Adela Tarpan: La plimbare prin Teheran

Friday, September 5, 2014

La plimbare prin Teheran

Am ajuns in Teheran la 4 dimineata.

Destul de obositi si cu ochi doar pe jumatate deschisi.

M-am echipat in avion conform hijabului si am pornit la tranta cu o lume noua.

Care lume s-a dovedit la fel de inofensiva ca eu iepuras de plus. Dar la momentul ala imi venea greu sa cred asta.

In jumatate de ora trecusem de controlul pasapoartelor, ne luasem bagajele si eram deja in statia de taxiuri.

Si cum stateam noi si incercam sa ne dumirim cum merge sistemul, ne-am trezit ca vine cineva si ne spune unde sa stam ca vine un taxi. Ne ducem. Asteptam si cand vine taxiul imediat vine si o tanti sa ne ajute sa explicam soferului (care nu vorbea engleza) unde trebuie sa ajunge. Prima intalnire cu amabilitatea iraniana.

Ajungem la hotel, suntem jecmaniti de taximetrist care ne cere 700000 riali in loc de 500000 cat era pretul fix din aeroport pe motiv ca era noapte, descoperim ca taximetristrii nu sunt iranieni binevoitori si ne resemnam cu ideea ca 5 euro nu e capat de lume.

Ajungem in fata hotelului si ne uitam ca viteii la usa incuiata. Apoi ne uitam la ceas: 05.00. Apoi ne uitam unul la altul si decidem ca nu are rost sa trezim pe nimeni. Oricum noi aveam cazare abia pentru noaptea urmatoare. Nu ne asteptam nici check-inul sa ni-l faca cu atat mai putin sa primim camera la 5 dimineata. Doar vroiam sa lasam bagajul, sa mancam micul dejun si sa ne pornim pe umblat. Ne asezam deci pe caldaram si ne pregatim de asteptat. Insa deodata se deschide usa in spatele nostru. Un nene somnoros isi face aparatie in usa si ne invita inauntru.

Soferul de taxi sunase la hotel sa ceara indrumari pentru adresa. Iar nenea care a raspuns la telefon a venit sa ne astepte ca sa fie sigur ca aude cand sosim.

Am uitat cu totul suprataxa taximetristului cand am dat de bunavointa receptionistului.

Care bunavointa nu se opreste aici. Omul ne-a dat si o camera pe motiv ca daca au camere libere de ce sa nu ne faca deja check inul? Nu mai bine mergem noi sa ne odihnim pana rasare soarele? Doar nu o sa stam in receptie?

Saru'mana domnul receptionist. Mai rar asa suflet.

Asa ca ne-am odihnit bine si cu forte proaspete am plecat la batut orasul in lung si-n lat.

Am trecut pe la casele de schimb valutar de pe strada Ferdowsi, ne-am asigurat ca avem bani de cheltuiala si ne-am indreptat catre metrou ca sa ajungem la Palatul Golestan si prin bazar.

In timp ce mergeam noi pe la metrou ma trezesc ca ma bate cineva pe umar. Era o batranica ce ne-a urat, fara sa se opreasca, sa avem o sedere placuta in Iran. Aceeasi batranica ne-a ajutat mai apoi sa cumparam bilete si sa ajungem la peronul cae trebuie si a stat cu noi pana a venit metroul si ne-am pornit in directia noastra.

Dupa intalnirea cu batranica am concluzionat ca se pare ca povestile cu bunatatea iraniana nu sunt deloc povesti.

Restul zilei ni l-am petrecut vizitand Palatul Golestan apoi umbland hai hui prin bazar si pe langa bazar si cam atat. Nu am fost prea eficienti dar nici nu ne doream sa fim. Aveam lasate la sfarsit de vacanta ceva zile de rezerva dupa Damavand si ne gandeam ca vom reveni in Teheran si vom vedea "totul". In realitate am decis ca Teheranul nu e deloc pe gustul nostru si de cum au venit zilele de rezerva de cum ne-am facut alte planuri. Deci Teheranul a ramas "nevazut" insa nu ne pare rau. Daca nu ar fi fost locul obligatoriu de ajuns cu avionul, nici ca nu l-am fi pus pe lista cu lucruri de vizitat. Orasele mari, haiotice, cu poluare cat sa ajunga la cateva generatii, cu trafic infernal etc etc etc nu sunt pentru noi.

seara ne-am petrecut-o la un restaurant traditional unde nenea proprietarul s stat cu noi si ne-a explicat ce gasim tipic de mancat, de baut, de fumat si pentru ca cipri si-a luat celebra "dizi" a stat cu el de i-a explicat si procesul tehnologic de mancat de dizi.

Inca o mostra de amabilitate care ne-a facut seara extraordinar de placuta. Si cu burta plina, ne-am indreptat catre hotel ca de maine incepem periplul prin tara.