Nu am fost niciodata interesata sau tentata sa merg in Statele Unite ale Americii ca turist. Pe baza a ceea ce am vazut in filme, la televizor si am auzit de la altii mi-am format o parere care nu ma invita deloc la o vizita peste Atlantic. Nu mi se pare ca ma prinde cu nimic cultura americana. Mai mult sunt un critic fervent al politicii externe a SUA ceea ce ma facea si mai putin interesata sa merg acolo.
Iar in calatoriile noastre nu stiu cum se face dar cele mai aiurea povesti cu alti calatori ii au intotdeauna ca actori principali pe niste americani. Povestesc de un nene care si-a luat bilet de avion catre Vientiene crezand ca merge in Cambodgia? Ei bine ala e american. Pentru cei ce nu cunosc prea bine Asia de sud est mentionez ca Vientiene e capitala Laosului nicidecum nu se afla in Cambodgia. Povestesc de o tipa care a facut mutre sa dea bacsisul obligatoriu pe Inca trail? Ei bine aia e americanca. Povestesc de un nesimtit de 150 de kg care chinuie un magarus sa il duca in spate pe treptele de la Petra? Atunci ala e american.
Este foarte adevarat insa ca si cele mai interesante personaje tot americani au fost. Am stat o zi intreaga la bere cu vicepresedintele Ford Asia si am povestit diverse. Sau de curand am intalnit un nene care a lucrat pentru Arpa si Nasa. Pentru cei ce nu stiu internetul este inventia celor de la Arpa. Dar la sfarsit parca tot mai marcante sunt povestile cu picatii din luna. Ceea ce a contribuit si mai mult la parerea mea extrem de proasta despre America si americani.
Inevitabil insa a aparut si invitatia de a merge in SUA cu munca. Si nu sunt eu genul care sa spuna nu unei calatorii. Asa ca in perioada 2-9 iunie am fost la o plimbare pe taramuri californiene. Am stat patru zile in San Diego la munca si trei in Los Angeles la plimbare ca doar nu era sa ratez Hollywood ul :) Si desi am plecat cu extrem de multe idei preconcepute si ma asteptam sa imi puta tot, am avut parte de o surpriza destul de placuta. Nu spun ca parerea mea extrem de proasta s-a schimbat cu totul. Am stat prea putin pe taramuri americane ca sa se intample asa ceva. Insa m-am trezit ca sunt locuri si lucruri care imi plac. Ceea ce nu era deloc pe lista mea cu asteptari. Dimpotriva, ma asteptam sa fiu pusa pe critica la fiecare secunda.
Cred ca ceea ce a contribuit foarte mult la surpriza placuta a fost faptul ca prima impresie a fost foarte favorabila. San Diego mi se pare un oras foarte dragut. Cel putin partea in care am avut eu hotelul. Eram chiar pe malul oceanului, cu o vedere foarte frumoasa catre promenada, port si o colectie de alte cateva hoteluri si restaurante de lux. Totul verde, curat, extrem de ingrijit si linistit. Trafic mai deloc. Multi oameni iesiti la alergat sau la facut aerobic pe gazonul de langa promenada. Multi stapani iesiti cu cainii la plimbare. In mod clar e o zona pe care mi-as dori-o si eu langa casa.
Am ramas uimita sa vad cat de multi oameni fac sport si cat de bine aratau si femeile si barbatii iesiti la sport. Pentru cineva care se astepta sa vada numai obezi, imaginile cu tipele blonde si fara pic de celulita imbracate sumar si iesite la alergat m-a facut sa fiu extrem de constienta de colaceii din dotare. Iar daca iesi un pic din oras si pornesti catre nord de-a lungul coastei, vei avea parte de si mai multe surprize. Sincer cred ca este o zona ideala pentru Cipri. Ar fi cel mai fericit sa locuiasca acolo. Vreme buna tot anul, niste piste de biciclit de-a lungul coastei de faci fractura de mandibula, oameni multi pasionati de biciclit. Ce mai - ideal pentru orice pasionat de biciclit. Iar Rex ar fi in al noulea cer cu ditamai baltoaca in care sa faca baie :) Nu stiu exact care sunt regulile insa erau foarte multi stapani cu cainii pe plaja fara zgarda. Nu in zonele cu sezlonguri si umbrelute ci in partea cu plaje mai salbatice. In Cadzand avem voie sa facem asta numai dupa septembrie si plaja nu e destul de mare incat sa ma simt eu confortabil cu un caine care zici ca are ardei in fund cand vede un alt caine cu care s-ar putea juca.
Dar sa revenim la prima intalnire cu America. Ma asteptam sa dau de un oras aglomerat, cu un trafic infernal, fara spatii verzi si in care sa ma simt extrem de nesigur. Niciuna dintre asteptari nu s-a implinit. Ma uitam surprinsa la strada cu trei benzi pe sens plus cateva sine de tramvai care trecea pe langa hotel si care era strabatuta doar din cand in cand de cate o masina. Sunt sigura ca in alte zone nu la fel de privilegiate ca zona cu hoteluri de lux situatia sta cu totul altfel insa prima impresie ramane mereu impregnata in minte. Si asta a fost prima mea impresie.
Los Angeles-ul e cu totul alta mancare de peste insa o sa scriu mai multe in posturi dedicate special lui.
Dintre gandurile mele asa raslete si fara legatura unele cu altele despre SUA as mai mentiona faptul ca mi-a fost extrem de greu sa ma obisnuiesc cu felul oamenilor de a vorbi si a interactiona. Locuiesc de 9 ani in Belgia si m-am obisnuit cu felul rezervat al oamenilor de a fi. Nimeni nu se apuca sa discute cu tine in tren, autobuz, la coada la magazin sau in statie. Fiecare isi vede de ale lui si este extrem de atent cu a pastra distanta si a i se respecta spatiul personal. Mereu facem glume pe seama faptului ca in Belgia locurile din autobuz din tren sau autobuz se ocupa conform principiului de excluziune al lui Pauli. Adica intai cate un loc pe fiecare bancheta si abia cand nu mai sunt posibilitati sa nu ai vecin incepi sa te asezi langa altcineva. Cat am stat in San Diego si Los Angeles am vorbit cu mai multi necunoscuti decat am vorbit in toti cei 9 ani in Belgia cred :) Fiecare are ceva de spus, de impartasit, de intrebat etc etc etc. Intotdeauna se va gasi cineva sa se poarte ca si cum te stie de o viata. Stai si tu linistit la coada la suc si cei din fata ta se apuca sa te intrebe de unde esti, ce faci prin SUA, cum e in tara din care vii, daca ti-a placut ce ai vazut pana atunci etc etc etc. Sau cumperi ceva si din senin o tanti care sta la coada cu tine se apuca sa complimenteze ceea ce iti cumperi. Sau vanzatoarea iti face tie complimente. Cred ca in Belgia daca o vanzatoare mi-ar spune ca ii place bluza mea sau parul meu sau geanta mea, as crede ca e ceva in neregula cu ea. Desi sunt sigura ca asa ceva este aproape de neintalnit printre belgieni.
La faptul ca sunt excesiv de sociabili sau curiosi sau pur si simplu vorbareti se adauga si faptul ca au un fel de a vorbi care pe mine m-a cam lasat cu gura cascata. Nu stiu cum sa descriu prea bine asta dar o sa incerc. Par excesiv de prietenosi. Vorbesc mult si iti sporavaie vrute si nevrute chiar si daca ai numai 30 de sucunde de stat cu ei. Esti intrebat excesiv ce faci, ce vrei, daca iti e ok, daca ai o zi buna, daca planetele iti sunt aliniate favorabil. (Recunosc ultima este exagerere dar restul zau ca nu sunt). Toata efuziunea asta pe mine ma face sa ii vad ca fiind falsi. De fiecare data cand vedeam la tv cate un reality show american mereu comentam ca uite ca falsi sunt astia la cum vorbesc. Dar acum am vazut ca toti vorbesc asa. Poate ca toti sunt falsi. Sau poate ca nu. Cine stie? Eu insa am ramas cu impresia ca la cum turuiau intrebarile despre ce mai faci si zambetul cat casa pe buze, nici macar nu conta daca tu le vei raspunde sau nu. Puteai la fel de bine sa le raspunzi intrebandu-i ei ce fac si totul ar fi fost bine si nu li s-ar fi parut ciudat.
Americanii si masinile - asta e ceva unde nu am avut nici o surpriza. Oamenii astia s-au nascut in masina cred. In mijloacele de transport in comun nu vei gasi decat niste personaje care te vor face sa te intrebi ce a fost in mintea ta cand te-ai urcat in autobuzul ala. In Belgia este o campanie asidua sa folosesti masina cat mai putin. In SUA cred ca este exact inversul. Ne povestea un ghid ca pe vremuri de-a lungul autostrazii 101 care merge de la ocean pana in downtown LA era un tramvai si oameni asa calatoreau. Insa producatorii de masini au facut presiuni pe la primarie si tramvaiul si sinele au disparut lasand numai masinile pe respectiva ruta. Acum daca vrei sa ajungi la ocean din downtown este o adevarata aventura. Dar asta e o poveste veche de ceva decenii. Insa importanta masinii nu a scazut dimpotriva a crescut. Pretul la bilete mi se pare mare (cam 2.5 dolari) pe cand pretul la benzina si parcare (5-8 dolari pe zi) este foarte mic. Si am ramas surprinsa sa vad ca accesul cu transportul in comun catre atractii turistice foarte importante dureaza cat nu mai ai chef sa mergi si schimbi cate 3-5 mijloace de transport in comun. sau poti alege masina sau taxiu-ul si ajungi in 20 de minute. Asta era cazul Sea World in San Diego sau Getty Center in Los Angeles. Si ideea este evidenta de cum te uiti pe site-ul respectivei atractii turistice. La orice atractie turistica din Belgia vei avea indicatii cum sa ajungi cu trenul si autobuzul si abia mai apoi cu masina. La astea americane erau trecute coordonatele gps si o harta. Clar care era indicatia cu ce sa mergi nu? Eu am obiceiul sa ma simt destul de usor nelalocul meu intr-un spatiu anume dar momentul cand eram intr-un autobuz din LA cu o punga de cumparaturi de la Michael Kors ati intelege cat este de justificat daca l-ati fi vazut :)
Americanii si bacsisurile - vrei sa nu mai ai parte de prietenie si exuberanta descrisa cateva paragrafe mai sus atunci nu da bacsis la taxi, restaurant, ghid etc etc etc. Nu numai ca se duce pe apa sambetei orice urma de prietenie dar o sa ai parte de un tratament atat de urat incat o sa il tii minte toata viata. Un coleg de munca imi povestea ca a iesit sa bea o bere intr-o seara si s-a gandit ca va sta acolo pt cateva beri asa ca va da bacsisul la sfarsit desi fiecare bere sa platea cand o comandai. Insa barmanul a fost atat de enervat ca prima bere nu a fost insotita de bacsis incat practic la azvarlit in strada pe saracul om care a plecat dupa prima bere ca era evident ca nu mai avea ce sa caute acolo. Tot el imi povestea ca la un taximetrist nu a avut sa ii dea bacsis 10%-15% ci numai 5% (nu mai avea cash) si taximetristul i-a aruncat banii pe jos si i-a spus ca nu are nevoie de maruntisul lui. Deci tineti minte ca prietenie se intretine cu bacsis altfel o sa primesti un mare sut in dos. Si inca o data nu pot sa nu fac comparatia cu situatia de acasa unde serviciile nu sunt conditioante de bacsis pentru ca bacsisul este inclus automat in nota de plata deci nu iti faci tu probleme cum si cat sa dai.
Cam atat imi trece acum prin minte insa zilele viitoare o sa ma apuc sa scriu despre fiecare oras in parte si sigur mai imi vin in minte si alte chestii americanesti care m-au surprins sau dimpotriva au confirtmat ideile mele preconcepute.
No comments:
Post a Comment