Atunci cand mergi cu o agentie intr-un tur privat (si asta se poate extinde intr-o oarecare masura si pentru calatoriile cu grupul) este extrem de important sa clarifici de la inceput toate aspectele calatoriei. Mai bine sa pui o mie si una de intrebari decat sa pornesti la drum cu niste asteptari pe care agentia nu le stie si pe care e foarte posibil sa nu faca nimic sa ti le indeplineasca.
E bine sa discuti in detaliu itinerariul. Sa discuti ce anume este cuprins in pret si ce nu. Ce fel de cazari se folosesc si daca se poate exact lista cazarilor. Ce masina se foloseste. Ce servicii aditionale ai incluse. Si multe si marunte.
Dar la fel de important ca discutatul tuturor detaliilor inainte de calatorie este ca odata ajuns acolo sa nu tii cu dintii de itinerariu si cazari ca si cum nimic si nimeni nu ar mai exista pe lume. Un pic de flexibilitate poate face minuni si poate sa iti ofere cele mai uimitoare amintiri din vacanta.
Un exemplu de genul asta este ziua cu numarul 5 din itinerariul nostru ugandez. Planul era sa plecam dimineata din Kibale, sa ajungem pe la pranz la cazarea din Queen Elisabeth Park si apoi dupa amiaza sa ne-o petrecem la o plimbare cu barca pe canalul Kazinga ce leaga lacurile Edward si George.
Dar odata ajunsi in fata intrarii in sectorul Kesenyi, Peter (ghidul nostru) a venit cu propunerea sa mergem sa intrebam padurarii daca au vazut in ziua aia leii ce se catara in copaci. Nu am stat prea mult pe ganduri si am acceptat imediat. Si iaca asa am dat peste o doamna padurar care stia sigur unde sa gaseasca pisicile lenese si cat ai clipi ne invarteam cu ochii cat cepele in jurul copacului.
A fost o sansa pe care am fi ratat-o daca ne incapatanam sa urmam itinerariul si in mod sigur ar fi fost ceva de regretat pentru ca aia a fost ziua in care am vazut cel mai bine leii in perioada siestei din copac. Ne asteptam ca in Ishasha (care este mult mai celebru din punctul asta de vedere) sa vedem mult mai multi lei dar adevarul este ca vizita surpriza din Kesenyi a fost cea care ne-a adus cele mai multe recompense.
Faptul ca am ales sa mergem la safari in miez de zi (cel mai bun moment sa vezi pisicile lenese) a dus la o modificare radicala a programului pe urmatoarele zile. Nu am mai ajuns la barca in ziua 5 asa ca am amanat-o pt ziua 6, deci in ziua 6 nu am mai putut sa ne mutam la urmatoarea cazare ci am stat tot la Bush Lodge (printre cazarile noastre preferatele de fapt deci nici un regret aici) deci in Ishasha am facut doar un safari in ziua 7 in drum catre Bwindi.
Destul de multe schimbari si recunosc ca la inceput am fost destul de reticienta sa le punem in practica. Citisem atat de multe despre Ishasha incat ma incapatanam sa avem cat mai mult timp acolo. Dar pana la urma am fost inspirati sa acceptam schimbarile si nu e absolut nimic ce am regreta. Dimpotriva. Ziua 5 asa modificata a fost una dintre cele mai frumoase din vacanta pentru ca ne-a adus numai suprize placute. Mai tarziu chiar am aflat ca in zilele alea turistii care au fost in Ishasha nu au avut prea mult noroc cu leii care s-au incapatanat sa nu stea prea expusi asa ca multi turisti se plangeau ca nu au vazut absolut nici un leu si cu atat mai putin un leu la siesta in copac.
Si totusi surpriza cea mai mare nu a fost leii. Surpriza :)
Dupa intalnirea cu pisicile, ne-am cazat, am mancat si pentru ca aveam timp liber pana seara pentru ca ratasem croaziera am decis sa pornim la o plimbare catre lacul cu flamingo roz si lacul cu sare.
Si cum mergeam noi si sporovaiam cu Peter care ne punea sa facem clasamente cu ce am vazut pana atunci ne trezim ca trebuie sa franeze brusc pentru drumul pe care ne deplasa noi era traversat de un grup imens de elefanti. Si nu numai ca erau multi elefanti dar erau si multi puii. Cui nu ii place un pui de elefant? Sunt cei mai dragalasi pui ever and ever.
Si uite asa am stat noi in mijloc de drum si am admirat unele dintre cele mai frumoase si mai impresionante animale de pe pamant facandu-si drum incet incet dintr-o parte in alta. Parca veneau de nicaieri si dispareau cat ai clipi in desisul de verdeata de pe partea cealalta a drumului.
Jur ca mai ca nu ne frecam la ochi sa fim siguri ca nu am visat si chiar erau zeci de elefanti traversand drumul prin fata masinii noastre.
Absolut uimitor.
In fotografiile de mai jos e doar primul grup cu care ne-am intalnit. Pentru ceva kilometrii am tot dat de grupuri grupuri ce se intorceau de la apa.
Absolut uimitor.
In fotografiile de mai jos e doar primul grup cu care ne-am intalnit. Pentru ceva kilometrii am tot dat de grupuri grupuri ce se intorceau de la apa.
No comments:
Post a Comment