Friday, March 27, 2015

Un week end in Lisabona (Ziua I)

Planul pentru prima zi era sa facem un tur gratuit al orasului cu cei de la Sandeman New Europa. Am mai fost cu ei si in Dublin si in Berlin si de fiecare data ne-au placut extrem de mult ghizii si am ramas foarte impresionati de calitatea tururilor.
In cazul in care nu ati auzit de turile gratuite ale marilor orase idea este cam asa: nu exista pret fix pentru tur ci la sfarsit dai cat crezi ca merita ghidului tau. Daca crezi ca nu merita nimic nu dai nimic insa daca ai stat toate cele 3-4 ore cat dureaza turul inseamna ca nu ai considerat deloc ca nu ar merita. 
Ghizii sunt persoane ce au locuit in acel oras pentru foarte multi ani sau s-au nascut acolo, care vorbesc engleza exttraordinar de bine sau chiar sunt vorbitori nativi si care au de obicei studii folositoare in meseria de ghid de ocazie. De exemplu in Berlin am avut drept ghid in tip englez ce locuia in Berlin de 7 ani si isi facea doctoratul in istorie. 
Si pentru ca nu exista pret fix ci se merge pe ideea de "dai cat merita" apai ghizii aia chiar vor face tot ce le sta in putinta sa iti arate ca merita. Asa ca noi cel putin am avut parte de cele mai bune tururi fix atunci cand am ales tururile gratuite. 
Nu va opriti din cautare daca Sandeman nu are tur in orasul unde mergeti voi. Sigur vor fi alte agentii care fac asta. In Barcelona de exemplu am mers cu Runner Bean Tours si pentru ca ne gandim sa dam o fuga prin Ljubljana de 1 Mai (de se va vindeca piciorul meu) am gasit deja o companie si pe acolo care functioneaza dupa acelasi principiu.
Tururile incep de obicei la ora 11.00 si pentru ca noi ne-am trezit de pe la 7.00 am avut destul timp sa mergem la o cafenea langa hotel sa mancam micul dejun si apoi sa ne plimbam prin Baixa pana in Pra├ža do Comercio unde am stat pe malul apei si l-am ascultat pe Cipri in monologul "ce bine ar fi fost daca imi luam hainele de alergat la mine". Vreme perfecta, faleza frumoasa, si in cazul lui si chef de alergat deci toate ingredientele erau acolo. Din pacate a ratat ocazia asa ca in Lisabona nu a alergat. Motiv sa ne intoarcem ca asa ceva este complet inacceptabil. Sa mergi in vacanta si sa nu alergi? Cine a mai pomenit asa ceva? In mod sigur nu noi la noi in familie.
Apoi incet incet ne-am facut drum catre Bairo Alto in Piata Camoes de unde incepea turul nostru. Fiind in Bairo Alto inevitabil ne-am ratacit un pic pe stradutele mici si intortocheate dar cum aveam suficient timp la dispozitie sa ne permitem sa fim rataciti, chiar ne-am bucurat de experienta. Si chiar cred cu tarie ca asta este modul cel mai bun de a vizita Bairo Alto - ratacindu-te si umbland hai hui fara o tinta anume.
In cazul in care trebuie sa ajungeti la o ora fixa la un bar, restaurant, cafenea, loc de intalnire pentru tururi sfatul meu este sa folositi aplicatia citymaps2go pentru telefon. Pe noi ne scoate intotdeauna din toate ratacirile cu putinta si de ceva ani este unealta de nadejdie in orice calatorie facem indiferent ca este un city trip pe langa casa sau ca este un self drive in Iordania de exemplu unde gps-ul s-a dovedit mai inutil deat cititul stelelor inexistente de pe cer  in miezul zilei (si chiar si noaptea de as fi in stare sa fac asta). 
Pe o vreme de ziceai ca am mituit zeii sa fie buni cu noi, ne-am prezentat la apel si am pornit la plimbare cu ghidul nostru. Turul gratuit te duce doar prin Bairo Alto si Baixa Pombalina (pentru Alfama si Belem exista tururi cu taxa fixa) si ai parte de un curs intensiv de trei ore in istoria Portugaliei si a Lisabonei. Intr-un week end prioritar de mancat, baut si ascultat muzica, scurtul curs de istorie ne-a zdrunginat nitel neuronul si l-a trezit la viata pentru o extrem de scurta perioada de timp. Cu promisiunea evidenta ca la sfarsit ne vom lua revansa si il vom recompensa cu niste porto si niste sangria si un spectacol de fado. S-a conformat saracul neuron si asa am invatat cate ceva despre primele atestari documerntare ale Lisabonei, despre mauri, despre relatia de prietenie inexistenta cu spaniolii, ceva vizite vikinge, evident cutremurul din 1755, marii aventurieri si perioada extrem de prospera a marilor descoperiri, aurul Brazilian fara de care reconstructia Lisabonei dupa cutremur ar fi fost imposibilma, si chiar si lucruri mai recente precum dictatura lui Salazar.
Printre detaliile istorice, ne-am clatit ochii cu niste privelisti extraordinare de pe un deal sau altul, am admirat (sau nu depinde daca e pe gustul tau) arta faiantei (azulejos), am invatat sa deosebim cladirile de dinainte de cutremur de cele de dupa cutremur si eu si Cipri ne-am amuzat scalambaindu-ne melodic in limba protugheza. Personal imi place extrem de mult cum suna limba asta asa ca timp de doua zile toate cuvintele romanesti au ajuns sa fie spuse cu accent portughez. Abia astept sa ma vad cu prietena noastra portugheza sa ii arat cum peste week end m-am dat de doua ori peste cap si am invatat sa vorbesc perfect portugheza.
Turul s-a incheiat in Praca do Comercio unde am dat un scurt test de istorie reprezentat de recunoasterea tuturor statuilor de pe arcul de la intrarea in piata. Asta ca sa aratam ca mituirea neuronului chiar a functionat. Personal am recunoscut doar 3 deci abia am trecut clasa dar eram totusi in vacanta deci am o scuza. Apoi ca sa nu ne pierdem laitmotivul week endului ne-am pornit cu ghid cu tot catre un restaurant pescaresc de pe malul apei unde am mancat un peste bun la gratar si am baut suficinet vin alb incat sa ne recompensam pentru tot studiul istoric asiduu din ultimele ore. De mai era vreun neuron viu sigur l-am rezolvat cu ocazia asta. 
Dupa masa ne-am luat la revedere de la ghid si am pornit sa exploram Alfama. 
Orice turist aflat in Lisabona va incerca probabil sa faca drumul asta cu tramvaiul 28 - celebrul tramvai galben de la 1930 cu bancute de lemn si care merge scartaind pe niste strazi atat de inguste si abrubte incat abia are loc tramvaiul si un pieton in paralel. Dar pentru asta trebuie sa ai rabdare pentru ca tramvaiele trec rar si sunt intotdeauna pline.
Cum noi stam extrem de prost la capitolul rabdare si extrem de bine la capitolul dorinta de mers pe jos, am facut aproape intreg traseul tramvaiului 28 la picior. In prima parte a zilei facusem traseul ce ducea din Praca do Comercio catre Bairo Alto si prin Bairo Alto iar dupa amiaza am pornit catre Alfama si am vizitat pe drum catedrala Se, apoi castelul, apoi si am tot mers si mers pana am ajuns in Piata Martin Moniz si de acolo in Piata Restauradores unde aveam hotelul. 
Sunt absolut sigura ca la sfarsitul zilei eram cu 2 cm mai inalta de la faptul ca mi se umflase talpile de la atata umblat. Dar tot la fel de sigura sunt ca am vazut mai multe si ma-m bucurat mai mult facand asta decat sa stau inghesuita ca o sardina in picioare in tramvai. Oricat de la 1930  o fi e.
Seara insa ne-am luat revansa si ne-am folosit de celebrul tramvai 28 pentru a ajunge la restaurantul unde am mers pentru un spectacol foarte frumos de fado. De data asta tramvaiul era gol si primitor asa ca m-am asezat la geam si m-am lipit cu nasul de el si m-am pus pe admirat minunandu-ma in acelasi timp de toate scartaiturile si franele si zvacniturile unui tramvai care chiar e uimitor ca mai duce oameni dupa atata timp. 
Si iaca asa ne-am incheiat prima zi in Lisabona evident tot pe acelasi laitmotiv: mancare, bautura, fado. 
Cum sa nu iti placa Lisabona?

Cu funicularul din Piata Restauradores catre Bairo Alto
Vedere catre castel
La plimbare prin Bairo Alto
Azulejos
Uimitor mai sunt si cladiri mari in Bairo Alto
Vedere catre Alfama
Un lift de la 1902 - Santa Justa
Inapoi in Baixa Pombalina
Iaca si hotelul nostru. Nu prea arata a hotel.
Si inca o vedere catre Bairo Alto

Testul "Recunoasteti statuile" in Praca do Comercio
Celebrul tramvai 28
Catedrala Se
Vedere de la castel
Si pe cealalta parte
Pe malul raului 

3 comments:

  1. Eu am facut traseul cu tramvaiul si il recomand celor care nu sunt atat de sportivi si mai ales daca nu ai doar o zi sa vezi Bairro Alto si Alfama. Oricum prin Bairro Alto trebuie sa umbli mult pe jos fiindca tramvaiul doar ocoleste cartierul cum ar veni...

    Cand am fost eu erau destul de goale dar secretul e ca trebuie luate in directia inversa dinspre Martin Moniz spre Alfama, fiindca de acolo urca putini turisti, majoritatea facand traseul in sens invers din Baixa spre Alfama.

    ReplyDelete
  2. In martie cum am fost noi daca mergi la capat de linie probabil ca nu astepti mult. Insa vara am inteles ca se asteapta cu orele.
    Eu raman fidela mersului pe jos. Mi se pare cel mai bun mod de a vizita un loc. Foarte greu renunt la el. Nici macar un tramvai de epoca nu ma convinge asa usor :)

    ReplyDelete
  3. Da, vara e criminal si la cat de mic e tramvaiul cred ca nici nu miroase prea placut.

    ReplyDelete