Citisem despre Abyaneh inainte sa mergem in Iran, dar nu ne hotarasem deloc daca este cazul sa il punem in lista noastra de plimbare sau nu.
Parea a fi un loc extrem de interesant. Unul dintre cele mai vechi sate din Iran si un exemplu pentru ce inseamna integrarea unei localitati in mediul inconjurator. Un satuc rosu cocotat pe un deal (si el tot rosu) care da nastere la poze fantastice cu care mi-am tot clatit ochii pe net. Dar nu existau autobuze directe Kashan-Abyaneh si nici autobuze pentru destinatia noastra urmatoare Abyaneh-Esfahan prin urmare mi s-a parut prea mare bataie de cap sa il pun de la bun inceput in itinerariu.
Insa pe cand ne plimbam prin Kashan, am fost opriti pe strada (vis a vis de hotel) de un domn care ne-a intrebat daca vrem sa mergem la Abyaneh si Natanz. Oferta lui era raspunsul la toate nedumeririle noastre. Ne-a spus ca ne duce ca masina pana in Abyaneh unde avem timp cateva ore sa ne plimbam, apoi in Natanz sa vedem moschea si apoi la statia de autobuz de unde putem sa ne continuam drumul spre Esfahan. Toata calatoria se preconiza a fi jumatate de zi iar pretul 25 de dolari. Am acceptat destul de repede si a doua zi la 08.00 eram in fata magazinului lui cu tot cu bagaje ca sa ne continuam calatoria.
Sofer nu ne-a fost domnul care ne-a convins sa le fim clienti ci un tanar extrem de politicos si benevoitor care ne-a purtat de grija mai ceva ca o closca puilor.
Ne-am pornit deci spre Abyaneh si pentru ca soferul vroia sa fie sigur ca ajungem la dealul de vis a vis de sat de unde ai o panorama foarte frumoasa catre Abyaneh, ne-a insotit in plimbarea noastra prin sat si a jucat rolul si de ghid si ne-a explicat cat de cat cam ce este de vazut. Daca nu ne-ar fi spus el de locul cu panorama in mod sigur nu am fi ajuns acolo si ar fi fost pacat pentru ca vederea este absolut uimitoare.
Iar satul este intr-adevar extraordinar de simpatic. Este un loc interesant care merita vizitat daca aveti timpul si mijloacele necesare. Daca aveti insa zile limitate mai bine le petreceti in Esfahan decat Abyaneh.
Dupa ce ne-am plimbat prin sat cu ghidul nostru initial sofer, am pornit catre Natanz unde am vizitat moschea, un templu al focului, am admirat de la departare un Turn al tacerii unde adeptii zoroastrianismului isi duceau mortii si apoi am plecat mai departe catre autobuz.
In spiritul tipic iranian, in timp ce mergeam catre statia de autobuz soferul nostru a oprit la un magazin si ne-a cumparat inghetata. Pe motiv ca suntem musafiri in tara lui deci trebuie sa aibe grija de noi si sa ne simtim bine. Apoi odata ajunsi in statia de autobuz a mers sa intrebe taximetristii cat ar costa o cursa pana in Esfahan. Si pentru ca pretul era ingrozitor de mare a venit si ne-a spus ca aia sunt niste oportunisti si cel mai bine asteptam autobuzul. Iar el a stat cu noi ca sa fie sigur ca vom urca cu bine in autobuzul care trebuie. Dupa ceva timp insa s-a zvonit ca autobuzul (care venea de fapt din Kashan) nu mai opreste in Natanz asa ca soferul nostru a dat nu stiu cum de numarul de telefon al soferului de autobuz, l-a suant si a vorbit cu el sa ne intalnim undeva pe autostrada de unde sa ne ia. Ne-a dus cu masina lui pana la locul de intalnire si in felul asta am prins mult doritul mijloc de transport si ne-am pornit spre Esfahan.
Si ca intotdeauna amintirea zilei nu este frumosul satuc Abyaneh ci un om oarecare ce a facut dintr-o zi ce putea sa fie de cosmar una de povestit si raspovestit oricarui om care vine si imi spune in necunostinta de cauza ce infricosatori sunt iranienii.
Sofer nu ne-a fost domnul care ne-a convins sa le fim clienti ci un tanar extrem de politicos si benevoitor care ne-a purtat de grija mai ceva ca o closca puilor.
Ne-am pornit deci spre Abyaneh si pentru ca soferul vroia sa fie sigur ca ajungem la dealul de vis a vis de sat de unde ai o panorama foarte frumoasa catre Abyaneh, ne-a insotit in plimbarea noastra prin sat si a jucat rolul si de ghid si ne-a explicat cat de cat cam ce este de vazut. Daca nu ne-ar fi spus el de locul cu panorama in mod sigur nu am fi ajuns acolo si ar fi fost pacat pentru ca vederea este absolut uimitoare.
Iar satul este intr-adevar extraordinar de simpatic. Este un loc interesant care merita vizitat daca aveti timpul si mijloacele necesare. Daca aveti insa zile limitate mai bine le petreceti in Esfahan decat Abyaneh.
Dupa ce ne-am plimbat prin sat cu ghidul nostru initial sofer, am pornit catre Natanz unde am vizitat moschea, un templu al focului, am admirat de la departare un Turn al tacerii unde adeptii zoroastrianismului isi duceau mortii si apoi am plecat mai departe catre autobuz.
In spiritul tipic iranian, in timp ce mergeam catre statia de autobuz soferul nostru a oprit la un magazin si ne-a cumparat inghetata. Pe motiv ca suntem musafiri in tara lui deci trebuie sa aibe grija de noi si sa ne simtim bine. Apoi odata ajunsi in statia de autobuz a mers sa intrebe taximetristii cat ar costa o cursa pana in Esfahan. Si pentru ca pretul era ingrozitor de mare a venit si ne-a spus ca aia sunt niste oportunisti si cel mai bine asteptam autobuzul. Iar el a stat cu noi ca sa fie sigur ca vom urca cu bine in autobuzul care trebuie. Dupa ceva timp insa s-a zvonit ca autobuzul (care venea de fapt din Kashan) nu mai opreste in Natanz asa ca soferul nostru a dat nu stiu cum de numarul de telefon al soferului de autobuz, l-a suant si a vorbit cu el sa ne intalnim undeva pe autostrada de unde sa ne ia. Ne-a dus cu masina lui pana la locul de intalnire si in felul asta am prins mult doritul mijloc de transport si ne-am pornit spre Esfahan.
Si ca intotdeauna amintirea zilei nu este frumosul satuc Abyaneh ci un om oarecare ce a facut dintr-o zi ce putea sa fie de cosmar una de povestit si raspovestit oricarui om care vine si imi spune in necunostinta de cauza ce infricosatori sunt iranienii.
 |
| O batranica de la care am primit mere |
 |
| In moschea din Abyaneh |
 |
| Moschea din Natanz |
 |
| Tower of silence |
No comments:
Post a Comment