Peripetii de calator

Am tot citit pe la altii cum este sa ai probleme prin aeroport sau la prinsul avionului si mereu imi ziceam ca daca ar fi mai atenti nu li s-ar intampla. Ca uite mie nu mi se intampla niciodata.

Dar "niciodata nu spune niciodata". Ca te loveste neprevazutul de nu te vezi. Si cam asta mi se intampla mie de vreo doi ani .Absolut toate zborurile cu avionul din ultimii doi ani au fost cu peripetii.

Si pentru ca acum la intoarcerea din China mi s-a intamplat iar am zis sa va delectez si pe voi cateva din peripetiile mele. Unele nu-s din vina mea. La altele insa o sa va bateti cu palma pe frunte si o sa ziceti "ba, da proasta mai e". Dar asta nu e nici o noutate deci stiu ca nu dezamagesc pe nimeni.

Sa ne pornim deci:

Cand nu ai copii  e mai greu sa iti aduci aminte ca e vacanta scolara.

Zbor Bruxel-Entebbe (Uganda). 

Destul de devreme dimineata. 

Cu ceva saptamani inainte verific programul autobuzelor Zelzate-Gent si trenul Gent-Aeroport si decidem ca avem timp sa ne deplasam la aeroport cu transportul in comun deci nu cerem ajutor de la prieteni. 

In dimineata zborului ne prezentam in statia de autobuz si descoperim ca era un pustiu apocaliptic. Ma duc la orar si mai verific o data daca autobuzul e la ora la care credeam eu ca e. Si descoper ca primul autobuz circula abia intr-o ora si ceva. Pentru ca in timpul vacantelor scolare programul este diferit si autobuzele circula mult mai rar. Eu probabil verificasem traseul fara sa selectez ziua corecta.

Panica se instaureaza cat ai clipi. Ma pun pe verificat trenurile si descoper ca avem sanse sa prindem avionul doar daca autobuzul nu are nici un pic de intarziere.

Eu am facut naveta vreo doi ani cu autobuzul si niciodata...dar niciodata...nu a ajuns autobuzul la timp. 

Ne-am pus pe sunat prieteni doar ca sa descoperim ca toti erau plecati care incotro ca doar era week-end lung si vacanta la copii.

Taxi nu avem la noi in sat. Ar fi trebuit sa sunam prin Gent la vreunul si pana venea el tot aia era. Deci ne-am facut cruce (deveniti religiosi peste noapte) si am sperat ca poate avem parte de o minune.

Si chiar am avut. pentru prima data in viata mea, autobuzul a ajuns la timp. Ca sa vezi. No o sa ma mai auzi criticand De Lijn for ever and ever.

Inutil sa spun ca aproape doua ore cat am asteptat in statie si am mers cu autobuzul am facut febra la fund de cat de incordata am stat. Cred ca atunci mi-au aparut primele fire de par alb.

Rex si dog-sitter ul uituc

Cand suntem plecati in vacante cu avionul, Rex ramane la un nene pe care il adoram (si noi si Rex). E super super de treaba si am incredere deplina in el. Si stiu ca e incredere justificata pentru ca Rex adora sa mearga acolo.

Pe unde trebuie sa mai lucrez la incredere insa este la respectarea orelor de intalnire.

Zbor spre Lisabona parca. Vineri dupa amiaza.

Vorbisem sa il duc pe Rex la 13.00. Asta imi lasa destul de putin timp sa merg sa il iau pe Cipri de la munca din Antwerpen si apoi sa ajungem la aeroport in Charleroi. Dar cum de obicei totul decurge ca uns, nu imi faceam deloc probleme.

Doar ca odata ajunsa in fata casei imi dau seama ca nu era nimeni acolo. Si sun si sun si sun si nu raspunde nimeni.

Si ma invart, si timpul trece, si deja e aproape la limita sa mai prindem avionul chiar si fara probleme in trafic.

Nu aveam pe nimeni in zona care sa poata sa il primeasca pe Rex in urmatoarea jumatate de ora.

Si nici acasa singur nu puteam sa ma duc sa il las.

Dupa vreo 40-50 de minute imi iau inima in dinti si deschid poarta si il las la nene in curte. Il cunoastem destul de bine incat sa stim ca are curtea complet inchisa si dog-proof si ca nu avea Rex ce sa strice sau cum sa fuga de acolo. Dar din momentul in care am plecat de acolo l-am sunat pe nene la fiecare 2 minute. Dupa vreo 40 de minute mi-a zis ca a ajuns acasa si totul e ok. Sa nu imi fac griji.

Sa nu imi fac griji pe naiba. Nu vreti sa stiti cam cum fac cand sunt in panica.

In concluzie am ajuns la aeroport cu 35 de minute inainte de decolare. Noroc ca aveam check in-ul facut si nu aveam bagaje. Altfel...

Uite autobuzul. Nu e autobuzul. 

Eu si autobuzele se pare ca nu facem casa buna.

Zbor spre Bucuresti. Devreme dimineata si in timpul saptamanii deci nu il mai pun pe Cipri sa ma duca la aeroport ci decid sa iau autobuzul Zelzate-Gent si din Gent autobuzul Flibco ce merge direct la aeroportul din Charleroi.

Cum sunt mereu pregatita pentru intarzieri masive cu autobuzul din Zelzate, m-am pornit de acasa devreme si am ajuns in Gent cu vreo 30 de minute inainte de urmatorul autobuz.

Pe strada ceva lucrari care faceau statonarea unui autobuz destul de problematica. Intru pe site-ul Flibco si verific daca statia din Gent e aceeasi si chiar e. Ma uit in jur pe toate gardurile si nu e nici un anunt ca s-ar fi schimbat statia. Incerc sa sun la Flibco dar programul de lucru e abia de la 08.00. 

Cred ca e deja evident care e urmarea: cum stateam eu in statie vad autobuzul Flibco cum intoarce la ceva zeci de metri de mine fara sa vina in statie. O iau la fuga dupa el fara nici un succes. Autobuzul oprise in alta statie...

O iau la fuga spre gara si iau primul tren spre Bruxel de unde iau autobuzul catre Charleroi. Ajung in aeroport cu 40 de minute inainte de decolare. Daca intarziam 5 minute in Bruxel, nu as mai fi prin autobuzul spre Charleroi si nu as mai fi prins deci nici avionul. Noroc ca am vazut autobuzul Flibco plecand din Gent altfel as fi asteptat mult si bine in statie.

In cazul in care sunteti curiori: Flibco mi-a zis ca ei au pus o stire la sectiunea striri la ei pe site cum ca au alta statie si au pus si pe facebook ca au alta statie. Ambele stiri erau vechi de doua luni si ingropate deja in o groaza de alte stiri. Asta este suficient in opinia lor ca sa anunte clientii ca trebuie sa mearga in at loc decat cel scris pe bilet ca sa ia autobuzul. Mai mult eu cumparasem biletul dupa ce ei deja schimbasera statia, dar biletul a fost emis tot cu adresa veche...

Uite aeroportul. Nu e aeroportul.

Autobuzul ca autobuzul, dar sa vezi ce misto e cand ratezi aeroportul cu totul.

Da.

Am reusit-o si pe asta.

Zbor spre Marrakesh. Din Dusseldorf. Mergem cu masina pana acolo. Ajungem destul de devreme asa ca Cipri se duce linistit si parcheaza masina in timp ce eu stau la soare si astept sa vina. Ca doar nu ne grabim nicaieri. Avem timp berechet.

Se intoarce Cipri, intram in aeroport, ne uitam pe lista cu zboruri si nu vedem nimic catre Marrakesh. Mi-am dat seama imediat care e problema asa ca atunci cand doamna de la informatii ne-a dat harta cu ajunsul la Dusseldorf Weeze (ca de acolo pleca zborul nostru nu din Dusseldorf) deja mai ca nu ma zgariam pe fata de nervi.

Cum naiba am putut sa fiu atat de fraiera incat sa ma duc la Dusseldorf cand noi aveam zbor cu Ryanair. Cum? Care sunt sansele ca Ryanair sa foloseasca un aeroport principal? Cum naiba nu am verificat mai atent?

Ei bine nu am verificat.

Mai zburasem din Dusseldorf cu alte companii asa ca m-am dus acolo fara sa ma gandesc ca nu are efectiv nici o logica sa ma duc.

M-am dus la aeroportul gresit deci.

Iar Weeze este la mama naibi la 80 de km de aeroportul din Dusseldorf. Si cred ca s-au chinuit nu gluma astia de la Ryanair sa gaseasca in Germania un aeroport fara acces direct la autostrada. 

Vorba lui Cipri: Weeze e la mama naibi plus inca un pic mai departe. 

S cu ocazia asta mi-am adus aminte inca o data de ce il iubesc pe Cipri atat de mult. In timp ce eu mai ca nu plangeam de nervi, el incerca din rasputeri sa ma calmeze si sa imi explice ca i se poate intampla oricui.

Ei da...Ti se intampla doar daca esti batut in cap. Nicidecum oricui. Dar aprecize incurajarile. Eu in locul lui cred ca i-as fi scos ochii la infinit. Ca doar de atat sunt eu in stare.

Cred ca daca Cipri ar fi ratat Marathon des Sable din cauza prostiei mele, as fi bagat divort eu de mine... 

No, ma opresc aici cu povestile si sper sa se opreasca si ele ca nu mai imi trebuie. Mi-a ajuns. Gata. Promit ca nu mai rad de nimeni cand pierde vreun avon. Promit solemn.

PS: In cazul in care va intrebati avionul Beijing-Bruxel nu l-am pierdut din cauza mea. Era de fapt un zbor Shanghai-Beijing-Bruxel cu 2 ore si jumatate timp de schimbat avionul in Beijing. Zborul din Shanghai a avut o intarizre atat de mare incat nu am avut nici o sansa sa prindem conexiunea. Eram 28 de persoane in zborul Shanghai-Beijing care continuam care Bruxel dar nu ne-a asteptat. Asa ca am facut fericit un patron de hotel de langa aeroport. Am petrecut 24 de ore in plus in Beijing. Dar nici o problema ca a fost o ocazie buna sa mai vizitez inca o data Summer Palace. Pe o vreme si un cer senin cum se intampla o data la o vesnicie in Beijing.