Imi e dor de Asia de Sud Est

Daca ne intrebi pe unde ne place sa calatorim o sa iti raspundem in tandem fara sa clipim Asia de Sud-Est.

Nu trebuie sa stam absolut deloc pe ganduri. E o destinatie unde am merge oricand si oricum pentru ca stim ca e greu sa fim dezamagiti.

Numai ca pe cat de rapid vine raspunsul pe atat de greu este de explicat de ce. 

Am fost pana acum in: Indonezia, Singapore, Malaezia, Laos, Cambodgia si Myanmar. Niciuna dintre ele nu iese in evidenta prin vreo chestie absolut uimitoare. Cu exceptia Angok Wat-ului (evident) nu e nimic care sa fie “must see in a lifetime”. Si cu toate astea ne-am intoarce oricand acolo si le recomandam mereu oricui are urechi sa ne auda. 

Am auzit multi calatori localizant “Paradisul” pe undeva prin Asia de Sud Est si ii inteleg complet. Pentru ca e un loc magic. Cu oameni extraordinar de zambitori, politcosi si prietenosi. Cu mancare extraordinar de buna. Cu soare si iar soare. Verde cat cuprinde. Plaje uimitoare. Locuri perfecte pentru scufundari. Terase cu orez. Fructe bune. Lux la un pret de nimic. Servicii extraordinare. Si rasfat cat cuprinde.

Ce ar putea sa nu iti placa?

E adevarat ca atunci cand ma gandesc la Asia de Sud Est nu imi vine imediat in minte o locatie “de top”. Nu e Peru cu insiruirea lui de locuri de poveste. Nu e Uganda cu safari si gorile. Nu e Antarctica absolut uimitoare. Dar cand ma gandesc la ea, zambesc. Fara sa vreau, zambesc. Si asta e motivul pentru care o iubesc atat de mult.

E o senzatie nu un argument clar. E starea aia de bine pe care o am toata vacanta care ramane cu mine ca amintire pentru totdeauna. 

E amintirea primelor campuri de orez vazute:

E amintirea plimbarii cu scuterul prin Sulawesi fara nici o destinatie anume:

E amintirea mersului in piata dupa fructe:

E amintirea rasaritului la Angkor:

Sau a apusului in Bagan:

A elefantilor din Laos:

A patronului de bodega cu care am stat o seara intreaga la bere intr-un sat uitat de lume pe langa  Luang Namtha dupa cateva zile de mers prin junga:

E amintirea primelor scufundari:

Sau a celor ce au urmat :)

A restaurantelor de genul asta:

A lor:

 

E amintirea starii de bine. La care ne intoarcem mereu si mereu.

PS: Ce imi veni sa scriu textul asta? Nu am mai fost in Asia de sud esti din 2013 si nu va puteti inchipui cat ma mananca talpile. Dar inca jumatate de an si ne luam revansa. Pentru ca tocmai ce ne-am luat bilete de avion si in iarna adaugam doua destinatii in care nu am mai fost pana acum: Tailanda si Vietnam. Soare, mancare buna, diving, rasfat…here we come J