In week-endul trecut am trecut, destul de pe fuga, prin Trient - un satuc mic si "adormit" aflat la granita dintre Elvetia si Franta si pe care probabil ca l-as uita in cateva zile daca nu am fi construit o "prietenie" pe viata in noaptea de 2 spre 3 Septembrie 2017.
 |
| Sursa |
Era o vreme de nu ti-ai fi dat nici cainele afara din casa: ploaie, frig, vant etc iar eu luasem pe mine efectiv toate hainele pe care le aveam in bagaj doar doar reusesc sa ies invingatoare in lupta cu gradele Celsius inexistente. Pentru ca timp de 2 ore (de la 22.00 pana la 24.00) am stat in picioare in fata biserici roz din Trient si am asteptat. Am asteptat pana mai aveam un pic si imi plesnea inima in piept de atata asteptat.
2 ore in care am stat in picioare, aproape nemiscata, si m-am uitat in lungul strazii ce traversa satul.
Fiecare lanterna care se vedea venind agale catre mine, era o speranta.
Si timp de 2 ore, a naibii speranta m-a tot amagit.
Era a doua noapte pe care Cipri o petrecea pe traseul de la Ultra Trail du Mont Blanc. Incepuse cursa vineri, 1 Septembrie, la ora 18.30 si Trientul era check-point-ul de la kilometrul 142.
Pentru el: 142 de kilometri si 29 de ore de stat treaz si mers/alergat pe munti.
Pentru mine: 142 de km si 29 de ore de facut griji.
Cum UTMB-ul are 171 de km, insemna ca dupa Trient Cipri mai avea inca 30 de km pana la finalul cursei asa ca se parea ca noaptea va fi lunga "and full of terrors" cum zice filmul.
Dupa atatea ore pe munte, oboseala facea totul mult mult mai greu. Iar a doua parte a cursei s-a dovedit a fi un cosmar...pentru amandoi.
Pentru el ca ii lua mult mai mult sa mearga distantele intre check ponturi si pentru mine ca stateam cu inima la gat sa il vad in check point-urile unde puteam sa il vad.
Orice suporter de la cursele astea iti va spune ca are 3 timpi pe care ii calculeaza:
- Timpul obtimist - e timpul calculat cu o viteza cu care participantul poate ca a mers la inceputul cursei dar cu care nu mai merge de mult sau si mai rau timpul calculat cu viteza pe drum plat (viteaza aia cu care alearga 10 km cand vrea sa faca un "personal best").
- Timpul realist - e timpul calculat cu viteza de la ultimele check point-uri
- Timpul pesimist - e timpul ala pe care ti-ai dori sa nu il traiesti
Si ca orice suporter serios, te duci la check point cu cel putin jumatate de ora inainte de timpul obtimist. De frica sa nu il ratezi. Daca se intampla o minune si prinde aripi si trece in zbor Mont Blancul si tu nu il vezi aterizand? Ehhh?
Stiu ca este complet nerealist dar ce e jumatate de ora cand cursa dureaza 30 - 40 de ore?
Mai bine sa fiu acolo decat sa ma trezesc ca se intampla ceva si nu ajung la timp. Aproape ca am trait-o si pe asta si s-a soldat cu plans in mijloc de drum. Deci mai bine sa fiu acolo mai devreme.
La fiecare cursa la care merg sa il sustin pe Cipri, ii tot spun ca ar fi trebuit sa faca si el curse de sprint nu de endurance.
100 de metri de exemplu.
Daca e cineva pe care invidiez, este prietena lui Usain Bolt.
9.58 secunde de emotii si gata.
Nu 38 de ore cat a trebuit sa suport eu la UTMB.
Pana si sotia lui Francois D'Haene (castigatorul UTMB) a trebuit sa stea cu inima cat un purice pentru 19 de ore.
Viata nu e dreapta. Va spun...
Mai mult ca sigur Francois D'Haene a batut recordul de la UTMB cu 2 ore
pentru ca nevasta i-a zis ca daca iar asteapta 21 de ore la finish o sa
ii faca cunostinta cu o tigaie....
In spatele fiecarul alergator the ultra de succes, se afla o sotie sau un sot care s-a saturat de asteptat mult la linia de finish.
O sa imi aduc aminte cele doua ore din fata bisericii din Trient pentru tot restul vietii mele pentru ca Cipri a ajuns la check point cu o ora intarziere fata de timpul pesimist. Iar cand trece ora cu timpul pesimist, va garantez ca orice om va incepe sa se gandeasca la toate lucrurile rele care s-ar putea intampla.
Si ce ar putea sa se intample rau cand esti prin Alpi, noaptea, traversand trecatori de peste 2000 de metri si tu esti nedormit de vreo 39 de ore dintre care 29 de ore au fost petrecute mergand nici mai mult nici mai putin de 142 de km?
Absolut nimic. Easy peasy.
NOT!!!
Nu i-am zis niciodata lui Cipri sa nu participe la vreo cursa. Dimpotriva. Eu sunt " the enabler". Sunt prima "on board" cand mai are vreo idee nebuneasca. Pentru ca eu cred cu tarie ca viata e prea scurta ca sa o traiesti comod. Ca sa il citez pe Alex Hannod in "Free Solo" : "No one ever achieved anything by being happy and cozy, after all".
Daca cursele de ultra il fac fericit, eu voi fi prima langa el.
Dar urasc asteptatul din timpul cursei.
Urasc sa nu stiu ce se intampla cu el.
Urasc sa nu fiu acolo sa il sustin.
Urasc sa nu am efectiv nici o putere.
Cand am auzit ca la Ultra Balaton ai posibilitatea, ca suporter, sa mergi cu bicicleta pe langa alergator pentru toti cei 221 de kilometri cat are cursa, mai ca nu l-am amenintat pe Cipri ca divortez daca nu ma inscrie sa fiu biciclistul lui.
Nu prea i-a convenit la inceput. Pentru ca se gandea ca sunt o distractie prea mare de la cursa. Dar eram in stare sa ii promit si ca nu ma mai vait in viata vietilor noastre de hainele pe care si le lasa peste tot, doar doar sa ma ia cu el. Probabil ca asta ar fi fost chiar un argument mai puternic decat amenintarea cu divortul. Dar din fericire nu a fost nevoie de asa promisiune asa ca pot sa imi continui sarcina sacra de sotie, de a ma plange de sot.
A fost mai greu? A fost mai usor decat sa astepti la check point? Va las sa ghiciti pana zilele viitoare cand va spun cum a fost pentru mine.
Nici nu-mi pot imagina cum e o asemenea așteptare, eu încep s-o iau razna dacă trec 10 minute de când trebuia să ajungă acasă de la serviciu - sau după o repetiție. Să trec prin ce-ai trecut tu, n-aș fi în stare în veci...
ReplyDeleteLa subiect, eu cred că ți-a fost mai ușor pe bicicletă, nu în ultimul rând pentru că făceai CEVA, erai ocupată, nu doar în așteptare și cu gândurile luând-o prin hățișuri. Aștept să aflu dacă am avut dreptate :)
Dar anul asta cine va sta si va astepta cu sufletul la gura?
DeleteCipri.
E randul lui sa aibe emotii. :)
Imi iau revansa pentru toate cursele in care l-am asteptat eu pe el.
Am 3 curse de 50 de km la care particip si el nu are voie sa participe cu mine. :)