In zilele cat am stat in Bhaktapur am fort extrem de lenesi. De fapt si in zilele din Pokara de dinainte de Bhaktapur am fost lenesi. De fapt in toate zilele de dupa Everest Base camp trek am fost extrem de lenesi. Aproape ca am fost ca orice om ormal aflat in vacanta care se trezeste mai tarziu, mananca o ora micul dejun, leneveste in pat si iese la plimbare doar asa pe racoare :) Asta nu a fost niciodata modalitatea nostra de a calatori. Noi ne trezim de obicei la prima ora, suntem la locurile de vizitat de cum se deschid portile, si incercam sa vedem cat mai mult in timpul avut ca doar de aia suntem acolo. Mai putin in ultimele zile din Nepal cand ne-a palit o mare lene si ne-am miscat foarte in reluare.
Dupa o zi de plimbat prin Bhaktapur am decis ca in ziua urmatoare sa mergem sa vizitam o alta locatie patrimoniu Unesco - Changu Narayan. Un templu hindus aflat in varful unui deal la vreo 8 km de Bhaktapur. Zis si facut: ne-am trezit tarziu, am stat la micul dejun pana ne-am amortit fundul la masa si intr-un final ne-am urnit cu mare greu catre un taxi. Nu eram deloc in starea cea mai potrivita pentru explorat. Cipri deja ajunsese la vaitatul cu "iar mergem la temple" iar eu as fi preferat mai mult statul la o bere pe un acoperis de restaurant sa vad lumea cum isi vede de viata. Deci in mod clar nu am apreciat templul la justa lui valoare. Ca sa apreciezi un lucru mai tre sa ai si sufletul deschis nu numai ochi. ceea ce nu era cazul nostru.
Insa nu recomand nimanui sa il rateze pentru ca e pacat. E un loc interesant si poate odata candva se va investi si in renovarea lui ca se pierde cu fiecare zi care trece.
No comments:
Post a Comment