Ok. Recunosc. Poate ca parerea mea nu tocmai buna
despre plimbarea cu camila prin desert a fost influentata si de faptul ca intalnirea cu Jaisalmerul a inceput cu stangul.
Trebuia sa ajungem in Jaisalmer pe 28 Decembrie la 23.00 si sa incepem turul prin desert pe 29 Decembrie la ora 05.30 ca sa vedem si rasaritul. In realitate trenul nostru a avut o intarziere serioasa si am ajuns la 2.30. Iar soferul de la hotel a cam uitat sau a fost prea lenes sa vina sa ne recupereze de la gara. Am luat un taxi pana la hotel ca sa descoperim ca nu e nimeni pe la receptie sau care sa raspunda la telefon. Intr-un final dupa vreo jumatate de ora in care am facut spume a venit cineva (cica soferul care fusese la gara dupa noi) si ne-am cazat.
Tin sa precizez ca i-am anuntat ca trenul are intarziere si i-am sfatuit sa verifice online mai tarziu ora sigura la care ajunge ca sa nu ne astepte degeaba in gara. Era o ora de ajuns mult prea ciudata ca sa am pretentia sa fie cineva la receptie dar mi-au raspuns ca nu e nici o problema (in India nu e niciodata nici o problema) si ca totul se va rezolva (in India niciodata nu se rezolva cum ti s-a promis).
Iar dupa intamplarile cu uitatul sa ne ia de la gara si nimeni la receptie
oentru check in, cand sa plecam in desert la 5.30 dimineata am descoperit ca poarta era incuiata si nu era nimeni sa ne deschida sa putem iesi din curtea hotelului. Ii spusesem tipului care ne-a cazat ca la 5.30 plecam si a zis (evident) ca nu e nici o problema.Ne-am invartit, am sunat, am batut in usa. Nimic. Ca apoi sa descoperim ca ei dormeau in receptie dar nu aveau chef sa se trezeasca. I-au gasit niste indieni care si ei incercau sa iasa cu masina din curtea hotelului.
Si ca intotdeauna o astfel de intamplare nu se putea petrece la un hotel ieftin si de doi bani de la care nu ai nici o pretentie ci la unul destul de laudat si la un pret mare pentru India. Un "haveli" care este chiar si acum resedinta familiei Nachana descendenti ai lui Maharawal Jaisal - fondatorul Jaisalmerului. Bla bla bla bla bla bla....
Si supararea pe cei de la hotel nu mi-a trecut nici pana la intoarcerea din desert. Eram in continuare cu capsa pusa pe cei de la hotel. Ceea ce poate ca mi-a influentat si parerea despre Jaisalmer in general.
Insa oricat de nervoasa si cu capsa pusa eram, nu am cum sa nu recunosc faptul ca fortul Jaisalmerului, care este in continuare locuit deci nu e doar obiectiv turistic, este extrem de interesant. Iar templele Jain sunt pur si simplu din alta lume. Este greu de inteles cum asa ceva poate exista n afara unei planse de desen. Este absolut fabulos. Si zau daca folosesc adjectivul asta cu usurinta. Trebuie sa vezi (si sa ignori uratenia orasului din jur) ca sa ma intelegi.
 |
| Fortul Jaisalmer |
 |
| Incet incet ne face drum catre intrare |
 |
| Si descoperim ca nebunia orasului nu ne va parasi pentru ca fortul este si in zilele noastre locuit |
 |
| Daca zidul exterior nu ar fi toatela publica, ar fi o plimbare de zile mari |
 |
| Nu ar fi India fara vaci in miljocul pietei centrale |
 |
| Mai departe la plimbare pe stradutele inguste |
 |
| Si chiar de e aglomerat chiar nu arata deloc rau |
 |
| Dar uimirea incepe cand ajungem la absolut uimitoarele temple Jain |
 |
| Dantelate de parca ar fi din alta lume |
 |
| Iar tavanele...greu de imaginat ca e un tavan |
 |
| Si vederile de la fort |
 |
| In departare desertul si granita cu Pakistanul |
No comments:
Post a Comment