Drumul vinului in Alsacia (2)

Ne-am trezit cu ganduri mari de plimbare printre vii insa de cum am deschis ochii am vazut ca vremea nu este de partea noastra si ploua atat de serios incat si o mica plimbare cu Rex ar fi fost mult prea mult. Ne-am reevaluat posibilitatile si am decis sa mergem prin satuce sa mai vizitam cate ceva si apoi spre seara sa ne repliem catre locul unde aveam cazarea pentru inca o sesiune culinaro-bahica.

Din Riquewihr am reluat ruta vinului si am trecut fara oprire prin Ribeauville si Bergheim pentru a ajunge in Saint Hippolyte un satuc mic, cochet si la fel de frumos ca multe altele vazute in ziua de dinainte. Langa sat se afla Chateau du Haut Koeningsbourg de care am auzit numai lucruri bune dar pe care noi nu l-am vizitat. Se vede cocotat in varf de deal si pare a fi foarte interesant deci inca un motiv pentru o vizita viitoare.

O trecere rapida prin Dambach la ville si Mittelbergheim (ambele meritand macar un scurt popas) si am ajuns in Obernai (aici iar am pierdut drumul asa ca am luat o alta ruta nu cea a vinului insa nu pot sa spun ca mi s-a parut cu nimic mai prejos). Obernai nu mai este satucul mic si pitoresc cu care am fost invatati pana acum ci deja un orasel foarte bogat in magazine pentru cine este iubitor de facut cumparaturi. Cum noi am ajuns acolo intr-o duminica am salvat bugetul familiei de la primejdie si ne-am delectate doar cu cladirile frumoase si decoratiile inedite.

Am facut apoi cale intoarsa si ne-am oprit pentru o scurta plimbare si prin Barr care e oarecum din aceeasi categorie ca Obernei dar la o scala mai redusa. Iar din Barr am pornit catre manastirea Mont St. Odile aflata pe un varf de munte/deal (cum vreti s ail numiti) de 740 de metrii altitudine. Din descriile de pe net ni se promitea o vedere de vis insa cand am ajuns noi sun era ceata, 2°C si incepuse lapovita asa ca nu ne-am putut bucura de ea. Interesant este insa ca te poti caza la hotelul manastirii care parea foarte frumos si la un pret foarte acceptabil (65 de euro parca pt camera dubla). Iar pentru mancare in manastire se gaseau si 5 restaurante destul de luxoase din ce poze am vazut. Deci daca va doriti sa experimentati o sedere de lux la o mananstire asta e sansa voastra. In mod sigur o cu totul alta exprerienta decat sederea noastra la o manastire budista de pe muntele Emei.

Inghetati bocna (Rex nici nu a mai coborat din masina la cat de frig era si oricum nu avea voie in manastire) am decis ca e timpul sa mergem la hotel sa ne cazam si sa vedem unde mergem mai departe de acolo. Si din fericire pana am ajuns noi in Itterswiller ploaia a incetat si am plecat repejor la o plimbare printer vii si prin padure pe dealurile de langa hotel.

Hotelul nostru

Iar daca tot vorbim de cazare, recomand din tot sufletul hotelul Kieffer la care am stat noi. Este foarte curat, foarte frumos, intr-o cladire mare traditionale, cu o pivnita pentru degustat vinuri, si cu o gradina mare catre care se deschidea camera noastra deci clapaugul putea sa iasa in voie pe afara. Satul in schimb este complet diferit de Riquewihr. Nu este atat de touristic, nici atat de mare, nici aflat la drumul principal ci e un loc foarte linistit si pitoresc, cu 2-3 restaurant bune, cativa producatori de vin (nici unul din pacate de iesit in evidenta) si doua magazine din care se poate cumpara fois gras facut “de casa” in fermele din zona.

Ne-am intors de la plimbarea pe dealuri la inserat insa cum restaurantele se deschideau abia la ora 19.00 am decis ca e cazul sa omoram cele doua ore ramase cu o vizita la magazinul cu branza de care vorbeam in postul precedent si cu o plimbare prin Ribeauville care mie mi s-a parut ca semana extreme de bine cu Riquewihr.

Cam atat despre plimbarea nostra prin Alsacia la inceput de noiembrie. A fost o mini vacanta binevenita si binemeritata  intr-o zona fix pe gustul nostru. Si in mod sigur vom mai reveni pe aici.