Cu camila prin desert

Imaginatia umana este uimitoare. 

E interesant cum ne gandim la un lucru si ni-l imaginam si il transformam in tot felul si cream un adevarat scenariu in jurul lui, ca mai apoi sa descoperim ca realitatea este la mii de ani lumina de situatia din capul nostru.

Pe vremea cand planuiam vacanta in China si am citit despre posibilitatea de a dormi intr-o mananstire budhista pe muntele Emei am crezut ca ceva mai interesant de atat nu poate exista pe lumea asta. Cum adica sa ratezi sa dormi intr-o mananstire budhista? Ei bine acum m-as lipsi cu placere de asa ceva. Mai ales daca mananstirea este invadata de macaci si ca sa ajungi la toaleta trebuie sa strabati toata curtea. Nu cred ca mai e nevoie sa repet a mia oara ca urasc macacii...

Pentru vacanta in India am avut parte cam de aceeasi poveste desi mult mai putin categorica. 

Citeam eu ce se poate face prin Rajasthan si tot timpul aparea idea mersului pentru 1 zi sau 2 sau 3 sau chiar 2 saptamani cu camila prin desertul de langa Jaisalmer (la granita cu Pakistanul). Cum sa ratezi asa ceva? Ma si inchipuiam printr-un desert numai dune, departe de orice urma de om, mergand leganat pe o camila, soare, frumos, noaptea cu cerul plin de stele etc etc etc. Perfectiunea intruchipata. Deci fuga pus pe itinerariu si contactat o agentie pentru o plimbare de doua zile/o noapte.

Care a fost realitatea?

Pai in primul rand desertul nu este deloc tipul de desert pe care eu in iubesc. Nu era nici ca cel din Peru unde am iubit dunele alea imense si lipsa oricarei urme de vegetatie sau de civilizatie. Nici ca cel din Iordania cu stancile imense care se ridicau ce de nicaieri in mijlocul nisipului. Ci era o chestie fara dune, fara nisip fin, cu smocuri de iarba uscata pe ici pe colo, campuri cultivate cu diverse (da stiu...in desert) si cu o sosea care trecea la doi pasi de unde mergeai tu cu camila. Si ca sa fie si mai si: noaptea ajungeai intr-un final la niste dune dar era plin de turisti si la doi pasi un sat.

Si in al doilea rand: camilele alea sunt atat de inconfortabile incat le-am urat dupa o ora de stat in spatele lor. Imi e dor de elefantii mei cu gatul cat un king size bed. 

Camila....Ce o fi fost in capul meu?

PS: asta e parere personala deci nu dati cu pietre daca ati fost si v-a placut :)

Desertul si camila

Cipri se imprieteneste cu mijlocul lui de transport

Nu-i deloc pustiu pe aici

  

La drum

In sfarsit niste dune

Langa care ne-am petrecut noaptea

Muzica tiganeasca

Inapoi la drum spre Jaisalmer