The land of the penguins - Cuverville (Ziua 7)

Am ajuns cu povestitul la ziua 7. Hai ca nu stam rau. Incet incet cred ca termin de povestit anul asta.

Pana cum am avut parte de trecerea prin Drake. Am trecut prin Antarctic Sound si am vazut zeci (poate sute) de iceberguri plecate la plimbare. Am pus piciorul in Antarctica pentru prima data. Am vazut mii de pinguini. Am vazut foci de tot felul. Am vazut balene chiar langa vas. Am fost cu caiacul. Am facut baie in Antarctica. Am fost la hiking in Deception Island. Am facut o croaziera cu barca mica. Ne-am minunat de frumusetea peisajului din Kinnes Cove. Am vazut si facut atat de multe lucruri incat credeam ca nimic nu ma va mai uimi. Si totusi nimic nu ne-a pregatit cu adevarat pentru ziua 7 si frumusetea ca scoasa din Photoshop a canalului Errera. 

Am incercat zilele trecute sa aleg niste fotografii pentru scrierile de zilele astea si a fost atat de greu sa fac o selectie incat intr-un final mare lucru nu am lasat de o parte. Va rog deci de pe acum sa scuzati insiruirea de zeci de poze dar...am fost precum o mama care trebuie sa aleaga copilul preferat. Nu mi-a iesit deloc. Cipri a facut o treaba mult prea buna. Si nici ca ai putea sa dai gres cand ai un "model" ca Errera.

O sa tin diecursul la minim si o sa las fotografiile sa vorbeasca despre cele doua opriri din ziua 7: Cuverville si Danco. Si va spun de pe acum ca Danco este probabil locul meu preferat din lume. Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat "probabil" incepe sa capete o greutate tot mai mica in propozitia de mai sus.

Deci hai la aratat:

Inceput de debarcare

Am stat jumatate de ora si m am uitat la pinguinii care faceau baie

Atentie...sosesc

Si nu eram singura :)

Dar e timpul sa vedem cum arata si de sus

Sa urcam deci

Recompensele vin doar dupa munca :)

Curaj....curaj...

Pentru asa vedere parca merita sa tot urci

Deci sa mai facem o pauza de admirat

Mda...sa tot stai aici

Pt a intelege dimensiunile va rog sa gasiti barcile din poza...

Atat de nesemnificiativi in marea aia de alb

Si evident pinguinii. Cuverville are o colonie enorma de pinguini Gentoo

Si o poza sa dovedim ca am fost acolo :)

Ce se vede? Ce se vede?

Oare ce se vede acolo?

Sa fie oare ce cred eu?

Chiar e!

Da da da!

Chiar asta e.

Si e chiar langa vas acum.

Nu-mi vine sa cred.

E chiar aici in fata ochilor mei.

The land of the penguins - The Polar Plunge (Ziua 6)

V-a tentat vreodata sa inotati in mare cand apa are 0°C si afara termometrul este chiar mai pesimist si arata deja cu minus?

V-ati uitat de Boboteaza la stirile cu recuperarea crucii aruncate in mare si v-ati gandit ca ati vrea sa fiti acolo (in apa)?

V-ati uitat la imaginile cu rusii facand baie in apa inghetata si i-ati invidiat?

Daca raspunsul este "Iti inchipui ca am innebunit?" atunci inseamna ca eram in aceeasi barca.

Sa fac baie iarna in apa aproape ingheatata  nu a fost niciodata pe lista mea cu dorinte. Dimpotriva. De fiecare data cand i-am vazut pe altii facand asa ceva i-am trecut la categoria "nebuni" si as fi putut sa jur ca nu o sa ma vezi in situatia respectiva nici de acum intr-o mie de ani.

Numai ca mia de ani se pare ca e destul de relativa daca nebunia e destul de mare.

Adica doar nu o sa dai cu piciorul nebuniei de a face baie in Antarctica? Nope nope nope. Cand e vorba de "o data in viata" apai e clar ca nu o sa ma vezi refuzand. Ca doar e "o data in viata". Nu e ca si cum as avea o a doua sansa si as putea sa repar greseala din primul refuz.

Asa ca atunci cand am fost anuntati la debarcarea pe Deception Island ca putem sa facem baie daca vrem evident ca mi-am luat costumul de baie cu mine. Nici macar lui Cipri nu ii venea sa creada ca o sa o fac si pe asta. Dar ce o sa le spun eu nepotilor mei? Ca am avut ocazia sa fac baie in Antarctica si am fugit ca o gaina fricoasa? 

No way. 

Eu nu o sa fiu genul ala de bunica. 

Eu o sa fiu prima la nebunii. 

Ok. Hai fie. Recunosc. 

O sa fiu a doua pentru ca Cipri alearga mai repede decat mine.

Deci inarmata cu costum m-am prezentat pe plaja la apel.

Conditia ca sa primesti certificat de inotator in Antarctica era sa stai cel putin 10 secunde in apa si sa te bagi pana la gat. Ceea ce nu parea deloc ceva dificil. Deception island este un vulcan activ pana la urma. Suficient de activ incat nisipul negru vulcanic de pe plaja sa fie cald si chiar sa iasa abur din el. Deci erau semne bune. 

Este adevarat ca am fost anuntati de la inceput care este temperatura apei dar am fost suficient de optimista incat sa iau valoarea respectiva la un mod cat se poate de abstract. Cum nu am intrat niciodata in apa marii daca afara nu erau lejer peste 30°C, soare, frumos si deja cateva luni de vreme buna care sa incalzeasca apa, pentru mine ori 0°C ori 5°C ori 10°C in apa tot aia era. 

Rece. Bineinteles ca rece. Dar rece poate sa vina in toate tonurile cu putinta: de la clantanit de dinti pana la facut atac de cord banuiesc. Eu speram sa fiu la valoarea de clantanit de dinti.

In timp ce mergeam spre apa ma gandeam foarte relaxata ca a fost o mare exagerare tot tam-tamul facut pe seama "polar plunge". Ce mare lucru e sa intri in apa? Ca uite iese si abur din pamant de la cat de cald e.

Si am mers si m-am aruncat in apa si deodata parca cineva a inceput sa infiga milioane de ace in mine. Nu am cum sa descriu in cuvinte cam cum este sa faci baie in apa la 0°C. Trebuie sa incercati. Sincer chiar este ceva ce trebuie sa incercati. Mai ales daca este in Antarctica. Pentru ca in nici un caz nu a fost pe cat de relaxant credeam eu ca va fi. Mai ales cand am descoperit ca nu mai ajung cu picioarele la fundul apei si ca trebuie sa inot spre mal. Adica mai mult timp de petrecut cu apa pana la gat. Intr-un final m-a recuperat Cipri si a mers cu mine pana la mal doar ca sa raman acolo cu apa inca pana aproape de mijloc incapabila sa ma deplasez mai departe. Cipri striga sa merg sa ma imbrac si eu ii spuneam ca astept sa ma incalzesc nitel.

0°C afara in costum de baie este de o mie de ori mai bine decat in apa. Suna a truism? Detalii detalii :)

Nu trebuie sa va inchipuiti insa ca regret balaceala polara. Nicidecum.  

Nu a fost cea mai relaxanta experienta cu putinta insa este in mod sigur o amintire pentru toata viata. Si pana la urma pentru asta traim, nu? Sa ne umplem viata de amintiri extraordinare.

The land of the penguins - Hiking Deception Island (Ziua 6)

By Ile_de_la_Deception.svg: Treehillderivative work: Fitzgabbro (talk) - Ile_de_la_Deception.svg, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=11742845

Deception Island este o oprire destul de interesanta in traseul Antarctic (de parca nu am zis la fel de toate de pana acum si nu voi zice la fel de toate ce vor urma :) ) pentru ca este de fapt un vulcan inca activ. 

Centrul insulei este o caldera formata in urma unei eruptii foarte puternice care a dus la inudarea craterului si formarea unui golf numit Port Foster.

O parte din peretele craterului s-a prabusit asa ca se poate intra cu vasul intr-unul dintre cele mai bine protejate "porturi" din Antarctica. Deschizatura (numita Neptune's Bellows) este de doar 200 de metri insa numai partea din dreapta poate fi folosita pentru ca in stanga sunt multe stanci. Deci la final vasul are doar in jur de 100 de metri liberi prin care sa patrunda in caldera. 

Evident ca atunci cand s-a anuntat ca ne apropiem de Neptune's Bellows toata lumea s-a mutat pe punte. Nu ti se intampla in fiecare zi sa te plimbi cu barca prin craterul unui vulcan activ. Insa am descoperit ca norocul din zilele trecute a disparut un pic si impreuna cu el si soarele si vizibilitatea. Pentru prima data vremea era un pic impotriva noastra. Nu putem sa ne vaitam insa. Vremea era in continuare suficient de buna pentru o debarcare fara nici o problema insa atunci cand esti invatat cu binele e cam greu sa accepti orice este chiar si doar un pic sub standard. 

Imediat dupa intrarea in caldera (in partea dreapta) se afla un golf foarte mic numic Whalers' Bay care era locul nostru pentru debarcare.  Numele nu este unul intamplator. Un port natural atat de bine protejat in caldera vulcanului nu putea sa scape nefolosit si vanatorii de foci si-au facut baza aici inca de pe la 1819.  Era o activitate extrem de productiva si in doar cativa ani erau deja sute de vase in zona care se ocupau cu asa ceva. Vanatoarea de foci nu a durat insa decat cativa ani pentru ca a fost o activitate atat de eficienta incat au reusit sa decimeze populatie de foci in doi timpi si trei miscari si pe la 1825 deja nu mai aveau ce vana.

Dupa vanatorii de foci au sosit apoi vanatorii de balene. La fel, o activitate extrem de lucrativa care necesita existenta unor vase-fabrica ancorate intr-un loc cat mai stabil si mai ferit de furia naturii si cu acces la apa unde sa se prelucreze balenele proaspat prinse. Deception island era perfecta pentru asta ceva.

Compania norvegiano-chiliana "Sociedad Ballenera de Magallanes" a fost prima care s-a mutat in Whalers' Bay (la 1906) dar a fost urmata rapid de altele si s-a ajuns destul de repede la o situatie in care peste 30 de vase erau ancorate acolo si cateva sute de oameni erau campati pe tarm pe toata durata verii. 

Englezii, baieti destepti, au decis ca e cazul sa traga niste foloase din toata treaba asta si in 1908 au hotarat ca insula face parte din Falkland Island Dependencies si s-au pus pe colectat taxe dar si pe construit tot felul de lucruri. A aparut posta, statia radio, un birou notarial, o cale ferata (manuala) chiar si un cimitir. Si peste toate trona o fabrica ce procesa partile din belena care nu puteau fi procesate pe vas. Totul a durat pana in 1920 cand s-a schimbat tipul de vase folosit si balenele puteau fi urcate la bord intregi si procesate off-shore deci fara nevoia unui loc stabil pentru vase sa ancoreze. Asa ca incet incet a disparut nevoia unei baze stabile precum in Deception Island care combinat cu caderea completa a  pietii pentru uleiul din balene (din cauza sau poate datorita "overproduction") a insemnat ca pe la 1931 insula era inca o data pustie. Si a ramas asa pana in 1944 cand o echipa din cadrul operatiei Tabarin a deschis o baza (cica) stiintifica britanica. Daca nu stiti ce este Operation Tabarin va sfatuiesc sa dati un google. Spune multe despre atmosfera din al doilea razboi mondial.

Intr-un final in 1967 natura a hotarat ca a avut destule povesti cu oamenii si si-a aratat un pic coltii. Vulcanul s-a trezit doar nitel la viata si s-a pus de treaba generand daune foarte serioase bazei englezesti. Au incercat ei sa se mai intoarca dupa un an dar vulcanul si-a mai aratat nitel coltii si intr-un final s-a renuntat definitiv la idee. In prezent exista doar douabaze mici si doar de vara pe Deception Island insa nu in Whalers bay.

 Nu stiu cum se face dar eu am mereu introduceri lungi cat o zi de post. Deci acum ca am terminat cu introducerea sa revenim si la "meniul" zilei. Astazi se putea face o debarcare normmala pe Deception island sau una din cele doua activitati suplimentare: croaziera geologica si hikingul. Noi evident ca am fost primii la hiking asa ca ne-am pornit dimineata la prima ora hai hui pe vulcan.

A fost insa singura zi din toata vacanta fara o vizibilitate prea buna. Si la un moment dat chiar am avut parte de un "whiteout". Totul era alb in jur. in sus al. In jos alb. La stanga alb. La dreapta alb. In fata alb. In spate alb. Ati inteles mesajul - alb peste tot. Nu stiai unde te indrepti si de unde vii. Abia atunci intelegi ce inseamna sa te ratacesti in zonele polare.

Probabil ca a fost binevenita o zi cu niste conditii meteo mai putin propice pentru ca in felul asta am putut aprecia la justa valoare cat ne norocosi am fost in intreaga croaziera.

Deci sa lasam vorbaria si sa trecem la poze:

Neptune's Bellows

Ne apropiem de tarm

Whalers Bay

Si niste vecini plutitori

Am lasat in spate Framul

Si ne-am pornit la drum

De ar fi fost mai putina ceata...

La capat ne asteapta comitetul de primire

O colonie de pinguini

Chinstrap de data asta

The land of the penguins - Yankee Harbor (Ziua 5)

Prima jumatate a zilei a cincea a fost dedicata plimbarii cu caiacul in jurul insulei Half Moon. Din pacate se pare ca am ratacit o (mare) parte din fotografii deci in separanta ca le regasim trecem la povestit a doua parte a zilei.

Debarcarea de dupa pranz a fost pe o insula numita Greenwich, intr-un mic golf care aproape ca parea construit de om. Era o limba lunga de nisip/pietris care iesea din mare si crea o bariera naturala formand micul golf in care ne-am apucat noi sa ne dezamortim picioarele.

Nu eram nicidecum primii si pe plaja se gaseau destul de multe ramasite din epoca vanatorilor americni de foci care au ajuns pe aici inca de pe la 1820. Dar in debarcarea de astazi vedete nu au fost nici bucatile de istorie de pe mal si nici macar destul de marea colonie de pinguini (peste 4000 de perechi). Ci patru foci (elephant si crabeater) care ne-au pozat cu foarte mare rabdare si bunavointa. Cred ca cel putin una dintre ele are un viitor ca fotomodel :)

In golf

A doua grupa a zilei se pregateste de iesit cu caiacul

Incet incet in directia buna

Iar au dat navala turistii :)

Ramasite din epoca vanatorilor de foci

Sa fie iceberg sau testoasa?

Rudele mai putin fotogenice

Primele foci la orizont

La ce te gandesti bre?

Dreaming :)

Turisti plictisitori

Follow the leader leader leader...

La o parte din fata mea. Am zis.

Primii pui din Yankee Harboor

Fotografii permise doar din partea asta. E mai fotogenica.