative nu exista.
Meniul incepe cu un aperitiv care este un vin
dulce estrem de bun de la un producator local. Nu exagerez cu nimic cand spun
ca e vinul-aperitiv preferat. Din pacate nici de data asta nu am avut timp sa
mergem la producator sa cumparam pentru acasa insa cred eu ca asta e motiv
sufficient de bun sa mai revenim in zona.
Urmeaza apoi o specialitate locala numita
“galippete”. Niste ciuperci foarte mari (atat de mari incat se desprind de pe
sacul pe care cresc si cad) date cu ulei si usturoi si alte condiment si
perpelite intr-un cuptor cu lemne. As manca ciuperci din astea dimineata, la
pranz si seara atat de bune mi se par. Inca mai caut variante sa le fac acasa
insa nimic nu iese la fel de bun ca la restaurantul asta.
Felul principal este ceva numit “fouaces” care
sunt de fapt niste painici facute in cuptor cu lemne si care pot fi umplute cu
unt si un fel de pate (rillettes de porc) , sau cu jumari si fasole, sau cu
branza de capra si salata. Si poti manca cat poti de mult. Iar cum felul
principal este udat din plin cu un vin rosu extreme de bun (de la acelais producator
ca si apreitivul) painicile se vor tot strange una cate una.
La desert un fel de tarta cu mere
si inghetata de vanilie. Si
cafea.
In cazul in care ajungeti pe valea Loirei nu
ratati Le caveau. Macar pentru felul cum arata si pentru idea ca mergeti la un
restaurant care serveste de ani de zile doar un fel de mancare. J
Pentru vinuri ne-am oprit in Vouvray la un fel
de cooperative locala unde gaseai atat vinuri normale cat si spumoase. Evident
ca eu le-am preferat pe cele din a doua categorie. J Zona se pare ca este destul de
cunoscuta pentru vinuri desi noi ca niste afoni ce suntem nu stiam asta. Si ca
subiect de trivia trebuie spus ca vinurile Vauvray sunt facute din niste
struguri albi numiti: Chenin
blanc care sunt aproape singuri struguri care cresc in zona. In cazul in care
sunteti curiosi puteti sa vizitati cu ghid si pivnita cooperativei si veti afla
sigur tot felul de informatii interesante. Noua ne-a placut foarte mult scurtul
tur. De nu aveti timp/chef va puteti restrange numai la degustare care la urma
urmei e cea mai importanta parte si sa vedeti daca va place ceva suficient de
mult incat sa faceti provizii pentru acasa.
Si daca sunteti in zona nu uitati sa incercati branza de capra. Chiar si eu, care nu mananc brnza de capra aproape deloc, am gasit lucruri care sa imi placa.
Din pacate nu am ajuns in St Hilaire-St Florent. Asta ramane pentru o data
viitoare. Insa mi as dori sa ajung pentru a vizita doi producatori de vin:
Langlois-Chateau si Bouvey-Ladubay si muzeul ciupercilor. Daca ajungeti dati de
veste sa stim cum e.
No comments:
Post a Comment