Drumul vinului in Alsacia (1)

Iar noiembrie deci iar zile libere si week-enduri lungi deci iar mers hai hui prin locuri interesante. Dupa cum se vede din prima propozitie excursiile de noiembrie sunt deja traditie la noi in familie si daca o sa cititi posturi precedente o sa gasiti multe exemple in sensul asta.

Anul asta alegerea destinatiei a fost extrem de grea. In primul rand pentru ca ramanem fara  variante pe aproape de casa pentru ca se pare ca ne plimbam prea mult si am vazut deja multe lucruri de prin tarile din jur. Si in al doilea rand pentru ca il avem mai nou pe clapaugul familiei (Rex- golden retrieverul  nostru de 5 luni) care e asa de atasat de noi incat ne e mila sa il lasam singur si pe week end deci nu am luat deloc in considerare destinatii de ajuns cu avionul pentru ca vroiam sa il luam si pe el cu noi.

Ne-am gandit si razgandit si intr-un final dupa ce am citit opinia cuiva despre Ruta vinului din Alsacia am decis ca asta e destinatia ideala pentru noi. Este relative aproape ( 500 de km deci cam 5 ore de condus), puteam merge cu catelul, sunt zeci de sate traditionale si ai parte de vin cat cuprinde. Deci sigur ceva si pe placul meu si pe placul lui Cipri.

Am facut rezervarile la hotel, am facut un traseu care sa inceapa din partea de sud (de langa Colmar) si sa se termine in partea de nord (Obernai) si in dimineata de 9 noimebrie eram plini de verva la startul lui.

Extrem de important pentru o astfel de mini vacanta este sa ai o masina cu care sa poti sa faci traseul in ritmul tau. Incepi ori de la nord ori de la sud si urmezi semnele maro care indica ruta vinului si te opresti in ce sat iti face cu ochiul. Satele pe care o sa le mentionez mai jos ca puncte de oprire in nici un caz nu sunt toate satele de pe ruta si nici nu le recomand ca fiind cele mai frumoase. Fiecare trebuie sa decida ce ii face cu ochiul cand trece pe langa unul sau altul.

Pentru ca vremea ne-a jucat niste feste si a trebuit sa renuntam la facutul unui traseu de 17 km pe jos printre viile de la Riquewihr noi am impartit ceea ce vroaim sa vedem/facem in doua zile: in prima zi am facut portiunea dintre Rouffach si Riquewihr si ne-am cazat in Riquewihr la Hotel du Cerf iar a doua zi am facut portiunea de la Riquewihr pana la Obernai si ne-am cazat in Itterswiller la Hotel Kieffer. Ne-am rezervat intentionat cazarea in sat (si chiar in sat foarte touristic cum e Riquewihr) pentru ca vroiam ca seara sa dam o tura pe la producatorii de vinuri pentru degustari deci nu vroiam sa mai fim nevoiti sa conducem dupa aceea.

Prima oprire din itinerariul nostru a fost Rouffach celebru pentru festivalul vrajitoarelor tinut in a treia sambata din iulie si pentru un parc dedicate conservarii berzelor. Daca mergeti pe oriunde prin Alsacia o sa vedeti magazinele de suveniruri plene cu obiecte cu berze pe ele. Nu am inteles eu prea bine la inceput obsesia cu berzele insa mai nou am aflat ca barza este simbolul Alsaciei si ca este subiectul multor legende pentru copii. Pe la 1970 barza era aproape disparuta din regiune insa datorita unui program foarte serios de repopulare situatia se schimba incet incet. Deci acum o sa intelegeti de ce o sa vedeti parcuri pentru inmultirea berzelor prin multe orasele si satuce Alsaciene. Eu care am crescut la tara cu cateva cuiburi de berze pe stalpii de lumina de pe strada am fost destul de uimita sa vad atata interes pentru “banala” barza.

 

Cum nu mai e de mult iulie si berzele nu ne intereseaza prea mult ne-am delectate cu o scurta plimbare de dimineata printre vii si un pic prin oras. Am trecut apoi prin cateva satuce mai mici prin care nu ne-am oprit (Pfaffenheim, Gueberschwihr) si am ajuns la unul dintre punctele cele mai importante pe care vroiam sa le vizitam: Eguisheim. Vazusem multe poze inainte si citisem multe pareri si asteptam cu destul de mult entiuziasm vizita aici. Eguisheim este un mic satuc medieval, cu un zid care il inconjoara complet, cu celebrele  “timbered houses” foarte vechi si mai nou foarte colorate, cu un mic castel medieval chiar in centru, cu stradute mici si cochete si evident multe locuri unde se poate degusta vin. Pentru oricine aflat pe ruta vinului, o oprire in Eguisheim ar trebui sa fie obligatoriu pentru ca este un orasel foarte foarte frumos. Nu trebuie ratat.

 

 

 

 

 

Din Eguisheim am plecat mai departe si am trecut fara oprire prin Turckheim si apoi ne-am pierdut un pic si am ajuns in Munster. Dar nici o problema am profitat din plin de oprire si ne-am facut niste provizii de branza ca doar suntem in Munster. Undeva in afara orasului se afla un fel de muzeu dar nu chiar numit “La maison du fromage” unde inveti cum se hranesc vacile, cum se mulg si cum se face branza si poti evident cumpara produse locale de la magazinul de suveniruri.

Din Munster ne-am invartit nitel pana am gasit iar ruta vinului si am pornit vertiginos catre Riquewihr. Pe drum se mai poate vizita Kaysersberg si Kientzheim (ambele foarte dragute) insa noi am decis sa luam o pauza de sate si sa ne indreptam catre mancare si bautura. Si in sensul asta prima oprire a fost tot la un producator de branza de langa Ribeauville de care auzisem numai lucruri bune si pe care il recomandam cu inima deschisa. Noi am sfarsit prin a cumpara 1 kilogram de branza ribeaupierre sambata si inca 1 kg duminica atat de mult ne-a placut. Acum avem provizii serioase in frigider deci tot ne facem pachet pentru la munca din ea.

Dupa ocolul prin Ribeauville pentru branza ne-am intors in Riquewihr, ne-am cazat si am plecat la vizitat si degustat de vinuri. Oraselul in sine este extreme de frumos. Extrem de touristic de asemenea insa cum noi am fost in noiembrie in afara sezonului sip e o vreme ce nu a indemnat prea multi turisti sa iasa la plimbare am avut parte de un oras destul  de linistit. Prin urmare mie mi-a placut extreme de mult. Cred ca mi-a placut cel mai mult din ceea ce am vazut pe ruta vinului desi cred ca parerea este influentata si de multiplele degustari de care voi vorbi intr-o clipita. Este un orasel inconjurat de ziduri de aparare (am eu o slabiciune pt zidurile astea se pare), cu strazi dragute si primitoare, cladirii traditionale frumoase, multe restaurant si cafenele, multe baruri, multe magazine etc. Ce mai, perfect pentru turistul doritor sa cheltuiasca bani J

 

 

Pentru a doua zi planuisem sa facem un tur de mers pe jos de 17 km prin viile din apropiere si in timpul caruia ajungeai si prin satele vecine: Zellenberg si Hunawihr. Din pacate ploaia care s-a pornit a doua zi ne-a pus piedica la planuri dar cine stie poate ca e motiv de mers inca o data candva in viitor. Pentru ca sunt sigura ca ar fi fost ceva ce ne-ar fi placut foarte mult. Mai ales la cum arata zona si cat de mult ne-a placut. Pentru cei interesati de ce se poate face prin zona recomand site-ul touristic al zonei care e foarte detaliat si plin de informatii utile.

Restul zilei l-am petrecut mergand la trei producatori de vinuri din trei categorii de preturi diferite. Am facut insa greseala sa incepem cu cel mai scump (Hugel et fils) care s-a dovedit a fi cel mai scump cu un motiv intemeiat asa ca ceilalti doi (Fréderic Engel & Fils si Jung, Roger et Fils) nu prea au avut parte de cumparaturi masive din partea noastra (mai ales ca investisem serios in cateva sticle de la primul).  Insa fiecare a avut farmecul lui, am invatat cate una si alta despre productia de vinuri din alsacia iar eu am devenit in mod clar fanul unui vin necunoscut pentru mine pana acum: Gewurztraminer. Pe langa tipul asta am mai degustat: Riesling, Pinot Gris, Pinot Blanc si vinul spumos specific zonei numit cremat.

Cum noi am fost insotiti de catel am preferat sa mergem la restaurantul hotelului care nu era foarte pretentios si unde ne-au primit cu placer. Insa pentru gurmanzi Alsacia este zona frantuzeasca cu cele mai multe restaurant Michelin dupa Paris. Chiar si in minusculul Riquewihr se gasesc doua.  Noi insa am ramas la tipica chucrute cu sauerkraut, tart d'oignion si un fel de cartofi gratinati pentru mine care sunt mare iubitor de cartofi gratinati.

 

Dar cam atat despre prima zi. Urmatoarea in episodul viitor.