Cu camila prin desert

Imaginatia umana este uimitoare. 

E interesant cum ne gandim la un lucru si ni-l imaginam si il transformam in tot felul si cream un adevarat scenariu in jurul lui, ca mai apoi sa descoperim ca realitatea este la mii de ani lumina de situatia din capul nostru.

Pe vremea cand planuiam vacanta in China si am citit despre posibilitatea de a dormi intr-o mananstire budhista pe muntele Emei am crezut ca ceva mai interesant de atat nu poate exista pe lumea asta. Cum adica sa ratezi sa dormi intr-o mananstire budhista? Ei bine acum m-as lipsi cu placere de asa ceva. Mai ales daca mananstirea este invadata de macaci si ca sa ajungi la toaleta trebuie sa strabati toata curtea. Nu cred ca mai e nevoie sa repet a mia oara ca urasc macacii...

Pentru vacanta in India am avut parte cam de aceeasi poveste desi mult mai putin categorica. 

Citeam eu ce se poate face prin Rajasthan si tot timpul aparea idea mersului pentru 1 zi sau 2 sau 3 sau chiar 2 saptamani cu camila prin desertul de langa Jaisalmer (la granita cu Pakistanul). Cum sa ratezi asa ceva? Ma si inchipuiam printr-un desert numai dune, departe de orice urma de om, mergand leganat pe o camila, soare, frumos, noaptea cu cerul plin de stele etc etc etc. Perfectiunea intruchipata. Deci fuga pus pe itinerariu si contactat o agentie pentru o plimbare de doua zile/o noapte.

Care a fost realitatea?

Pai in primul rand desertul nu este deloc tipul de desert pe care eu in iubesc. Nu era nici ca cel din Peru unde am iubit dunele alea imense si lipsa oricarei urme de vegetatie sau de civilizatie. Nici ca cel din Iordania cu stancile imense care se ridicau ce de nicaieri in mijlocul nisipului. Ci era o chestie fara dune, fara nisip fin, cu smocuri de iarba uscata pe ici pe colo, campuri cultivate cu diverse (da stiu...in desert) si cu o sosea care trecea la doi pasi de unde mergeai tu cu camila. Si ca sa fie si mai si: noaptea ajungeai intr-un final la niste dune dar era plin de turisti si la doi pasi un sat.

Si in al doilea rand: camilele alea sunt atat de inconfortabile incat le-am urat dupa o ora de stat in spatele lor. Imi e dor de elefantii mei cu gatul cat un king size bed. 

Camila....Ce o fi fost in capul meu?

PS: asta e parere personala deci nu dati cu pietre daca ati fost si v-a placut :)

Desertul si camila

Cipri se imprieteneste cu mijlocul lui de transport

Nu-i deloc pustiu pe aici

  

La drum

In sfarsit niste dune

Langa care ne-am petrecut noaptea

Muzica tiganeasca

Inapoi la drum spre Jaisalmer

Cu trenul prin India

Pe cand vorbeau cu diversi calatori despre o posibila vacanta in India, auzeam tot timpul cat de usor este sa calatoresti intr-o tara care primeste atat de multi turisti in fiecare an. Intotdeauna asta era al doilea lucru care nu se comunica: usurinta de a calatori. Primul era in mod cat se poate de evident "Delhi belly".

Asa ca atunci cand m-am pus pe organizat calatoria si pus un itinerariu pe hartie ma asteptam ca toate detaliile organizatorice sa pice practic din cer. Asta dupa ce ma hotaram ce vreau sa vad dintr-o astfel de imensitate de tara. 

Dupa calatoriile in Myanmar si Iran care au presupus multa munca de documentare, India se preconiza a fi usoara ca "buna ziua". Mai ales partea cu Rajasthanul care este atat de cunoscuta si atat de promovata in toate reclamele cu putinta incat ma asteptam sa fie "mura in gura" pentru orice turist oricat de neexperimentat.

Ceea ce probabil ca este adevarat daca esti un boem cu mult timp de petrecut umbland hai hui fara un scop si un program precis. Daca timpul nu este o problema, poti calatori prin India aproape gratis si fara prea mult efort. Trebuie doar sa te lasi dus de val. 

Daca insa esti presat de timp si vrei sa fii cat mai eficient atunci situatia se va schimba un pic. Eficienta nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu India.

Iar exemplul care m-a uimit cel mai mult a fost transportul. 

Ma asteptam sa fie extrem de usor sa calatoresti cu avionul intre destinatiile celebre din Rajasthan: New Delhi, Agra (care e de fapt in Uttar Pradesh), Jaipur, Udaipur, Jodhpur, Jaisalmer. 

Personal urasc autobuzele si nu suport sa merg cu ele pentru calatorii mai lungi de 4 ore. Cu trenurile (mai ales daca sunt de noapte) nu am probleme insa anumite imagini vazute la televizor nu prea ma indemnau la astfel de experiente indiene. Daca as fi putut sa le evit as fi facut-o cu mare drag. Asta desi colegii mei indieni m-au sfatuit pana m-au capiat sa nu ratez o astfel de experienta pentru ca este "India adevarata". O fi "India adevarata" dar  tot as fi preferat comoditatea adevarata.

Daca Myanmarul avea un avion precum un autobuz comunal care pornea in fiecare dimineata la aceeasi ora din capitala (Yangon) si facea un cerc cu opriri  in Bagan, Mandalay, Heho si apoi se intorcea in capitala apai sigur se poate si in cea mai turistica provincie a Indiei care probabil primeste intr-o luna mai multi turisti decat Myanmarul intr-un an. 

Ei bine m-am inselat.

Nu exista avionare directe decat intre New Delhi si orasele amintite mai sus. Daca de exemplu vrei sa mergi din Agra sau Jaipur in Jodhpur atunci intai mergi in New Delhi si apoi iei alt avion catre destinatia finala. La final ajungeai la niste timpi de calatorie care depaseau cu mult trenul sau autobuzul. In plus trenul mergea noaptea deci nu pierdeai din zilele de vizitare. 

In concluzie am renuntat extrem de rapid la ideea avionului in Rajasthan si am inceput sa ne uitam de tren. Prieten de nadejdie in cazul asta este site-ul seat61. Si asta nu numai pentru India ci cam pentru orice locatie in care v-ati gandi sa mergeti cu trenul.

De acolo m-am dumirit care sunt clasele de pe trenurile indiene, cum sa verifici programul trenurilor, cum sa cumperi bilete de la ghiseu  sau cum sa cumperi bilete on line. De departe unul dintre cele mai folositoare site-uri pe care trebuie sa le stie un calator prin lume. Chapeau!

Sfatul acelorasi colegi indieni a fost ca daca ma decid sa merg cu trenul atunci sa cumpar on line (sau sa cer unei agentii sa faca asta pentru mine) biletele imediat ce se pun spre vanzare pentru ca sunt doar cateva bilete la clasele bune si se epuizeaza extraordinar de repede. Ceea ce nu a decurs exact cum planuisem (dupa cum am povestit pe vremea cand incercam sa cumpar biletele) dar intr-un final am reusit sa iau ceea ce ma interesa: New Delhi-Agra , Agra-Jaipur, Jaipur-Jaisalmer, Jaisalmer-Jodhpur si Jodhpur-New Delhi. 

In mare parte erau exact biletele pe care le vroiam cu ceva diferente. Agra-Jaipur era cu doua ore mai tarziu decat vroiam - o nimica toata. Jaipur-Jaisalmer era tren de zi nicidecum de noapte cum vroiam ceea ce mi-a dat multa bataie de cap cu reorganizarea itinerariului. Iar pentru trenul de noapte Jodhpur-New Delhi (12 ore) unul dintre bilete (al lui Cipri evident :) ) era pe lista de asteptare la cea mai buna clasa. Ca sa fim siguri ca va avea voie in tren am cumparat unul si la cea mai proasta clasa (doar acolo mai erau locuri). Ca sa fiu sincera nu mi-as fi dorit pentru nimic in lume sa calatoresc mai jos decat cea de-a treia clasa AC3 (trenurile indiene au 8 clase). Orice mai jos de atat parea nebunie curata. Deci am stat cu inima in gat pana in ultima clipa in speranta ca biletul va trece de pe lista de asteptare pe lista permanenta. Era primul pe lista de asteptare deci aveam o urma de speranta.

Primele doua trenuri din itinerariul nostru am fost ori amanate cu 7 ore (New Delhi-Agra) ori anulate complet (Agra-Jaipur) asa ca a trebuit sa folosim taxiul in loc de tren ca sa ajungem la destinatia dorita. Ceea ce nu a fost o mare problema pentru ca distantele nu sunt prea lungi si taxiurile sunt foarte ieftine. A treia calatorie era insa una extrem de dificila: Jaipur-Jaisalmer. Era atat de lunga incat era practic imposibil de realizat cu taxiul sau autobuzul deci cu cat se apropia ora de plecare cu atat aveam mai multe emotii. Stateam cu telefonul in mana si verificam la fiecare 15 minute evolutia programului si ne tot gandeam la ce alternative ar exista daca se anuleaza trenul. Dar spre marea nostra bucurie nu a fost anulat. A avut 3 ore intarziere dar asta a contat prea putin. Important era ca nu a fost anulat si ca nu pierdeam zile din itinerariu incercand sa gasim alte variante.

Si iaca asa am ajuns sa facem cunostinta cu trenurile si garile indiene. Care s-au dovedit a fi mai prietenoase decat ne asteptam si destul de bine organizate (dupa standarde indiene evident). Este destul de intimidant sa vezi dimensiunile la gari, trenuri si gloatele de oameni insa inveti destul de repede care este algoritmul si dupa o prima calatorie totul merge ca uns. 

Nebunia garilor era ceva la care ne asteptam. La ce nu ne asteptam insa, au fost conditiile de calatorie. Ma pregateam pentru un drum de cosmar insa clasa AC1 (cea mai buna) s-a dovedit a fi una chiar foarte buna. Nu sunt conditii vest europene insa sunt niste conditii bune. Am nimerit pe vremuri trenuri in Romania semnificativ mai rele decat ce am avut in India la clasele alese de noi. Si ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca in functie de cate persoane sunt in grupul tau esti pus intr-o cuseta mai mare sau mai mica. Noi fiind doi am fost pusi intr-o cuseta de doua paturi: curata (din nou dupa standarde indiene), linistita si cel mai important care se incuia deci puteai dormi linistit de la plecare pana la destinatie. Foarte important mai ales pe cursele de noapte sai daca ai calatorii de 12 ore cum aveam noi.

Cum este de asteptat pretul biletului la AC1 este semnificativ mai mare decat la clasele inferioare. Este de exemplu de 10 ori mai mare decat la cea mai proasta clasa (sleeper). Insa sunt preturi indiene. Deci ce ai alege: 2 euro pentru un bilet la gramada cu dormit pe jos daca ai noroc intr-un frig si o mizerie de neinchipuit sau 20 de euro pentru un bilet la cuseta de doua persoane cu cearsafuri curate, liniste si incuietoare la usa? 

Nu am stat nici macar o femtosecunda pe ganduri.

Sa nu va inchipuiti ca fac apologia trenului indian. La sfarsitul zilei tot as alege un avion daca as avea posibilitatea asta. Insa daca reusesti sa gasesti bilete la AC1 (poate chiar si AC2, hai fie si AC3) atunci calatoria poate fi chiar placuta. Si cel mai important este ca mergi noaptea deci nu iti petreci zilele pe drum si bonus salvezi banii pentru o noapte de cazare.

In concluzie: bafta la gasit bilete si cel mai important bafta sa nu fie anulat trenul.

PS: in cazul in care erati curiosi Cipri a reusit sa treaca de pe lista de asteptare la bilet normal pentru trenul catre New Delhi deci a ratat ocazia unei calatorii de 12 ore la "sleeper class" in care sa experimenteze India adevarata..

PPS: pentru cursele de tren anulate am primit imediat banii inapoi pe card. Ceea ce nu s-a intamplat cu avionul anulat pentru care a trebuit sa sun de vreo sapte ori atat la compania aeriana cat si la agentia intermediara, sa scriu pe putin zece mailuri, sa astept la telefon pana am albit, si apoi sa astept inca 3 luni pana am vazut banii in cont. Si dupa atatea telefoane nu am putut decat sa raman cu un mare mister pe veci neelucidat: oare cum e posibil sa fie atat de pupular sa ai "call center" in India? De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine daca scopul este sa fii complet de neajutor clientului care suna la call center apai sansa unui viitor de aur este sa folosesti unul din India.

Surprize-Surprize...

Cat timp ne-am plimbat prin Jaipur am fost intr-un continuu proces de bombanire si am ajuns la concluzia clara ca nu trebuia sa punem orasul asta in itinerariul nostru pentru nimic in lume.

Nici macar micul dejun extraordinar de bun servit in gradina linistita de la Arya Niwas nu a reusit sa ma imbuneze prea tare.

Parca nu imi venea deloc sa ma urnesc de la masa si sa dau iar de uratenia absoluta a orasului.

Cu incapatanare m-am mosmondit vreo ora ca sa termin de mancat si am baut toate tipurile de lichide din meniul pentru micul dejun. Nu imi venea deloc sa ma ridic de la masa si cu greu mi-am facut curaj si am pornit la drum.

Planul pe ziua de astazi era sa iesim din oras (11 km) si sa mergem sa vizitam palatul Amber si fortul Jaigarh. Nu aveam deloc asteptari mari mai ales ca eram cu capsa pusa dar macar ieseam din oras. Am luat un tuk tuk si incet incet am inceput sa ne facem loc prin nebunia traficului din oras catre Amber.

Cand intr-un final ne-am debarcat in fata intrarii am ajuns la concluzia ca surpriza oferita de Agra a fost nimica toata pe langa Jaipur si Amber.

Pe cat de mult am urat Jaipurul pe atat de mult am iubit Amberul.

India a avut darul sa imi arate niste cladiri cum nu am crezut ca pot exista in afara unor filme gen "Stapanul inelelor", "Hobbit" sau alte filme fantastice cu orase create pe calculator. 

Cred ca vreo 15 minute nu am facut altceva decat sa stau in fata intrarii sa ma uit in sus la palat si sa il intreb pe Cipri oare cum poate exista ceva atat de frumos la doar doi pasi de un oras atat de urat? 

Prin urmare in nici un caz nu scoateti Jaipurul din itinerariu. Pentru ca la doar 11 km de el gasiti un palat si un fort parca din alta lume.

Dar asta e  "Incredible India".

Asta am vazut odata debarcati din tuk tuk

Si asta

Cu elefantul la plimbare prin palat

Prin palat

Detalii

Deasupra palatului se vede fortul deci hai sa urcam

Vedere catre palat de la fort

Din pacate este greu de apreciat dimensiunile dintr-o astfel de fotografie. Dar credeti-ma ca este mare...

Alte vederi din fort

Si o cobra pentru curajosi. Eu eram disparuta de cum am auzit muzica.

Jaipur - Oare ce caut eu aici?

Jaipur face parte din triunghiul de aur al Indiei: Delhi-Agra -Jaipur asa ca avand in spate extrem de multa promovare se regaseste aproape intotdeauna in itinerariul turistilor aflati pentru prima data in zona. 

Inutil sa spun ca aveam asteptari mari de la "Orasul roz". Extrem de mari. Atata fotografii fascinante am vazut incat ma asteptam sa cad cu rotile in sus de la prima vedere.

Insa contrar asteptarilor eu l-am urat din prima clipa in care am intrat cu taxiul in oras.

4 milioane de oameni inghesuiti intr-un oras haotic, murdar, galagios si plin de maimute nu este altceva decat reteta pentru un oras predestinat sa il urasc. Si daca ar fi fost numai pentru maimute si tot l-as fi urat. Macacii sunt inamicii mei numarul 1.

Odata ajunsi la hotel parca m-am imbunat nitel pentru ca a fost un loc care mi-a placut foarte mult. Un hotel curat, cu angajati care stiu ce inseamna politetea, cu o arhitectura interesanta si cel mai important cu o gradina mica in care sa stai sa bei un ceai si sa te relaxezi dupa o zi de umblat pe strazi nebune. Deci daca sunteti in cautarea unui hotel ieftin si bun in Jaipur nu pot decat sa recomand cu inima deschisa Arya Niwas. In plus hotelul are si un restaurant vegetarian foarte bun. Extrem de important intr-o tara ca India unde trebuie sa iti alegi cu mare grija locul in care mananci in cazul in care vrei sa nu fii unul dintre cei multi care sufera de "Delhi belly". Si chiar si mai important este ca la doi pasi de hotel se gasea un magazin de unde puteai sa iti cumperi bere. In cazul in care nu stiati: sa gasesti alcool la restaurant in India nu este cel mai usor lucru. Foarte foarte rar se intampla asta. Nu sunt eu mare bautor dar dupa ceva saptamani de caldura si plimbare prin caldura, o bere la sfarsitul zilei soseste ca o mana cereasca.

Sub efectul hotelului si magazinului cu bere, am plecat la plimbare prin oras cu gandul ca ii mai dau o sansa.

Sansa care s-a evaporat imediat pentru ca trebuie sa fii nebun, prost, beat sau poate doar ingrozitor de naiv sa decizi sa mergi pe jos de la hotel pana in centru. Mi-am pierdut complet rabdarea cam pe la al cincilea tuk tuk ce era sa intre fix in mine ca doar nu era sa ma ocoleasca. Intr-un final (la recomandarea unui localnic) ne-am retras intr-un templu dedicat zeului Krishna si de acolo am urmarit nebunia de pe strada de sub noi. Am stat la povesti cu cel care avea grija de templu, am discutat ce ingrozitoare sunt maimutele alea care alearga peste tot, apoi vitejia cainilor care apara templul de maimute, apoi existenta unui templu dedicat lui Krishna in Romania si alte nimicuri pe langa. Dupa vreo jumatate de ora- o ora  ne-am facut curaj si am iesit iar in strada ca sa descoperim ca nimic nu s-a schimbat si ca in continuare urasc orasul ala cu toata fiinta mea.

Dar nu ne-am dat batuti si am continuat drumul catre ceea ce credeam eu ca este cel mai frumos lucru de vizitat in oras: Palatul vanturilor (Hawa Mahal). O cladire absolut extraordinara (dupa cum se vede din link-ul precedent) care m-a vrajit de prima data cand am vazut-o intr-o fotografie. 

Intr-un final conform gps-ului din dotare ne aflat fix in fata cladirii. Ne uitam in stranga. Ne uitam in dreapta . Nici un semn care sa ne indice unde ar fi. In fara noastra o strada cu cate doua benzi legale pe sens dar care avea in practica cate patru randuri de masini pe sens. Aglomeratie, nebunie, claxoane, poluare etc etc etc. Numai cladirea pe care o cautam noi nu.

Stam, ne invartim, ne rasucim si vedem la un moment dat ca trotuarul este delimitat pe o mica portiune. 

Hmmmmm.

Tre sa fie ceva acolo.

Ne ducem, ne uitam vis a vis si nu vedem mai nimic, apoi ne uitam in sus si descoperim minunatia de cladire.

In nebunia traficului, a aglomeratiei, a poluarii de orice fel, toata frumusetea la cladirea aia era atat de diluata incat am ajuns la concluzia ca numai o fotografie facuta fara traficul nebun din fata ei ii va face dreptate. Adica fix tipul de fotografie care m-a vrajit pe mine.

Eu in naivitatea mea imi inchipuiam o piata mare inchisa traficului de orice fel aflata in fata cladirii, unde sa poti sa stai pe o banca si sa te minunezi ce arhitecti existau pe vremuri in India.

Nicidecum nu imi inchipuiam 8 linii de trafic nebun.

Cand i-am spus asta unul coleg indiam, mi-a raspuns ca daca ar fi fost asa organizat atunci aia nu ar fi India adevarata.

Pai poate nu o fi India adevarata dar sigur ar fi o Indie care sa aibe Hawa Mahal pentru inca ceva generatii de acum inainte. Oare cat va rezista cladirea aia extraordinara in conditiile de acum? Cati oameni se vor mai bucura de ea? Personal nu sunt prea obtimista. Si asta descrie perfect situatia din India: atat de multe locuri uimitoare si atat de putina grija pentru ele.

Urmatoarea incercare a fost sa gasim intrarea in cladire ca sa o vizitam. Era deja tarziu si ne asteptam sa nu mai fie deschis dar macar sa gasim intrarea pentru ziua urmatoare. Cat de greu ar putea fi sa gasesti ghiseul cu bilete. Pai e India deci extrem de greu. Nu exista nici un semn catre intrare. Nici unul. Si nu se vedea nici o usa. Ne-am invartit pana am ametit dar tot nu am gasit-o. Si pentru ca se facea intuneric am renuntat, am luat un taxi si ne-am oprit cum era de asteptat fix la magazinul cu bere. Macar un lucru bun tot exista in Jaipur-ul asta.

A doua zi ne-am invatat deja lectia asa ca nu am mai mers nici un metru pe jos. Tuk tuk ul a devenit prietenul nostru de nadejdie.

Odata ajunsi in fata cladirii am inceput iar sa ne invartim ca niste gaini fara cap ca sa gasim intrarea. Unui vanzator i s-a facut mila de noi si ne-a aratat ca putem urca o scara, apoi putem trece printr-un magazin, un hol dintr-o cladire, inca ceva scari si apoi ajungem pe cealalta parte. Si acolo dupa inca ceva zeci de metri era minunatul ghiseu cu bilete. Evident fara nici un indicator. Cat de greu era sa iti dea prin cap ca trebuie sa intri printr-un magazin si o cladire cu apartamente ca sa ajungi la ghiseul cu bilete si intrarea in cel mai important obiectiv dintr-unul dintre cele mai importante orase turistice din India? 

Mai tarziu am descoperit ca exista si o varianta mai putin ascunsa: mergeai cam 200 de metri pana in capatul strazii, faceai dreapta, mai mergeai vreo 50 de metri, faceai iar dreapta printr-un gang, si dupa inca vreo 200 de metri ajungeai in spatele cladirii la ghiseu. Evident fara nici un indicator. Usor ca "buna ziua".

Lasand de-o parte toata discutia asta despre dezorganizarea dusa la rang de lege, cladirea in sine este extraordinara. Cum nu am mai vazut in viata mea. Si daca Orasul Roz s-ar gasi in Elvetia ai avea probabil cel mai frumos oras din lume. Dar cum am spus eu nu fac parte din cei ce apreciaza acea parte a originalitatii Indiei care se refera la dezorganizare, haos si nebunie. Sunt turisti pe care aceasta originalitate ii atrage an de an in India. Eu nu sunt in mod clar suficient de boema. Eu tanjesc dupa organizare si grija si respect pentru monumentele istorice.

Un alt loc pe care am visat sa il vizitez de pe vremea cand faceam planul pentru India a fost Jantar Mahal - o colectie interesanta de instrumente astronomice datand de pe la 1700. De data asta intrarea a fost mai usor de gasit pentru simplul motiv ca pe vremea aia "ceasurile" cu suficient de mare precizie erau mari cat un bloc de patru etaje. "Giant Sundial" sau "Samrat Yantra" este unul dintre cele mai mari din lume si are o inaltime de 27 de metri. Deci il vedeai de peste tot. Iar vizita chiar a fost interesanta desi ar fi putut sa fie memorabila daca ghidul nostru ar fi fost mai interesat de explicarea instrumentelor decat de vorbit la telefonul mobil.

Din pacate nu am mai avut timp sa ajungem si la al treilea obiectiv din imediata apropiere - City palace. Am inteles ca ar fi foarte frumos si interesant insa am ajuns prea tarziu si in prima zi si in a doua zi in Jaipur si trecuse deja ora de inchidere.

Iar de data asta nu o sa ma mai auziti ca poate odata candva ne vom intoarce ca nu am deloc de gand. Jaipur-ul candideaza cu succes la titlul de cel mai neplacut oras vizitat alaturi de New Delhi si Palermo. Si nu pot decat sa ma intreb oare cum e posibil ca un oras cu atata potential sa fie atat de enervant.

O lipie?

In cazul in care vroiati o poza tipic India iaca si vaca din mijlocul strazii

Si nu sunt numai vaci. Iaca si capre imbracate ca era frig

In departare se vede Hawa Mahal deci stim ca mergem in directia buna

Pe aici pe undeva trebuie sa fie

Eu visam la o piata mare si libera

Iar cand in sfarsit te uiti in sus iaca si minunea

Dupa lupte seculare ce au durat doua zile am gasit si intrarea prin spatele cladirii

Daca ignori nebunia din jur esti intr-o cladire ca dintr-o poveste fantastica. Nu imi vine sa cred ca asa ceva chiar exista.

Observatorul astronomic

In departare City Palace

Cateva detalii practice pentru un city trip in Lisabona

Probabil ca va veni ca o surpriza pentru cei care ma stiu obsedata de organizare insa pentru calatoriile in Europa nu prea imi petrec mult timp cu documentarea. Este mai mult ceva de genul: cumpar biletul de avion, fac rezervarea la hotel si poate candva printre picaturi ma uit sa vad ce se poate vizita. Asa ca am tendinta sa nu dau prea multe detalii legate de organizarea unui city trip european pentru simplul motiv ca nu mi se pare extrem de complicat. Insa cele mai multe intrebari le primesc exact legat de aceste destinatii aproape de casa nicidecum de nebuniile de tari de care nu a auzit nimeni. Iaca deci mai jos cateva detalii organizatorice pentru un city trip in Lisabona. Poate ajuta cuiva.

Cazarea

Inainte sa mergem in Lisabona am auzit de nenumarate ori ca este o destinatie ieftina. Insa nu mi-am dat seama cat de ieftina  e decat in momentul in care am inceput sa ma uit de hotel. Vroiam ceva in centru, de unde sa pot ajunge pe jos in Baixa, Bairo Alto si Alfama si sa folosesc la minim transportul in comun pentru vizitarea centrului orasului, cu acces unor la metrou pentru drumul catre aeroport, intr-o zona sigura, linistita (nu vroiam ceva cu baruri multe in jur unde sa nu pot dormi noaptea),  curat si cam atat. La o cautare rapida pe booking.com am gasit zeci de hoteluri care sa indeplineasca toate conditiile de mai sus cu un pret pe noapte pe camera en-suite de 50-70 de euro. Sunt absolut sigura ca nu sunt prea multe capitale vest Europene unde sa gasesti atat de usor un hotel decent, cu baie proprie, in buricul targului. O sa imi aduc toata viata aminte ca cel mai ieftin hotel din Copenhaga era unul la capat de lume in afara orasului unde nici macar cearsafuri pe pat nu aveai (le aduceai de acasa sau plateai vreo 15 euro pentru ele pe noapte) si costa 70 de euro camera dubla. In Lisabona problema nu a fost gasirea unui hotel la pret decent ci alegerea unui hotel pentru ca existau zeci de posibile variante.

Majoritatea hotelurilor care mi s-au parut interesante erau in in zona pietei Marchizului de Pombal care mi s-a parut prea departe de unde vroiam eu sa fiu asa ca le-am exclus destul de repede si m-am concentrat pe hoteluri aflate in Baixa Pombalina. Iar intr-un final am ales Aparthotel Eden VIP Executive aflat in piata Restauradores fix langa statia de metrou cu acelasi nume. Zona perfecta. Fix unde vroiam eu. Hotelul nu tocmai cel mai modern dar curat si cu tot ce iti doreai. Pretul pentru un studio cu bucatarie si baie proprie 56 de euro pentru doua persoane. 

Transferul de la aeroport

Dupa ce am verificat un pic informatiile de pe net am ajuns la concluzia ca avem 3 posibilitati sa ajungem de la aeroport in oras: cu autobuzul (aerobus), cu metroul sau cu taxiul. Aerobusul circula pana la ora 23.00 deci nu aveam cum ajunge in timp util sa il folosim asa ca a picat repede varianta asta. Metroul se pare ca circula pana la ora 01.00 dar pe vremea cand am citit eu repede care sunt posibilitatile auzisem ca e tot pana la 23.00 deci din pacate nu l-am folosit asa ca am luat taxiul. Preturile am auzit ca variaza de pe la 15 euro pana pe la 20 de euro. Evident ca noi am platit 20 desi nu aveam bagaje (am inteles ca bagajele adauga o suprataxa) dar tot mi s-a parut un pret ok pentru taxi de la aeroport in oras in miez de noapte. Sincera sa fu cred ca a fost totusi mai bine cu taxiul decat cu metroul la ora aia.

In sens invers am luat metroul si daca ajungeti cand el inca mai circula este de departe varianta cea mai buna. Este rapid (in jur de 25 de minute din Restauradores) si ieftin mai ales ca se poate folosi abonamentul de o zi. De tinut minte este ca metroul ajunge la terminalul pentru companiile aeriene de linie. Nu la cel unde zboara companiile low cost. Si trebuie sa luati un autobuz intre cele doua terminale (dureaza cam 3-5 minute drumul).

Transportul in comun

Nu cred ca exista prea multi turisti care sa plece din Lisabona fara sa fi mers macar cateva statii cu tramvaiele 28 (celebrrul tramvai galben ce merge prin Alfama) sau 15 (care leaga Baixa de Belem), sau cu liftul Santa Justa sau cu unul dintre funicularele ce urca spre Bairo Alto (Gloria, Bica si Lavra). Si de departe cea mai ieftina solutie este sa luati un abonament valabil 24 de ore pe toate miloacele de transport in comun (inclusiv liftul, funicularele sau metroul catre aeroport). Costa 0.5 euro cardul (Viva Viagem) +6 euro abonamentul pe o zi. In comparatie un bilet de metrou este 1.4 euro pe calatorie, pentru autobuz 1.8, pentru tramvai 2.85, pentru funiculare 3.6 pentru doua calatorii iar pentru lift 5 euro pentru doua calatorii.

Intrarea la diverse obiective turistice

Pentru multi timp a existat regula ca in fiecare duminica (toata ziua sau pana la ora 14.00) intrarea sa fie gratuita pentru Manastirea Jeronimos, Mueul Azulejos, Turnul Belem si Muzeul de arta Gulbenkian. Intre timp regulile sau mai schimbat asa ca mai nou La Manastirea Jeronimos intrarea este libera doar in prima duminica a fiecarei luni. Aceeasi regula este si pentru Turnul din Belem.

Confirarea informatiei o gasiti pe site-urile oficiale:

http://www.mosteirojeronimos.pt/en/index.php?s=white&pid=175&identificador=

http://www.museudoazulejo.pt/en-GB/ExploreMNAz/Hours/ContentList.aspx
La muzeul Gulbenkian intrarea inca mai este gratis in fiecare duminica:

http://museu.gulbenkian.pt/Museu/en/VisitorsInformation

Turul gratuit al orasului

Nu am decat cuvinte de lauda pentru tururile gratuite organizate de catre cei de la Sandemans New Europe. Daca vreti sa invatati un pic despre istoria orasului in compania unui ghid foarte bun atunci un astfel de tur vi se va potrivi ca o manusa.

Spectacol de Fado

Din cate am citit locatiile de prin centru care ofera spectacole de fado sunt de cele mai multe ori capcane pentru turisti. Asa ca am tot stat si citit pareri pe unde sa mergem si dupa mult timp de rascolit internetul nimic nu m-a convins cu adevarat. Intr-un final ne-am decis la Sr. Fado de Alfama insa pana ne-am trezit noi sa sunam sa facem rezervare nu mai existau mese libere. Asa ca am pornit pe principiul ca om gasi noi ceva pe undeva la fata locului. Intr-o discutie cu ghidul de la Sandemans sfatul lui a fost sa alegem Sr. Vinho si cum alta varianta nu aveam asta am facut. Nu am cu ce sa il compar deci nu stiu daca este bun fata de altele sau nu insa noua ne-a placut si muzica, si vinul, si mancarea. Servirea a lasat un pic de dorit (chelnerii parca iti faceau un favor ca iti aduceau mancarea sau iti turnau un pahar de vin) iar preturile sunt poate de trei ori mai mari decat normalul din Lisabona insa per total a fost o experienta frumoasa si deloc turistica.

Despre mancare si bautura nu mai scriu nimic pentru ca v-am facut probabil capul patrat cu cat am vorbit despre aspectul asta. Asa ca singurul lucru care ramane de spus este sa va urez vizita placuta in Lisabona daca aveti chef de un week end de relaxare.

Un week end in Lisabona (Ziua II)

A doua zi in Lisabona am petrecut-o vizitand o zona aflata un pic mai departe de centru - Belem.

De data asta am renuntat la mersul pe jos pentru ca vroiam sa ajungem acolo cat mai devreme si am decis sa luam tramvaiul 15 din Praca de Figueira (care este capat de linie) pana in Belem. Calatoria este in jur de 7 km de-a lungul raului Tejo si dureaza aproximativ 23 de minute. In mod normal am vazut ca pe linia asta sunt tramvaie moderne cu multe locuri insa noi am nimerit intr-unul dintre celebrele tramvaie galbene de la 1930. Ceea ce a insemnat ca desi eram la capat de linie jumatate din cei ce asteptau tramvaiul au ramas pe jos. Nici nu vreu sa ma gandesc cum este in vara cand numarul de turisti este exponential mai mare decat intr-un week end oarecare din martie. Si ca intotdeauna m-am felicitat pentru decizia de a vizta un oras destul de turistic in afara sezonului de varf. 

Motivul pentru care am mers in Belem era Manastirea Jeronimos insa in felul gurmand caracteristic ne-am incepuit ziua cu o vizita la Pasteis de Belem locul unde s-au inventat celebrele prajiturele caracteristice Lisabonei si despre care multi spun ca ar fi cele mai bune din tot orasul. Personal sunt complet de acord cu ei. Desi cu o zi inainte am tot incercat prin centru diverse magazine, cele mancate in Belem au fost mult superioare. Ca sa nu mai spun ca din greseala am primit doua pachete in loc de 1 (12 bucati in loc de 6). Yumyyyy. 

Cu burta plina si dupa atata zahar incat aveam energie pentru doua maratoane, ne-am dus sa vizitam ceea ce ne adusese de fapt in Belem - Manastirea Jeronimo. De departe obiectivul turistic preferat din Lisabona. Ceea ce nici nu e foarte greu daca ai un oras complet distrus la 1775 si daca nu iti place faianta pusa pe extreriorul cladirilor (imi pare rau dar zau daca e tipul meu de "arta").  

Probabil motivul principal pentru care mi-a placut atat de mult este faptul ca este surprinzatoare. Nu este chiar un tip de arhitectura pe care sa il vezi prea des la manastiri si biserici. Arata mai mult ca un castel de nisip decat ca o cladire ce a trecut testul secolelor. 

Am intrat in curtea interioara si primul lucru facut a fost sa ma asez jos si sa stau sa ma uit mult si bine la toate formele alea neconventionale. Parca era o opera a lui Gaudi. Un Gaudi mai "cuminte" dar totusi un cezva altfel.

De la Manastire am plecat la o plimbare pe malul fluviului pana la Turnul Belem ion care am decis sa nu intram din cauza cozii de la intrare si a faptului ca nu ma asteptam la prea mult de la interior. Exteriorul era cel care m-a dus pana acolo.

Am lenevit nitel la soare, ne-am uitat cu jind la oameni care fac sport pe o vreme care chiar te imbie la sport nu ca ploaia continuua din Belgia si apoi ne-am pornit catre centru unde ne-am incheiat vizita din Lisabona (ati ghicit) la un restaurant cu un peste bun bun in farfurie ( la acelasi pret ca daca l-as fi cumparat crud din piata de peste din Axel - Olanda unde ne facem noi cumparaturile) si o carafa mare cu sangria.

Doar nu era sa ne incheiem vizita altfel? Nu ar fi fost Lisabona noastra daca nu ar fi fost asa.

Si la sfarsit cu greu ne-am urnit catre aeroport. 

As mai fi vrut macar 5 minute de stat la soare. 

Macar 5 minute de umblat hai hui prin Bairo Alto sau Afama. 

Macar 5 minute de stat pe malul raului.

Macar 5 minute....dar lasa ca ne mai intoarcem noi ca nu au intrat zilele in sac.

Desi e dimineata e deja coada

Total de acord ca sunt cele mai bune

De afara arata cum m-as astepta

In interior insa e ascuns un castel de nisip

La plimbare pe malul apei

Nioste copii invata sa manevreze barcile cu panze la doi pasi de un monument dedicat marilor descoperitori 

Turnul din Belem