The land of the penguins - Hiking Deception Island (Ziua 6)

By Ile_de_la_Deception.svg: Treehillderivative work: Fitzgabbro (talk) - Ile_de_la_Deception.svg, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=11742845

Deception Island este o oprire destul de interesanta in traseul Antarctic (de parca nu am zis la fel de toate de pana acum si nu voi zice la fel de toate ce vor urma :) ) pentru ca este de fapt un vulcan inca activ. 

Centrul insulei este o caldera formata in urma unei eruptii foarte puternice care a dus la inudarea craterului si formarea unui golf numit Port Foster.

O parte din peretele craterului s-a prabusit asa ca se poate intra cu vasul intr-unul dintre cele mai bine protejate "porturi" din Antarctica. Deschizatura (numita Neptune's Bellows) este de doar 200 de metri insa numai partea din dreapta poate fi folosita pentru ca in stanga sunt multe stanci. Deci la final vasul are doar in jur de 100 de metri liberi prin care sa patrunda in caldera. 

Evident ca atunci cand s-a anuntat ca ne apropiem de Neptune's Bellows toata lumea s-a mutat pe punte. Nu ti se intampla in fiecare zi sa te plimbi cu barca prin craterul unui vulcan activ. Insa am descoperit ca norocul din zilele trecute a disparut un pic si impreuna cu el si soarele si vizibilitatea. Pentru prima data vremea era un pic impotriva noastra. Nu putem sa ne vaitam insa. Vremea era in continuare suficient de buna pentru o debarcare fara nici o problema insa atunci cand esti invatat cu binele e cam greu sa accepti orice este chiar si doar un pic sub standard. 

Imediat dupa intrarea in caldera (in partea dreapta) se afla un golf foarte mic numic Whalers' Bay care era locul nostru pentru debarcare.  Numele nu este unul intamplator. Un port natural atat de bine protejat in caldera vulcanului nu putea sa scape nefolosit si vanatorii de foci si-au facut baza aici inca de pe la 1819.  Era o activitate extrem de productiva si in doar cativa ani erau deja sute de vase in zona care se ocupau cu asa ceva. Vanatoarea de foci nu a durat insa decat cativa ani pentru ca a fost o activitate atat de eficienta incat au reusit sa decimeze populatie de foci in doi timpi si trei miscari si pe la 1825 deja nu mai aveau ce vana.

Dupa vanatorii de foci au sosit apoi vanatorii de balene. La fel, o activitate extrem de lucrativa care necesita existenta unor vase-fabrica ancorate intr-un loc cat mai stabil si mai ferit de furia naturii si cu acces la apa unde sa se prelucreze balenele proaspat prinse. Deception island era perfecta pentru asta ceva.

Compania norvegiano-chiliana "Sociedad Ballenera de Magallanes" a fost prima care s-a mutat in Whalers' Bay (la 1906) dar a fost urmata rapid de altele si s-a ajuns destul de repede la o situatie in care peste 30 de vase erau ancorate acolo si cateva sute de oameni erau campati pe tarm pe toata durata verii. 

Englezii, baieti destepti, au decis ca e cazul sa traga niste foloase din toata treaba asta si in 1908 au hotarat ca insula face parte din Falkland Island Dependencies si s-au pus pe colectat taxe dar si pe construit tot felul de lucruri. A aparut posta, statia radio, un birou notarial, o cale ferata (manuala) chiar si un cimitir. Si peste toate trona o fabrica ce procesa partile din belena care nu puteau fi procesate pe vas. Totul a durat pana in 1920 cand s-a schimbat tipul de vase folosit si balenele puteau fi urcate la bord intregi si procesate off-shore deci fara nevoia unui loc stabil pentru vase sa ancoreze. Asa ca incet incet a disparut nevoia unei baze stabile precum in Deception Island care combinat cu caderea completa a  pietii pentru uleiul din balene (din cauza sau poate datorita "overproduction") a insemnat ca pe la 1931 insula era inca o data pustie. Si a ramas asa pana in 1944 cand o echipa din cadrul operatiei Tabarin a deschis o baza (cica) stiintifica britanica. Daca nu stiti ce este Operation Tabarin va sfatuiesc sa dati un google. Spune multe despre atmosfera din al doilea razboi mondial.

Intr-un final in 1967 natura a hotarat ca a avut destule povesti cu oamenii si si-a aratat un pic coltii. Vulcanul s-a trezit doar nitel la viata si s-a pus de treaba generand daune foarte serioase bazei englezesti. Au incercat ei sa se mai intoarca dupa un an dar vulcanul si-a mai aratat nitel coltii si intr-un final s-a renuntat definitiv la idee. In prezent exista doar douabaze mici si doar de vara pe Deception Island insa nu in Whalers bay.

 Nu stiu cum se face dar eu am mereu introduceri lungi cat o zi de post. Deci acum ca am terminat cu introducerea sa revenim si la "meniul" zilei. Astazi se putea face o debarcare normmala pe Deception island sau una din cele doua activitati suplimentare: croaziera geologica si hikingul. Noi evident ca am fost primii la hiking asa ca ne-am pornit dimineata la prima ora hai hui pe vulcan.

A fost insa singura zi din toata vacanta fara o vizibilitate prea buna. Si la un moment dat chiar am avut parte de un "whiteout". Totul era alb in jur. in sus al. In jos alb. La stanga alb. La dreapta alb. In fata alb. In spate alb. Ati inteles mesajul - alb peste tot. Nu stiai unde te indrepti si de unde vii. Abia atunci intelegi ce inseamna sa te ratacesti in zonele polare.

Probabil ca a fost binevenita o zi cu niste conditii meteo mai putin propice pentru ca in felul asta am putut aprecia la justa valoare cat ne norocosi am fost in intreaga croaziera.

Deci sa lasam vorbaria si sa trecem la poze:

Neptune's Bellows

Ne apropiem de tarm

Whalers Bay

Si niste vecini plutitori

Am lasat in spate Framul

Si ne-am pornit la drum

De ar fi fost mai putina ceata...

La capat ne asteapta comitetul de primire

O colonie de pinguini

Chinstrap de data asta