Niste pisici ( Queen Elisabeth National Park)

Nu am mai scris de atat de mult timp despre Uganda incat abia de imi mai aduc aminte pe unde am ajuns cu povestea. 

Rusine. Rusine. De trei ori rusine.

Chiar a trebuit sa recitesc ce am scris ca sa vad ce urmeaza. Ufa...ca mult timp a mai trecut. 

Dupa operatia la genunchi ma asteptam sa fiu extrem de harnica si sa povestesc si sa raspovestesc tot si toate. Insa realitatea a fost ca frustrarea de a fi obligata sa stau in casa m-a cam doborat. Si in loc sa fac o mie si unul de lucruri interesante, am fost intr-un proces continuu de indobitocire prin consumare excesiva de reality shows. Nu am reusit sa am rabdare de nimic altceva.

Nu pot decat sa sper ca odata cu recapatarea mobilitatii am recapatat si dorinta de a povesti asa ca sa facem o incercare si se ne apucam de treaba de unde am ramas.

Dupa o scurta aruncare cu ochiul pe blog mi-am dat seama ca ultima poveste a fost despre chimpanzei. Deci sa pornim de acolo.

A doua zi dupa experienta de poveste din padurea Kibale am pornit destul de dimineata catre o noua locatie din itinerariul nostru ugandez: Queen Elisabeth National Park. Si tot drumul i-am facut capul calindar ghidului nostru cu tot felul de povesti din ziua precedenta. Probabil saracul a trebuit sa treaca pentru sute de ori prin experienta turistilor extaziati, dar ce conteaza? Pentru noi era prima data. Asa ca i-am povestit si i-am tot povestit de parca ne dateam doctoratul in comportamentul chimpanzeilor. 

Iar dupa o zi atat de impresionanta ca cea de ieri, nu prea ne asteptam la ceva care sa ii faca concurenta prea curand. Niciodata sa nu spui niciodata insa mai ales ca ghidul nostru avea un as in maneca si in loc sa ne duca la cazare in jurul pranzului asa cum era scris la program a venit cu ideea sa ne oprim sa vedem daca sunt ceva lei prin zona atunci cand am ajuns la poarta de intrare in sectorul Kasenyi. 

Din ce citisem eu pe net ideea era ca in Kesenyi este cea mai mare concentratie de animale din QE Park dar ca leii ii vezi mult mai bine in Ishasha. Iar sectorul Ishasha urma sa il vizitam abia in trei zile deci nu am inteles eu prea bine care e treaba cu leii vazuti in Kasenyi si nu ma asteptam la prea multe.

Si totusi dupa o scurta discutie cu unul dintre padurari il vad pe Peter ca se intoatce la masina topaind intr-un picior si ne anunta cu un zambet cat casa ca padurarul stie unde sunt leii deci putem sa mergem sa ii vedem daca vrem asta.

Vrei calule ovaz?

Evident ca vem sa mergem. 

Deci insotiti de o doamna padurar am pornit in cautarea leilor. 

Dupa experienta din Murchison unde am avut ca ghid un padurar absolut extraordinar care prin sutele de povesti spuse a transformat un safari destul de banal (privind in urma) in ceva de amintit pe viata, tanti de acum era destul de plictisita de viata si mai interesata de o mica barfa cu ghidul nostru decat de turistii din masina (adica noi). Si cum comentam pe tema asta cu Cipri vad ca ne oprim langa un copac. Si cum ne uitam noi la copac descoperim cu surpriza ca suntem nas in nas cu niste pisici ce isi fac siesta de dupa-amiaza atarnand nonsaland din copac. 

Am uitat automat toate plangerile la adresa doamnei padurar pentru ca ce i-a lipsit din interactia cu noi a acoperit cu varf si indesat ducandu-ne direct la sursa.

Am stat si ne-am invartit pe langa copac o gramada admirand pisicile. Este greu de explicat ce simti cand te aflii la doi metri de niste lei. Lei ce par atat de pasnici incat parca sunt Mimiluca mea cand leneveste atarnata pe scaunul din sufragerie. 

Si nici un moment nu mi-am imaginat ca vor fi atat de multi intr-un singur copac. Credeam ca vom vedea unul. Maxim doi. Insa erau vreo cinci sau sase adulti si un pui. Parca ar fi venit Craciunul si ma uitam la un pom impodobit cu lei.

Sa mai spun ca eram absolut extaziata de puiul de leu care se uita curios la noi ascuns pe dupa trunchiul copacului. Imi aducea aminte de Rexanu' care face la fel cand nu cunoste pe cineva. Ar vrea sa vada mai bine dar nici nu s-ar expune prea mult.

La un moment dat tot invartindu-ne in jurul copacului cu masina vedem o miscare fix in fata rotii si apoi o ditamai leoaica care se ridica din iarba ca mai ca nu o calcam noi si incepe sa se urce tacticos in copac ca si cum abia si-ar tine ochii deschisi de somn. 

Ne gandeam (cu inima in gat de emotie) ca nu era absolut nimic intre noi si ea. Noi eram cocotati pe masina ca sa vedem totul mai bine. Iar ea daca ar fi avut chef de zbantuiala ar fi fost pe masina cat ai bate din palme la cat de mare era. Noroc ca era la siesta si nu si-a batut capul cu noi.

Prima data fata in fata cu un leu. O prima data ce nu se va uita curand indiferent cati lei vom mai vedea pe viitor.

Din pacate, in cazul leilor din copac, fotografiile nu reusesc sa transmita nici macar a mia parte din ceea ce vezi la fata locului. Cu atat mai putin emotia de a fi la o distanta de un brat de ei. Dar poate va fac pofta de mers in Uganda sa experimentati pe viu ce incerc sa descriu eu aici in mult prea putine cuvinte. :)

Ce se vede pe acolo? Sa fie aia o coada de leu?

Ei bine chiar asta e . Un leu.

Si nu-i doar unul

Nenea leu' ia stai matale linistit acolo in copac ca noi doar ne invartim pe aici.

Echilibru oarecum stabil

Si un puiut curios

Lene mare

Sa nu le stricam somnul de frumusete

Un puiut curios

Si leoaica pe care am deranjat-o noi

Kasenyi

Kasenyi