Kashan

Din fiecare tara pe care am vizitat-o am ramas cu o imagine/senzatie emblematica ce ne sare in gand de fiecare data cand auzim numele tarii. Peru are rasaritul de soare de la Machu Picchu, China are Marele Zid, Laos este baie in rau in zori de zi cu elefantii etc etc etc.

Iranul va fi in mod sigur prietenia oamenilor despre care am tot scris intr-un articol precedent si o sa tot scriu si in urmatoarele amintiri din Iran. Iar al doilea lucru care m-a fascinat de-a dreptul este inventivitatea de care au dat dovada ca sa aibe acces la apa intr-o tara atat de arida. Fara sa stii cum sa folosesti fiecare rezerva de apa care iti e disponibila si sa o aduci acolo unde ai nevoie de ea, viata intr-o zona desertica (cum sunt multe in Iran) ar fi imposibila. iar nevoia se pare ca i-a invatat pe iranieni cum sa gaseasca si sa foloseasca apa.
Ideea de baza este ca se folosesc resursele subterane de apa. Dupa ce sursa de apa este gasita (de obicei la multi kilometri de locul unde e nevoie de ea) se construiesc o serie de "qanat"-uri, adica canale subterane, care conduc apa de la rezervor la suprafata fara nici un ajutor mecanic ci doar bazat pe gavitatie. Stiinta construirii "qanat"-urilor a fost de o importanta fundamentala pentru dezvoltarea agriculturii si nu numai in Iran. Si chiar si acum cand exista tot felul de sisteme moderne de irigatie, "qanat"-urile raman o prezenta extrem de vie si impresionanta in realitatea multor orase.
Le-am vazut in multe locuri si mereu m-au uimit prin ingeniozitatea lor. Este uimitor sa vezi apa curgand liber si irigand culturi intr-o zona in care in mod normal nu ar exista decat desert pentru ca precipitatiile anuale sunt sub 150 mm. Este o idee ce uimeste prin simplitatea ei. De fapt e cu atat mai ingenioasa cu cat pare de simpla. Si cu atat mai impresionanta cu cat este o idee veche de 1200 de ani pe putin.
Iar dintre locurile unde le-am observat cred ca cel mai mult mi-a sarit in ochi la gradina Bagh-e Fin din Kashan ( parte a patrimoniului Unesco). Nu stiam de ea inainte sa ajungem in Kashan. Am ajuns din intamplare si am descoperit o alta lume. Dar o sa scriu mai pe larg despre ea mai tarziu. Deocamdata cate un pic despre celelalte lucruri care ne-au facut sa mergem in Kashan: niste foste resedinte ale unor negustori bogati care intre timp au fost reconstruite si sunt un magnet pentru turisti. Poate ca scoase din mediul in care se gasesc, aceste case nu ar prezenta cine stie ce interes. Insa le pui intr-o zona arida ca cea in care se afla Kashanul si ajungi sa te minunezi ca cineva poate trai si trai bine intr-un astfel de loc.
Casele pe care ne-am decis noi sa le vizitam au fost: Tabatabaei, Abbasi si Boroujerdi. Din pacate ultima s-a dovedit a fi inchisa la ora la care ne-am gasit noi sa o vizitam asa ca ne-am mutat peste strada la Ameri House unde am descoperit ca dupa renovatie (si milioane bune de dolari investite) casa a fost transformata intr-un hotel absolut uimitor care era in prag de deschidere (inca nu se acceptau turisti). In mod clar asta ar fi locul unde as sta la o noua vizita in Kashan. Mi-a placut extrem de mult si angajatii erau de un profesionalism extrem. Am stat de vorba pentru mult timp cu o angajata care se ocupa de promovarea hotelului si care era extrem de interesata de parerea celor ce vizitau casa si de sfaturile lor ca sa le puna in aplicare in munca ei. O atitudine de apreciat si ca peste tot in Iran am descoperit si la ea aceeasi mandrie de a fi iranianca si aceeasi dorinta de a arata ca Iranul nu este ce vrea America sa arate ca ar fi.

Abbasi

Abbasi

Abbasi

Pe acoperis langa casa Boroujerdi

Casa Tabatabaei

Detalii Casa Tabatabaei

 

Intrarea in casa Ameri. Ciocanitorul lunguiet era pentru barbati si cel rotund pentru femei. Intr-o societate unde femeile traiau separat de barbati era extrem de important sa se stie cine raspunde la usa.

Uimitor hotel

Ne-am decis sa mergem la Fin garden cu autobuzul pentru ca de la hotel ni s-a spus ca vom ajunge foarte usor. In plus tot de la receptie am primit un card pentru autobuz pe care trebuia doar sa il incarcam cu banii necesari platirii biletelor. Si in timp ce cautam noi autobuzul corect un domn s-a oprit langa noi si ne-a urat (la fel ca multi altii) o sedere placuta in Iran. Asa ca am profitat de ocazie si l-am rugat sa ne arate ce autobuz sa luam. Rezultatul a fost ca ne-am ales cu un ghid pentru restul zilei. Pentru ca domnul respectiv ne-a aratat autobuzul, ne-a ajutat sa cumparam biletele, a mers cu noi la gradina (care e in afara orasului), a facut pe ghidul si apoi ne-a invitat la el acasa la masa. Invitatie pe care am acceptat-o cu placere desi in mod normal noi suntem extrem de sceptici cand calatorim si nu ne prea incredem in nimeni. Dar in Iran nimeni nu iti da motive sa fii sceptic si defensiv prin urmare ar fi pacat sa refuzi o invitatie la masa. Mai ales ca restaurantele iraniene sunt extrem de saracacioase in oferta si mai devreme sau mai tarziu te vei satura de orez si kebab.

Vorbeam mai sus la modul laudativ de Ameri house care mai nou e hotel. Insa trebuie sa recunosc ca nici hotelul la care am stat noi (desi mult mai putin luxos) nu este de evitat. Este o casa traditionala, foarte simpla dar care noua ne-a placut foarte mult. Si fiind acolo am inteles de ce Ehsan House este poate cel mai popular hotel din Kashan. Iti ofera tot ceea ce ai nevoie la un pret infim.

Intrarea in hotel

Gradina

O camera

La cina in gradina