Taj Mahal - motivul principal pentru care am fost in India

Dorinta de a calatori nu a aparut de ieri de azi ci este ceva care m-a facut sa visez cu ochii deschisi pentru ani si ani de zile. Nu imi permiteam nici macar sa sper ca voi ajunge vreodata la locurile din vis insa urmaream cu nesat zeci de documentare si ma gandeam cu invidie ce frumos o fi sa fii acolo si sa te bucuri de tot iti poate oferi lumea asta mare. Aveam inca de pe atunci o lista lunga cat o zi de post cu destinatii care mi se pareau atat de extraordinare incat credeam ca ar trebui vazute de oricine intr-o viata. Dar era doar o lista si atat. Ceva atat de abstract incat nu conta ca are 2 destinatii sau 100 de destinatii. Tot aia era. Pentru ca nu mi se parea ca are sanse de ajuns in practica.

Apoi ca de niciunde a aparut posibilitatea sa ajung in carne si oase in locatiile mult visate. Sa le vad eu cu ochii mei si sa ma bucur de atmosfera de acolo. Sa stau sa admir si sa ma minunez ca asa ceva exista pe lumea asta.

Am scos "Bucket list"-ul de la pastrare si pentru ca trebuia sa fiu un pic mai realista in visat am hotarat sa fac cate un "Top 3" cu locuri unde sa ajung neaparat cat mai repede. Primul top a fost compus din: Machu Picchu, Marele zid chinezesc si Angkor Wat. Si ma asteptam sa dureze o vesnicie pana o sa ajung la toate trei. Erau mult prea departe pentru cineva care nu iesise din Europa decat intr-o vacanta cu agentia in Egipt. Dar am avut noroc si in mai putin de patru ani ajunsesem deja la toate. 

Am prins curaj si am inceput sa fac urmatorul "Top 3" (care includea si o destinatie mai complicata de care ma ferisem pana atunci): Petra, Taj Mahal si Chichen Itza. 

De fapt dorinta de a vedea Taj Mahalul este ceea ce a pus India pe lista noastra cu destinatii. Imi era atat de frica de tara asta si aveam atat de multe ganduri contradictorii incat m-am hotarat si razgandit de zeci de ori in ultimii ani daca sa mergem sau nu acolo. Dar cum sa ratezi sa vezi Taj Mahalul? Cum sa poti sa ajungi sa vezi cladirea asta bijuterie si sa dai bir cu fugitii? 

Deci pe principiul "curaj gaina ca te tai" am cumparat biletul de avion si m-am pus pe sperat ca totul va fi bine si pe planuit la un mod atat de amanuntit incat faceam de rusine planuitul de la vacantele precedente. 

Iar pe 25 decembrie 2014, dupa ce cu o zi inainte abia am reusit sa ajungem din Kerala in Agra pentru tot ce putea merge prost a mers prost, eram la prima ora a diminetii imbracati si gata sa dam nas in nas cu Taj Mahalul. 

Era doar 7 dimineata si noi eram la portile de intrare cu inima cat un purice pentru ca si de data asta zeii pareau hotarati sa se puna de-a curmezijul dorintei noastre de vizitare.

De ce?

Pai iaca ce am vazut cand am trecut de poarta:

In mod normal in fata noastra ar fi trebuit sa fie mareata cladire alba insa din cauza la ceata abia daca imi vedeam varful pantofilor cu atat mai putin cladirea.

Si cu cat ne apropiam mai mult cu atat eram sigura ca o sa ajungem sa intram fara sa ne dam seama cu nasul in peretele Taj Mahalului si tot nu o sa vedem cladirea. 
Ceata nu datea nici un semn sa se ridice si noi nu vedeam absolut nimic.

La asta se adauga un frig extrem pentru India si faptul ca noi nu aveam deloc hainele potrivite pentru o astfel de temperatura. 
Ideal ar fi fost sa ne retragem undeva la caldura sa asteptam sa se ridice ceata. 
Insa in tot complexul nu exista nici un loc unde sa faci asta. Nu ai unde sa te retragi la un ceai sau o cafea sau o prajitura. Mai mult am intrebat si biletul nostru de intrare era bun doar pentru o singura folosire deci nu puteam iesi din complex sa mancam micul dejun si sa ne intoarcem mai tarziu cand poate zeii sunt mai binevoitori si lasa macar o raza de lumina sa cada pe cladire.

Asta de va fi sa fie vreun pic de soare care sa ajunga pe la noi pentru ca la cum aratau lucrurile nu parea ca vom avea noroc sa vedem lucrul care ne-a facut sa batem drumul pana in India. La un moment dat chiar am decis ca daca ceata nu se ridica cat ne plimbam noi pe acolo, o sa iesim sa mancam ceva si sa vizitam Agra si seara daca vremea tine cu noi ne intoarcem iar si cumparam biletul a doua oara.Numai sa vrea ceata sa dea un semn ca slabeste in intensitate. 

Ce era si mai stresant era faptul ca doar aceea era singura zi in care puteam sa il vizitam. Alte variante nu mai existau in programul nostru. Si nici nu vroaim sa in inchipui ca vom pleca din India fara sa vedem cu adevarat Taj Mahalul.

Si pentru ca la exterior nu vedeam mare lucru am decis sa intram in interior si asa am descoperit de ce atatia oameni spun ca Taj Mahalul este cea mai frumoasa cladire in lume. Atentia la detalii este absolut uimitoare. Poti sta efectiv pentru ore in sir sa admiri sculpurile in marmura si insertiile din pietre pretioase si semipretioase. Si asta o spune cineva care nu este pasionat de sculptura sau arhitectura. Dar Taj Mahalul nu este ceva discret ci este de o maretia iesita din comun. Atat de evidenta este calitatea lucrarilor in marmura incat pana si un afon ca mine face fractura de maxilar analizandu-le si admirandu-le. 

Ce este cel mai uimitor este ca nimic nu este pictat in Taj Mahal. Ci este o tehnica numita "pietra dura". Imaginile sunt create din bucati de pietre pretioase sau semipretioase de diverse culori care sunt taiate foarte precis si apoi adaugate ca insertii in marmura si slefuiute foarte foarte bine. Este absolut de neimaginat cata munca si gata migala se regaseste in spatele fiecarui model vazut. 

Am stat destul de mult si ne-am minunat de frumuseatea interiorului dar intr-un final ne-am facut curaj si am decis sa ne mai incercam inca o data norocul si sa iesim afara. Poate poate vedem ceva. Si spre norocul nostru ceata a decis sa se ridice un pic cate un pic. 
In nici un caz nu sunt imaginile tipice cu Taj Mahalul sclipind in soare dar cel putin am vazut cateva ceva.

 

V-am zis ca era frig

Incet incet se ridica ceata

Si chiar apare si o raza de soare

Si intr-un final vedem si noi cladirea in departare

Recunosc ca de va fi sa ne intoarcem in India (visez sa vizitam Kasmir si Ladak) mi-as dori sa mai ajung inca o data sa il vad. 
Mi-ar placea sa stau pe cealalata parte a raului la asfintit si sa vad cum isi scimba culoare odata cu disparitia soarelui. Mi-ar placea sa fiu acolo la prima ora a rasaritului si sa vad cum incet incet este scaldat in lumina.

Taj Mahalul "vazut" de pe cealalta parte a raului Yamura.

Dar chiar si asa cu vedere limitata Taj  Mahalul este o locatie de vis.
Nu am vazut pana acum si nu cred ca voi mai vedea curand ceva atat de detaliat si asta este motvul pentru care si pentru mine ca pentru multi altii Taj Mahalul este cea mai frumoasa cladire pe care am vazut-o pana acum.