In 2004 imi faceam planurile pentru prima (si credeam eu la momentul ala ca probabil si ultima) plecare peste hotare. Eram in primul semestru de master si ma pregateam sa plec cu o bursa Erasmus-Socrates undeva in Europa la o universitate partenera.
Nu aveam nici un habar unde sa merg asa ca l-am convocat pe domnul profesor- conducatorul meu de lucrare de licenta si master si pe sotia lui (sefa mea de la institut) la o discutie serioasa ca sa alegem un laborator unde sa imi pot continua partea de cercetare.
Domnul profesor a luat lista cu posibilitati si s-a pus pe analizat unde cunoaste el grupuri de cercetare propice. Dupa vreo zece minute aveam doua variante: Marsilia sau Gent. Pe vremea aia nu aveam nici cea mai mica idee unde este Gentul lui peste insa aveam o idee extrem de romantata despre Marsilia. Probabil prea multe filme vazute. Insa cum spuneai Marsilia cum incepeam sa visez la case colorate cocotate pe un mal stancos, la marea turcoaz, la francezii boemi, la cafenele dragute, la soare, la mare, la relaxare, liniste, pace si tot ce iti mai doresti. Marsilia era visul meu arzator.
Evident ca dupa discutii cu ambele grupuri de cercetare partenere, hotararea a venit ca eu o sa merg in Gent.
Mai ca nu m-am pus in fund si am inceput sa plang.
In loc sa merg in orasul de vis al imaginatiei mele, mergeam intr-un loc de care nu auzisem si care nu anunta nimic impresionant.
Asa e cand nu ai noroc pe lume am concluzionat eu cu ochiii inlacrimati.
Intr-un final am descoperit un Gent care mi-a rapit sufletul. M-am simtit (si inca ma mai simt) extrem de bine acolo si este fix un oras pe gustul meu pentru locuit. Iar Marsilia am ajuns abia 9 ani mai tarziu in 2013 cand am profitat de un weeek end lung si am dat o fuga prin Marsilia, Nisa si Monaco. Si ma asteptam sa oftez cata e ziua de lunga la gandul ca iaca ce am ratat cand am ales eu ploiasa Belgie.
Nu a fost insa deloc asa. Marsilia imaginatiei mele nu are efectiv nimic in comun cu Marsilia reala. Am ajuns acolo si nu stiam cum sa plec mai repede. A fost o dezamagire crunta. Parctic Marsilia mi-a dat una in moalele capului si mi-a ras in nas. Asa e cand pleci la drum cu asteptari mari. Nici nu iti dai seama cat de rau pici de la inaltimea acelor asteptari.
Despre oras nu pot sa spun multe pentru ca ne-am plimbat nitel de colo colo si am concluzionat toti trei (eram cu Miki si cu Cipri) ca nu e de noi. Nu am facut "click" nici unul cu locul ala. Ne uitam in jur si sufletul ne spunea " hai sa o tulim de aici ca nu ne prieste si pierdem timpul aiurea". Dar ce recomand din tot sufletul este o minicroaziera de cateva ore in zona. Odata ajunsi in port gasiti oferte pentru fiecare: mai lungi, mai scurte, cu balaceala sau fara balaceala in apa, cu mancare inclusa sau fara. Pentru orice buget si orice timp. Noi am ales una de patru ore parca, fara balaceala si fara mancare dar care ne-a implut de minune ziua si a mai sters din dezamagirea crunta a orasului meu de vis...imaginar.
Iaca si cateva poze asa pentru a da de gandit celor cu dorinta de vacante la mare si la soare:
Mai multe poze gasiti pe Picasa:
https://plus.google.com/photos/106330260297523109754/albums/5878081862715426081?banner=pwa&sort=1
https://plus.google.com/photos/106330260297523109754/albums/5878081862715426081?banner=pwa&sort=1
Pfff, si eu visam la Marsilia... mi-ai futat tot feng shui-ul cu postarea asta! :))))
ReplyDeleteEu as ignora Marsilia si Monaco. Chiar si Nisa desi au o inghetata la Fenochio de mi-as da o mana si un picior pentru o cupa :) Chiar si statiunile celebre de pe Coasta de Azur le-as ignora. Si m-as concentra o leaca mai pe margine pe satucele alea cocotate pe deal care chiar arata frumos. Dar poate ca nu sunt de luat in seama ca nu stiu cati oameni au fost atat de crunt dezamagiti de Coasta de Azur pe cum am fost eu. Pur si simplu nu e raiul meu cum am auzit extrem de multi oameni descriind zona.
Delete